Dreptul muncii; jurisdicţia muncii . Jurisprudență Contracte de muncă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 60 din data de 10.02.2015
Din modul de redactare a art. 252 Codul muncii rezultă că mențiunile cuprinse sunt obligatorii, iar lipsa lor din decizia de sancționare duce automat la nulitatea absolută a deciziei.
Legiuitorul a prevăzut sub sancțiunea nulității absolute ca decizia de sancționare să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Decizia civilă nr.60/10.02.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința civilă nr…. Tribunalul Galați a admis contestația formulată de contestatorul S.T.D, în contradictoriu cu intimatul SMACT.
A constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. … emisă de intimată.
A dispus repunerea părților în situația anterioară prin restituirea către contestator a drepturilor salariale reținute în baza acestei deciziei de sancționare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 2466/121/2014 la data de 07.04.2014, contestatorul S.T.D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul SMACT să se dispună anularea deciziei de sancționare nr. ….
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost sancționat disciplinar cu reducerea a 10% din salariu pentru o perioadă de 2 luni, reținându-se că a plecat în concediu de odihnă înainte de aprobarea concediului, că nu s-a prezentat la serviciu la rechemarea din concediu și că a înregistrat 14 absențe nemotivate.
Mai arată contestatorul că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, întrucât contrar prevederilor art. 252 alin. 2 lit.c din Codul muncii, decizia nu cuprinde datele precizări cu privire la apărările pe care și le-a formulat și nici motivele pentru care au fost înlăturate aceste apărări. Astfel, în fața comisiei de cercetare disciplinară a precizat că a avut o cerere de concediu de odihnă aprobată de manager (cel puțin verbal) și că nu a primit o cerere de rechemare.
Se susține și faptul că decizia este netemeinică, întrucât i s-a comunicat verbal că i-a fost aprobată cererea de concediu, nu există nicio dovadă în sensul că i s-a comunicat cererea de rechemare. Mai arată că cercetarea disciplinară s-a efectuat după 5 luni de la data așa zisei abateri disciplinare, respectiv octombrie 2013, astfel că sancțiunea a fost aplicată cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 252 alin. 1 din Codul muncii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 61 lit. a, art. 247-252 și 269 din Codul muncii.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 270 din Codul muncii.
Legal citat, intimatul SMACT a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În motivarea cererii a arătat că apărările contestatorului exprimate în nota explicativă nr. … au fost înlăturate, astfel cum reiese din procesul verbal nr. ….
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare, arată că este nefondată întrucât comisia de cercetare disciplinară a fost sesizată pentru mai multe abateri disciplinare, iar codul muncii nu prevede un termen în care trebuia efectuată cercetarea disciplinară, art. 252 stabilind un termen de 30 de zile de aplicare a sancțiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Pe fondul cauzei s-a arătat că nu sunt reale afirmațiile contestatorului, în sensul că a avut aprobarea verbală din partea managerului și că nu a primit cererea de rechemare din concediu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În temeiul dispozițiilor art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, s-a reținut că în cauză contestatorul S.T.D. este angajat pe postul de funcționar administrativ la intimata SMACT, potrivit contractului individual de muncă încheiat între părți.
Prin decizia de sancționare nr. … emisă de intimată, contestatorul a fost sancționat disciplinar, aplicându-i-se sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de baza cu 10% pe o perioada de 2 luni, motivat de faptul că a plecat în concediu de odihnă înainte de aprobarea concediului, că nu s-a prezentat la serviciu la rechemarea din concediu și că a înregistrat 14 absențe nemotivate.
Referitor la susținerile în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 252 din Codul muncii, respectiv că decizia de sancționare nu cuprinde motivele pentru care apărările sale au fost înlăturate, instanța le consideră întemeiate.
Instanța a reținut că în cuprinsul deciziei de sancționare nu se regăsesc mențiuni referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Trimiterile din motivarea deciziei către procesul-verbal de cercetare disciplinară nr. … sunt insuficiente, deoarece, pe de o parte, legea instituie un conținut obligatoriu, un element de formalism al deciziei care trebuie respectat întocmai, iar pe de altă parte, faptele reținute în procesul verbal sunt descrise în mod vag și general.
Omisiunea intimatei nu poate fi înlocuită întrucât, fiind vorba de o nulitate absolută, pentru nerespectarea cerințelor de formă, nu poate fi acoperită prin confirmare.
Se consideră că, prin instituirea acestor obligații de ordin formal în sarcina angajatorului se reflectă expresia principiului statului social și al dreptății instituit prin dispozițiile art. 1 alin. 3 din Constituția României.
Acest principiu se oglindește și în dispozițiile art. 8 din Codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe, iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
Nulitatea prevăzută de art. 252 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzută anume de lege.
Nulitatea reprezintă acea sancțiune, de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Efectele nulității sunt guvernate de trei principii clasice de drept: principiul retroactivității efectelor nulității, principiul repunerii părților în situația anterioară și principiul anulării actului subsecvent, cu excepțiile lor veritabile și aparente.
Instanța a apreciat că decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare este lovită de nulitate deoarece nu înlătură apărările formulate de petent.
Față de o asemenea lipsă ce conduce la nulitatea absolută a deciziei de sancționare pentru nerespectarea condițiilor de formă cerute de lege cu ocazia emiterii acesteia, nu s-a mai impus cercetarea fondului cauzei sub celelalte aspecte.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat nulitatea deciziei de sancționare contestate și a obligat intimata la restituirea sumelor reținute în baza acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul SMACT, criticând soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Față de excepția nulității absolute a deciziei de sancționare a arătat că, decizia ca act de dispoziție a reprezentantului legal al intimatei, a fost emisă în mod legal având în vedere faptul că pe de o parte, în cuprinsul ei a fost menționat procesul verbal de cercetare disciplinară nr. …, iar pe de altă parte, faptul că tocmai în cadrul comisiei sunt analizate apărările formulate de salariat, în cadrul cercetării tot comisia înlăturând motivat motivele pentru care aceste apărări nu au fost primite, conducătorul unității analizând întregul material probator, nu face decât să valideze sau să invalideze sancțiunea propusă de comisie, el nerealizând o a doua cercetare disciplinară.
Prin Legea nr. 53/2003 sarcina efectuării cercetării disciplinare a fost dată prin delegare comisiei constituită prin dispoziția scrisă a conducătorului unității.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare a arătat că, având în vedere că procesul verbal de sesizare a conducătorului unității pentru aplicarea sancțiunii este actul din 25.02.2014, iar decizia este din data de 07.03.2014, sancțiunea a fost aplicată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin. 1 Codul muncii.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, considerând că probele administrate în cauză converg spre această soluție.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Legislația aplicabilă în cauză
ART. 252
(1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Prin acțiunea formulată contestatorul S.T.D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul SMACT să se dispună anularea deciziei de sancționare nr. … prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de baza pe o perioada de 2 luni cu 10% .
Prin decizia nr. … constatăm că contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o perioada de 2 luni cu 10%. În cuprinsul deciziei este menționat procesul-verbal de cercetare disciplinară nr…. încheiat de comisia de cercetare.
Corect a stabilit instanța de fond că decizia de sancționare este nulă dacă în cuprinsul ei nu sunt cuprinse motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sancționat.
Din modul de redactare a art.252 alin. 2) Codul Muncii rezultă că mențiunile cuprinse sunt obligatorii, iar lipsa lor din decizia de sancționare duce automat la nulitatea absolută a deciziei. Modul de redactare a cuprinsului deciziei de sancționare este imperativă, astfel că această decizie nu poate face trimitere la acte exterioare în care sunt înlăturate apărările salariatului. Legiuitorul a prevăzut sub sancțiunea nulității absolute ca decizia de sancționare să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art.251 alin.3), nu a fost efectuată cercetarea disciplinară.
Faptul că apărările salariatului ar fi fost înlăturate prin procesul-verbal de cercetare disciplinară nr…. încheiat de comisia de cercetare, nu suplinește condiția legii obligatorie prevăzută de art. 252 alin. 2) Codul Muncii și nu înlătură sancțiunea nulității absolute.
Nulitatea prevăzută de art. 268 alin. 2 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzută anume de lege. În cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție juris tantum de vătămare astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării, ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ, iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.
Sub acest aspect, decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, iar soluția primei instanțe este corectă, contrar susținerilor apelantei.
Față de acest aspect nu mai e necesară analiza celorlalte motive de apel invocate de apelantul SMACT prin motivele de apel.
În consecință, conform art. 480 din noul Cod de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul SMACT, împotriva sentinței civile nr. … pronunțată de Tribunalul Galați - Secția I civilă în Dosarul nr. ….
| ← Dreptul muncii; jurisdicţia muncii. Jurisprudență Raporturi... | Asigurări sociale. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări... → |
|---|
