DISCRIMINARE ŞI HĂRŢUIRE MORALĂ ÎN CADRUL DERULĂRII RAPORTURILOR DE MUNCĂ. DAUNE MORALE. NETEMEINICIA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ.
| Comentarii |
|
discriminare ŞI HĂRŢUIRE MORALĂ ÎN CADRUL DERULĂRIIRAPORTURILOR DE MUNCĂ. DAUNE MORALE. NETEMEINICIA CERERII DECHEMARE ÎN JUDECATĂ.
Prin sentinţa civilă nr. 1752/LM/2009, s-a respins acţiunea în conflict dedrepturi formulată de reclamantul CC, împotriva pârâţilor BJ OD" si MG,
S-a reţinut că, în speţă, faptele invocate de reclamant (necomunicarea inscris a unor răspunsuri, unele observaţii la adresa lui din partea conducerii,numirea in cadrul unei comisii de inventariere, aprecierea unor sarcini trasate cadegradante, faptul ca nu i se răspunde la salut de către directoarea instituţiei,amenajarea a două locuri de fumat in cadrul instituţiei) nu pot determina înconcret înlăturarea sau restrângerea exercitării drepturilor conferite salariaţilor delegislaţia muncii ( art. 39 alin.1 Codul muncii), reclamantul neprecizând de altfel,care dintre faptele menţionate ar constitui acte de discriminare si nici nu amenţionat care dintre drepturile ocrotite i-ar fi fost în concret afectate.
Analizând probatoriul administrat in cauză instanţa, a constatat că nu s-aprodus nici un act de hărţuire morală, reclamantul nefăcând dovada unuicomportament intimidant din partea pârâţilor care să fi determinat la locul demuncă ocupat de reclamant, un cadru ostil, degradant ori ofensiv. Sub acestaspect, s-a apreciat că prin dispoziţiile comunicate reclamantului de către şefiiierarhici, angajatorul nu a dat dovadă de un comportament iraţional, care ar fiputut să lezeze demnitatea salariatului, sarcinile trasate fiind circumscrise încadrul dreptului angajatorului de organizare a activităţii în cadrul unităţii, destabilire a atribuţiilor fiecărui salariat, exercitarea controlului asupra modului deîndeplinire a sarcinilor de serviciu. In plus, printre drepturile angajatorului,enumerate in cuprinsul art. 39 alin.2 C. muncii se regăseşte si dreptul acestuia dea da dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor,precum si prerogativa constatării abaterilor disciplinare si aplicării eventualelorsancţiuni. In fapt, petentul nu a contestat aceste cerinţe sub aspectul legalităţii lor,declarându-se doar nemulţumit, cu demnitatea lezată si apreciind, ca ceva minorneexecutarea unor sarcini de serviciu. Atitudinea recalcitrantă a petentului faţă desarcinile trasate pe linie ierarhică rezultă chiar din cuprinsul notelor explicativesolicitate de angajator in exercitarea prerogativei disciplinare, apreciindu-le doaro "pierdere de timp, din moment ce muncea, si nu trăgea chiulul". Or, salariatul nuare dreptul de a cenzura hotărârile conducerii, având obligaţia de a respectadisciplina muncii, prevederile din regulamentul intern si din contractul individual demuncă, şi de a îndeplini sarcinile de serviciu, putând refuza doar executarea unorordine vădit nelegale.
Instanţa de fond a apreciat ca nejustificate şi susţinerile reclamantului vizavide încercarea de izolare de restul colectivităţii prin amenajarea a două locuri defumat in cadrul instituţiei, probaţiunea testimonială confirmând că aceasta deciziea fost luată pe criterii obiective, mai precis în scopul facilitării accesului salariaţilorîn aceste spaţii, întrucât există două clădiri, iar petentului nu i se putea interziceaccesul în locurile respective.
Solicitările pentru asigurarea unui climat propice la locul de muncă,folosirea unui ton normal, garantarea faptului că nu va suferi repercusiuni în urmaplângerilor formulate, etc., au fost de asemenea considerate ca nefondate, câtăvreme acestea sunt obligaţii legale în sarcina oricărui angajator, iar in cauză nu s-au produs dovezi privind încălcarea acestora. În lipsa concretizării drepturilorafirmativ încălcate, ocrotite de legislaţia muncii, nu se poate dispune restabilireasituaţiei anterioare hărţuirii morale pretinse.
In privinţa daunelor morale, s-a apreciat că reclamantul nu a dovedit niciprejudiciul si nici legătura de cauzalitate între pretinsa hărţuire si afecţiunea decare suferă, internările în spital ori deteriorarea stării sale psihice.
Pentru angajarea răspunderii civile a pârâtelor sub forma daunelormorale, este necesară întrunirea cumulativă a elementelor constitutive: prejudiciu,fapta ilicită, raportul de cauzalitate intre fapta ilicită şi prejudiciu şi culpaangajatorului. In speţă, aceste elemente nu sunt întrunite. Astfel, deşi reclamantulîn descrierea stării de fapt susţinute prin acţiunea formulată a susţinut că a cedatnervos, fiind internat in spital, beneficiind de concediu medical, iar apoi, a mai fostnevoit să solicite concediu fără plată, aceste afirmaţii nu au suport probatoriu,nefiind dovedită nici o legătură de cauzalitate dintre comportamentul angajatoruluisi diagnosticul menţionat in biletul de ieşire din spital, de tulburare depresivafond. Nu s-a putut reţine vreo culpa in sarcina angajatorului nici in ceea cepriveşte concediul fără plată, acordat la cererea exclusivă a petentului, iarsusţinerea acestuia ca a fost nevoit sa solicite concediu fără plata deoarece dupăterminarea concediului medical nu s-a simţit deplin restabilit, a fost înlăturată,nefiind susţinută de acte medicale ori alte dovezi. Având in vedere ca salariulreprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat, in lipsa prestării activităţii,nu s-a putut constata existenţa nici unui temei in baza căruia parata sa fie obligatala plata pentru perioada 17.11 - 31.12.1008, nici sub forma unor drepturi salarialesi nici sub forma unor despăgubiri.
Nefondat s-a apreciat a fi si capătul de cerere având ca obiect obligareapârâţilor la plata daunelor materiale in suma de 50 de Euro reprezentând taxasuplimentara achitata companiei aeriene pentru schimbarea datei rezervării,decizia aprobării cererii fiind atributul exclusiv al conducerii, orice salariat avândobligaţia de a depune o minima diligenta in scopul obţinerii informaţiilor necesareprivind situaţia cererii pentru acordarea unor zile de concediu, anterior achităriicheltuielilor de transport.
Sentinţa a devenit irevocabilă prin nerecurare.1
| ← DESFACEREA DISCIPLINARĂ A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ.... | EXCEPŢIA PREMATURITĂŢII ACŢIUNII. ADMISIBILITATE. → |
|---|
Citește mai mult
iau libertatea ! ,,,, bulangiilor ,,,daca nu stati peste program sa munciti va dau afara pe toti si aduc eu alti oameni ,,,,Ajunsesem sa dam cate 20 de lei pt ca era ziua fiului lui de nastere ,ca sa ne lase in pace , dar asta nu s a intamplat ,,,, I si trimitea trepadusii si lingaii sa ne caute prin vestiar si prin lucrurile personale , dar nu ne spuneau niciodata ce cauta ,,,,,desi la 17:30 terminam programul de lucru , el venea si ne dadea de lucru la 17 :25 , spunand ca maine dimineata pleaca lucrarea si daca nu e gata ne da afara ca nu suntem competenti , astfel obligandu ne sa ramanem peste program , iar daca o faceam si terminam lucrarea la timp ii cauta nod in papura sa zica ca nu a iesit bine si o sa ne opreasca din salariu pt a face din nou ,,,,,,,Nu eram lasati sa vb nici intre noi asta sa inteleg ca era o masura ca sa nu punem la cale vre o evadare din puscaria comunista in care lucram ,,,,,etc etc etc ,,,,,Acesti oameni nu au Dumnezeu ! Dumnezeul lor sunt banii !!! Am anuntat directorul Ford ce se intampla acolo cand mi am dat demisia , dar acel om inca lucreaza acolo si abuzeaza in continuare de oameni dar acestora le e frica sa vorbeasca !!!