Deschidere iniţială drept de pensie . Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 52 din data de 12.02.2015
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 30.05.2012 și înregistrată sub nr. 6922/86/2012, reclamanta N. M. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la anularea deciziei nr. 258858 din 18.06.2011 și întocmirea unui calcul al punctajului de pensie realizat lunar prin raportarea salariului brut lunar individual, a contribuției individuale la asigurările sociale, raportat la salariul realizat lunar; calcularea punctajului de pensie pentru perioada 1992 - 2001, perioadă care a fost omisă la calcularea pensiei anticipate și la pensia pentru limită de vârstă.
În motivarea acțiunii a arătat reclamanta faptul că prin răspunsurile primite de la pârâtă i s-a adus la cunoștință faptul că în adeverința depusă la Casa Județeană de Pensii Suceava sunt menționate salariile brute și, conform legii, acestea nu pot fi luate în calcul. De asemenea, prin adresa nr. 1217 din 21.03.2012 a fost înștiințată că petiția sa a fost înaintată la Casa Națională de Pensii, primind un nou răspuns prin hotărârea nr. 1404 din 19.04.2011, cu toate că plângerea s-a înaintat la data de 21.03.2012, iar răspunsul a fost primit la 19.04.2011.
Mai arată reclamanta faptul că înțelege să conteste faptul că pârâta nu i-a luat în calcul perioada 1992 - 2001, precum și decizia nr. 258858 din 3.05.2012, care a fost incorect calculată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, precum și prin precizări, pârâta a invocat excepția autorității lucrului judecat, motivat de faptul că a mai contestat aceste drepturi care au fost tranșate prin sentința civilă nr. 922 din 25.06.2007, rămasă definitivă și irevocabilă, contestația fiind respinsă ca nefondată.
De asemenea, a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii în ceea ce privește contestarea deciziei nr. 258858 din 24.08.2012, emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava, având în vedere că nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de aceea că în dosarul de pensie al reclamantei nu există adeverințe care să ateste sporul de vechime după data de 1.04.1992, aspect specificat atât în hotărârea Comisiei centrale de contestații, cât și în hotărârile judecătorești aflate la dosar. Pe de altă parte, consideră că drepturile de pensie cuvenite au fost corect stabilite, conform documentației aflate la dosarul de pensionare, astfel că nu se justifică admiterea cererii de daune morale așa cum a pretins reclamanta, care nu a fost în nici un fel prejudiciată.
Prin sentința nr. 123 din 14 ianuarie 2013, Tribunalul Suceava a respins excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâtă, ca nefondată, a respins excepția prematurității contestației îndreptate împotriva deciziei nr. 258858 din 24.08.2012, invocată de pârâtă, ca nefondată, a respins contestația ca nefondată.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, în condițiile dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că acestea nu sunt date în speță.
În ceea ce privește fondul litigiului, din examinarea deciziilor contestate, a documentației care a stat la baza emiterii acestora, a hotărârii nr. 1404 din 19.04.2012 emisă de Comisia Centrală de Contestații a Casei Naționale, inițial,instanța a reținut că reclamanta a fost beneficiara unei pensii anticipată parțială, începând cu data de 7.03.2006, conform deciziei nr. 258858 din 14.04.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava.
Această decizie a fost contestată de către reclamantă în instanță, iar prin sentința civilă nr. 922 din 25.06.2007, rămasă irevocabilă, Tribunalul Suceava i-a respins contestația ca nefondată, reținându-se că drepturile de pensie stabilite în favoarea reclamantei prin decizia contestată sunt corecte.
Prin cererea înregistrată sub nr. 49666 din 21.04.2010 în evidențele pârâtei, reclamanta a solicitat transformarea pensiei anticipată parțială în pensie pentru limită de vârstă.
Prin decizia nr. 258858 din 18.06.2011, pârâta a dispus transformarea pensiei anticipată parțială în pensie pentru limită de vârstă, conform prevederilor art. 67 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, drepturile fiind acordate începând cu data de 1.04.2011.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii la Comisia Centrală de contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, invocând următoarele motive:
- neacordarea drepturilor de pensie pentru limita de vârsta începând cu data îndeplinirii condițiilor, respectiv 7.03.2011;
- nevalorificarea retribuțiilor brute acordate în perioada 01.07.1969 - 01.07.1992, conform înregistrărilor efectuate în adeverința nr. 246 din 14.12.2006, eliberată de către S.C. Dornacom S.A. Vatra Dornei;
- determinarea punctajelor medii anuale aferente perioadei 01.01.1992 - 01.04.2001 fără a se utiliza și sporul pentru vechimea în muncă;
- recalcularea drepturilor de pensie întrucât consideră că nu ar fi beneficiat de un calcul corect;
- lămuriri cu privire la modul în care a fost stabilită pensia anticipată parțială.
În urma analizării contestației, comisia a emis hotărârea nr. 1404 din 19.04.2012, prin care se reține următoarele:
În ceea ce privește valorificarea adeverinței nr. 246 din 14.12.2006, eliberată de către S.C. Dornacom S.A. Vatra Dornei, în mod corect nu au fost utilizate retribuțiile brute realizate de către reclamantă în perioada 1.07.1969 - 01.07.1992, întrucât conform prevederilor art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare se au în vedere salariile brute sau nete așa cum au fost înregistrate în carnetul de muncă;
- pentru perioada 01.06.1974 - 01.04.1992 sporul de vechime a fost corect valorificat conform prevederilor art. 165 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, actualizată.
- în mod corect nu a fost valorificat sporul de vechime aferent perioadei 01.04.1992 - 01.04.2001 întrucât pentru aceasta perioadă reclamanta nu a prezentat nici un act doveditor;
- prin decizia nr. 258858 din 18.06.2011, Casa Județeană de Pensii Suceava a acordat eronat drepturile de pensie de la data de 01.04.2011, iar în mod corect acestea trebuiau acordate începând cu data 7.03.2011, întrucât, conform prevederilor legale, pensia se acordă de la data îndeplinirii condițiilor privind acordarea pensiei pentru limita vârsta.
Având în vedere cele de mai sus, Comisia de Contestații din cadrul CNPP a admis parțial contestația reclamantei N. M. împotriva deciziei nr. 258858 din 18.06.2011 și a dispus revizuirea deciziei nr. 258858 din 18.06.2011, în sensul acordării drepturilor de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 7.03.2011, respingând ca fiind neîntemeiate celelalte obiecțiuni formulate de către reclamantă.
În baza dispozițiilor acestor hotărâri, pârâta a emis decizia nr. 258858 din 3.05.2012, prin care a corectat data înscrierii la pensie pentru limită de vârstă a reclamantei, respectiv 7.03.2011, în loc de 1.04.2011, totodată a fost achitată reclamantei diferența de pensie cuvenită în sumă de 136 lei.
Reclamanta contestă această din urmă decizie și, totodată, hotărârea comisiei de contestații întrucât la calculul pensiei sale nu s-a luat în considerare perioada 1992 - 2002, perioadă care a fost omisă a se lua în calcul și la stabilirea pensiei anticipată parțial.
Pentru aceleași motive, contestă și decizia nr. 258858 din 24.08.2012 și solicită obligarea pârâtei la plata de daune morale în valoare de 30.000 euro pentru că a prejudiciat-o printr-un calcul greșit al pensiei.
Referitor la decizia prin care s-a stabilit dreptul reclamantei la pensie anticipată parțială nr. 258858 din 14.04.2006, și care vizează și valorificarea perioadei 1992 - 2002, aceasta a fost verificată în instanță, conform sentinței civile nr. 922 din 25.06.2007. Tribunalul Suceava a stabilit cu putere de lucru judecat că drepturile au fost corect calculate, astfel încât aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discuție în judecata de față.
În mod corect Comisia de contestații, în considerentele hotărârii contestate, a constatat că pentru perioada 1.04.1992 - 1.04.2001, la determinarea pe anuale nu a fost valorificat sporul de vechime întrucât nu a fost prezentat nici un act doveditor în acest sens, de către reclamantă.
Prin prisma acelorași argumente reclamanta critică și decizia nr. 258858 din 24.08.2012, susținând că în mod nelegal nu a fost valorificată perioada 1.01.1992 - 1.04.2001, întrucât a achitat toate contribuțiile la bugetul de asigurări sociale.
Din examinarea situației privind activitatea în muncă și a extrasului din carnetul de muncă, înscrisuri pe care reclamanta le-a invocat în susținerea cererii sale, tribunalul a reținut că aceasta nu a făcut dovada că a beneficiat de spor de vechime în această perioadă, prin lipsa unor astfel de mențiuni în carnetul de muncă și nedepunerea unor adeverințe emise de fostul angajator care să ateste că a beneficiat de acest spor în perioada în litigiu.
Față de aceste considerente, în mod corect pârâta i-a respins contestatoarei, cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin decizia nr.258858/24.08.2012.
Pe cale de consecință, a fost respinsă și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, ca nefondată.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.106 alin. 3, 149, 151 raportat la art. 153 alin. 1 lit. g din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, contestația a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că drepturile de pensie nu i-au fost corect calculate.
Arată recurenta că a solicitat calculul pensiei și raportat la perioada 1992-2001, perioadă care a fost omisă a fi luată în considerare; că nu știe de unde prima instanță a ajuns la concluzia că pensia a fost corect calculată, în condițiile în care chiar Casa Națională de Pensii recunoaște că această perioadă nu a fost valorificată la stabilirea drepturilor de pensie și că intimata a refuzat în mod regulat să-i calculeze în mod corect cuantumul pensiei.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata Casa Județeană de Pensii Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia nr. 921 din 2.07.2013, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de reclamanta N. M., a casat sentința civilă nr. 123 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 6922/86/2012 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că nemulțumirea concretă a recurentei, manifestată atât în cuprinsul cererii introductive de prima instanță, cât și prin memoriul de recurs, vizează modul în care i-au fost calculate drepturile de pensie care i se cuvin, nemulțumire având la bază faptul că nu i-au fost luate în considerare toate perioadele care constituie stagiu de cotizare și totalitatea veniturilor realizate și înscrise în carnetul de muncă.
În analizarea acestei pretenții concrete a părții trebuie pornit de la ceea ce s-a stabilit prin decizia nr. 258858 din 18 iunie 2011, decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și de la data de la care drepturile de pensie au fost stabilite, respectiv 1.04.2011.
Această decizie a fost contestată la Comisia Centrală de Contestații, iar prin hotărârea nr. 1404 din 19 aprilie 2011 a fost admisă parțial contestația și s-a dispus obligarea Casei Județene de Pensii Suceava la revizuirea deciziei nr. 258858 din 18 iunie 2011, sub aspectul acordării drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 7 martie 2011.
Celelalte obiecțiuni formulate de reclamantă au fost respinse ca neîntemeiate.
Ulterior, în acord cu cele stabilite prin hotărârea comisiei, intimata Casa Județeană de Pensii Suceava a emis decizia nr. 258858 din 3 mai 2012, stabilind drepturile de pensie pentru limită de vârstă în favoarea reclamantei recurente, începând cu data de 7 martie 2011.
Activitatea instanței de judecată cuprinde două funcții procesuale, una în continuarea celeilalte, anume: cercetarea cauzei și soluționarea cauzei.
Cercetarea cauzei duce la stabilirea, în baza probelor administrate, a situației de fapt, iar soluționarea cauzei constă în pronunțarea hotărârii, prin aplicarea normelor de drept substanțial corespunzătoare situației de fapt stabilite.
Or, considerentele hotărârii primei instanțe, considerente ce vizează fondul pricinii deduse judecății, redau în întregime susținerile intimatei din cuprinsul întâmpinării depuse în fața instanței de fond (filele 26-27 dosar fond), fapt care duce la concluzia că lipsește practic o componentă esențială a activității instanței, și anume cercetarea cauzei.
Rolul instanței de control judiciar este de a verifica, în urma declanșării căii de atac a recursului, legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond.
Or, această verificare se poate face numai raportat la ceea ce a reținut prima instanță, în baza probelor pe care le-a administrat și nu raportat la considerente care redau în întregime susținerile uneia dintre părți.
Tocmai pentru că nu a fost de acord cu aceste susțineri ale intimatei, reclamanta s-a adresat unei instanțe de judecată, instanță de judecată care le-a preluat în întregime, în loc să facă rețineri proprii argumentate pe materialul probator administrat, situație care echivalează cu necercetarea fondului pricinii deduse judecății.
Contestându-se modul de calcul al drepturilor de pensie, raportat la perioadele care au fost sau nu valorificate, la venituri care au fost sau nu luate în considerare, proba utilă ce trebuie administrată în cauză este un raport de expertiză contabilă, raport care necesită cunoștințe de specialitate și presupunea o activitate de cercetare a împrejurărilor de fapt în legătură cu obiectul litigiului, împrejurări invocate de reclamanta recurentă și pe care se sprijină pretenția concretă dedusă judecății.
Este adevărat că această probă urmează a fi administrată cu respectarea drepturilor și obligațiilor impuse de dispozițiile procedurale civile.
Față de toate considerentele mai sus expuse, a reținut instanța de control judiciar că procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, fapt care determină, în acord cu prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Această casare se impune pentru a se respecta principiul celor două grade de jurisdicție, pentru ca instanța de fond să pronunțe ea însăși, mai întâi o soluție în chestiunea litigioasă dedusă judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 16.07.2013, părțile fiind legal citate pentru termenul de judecată din 16 septembrie 2013.
La termenul de judecată din 17 septembrie 2013, în baza art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuția părților, necesitatea efectuării unei expertize contabile, pentru ca un expert să verifice dacă toate veniturile realizate de reclamantă au fost valorificate, având în vedere dispozițiile obligatorii ale instanței de control judiciar.
În acest sens, a pus în vedere ambelor părți să formuleze obiective, la filele 66 - 78 dosar rejudecare regăsindu-se lucrarea.
Prin sentința civilă nr. 1512 din 18 septembrie 2014, Tribunalul Suceava a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, cu luarea în considerare a coeficienților de indexare anuali, de 43,3 % din salariul mediu brut, începând cu data de 10 martie 2011 și la emiterea unei noi decizii în sensul menționat.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 332 lei, reprezentând diferență dintre drepturile de pensie pentru limită de vârstă stabilită și valoarea pensie anticipate parțiale, aferentă pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie și emiterea deciziei de pensionare 258858/18 iunie 2011 și să-i plătească suma de 4073 lei, reprezentând diferența dintre drepturile de pensie cuvenite ca urmare a aplicării coeficienților de indexare anuali și drepturile de pensie efectiv încasate, aferentă perioadei 7 martie 2011 - 31 ianuarie 2014.
În baza art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, suma de 350 lei, cu titlu de ajutor public judiciar acordată sub forma scutirii parțiale de la plata onorariului aferent întocmirii expertizei contabile dispusă în cauză conform încheierilor nr. 610 din 21 noiembrie 2013 și 234 din 7 aprilie 2014 au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 10 martie 2006, reclamanta a solicitat înscrierea la pensie anticipată parțială, la acea dată fiind în vigoare prevederile Legii 19/2000.
La data de 14 aprilie 2006 s-a emis decizia 258858, prin care s-a admis cererea reclamantei, aceasta fiind înscrisă la pensie anticipată parțială, potrivit deciziei de la fila 47 din dosarul nr. 3464/C/2006, atașat prezentului.
Prin sentința civilă 922 din 25 iunie 2007, s-a respins ca nefondată, contestația formulată de N. M. împotriva deciziei 258858/14 aprilie 2006, sentința rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 696 din 30 octombrie 2007.
Prin urmare, în baza acestor hotărâri judecătorești, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că, la data calculării și stabilirii drepturilor de pensie anticipată parțială, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava a luat în calcul salariile lunare înscrise în carnetul de muncă pentru perioada 01.06.1974 - 01.04.1992, sporul de vechime în procentele corespunzătoare, iar pentru perioada 01.06.1969 - 1998 și procentul aferent pensiei suplimentare; că nu s-a dovedit achitarea obligațiilor de plată lunare la CAS, ajutor de șomaj, pensie suplimentară pentru perioadele 01.07.1998 - 18.07.2001 și nici pentru perioada 22.08.2001 - 01.05.2002.
Ulterior, reclamanta a solicitat transformarea pensiei anticipate parțiale în pensie pentru limită de vârstă, prin decizia 258858/18 iunie 2011, Casa Județeană de Pensii Suceava dispunând în acest sens, în baza art. 67 din Legea 263/2011, drepturile fiind acordate începând cu data de 01 aprilie 2011.
După cum rezultă din această decizie, s-au stabilit următoarele date: data înscrierii la pensie: 07.03.2011; vârsta standard de pensionare - 59 de ani; stagiul complet de cotizare - 28 ani, în baza Legii 263/2010; stagiul de cotizare realizat - 29 ani, 2 luni și 3 zile, din care, în condiții normale - 29 ani, 2 luni și 3 zile; număr total puncte realizate - 23, 57806; punctaj mediu anual - 0,84207 puncte, drepturile de pensie fiind stabilite în cuantum de 618 lei.
În al doilea ciclu procesual, în baza dispozițiilor obligatorii ale instanței de control judiciar, instanța a administrat proba cu expertiza contabilă.
Potrivit concluziilor expertizei, rezultă că reclamanta a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă încă din anul 2011, aspect de altfel, statuat și anterior, cu precizarea că cererea pentru transformarea pensiei anticipate parțiale în pensie pentru limită de vârstă a fost formulată la data de 10 martie 2011.
Această decizie a fost revizuită prin decizia 258858/3 mai 2012, dată la care erau în vigoare prevederile art. 170 din Legea 263/2010.
Potrivit acestui text, pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent și valoarea unui punct de pensie în vigoare la acea dată.
Alineatul 2 al aceluiași articol dispune în sensul că prevederile alin. 1 se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie.
De asemenea, art. 193 alin. 2 din Legea 263/2010 stabilește că prevederile art. 102 alin.2 - 6, precum și cele ale art. 169 alin. 6 și art. 170 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
Față de aceste circumstanțe, tribunalul a reținut că în mod corect expertul a statuat că la stabilirea drepturilor de pensie în baza deciziei emisă la data de 3 mai 2012, intimata nua aplicat acest indice de corecție la punctajul mediu anual.
Prin urmare, algoritmul de calcul urmărit este unul logic, întrucât la nivelul anului 2011, salariul mediu brut a fost stabilit la valoarea de 2022 lei.
După cum rezultă din art. 15 din Cap. III al Legii 287/2010, privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei.
Prin urmare, intimata ar fi trebuit să urmeze algoritmul de calcul potrivit căruia indicele de corecție este de 43, 3% din salariul de 2022 lei, împărțit la valoarea punctului de pensie din anul 2011, adică la 732, 80 lei.
Este evident astfel, că și diferența de pensie achitată de intimată către N. M. a fost stabilită eronat, impunându-se emiterea unei noi decizii de pensie, prin care să se aplice acest indice de corecție.
În ceea ce privește susținerile intimatei, potrivit cărora reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 170 din legea 263/2010, instanța de fond le-a înlăturat ca nefondate, întrucât legea nu face distincție între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis la data de 1 ianuarie 2011 și persoanele cărora li s-a transformat pensia anticipată parțială în pensie pentru limită de vârstă.
Cert este că reclamanta a beneficiat de pensie limită de vârstă începând cu data de 01 aprilie 2011, dată la care erau în vigoare prevederile Legii 263/2010.
Față de aceste prevederi, sunt corecte și concluziile raportului de expertiză, conform cărora reclamanta nu a beneficiat nici de prevederile art. 193 din Legea 263/2010.
Astfel, documentația depusă la dosar de pârâtă relevă că, într-adevăr, cuantumul pensiei pentru limită de vârstă nu a fost stabilit și prin raportare la art. 193 și art. 102.
Potrivit art. 193 din legea 263/2010, prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, cu excepția art. 70 alin. (1), art. 132, 135 și 194, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Alineatul 2 al aceluiași articol dispune în sensul că prevederile art. 102 alin. (2) - (6), precum și cele ale art. 169 alin. (6) și art. 170 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
Prin urmare, reclamantei îi sunt aplicabile și prevederile art. 102 alin. 2 - 6 din Legea 263/2010.
Conform acestui text de lege, (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei.
*) În anul 2013 valoarea punctului de pensie este de 762,1 lei. (a se vedea art. II din O.U.G. nr. 1/2013)
**) În anul 2014 valoarea punctului de pensie este de 790,7 lei. (a se vedea art. 18 din L. nr. 340/2013).
(2) Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.
(21) Începând cu anul 2013, indicatorii prevăzuți la alin. (2), utilizați la stabilirea valorii punctului de pensie pentru anul următor, sunt cei definitivi, cunoscuți în anul curent pentru anul calendaristic anterior, comunicați de Institutul Național de Statistică.
(3) În situația în care unul dintre indicatorii prevăzuți la alin. (2) are valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de pensie se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă.
(4) În situația în care indicatorii prevăzuți la alin. (2) au valori negative, se păstrează ultima valoare a punctului de pensie.
(5) Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 45% din creșterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. Procentul din creșterea reală a salariului mediu brut, luat în considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce gradual cu câte 5% în fiecare an.
(6) Începând cu anul 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației realizată pe anul precedent.
Față de aceste dispoziții, în mod corect, concluziile raportului de expertiză au stabilit că intimata are de plătit o diferență neindexată, aferentă perioadei 07.03.2011 - 31.01.2014, de 4073 lei, conform raționamentului de calculd etaliat la fila 68 dosar, indexată cu indicii de inflație; că diferența virată pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie și emiterea deciziei de pensionare privind limita de vârstă, nr. 258858 din 18 iunie 2011 a fost calculată eronat, intimata mai având de achitat o diferență de 332 lei, potrivit algoritmului de calcul enunțat la fila 68 dosar.
Referitor însă la pretențiile reclamantei privitoare la calculul punctului de pensie lunar prin raportare la salariul brut lunar; calculul punctului de pensie pentru perioada 1992 - 2001 - perioadă despre care reclamanta susține că ar fi fost omisă la stabilirea pensiei anticipate și a pensiei pentru limită de vârstă, tribunalul le-a înlăturat ca neîntemeiate, deoarece corect intimata Casa Județeană de Pensii Suceava a valorificat salariile brute sau nete astfel cum acestea au fost înscrise în carnetul de muncă al reclamantei, în considerarea art. 165 alin. 1 din Legea 263/2010, care prevede, imperativ, că la determinarea punctajelor lunare se au în vedere salariile brute sau nete așa cum au fost înregistrate în carnetul de muncă.
Punctul de pensie are o valoare determinată prin acte normative emise de Guvern și autoritățile competente, așa încât nu se poate face un calcul al acestui punct de pensie, el fiind stabilit deja.
Pentru perioada 1992 - 2001, documentația depusă la dosar de către intimată relevă inexistența unor date privitoare la activitatea desfășurată în muncă pentru acest interval, așa încât instanța de fond nu a putut valorifica sporul de vechime aferent acestui interval.
Față de cele ce preced, în considerarea art. 106 alin. 3 raportat la art. 149, 151, 153 alin. 1 lit. g, art. 170, 193, 102 alin. 1 - l din Legea 263/2010, tribunalul a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a coeficienților de indexare anuali, de 43,3 % din salariul mediu brut, începând cu data de 10 martie 2011 și la emiterea unei noi decizii în sensul menționat; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 332 lei, reprezentând diferență dintre drepturile de pensie pentru limită de vârstă stabilită și valoarea pensie anticipate parțiale, aferentă pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie și emiterea deciziei de pensionare 258858/18 iunie 2011, precum și suma de 4073 lei, reprezentând diferența dintre drepturile de pensie cuvenite ca urmare a aplicării coeficienților de indexare anuali și drepturile de pensie efectiv încasate, aferentă perioadei 7 martie 2011 - 31 ianuarie 2014.
A reținut prima instanță că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma scutirii parțiale de la plata onorariului aferent efectuării expertizei contabile, așa cum rezultă din încheierile nr. 610 din 21 noiembrie 2013 și 234 din 7 aprilie 2014.
Potrivit art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă, dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, așa încât suma de 350 lei, cu titlu de ajutor public judiciar acordată sub forma scutirii parțiale de la plata onorariului aferent întocmirii expertizei contabile dispusă în cauză conform încheierilor nr. 610 din 21 noiembrie 2013 și 234 din 7 aprilie 2014 au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs părțile.
Prin motivele de recurs, reclamanta N. M., arată că pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava nu a prezentat un desfășurător cu valoarea punctului de pensie lunar fapt din care rezultă că atât pensia anticipată parțial cât și pensia pentru limită de vârstă sunt greșit calculate. Mai arată că a contestat expertiza efectuată în cauză întrucât aceasta conține falsuri în privința cuantumului procentului privind sporul de vechime. Solicită obligarea pârâtei la efectuarea calculului pentru pensie începând din anul 2006, lunar, și eliberarea unei noi decizii de pensionare.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în al doilea ciclu procesual, în baza dispozițiilor obligatorii ale instanței de control judiciar, instanța de fond a administrat proba cu expertiza contabila, potrivit căreia reclamanta a beneficiat de pensie limita vârsta din anul 2011, iar dispozițiile art.170 și art.193 din Legea nr.263/2010, actualizată, nu au fost aplicate prin Decizia nr.258858 din 03.05.2012, fapt preluat în totalitate în dispozitivul sentinței recurate.
Astfel, obligarea recurentei la recalcularea pensiei contestatoarei prin aplicarea indicelui de corecție ca raport intre 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent și valoarea unui punct de pensie în vigoare la aceea data este eronata și contravine dispozițiilor art.170 alin.(1) și (3) din Legea nr.263/2010, actualizată, articol care a fost modificat prin Ordonanța de urgenta nr.1 din 22 ianuarie 2013 și care prevede că, (1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile ari. 95 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011. (2) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile ari. 95 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011 .*)începând cu anul 2013, câștigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Național de Statistică. (3) Indicele de corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie. (4) Punctajul mediu anual rezultat în urma aplicării indicelui de corecție reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei.
Mai arată pârâta recurentă că atât expertiza efectuata în prezenta cauză, cât și instanța de fond au interpretat greșit dispozițiile art.170 alin.(1) și (3) din Legea nr.263/2010, actualizată, întrucât reclamanta a fost înscrisa inițial la pensie anticipată parțiala la data de 07.03.2006, deci deschiderea inițiala a drepturilor de pensie a fost data de 07.03.2006, și nu data de 07.03.2011 când pensia anticipata parțiala a fost transformata în pensie limita vârstă. Conform dispozițiilor articolului sus-menționat, indicele de corecție se aplica o singura data, la înscrierea inițială la pensie, persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise la data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, respectiv 01.01.2011.
Având în vedere prevederile legale susmenționate și faptul că drepturile inițiale de pensie ale reclamantei au fost deschise cu data de 07.03.2006, când a fost înscrisă la pensie anticipata parțiala prin Decizia nr.258858 din 14.04.2006, contestatoarea nu beneficiază de prevederile art.170 din Legea nr. 263/2010, modificata, motiv pentru care sentința civila recurata este netemeinica și nelegala.
La data de 07.03.2011 a avut loc transformarea pensiei anticipate parțiale în pensie pentru munca depusa și limita de vârsta prin Decizia nr.258858 din 18.06.2014, fapt care nu este similar cu o deschidere inițiala a dreptului de pensie.
Ca urmare, pârâta recurentă apreciază că este eronată invocarea de către instanța de fond în cuprinsul sentinței civile recurate a dispozițiilor art.15 din Capitolul III din Legea nr.287/2010, privind Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, prin care se stabilește că pe anul 2011, câștigul mediu salarial brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este 2022 lei, recurenta fiind obligată sa utilizeze algoritmul de calcul conform căruia indicele de corecție este de 43,3% din salariul de 2022 lei împărțit la valoarea punctului de pensie pe anul 2011, adică 732,80 lei la emiterea deciziei de transformare a pensiei anticipate parțiale la pensie limita vârsta nr.258858 din 18.06.2011, având în vedere că reclamanta nu se încadreaza în categoria persoanelor care beneficiază de acordarea indicelui de corecție stabilit prin OUG nr.1 din 22 ianuarie 2013, act normativ care a modificat dispozițiile art.170 din Legea nr.263/2010, actualizată.
Apreciază pârâta recurentă că instanța de fond a îndepărtat în mod nelegal susținerile recurentei cu privire la faptul ca reclamanta nu intra sub incidența dispozițiilor art.170 din Legea nr.263/2010, actualizată, motivând că legea nu face distincție între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis la data de 01 ianuarie 2011 și persoanele cărora li s-a transformat pensia anticipată parțială în pensie limita vârsta.
Însuși preambulul OUG nr.1 din 2013, act normativ care a modificat art.170 din Legea nr.263/2010, republicată, se prevede că acesta cuprinde reglementari potrivit cărora pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data de 01.012011, data intrării în vigoare a actului normativ, la punctajul mediu anual al acestei categorii de pensionari se aplica un indice de corecție calculat ca raport intre 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent și valoarea unui punct de pensie în vigoare la aceea data, urmat de prevederile art.170 din lege care specifica foarte clar persoanele care beneficiază de acest indice de corecție, respectiv cele înscrise la pensie inițial, la data de 01.01.2011, data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010.
Întrucât drepturile inițiale de pensie ale reclamantei au fost deschise prin decizia nr.258858 din 14.04.2006 începând cu data de 07.03.2006 și nu după data de 01.11.2011, data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, actualizată, apreciază pârâta recurentă ca nelegală sentința civila recurată prin care ea a fost obligata la plata către contestatoare a sumei de 4073 lei reprezentând diferența dintre drepturile de pensie cuvenite ca urmare a aplicării coeficienților de indexare anuali și drepturile de pensie efectiv încasate aferenta perioadei 07.03.2011 - 31.012014.
Apreciază pârâta recurentă ca fiind nefondată sentința civila recurata și sub aspectul obligării la plata sumei de 332 lei reprezentând diferența dintre drepturile de pensie pentru limita de vârsta stabilite și valoarea pensiei anticipate parțiale, aferentă pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie limită vârstă și data punerii în plata a Deciziei de pensionare nr.258858 din 18.06.2011, pentru următoarele motive:
În urma ridicării procentului de diminuare de 0,45 % / luna de anticipare, pensia contestatoarei a crescut prin Decizia nr.258858 din 18.06.2011 de la 451 lei la 618 lei, motiv pentru care pentru perioada 07.03.2011 - 01.07.2011 a fost achitată în luna iulie 2011 suma de 668 lei, întrucât în urma revizuirii datei transformării pensiei anticipate parțiale în pensie limita vârsta conform Deciziei nr.258858 din 03.05.2012 de la data de 07.03.2011 și nu de la data de 01.04.2011, a fost achitata reclamantei pentru cele 25 de zile rezultate suma de 136 de lei.
Astfel, instanța de fond nu a îndepărtat concluzia expertului că pârâta a calculat eronat suma cuvenită reclamantei, aceasta fiind stabilita la 332 lei, preluând în dispozitivul sentinței civile recurate concluzia expertului și obligând recurenta la plata către contestatoare a sumei de 332 lei, deci fără să se țina seama de faptul că în luna iulie 2011 a fost achitată suma de 668 lei, situație în care diferența rămasa de achitat pentru cele 25 de zile este de 136 lei. Așa cum rezultă din raportul de expertiză, expertul a calculat diferențe de acordat pentru lunile martie, aprilie și mai 2011 și nu pentru perioada 07.03.2011 - 01.04.2011, respectiv 25 de zile.
Sentința civila nr.1512 din 18.09.2014 este netemeinica și nelegala, întrucât în dispozitiv se prevede că pensia limita de vârsta nu a fost corect calculată, nefiind aplicate prevederile art.193 din Legea nr.263/2010 și ale art.102 alin.2-6 din Legea nr.263/2010.
La dosarul de fond se afla depuse imaginile de plata aferente anilor 2010 - 2014, din care rezulta faptul ca reclamanta a beneficiat de toate indexările prevăzute de legislația prevăzuta de Legea nr. 19/2000, actualizată, respectiv de creșterea punctului de pensie de la 732,8 lei în anul 2010 1a 762,1 lei începând cu luna ianuarie 2013 și la 790,7 lei începând cu luna ianuarie 2014.
Potrivit concluziilor de la fila 10 din raportul de expertiza contabila efectuat în prezenta cauză, punctajul mediu este de 0,84207 puncte, identic cu cel stabilit de către Casa Județeană de Pensii Suceava, ceea ce duce la concluzia că pensia reclamantei este corect stabilită.
Examinând recursul declarat în cauză de reclamanta N. M., Curtea constată că este nefondat.
Astfel, în privința cererii reclamantei de a se lua în considerare la calculul punctajului de pensie perioada 1992-2001, Curtea constată că s-a mai pronunțat o hotărâre și anume, sentința civilă nr. 922 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, hotărâre care se impune cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză și că cele statuate prin acea sentință în privința acestei perioade la stabilirea pensiei anticipate și nu mai pot fi supuse unei noi analize.
În privința valorificării salariilor brute, Casa Județeană de Pensii Suceava a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, care stabilesc imperativ care sunt perioadele pentru care se valorifică salariul brut și care sunt cele pentru care se are în vedere salariul net.
Referitor la valorificarea sporului de vechime, care nu ar fi fost valorificat, așa cum pretinde reclamanta, Curtea constată că aceasta nu a făcut dovada depunerii la Casa Județeană de Pensii Suceava a unor adeverințe în acest sens, astfel că și acest motiv de recurs privind reținerea unui procent de 1,16 % în loc de 16% cu titlu de spor de vechime apare ca nefondat.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantei N. M., ca nefondat.
Examinând recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, Curtea constată că este întemeiat.
Așa cum a reținut și prima instanță, reclamanta N. M., la data de 10 martie 2006, a solicitat înscrierea la pensie anticipată parțială, iar la data de 14 aprilie 2006 fost admisă cererea acesteia, sens în care s-a emis decizia nr. 258858.
Ca urmare a cererii reclamantei de transformare a pensiei anticipate parțiale în pensie pentru limită de vârstă, Casa Județeană de Pensii Suceava a emis decizia nr. 258858 din 18 iunie 2011, prin care a acordat reclamantei recurente N. M. pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1 aprilie 2011.
Reclamanta a contestat această decizie la Comisia Centrală de Contestații, care a stabilit prin hotărârea nr. 1404/19.03.2012 că drepturile de pensie pentru limită de vârstă trebuie acordate reclamantei începând cu 07 martie 2011 și nu cu data de 01 aprilie 2011, așa cum a stabilit pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava prin decizia contestată.
Prin cererea sa, reclamanta recurentă N. M. a arătat că înțelege să conteste decizia nr. 258858 din 18 iunie 2011, hotărârea Comisiei centrale de contestații nr. 1404 din 19 aprilie 2011, precum și deciziile ulterioare emise de Casa județeană de pensii Suceava.
Tribunalul Suceava, în al doilea ciclu procesual, la indicațiile primite din partea instanței de recurs prin decizia de casare a sentinței primei instanțe, a dispus administrarea unei expertize contabile pentru a stabili dacă drepturile de pensie au fost stabilite corect în favoarea reclamantei.
În urma administrării acestei probe, prima instanță a concluzionat că pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava are de achitat reclamantei suma de 4073 lei, reprezentând diferența dintre drepturile de pensie cuvenite ca urmare a aplicării coeficienților de indexare anuali și drepturile de pensie efectiv încasate, aferentă perioadei 7 martie 2011 - 31 ianuarie 2014.
Curtea constată că soluția primei instanțe este greșită, întrucât au fost interpretate și aplicate incorect dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010.
Prin art. 170 din Legea nr. 263/2010, s-a prevăzut că pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (01 ianuarie 2011), la punctajul mediu anual să se aplice un indice de corecție "calculat ca raport între 43,3 % din câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent și valoarea unui punct de pensie";. Acest indice de corecție urma să se aplice o singură dată, la înscrierea inițială la pensie.
Intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 nu a avut loc însă odată cu intrarea în vigoare a celorlalte dispoziții ale Legii nr. 263/2010, respectiv la data de 01 ianuarie 2011, ci a fost amânată la data de 01 ianuarie 2012, potrivit art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și, ulterior, la data de 01 ianuarie 2013, potrivit art. II art. 16 din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011.
Prin urmare, dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 au intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2013, astfel că până la această dată, indicele de corecție reglementat de acest text de lege nu a putut fi aplicat pensiilor obținute de la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Începând cu 01 ianuarie 2013, art. 170 din Legea nr. 263/2010 a început să producă efecte, astfel că pensionarii al căror drept la pensie s-a deschis după 1 ianuarie 2011 au dobândit dreptul de a li se recalcula din oficiu pensia cu luarea în calcul a indicelui de corecție.
Însă nu aceasta este situația și în cazul reclamantei recurente, întrucât drepturile de pensie ale acesteia nu s-au deschis la data de 7 martie 2011, ci la data de 7 martie 2006, când reclamanta a fost înscrisă inițial la pensie anticipată parțială.
La data de 7 martie 2011, doar s-a transformat pensia anticipată parțială în pensie pentru limită de vârstă.
Transformarea pensiei anticipate parțiale în pensie pentru limită de vârstă nu este echivalentă cu deschiderea inițială a dreptului de pensie pentru a se putea concluziona că reclamanta recurentă beneficiază de dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010, așa cum au fost acestea ulterior modificate prin O.U.G. nr. 1/2013.
Așa fiind, Curtea constată că primul motiv de recurs formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava este întemeiat.
Cât privește motivul de recurs privind eronata obligare a pârâtei Casa Județeană de Pensii Suceava la plata sumei de 332 lei, reprezentând diferența dintre drepturile de pensie pentru limită de vârstă stabilită și valoarea pensiei anticipată parțiale, aferentă pentru perioada cuprinsă între data înscrierii la pensie și emiterea deciziei de pensionare nr. 258858 din 18 iunie 2011, Curtea constată că este întemeiat.
Experta Mărcuțanu Aurora-Elena a stabilit pe baza cupoanelor din lunile martie, aprilie, mai 2011 și septembrie 2012, că diferența virată pentru perioada dintre data înscrierii la pensie și emiterea deciziei de pensionare privind limita de vârstă nr. 258858 din 18 iunie 2011, a fost calculată eronat.
Experta a stabilit că diferența este de 167 lei, datorată pentru lunile aprilie și mai 2011, la care se adaugă 134 lei pentru luna martie 2011, deci în total 468 lei.
S-a mai arătat că din această sumă reclamanta recurentă a încasat 136 lei, rămânând o diferență de acordat de 332 lei.
Curtea constată că experta a ajuns la o concluzie greșită.
Ca urmare a ridicării procentului de diminuare de 0,45%/lună anticipare, pensia contestatoarei a crescut prin decizia nr. 258858 din 18 iunie 2011 de la 451 lei la 618 lei.
În luna iulie 2011, reclamantei recurente i s-a achitat suma de 668 lei, diferență între pensia anticipată parțială și pensia pentru limită de vârstă pentru perioada 01.04.2011 - 01.07.2011.
Ca urmare a modificării datei în privința acordării pensiei pentru limită de vârstă ca fiind 07 martie 2011 în loc de 01 aprilie 2011, reclamantei i-a fost achitată și diferența de 136 lei pentru cele 25 de zile.
Dovada plății acestor sume este făcută de Casa de pensii Suceava cu următoarele înscrisuri: borderou special nr. 4865 emis de către Direcția documente de plată din cadrul CNPP București, borderoul ordonare mandate pensii-restanțe, diferențe achitate de către Oficiul Poștal nr. 65 Vatra Dornei în luna iulie 2011, fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarei N. M., din care rezultă plata către aceasta a sumei de 668 lei la data de 23 iulie 2011 prin borderoul nr. 4865, adresa nr. 11102 din 15 ianuarie 2015, emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava, confirmarea de primire a adresei nr. 11102 din 15 ianuarie 2015, adresa nr. 33/327/16 ianuarie 2015, emisă de C.N. Poșta Română S.A.- Oficiul Județean de Poștă Suceava, toate aceste înscrisuri fiind depuse în copie la filele 59-65 dosar recurs la care se adaugă cuponul de pensie din luna septembrie 2012 - fila 33 dosar recurs, depus în copie de însăși reclamantă.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii Suceava, să modifice în parte sentința atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă.
| ← Aplicarea dispoziţiilor generale din Codul muncii referitoare... | Excepţie tardivitate decizie de sancţionare disciplinară.... → |
|---|
