Dreptul muncii . Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 553 din data de 23.09.2015
Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare.
Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.
Decizia civilă nr. 553/23.09.2015 a Curții de Apel Galați
Prin contestația formulată contestatoarea A.A. a chemat în judecată pe intimata B.B. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr … emisă de intimată, precum și reintegrarea sa în activitate.
În susținerea contestației, contestatoarea a arătat că a funcționat ca asistent principal igienă la Compartimentul E. din cadrul BB.
Prin Legea nr. 53/2014 s-a aprobat OUG nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților din România. Legea a modificat art.22 alin.4 din Ordonanță, în sensul că asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare.
După apariția Legii, la data de 09.05.2014 contestatoarea îndeplinea condițiile de pensionare prevăzute de Legea nr. 53/2003.
Pentru lămurirea situației, B.B. a trimis Ministerului Sănătății adresa nr.xxx/30.04.2014, solicitând totodată menținerea contestatoarei în activitate, până la scoaterea la concurs a postului.
La data de 13.05.2014 a apărut Ordonanța de urgență nr. 23/2014, prin care art.22 alin.4 din Ordonanța nr.144/2008 a fost din nou modificat, în sensul că asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.
Răspunsul la adresa B.B. privind situația contestatoarei a venit de la Minister sub nr. NB xxxx/16.05.2014, menționând aprobarea menținerii sale în activitate până la apariția OUG nr. 23/2014.
Cu toate acestea, B.B. a emis decizia privind încetarea activității sale înainte de sosirea răspunsului, iar după apariția OUG nr. 23/2014, nu a mai revenit asupra deciziei, cu toate insistențele contestatoarei.
Considerând că Dispoziția ../06.05.2014 este nelegală și discriminatorie, a formulat prezenta contestație.
Prin întâmpinare, intimata D.S.P. B. a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
A arătat că prin Dispoziția nr. 53/06.05.2014 s-a constatat, în baza Legii nr.53/2014, art.1, a încetat de drept contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensie limită de vârstă a contestatoarei.
A precizat că prin Legea nr.53/17.04.2014, pentru aprobarea OUG nr.144/2008, s-a statuat că asistenții medicalii generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare. Noua reglementare, aplicabilă începând cu 27.04.2014 și până la 15.05.2014, data intrării în vigoare a OUG nr.23/13.05.2014 de modificare și completare a Legii nr.95/2006 și modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, printre care și OUG nr.144/2008, stabilește că asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare, Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată.
În vederea aplicării prevederilor Legii nr.53/2014, s-a constatat că petenta, asistent medical principal în cadrul D.S.P., la data de 09.05.2014 îndeplinește condițiile de pensionare pentru limita de vârstă conform Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, conform art.56 alin.1 lit. c din Legea nr.53/2003. După data de 09.05.2014, data îndeplinirii condițiilor cumulative, contractul individual de muncă nu mai există.
După apariția Legii nr.53/2014, prin adresa nr…./30.04.2014 B.B. face cunoscut, ca răspuns la adresa Ministerului Sănătății nr../29.04.2014 (prin care solicită directorilor executivi ai B.B. județeană ca, în regim de urgență, în baza procedurii reglementate de art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008, să transmită propunerile de menținere în activitate peste vârsta de pensionare a asistenților medicali pentru a fi aprobată), că petenta îndeplinește condițiile pentru pensionare pentru limitat de vârstă conform Legii nr.263/2010 la data de 09.05.2014 și solicită Ministerului Sănătății - Cabinet Secretar General să se aprobe, conform art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008, menținerea în activitate a contestatoarei, până la ocuparea prin concurs a postului astfel vacantat. Adresa Ministerului Sănătății a fost analizată în cadrul unei ședințe a Comitetului Director și s-a emis Hotărârea nr.10/30.04.2014.
Cu adresa nr. ……/16.05.2014 Ministerul Muncii - Serviciul politici de organizare a sistemului de sănătate, politici salariale și monitorizare posturi a făcut cunoscut B.B. că a aprobat menținerea în activitate, peste vârsta de pensionare, a d-nei A.A., până la apariția OUG nr.23/2014. I s-a mai comunicat intimatei că, ulterior apariției OUG nr.23/2014, contestatoarea își poate continua activitatea în baza art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008, până la 65 de ani.
Având în vedere că la data de 09.05.2014 contestatoarei îi înceta de drept contractul individual de muncă în baza Legii nr.53/2014, iar răspunsul Ministerului Sănătății a sosit doar în data de 16.05.2014, coroborat cu data publicării în Monitorul Oficial a OUG nr.23/2014, și anume 15.05.2014, aprobarea Ministerului vine în contradicție cu prevederile art.56 lit. c din Legea nr.53/2003.
Pentru a respecta legalitatea tuturor actelor normative, în succesiunea apariției lor, cu adresa nr…./16.05.2014 intimata a solicitat Ministerului Sănătății aprobarea continuării activității petentei, până la ocuparea postului prin concurs, așa cum s-a solicitat și prin adresa nr…../30.04.2014. Cu adresa de răspuns nr…../21.05.2014, Ministerul Sănătății a reiterat prevederile legale referitoare la această situație. Intimata a considerat că dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă nu poate fi interpretată ca fiind discreționară sau ilegală, întrucât în toate cazurile de încetare de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dispozițiile au fost emise anterior datei îndeplinirii condițiilor cumulative, și nu ulterior, pentru a fi aduse la cunoștința titularului și a efectuării tuturor cerințelor legale ce se impun.
La data de 16.05 2014, la solicitarea petentei, i s-a eliberat, sub semnătură de primire, dosarul cu acte și adeverințe în original necesar pensionării.
Prin sentința civilă nr. xx/25.02.2015 Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de contestatoarea A.A. în contradictoriu cu intimata B.B.
A dispus anularea Dispoziției nr. xxx/06.05.2014, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut până la ocuparea prin concurs a postului conform art. 22 alin. 7 din O.U.G 144/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Contestatoarea A.A a fost angajata intimatei B.B., în funcția de asistent principal igienă - Compartimentul E. până în data de 09.05.2014.
Contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat prin Dispoziția nr.xxx/06.05.2014 emisă de intimată, prin care s-a constat încetarea de drept a acestuia, datorită faptului că, în conformitate cu prevederile Legii nr.53/2014, ale Legii nr.53/2003 și ale Legii nr.263/2010, M.N. a îndeplinit cumulativ condițiile de vârstă standard și stagiul minim de cotizare pentru pensie pentru limită de vârstă.
Considerând că dispoziția de încetare de drept a contractului individual de muncă este nelegală și discriminatorie, A.A. a contestat în instanță acest act unilateral al angajatorului.
Inițial contestația a format obiectul dosarului nr…../113/2014 al Secției a II-a Civilă de contencios Administrativ și Fiscal.
Constatând că nu este competentă material să judece contestația, instanța de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 07.10.2014 a dispus transpunerea cauzei de pe rolul Secției a II-a Civilă și de Contencios Administrativ la Secția I Civilă, secție unde s-a format dosarul nr. …../113/2014*.
Fiind astfel investită, instanța a reținut că, prin adresa nr…../30.04.2014, intimata a cerut aprobarea Ministerului Sănătății, conform art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008, pentru menținerea în activitate a lui A.A. până la ocuparea postului prin concurs.
Prin aceeași adresă s-a menționat că la data de 09.05.2014 angajata va îndeplini condițiile pentru pensionare pentru limită de vârstă conform Legii nr.263/2010 și că există deficit de personal. Prin aceeași adresă s-a cerut și aprobarea organizării concursului de ocupare a funcției vacantate.
Nemaiașteptând răspunsul de la forul superior, la data de 09.05.2014, când angajata sa a îndeplinit condițiile de vârstă standard și de stagiu minim de cotizare pentru pensie pentru limită de vârstă, având în vedere prevederile Legii nr.53/2014 pentru aprobarea OUG nr.144/2008, Legii nr.53/2003 și ale Legii nr.263/2010, intimata a emis Dispoziția nr.53/06.05.2014, prin care a constatat încetat de drept contractul individual de muncă al contestatoarei.
Răspunsul ministerului a venit prin adresa nr. ……/16.05.2014, aprobându-se menținerea în activitate peste vârsta de pensionare a lui A.A., până la apariția OUG nr.23/2014, pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006.
Ministerul Sănătății a mai specificat în aceeași adresă că A.A. își poate desfășura activitatea până la 65 de ani, ulterior apariției OUG nr.23/2014, în baza art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008, cu modificările ulterioare, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.53/2014, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, instanța a constatat că intimata a procedat la emiterea dispoziției de încetare de drept a contractului individual de muncă, având în vedere dispozițiile generale prevăzute în Codul Muncii, respectiv ale art.56 alin.1 lit.c, prin care se arată că un contract individual de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
În cazul de față, însă, cadrul general statuat de prevederile Legii nr.53/2003 este completat și modificat prin acte normative specifice profesiei contestatoarei, ce cuprind norme derogatorii de la normele generale.
În acest sens, prevederile art.22 alin.7 ale OUG nr.144/2008 stipulează că, în cazul unităților sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, precum și al unităților sanitare publice aflate în zone defavorizate, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali își pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, până la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea autorităților de sănătate publică județene și a municipiului București, cu avizul Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România și cu aprobarea Ministerului Sănătății Publice.
Ori, prin adresa nr. 3114/30.04.2014, anterior datei de îndeplinire de către contestatoare a condițiilor de pensionare, intimata a solicitat Ministerului Sănătății aprobarea pentru menținerea în activitate a contestatoarei și a arătat că are un deficit de personal, făcând aplicarea corectă a dispozițiilor legale citate și optând în mod expres pentru această facilitate creată de legiuitor.
În aceste condiții, intimata nu trebuia să facă aplicarea prevederilor generale, ci să aștepte răspunsul de la Minister, emiterea unei dispoziții de încetare de drept a contractului de muncă încălcând prevederile speciale aplicabile.
Pentru considerentele mai sus reținute, Tribunalul a constatat că dispoziția emisă de B.B. este legală și temeinică, apreciind ca fondată contestația formulată, cu consecința anulării Dispoziției nr.xxx/06.05.2014 a reintegrării contestatoarei pe postul deținut, până la ocuparea acestuia prin concurs.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata B.B., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei ei, astfel:
Prin Legea nr. 53/2014, pentru aprobarea OUG nr. 144/2008, s-a stipulat că asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform normelor legale în vigoare, respectiv normelor generale ale Codului muncii și ale Legii nr. 263/2010.
La data de 9.05.2014 contestatoarea a îndeplinit condițiile generale de pensionare pentru limită de vârstă, motiv pentru care apelanta a fost nevoită să facă aplicarea de îndată a disp. art. 56 alin. 1 lit. c C.muncii, respectiv să emită decizia de încetare a raporturilor de muncă, ce face obiectul analizei în prezenta cauză.
În aplicarea Legii nr. 53/2014, prin adresa nr. 3114/30.04.2014 apelanta a solicitat Ministerului Sănătății să aprobe ca intimata să continue activitatea desfășurată ca angajat și după data de 9.05.2014, dată la care îndeplinea toate condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, dar răspunsul pozitiv al Ministerului a sosit abia la data de 16.05.2014 (după producerea efectelor juridice de către decizia de pensionare), motiv pentru care nu s-a mai putut dispune continuarea contractului de muncă al intimatei.
Răspunsul favorabil al Ministerului nu presupune înlocuirea normelor legale de pensionare, iar emiterea deciziei de pensionare nu putea fi amânată până la data la care Ministerul ar fi aprobat sau nu menținerea în funcție a intimatei.
Totodată, lipsa răspunsului Ministerului într-un termen util a și condus la emiterea Legii nr. 140/2014, de aprobare și modificare a OUG nr. 23/2014, prin care s-au reglementat juridic astfel de situații, precum cea a intimatei, și s-a stabilit ca persoanele medicale medii pensionate în perioada 24.04.2014-15.05.2014 să poată continua, la cerere, activitatea până la împlinirea vârstei de 65 de ani.
La cererea intimatei, la data de 4.02.2015 (anterior pronunțării sentinței apelate) apelanta a încheiat cu intimata un nou contract de muncă, nr…/04.02.2015, în aplicarea disp. art. 221 din OUG nr. 23/2014, în sensul că părțile au convenit ca intimata să desfășoare activitatea până la împlinirea vârstei de 65 de ani, contract ce a fost depus la instanța de fond, dar de care nu s-a ținut cont la pronunțarea hotărârii apelate.
În drept a invocat disp. art. 56 lit. c C.muncii, art. 22 și art. 221 din OUG nr. 144/2008, modificată, completată și aprobată prin Legea nr. 140/2014, Legea nr. 53/2014 și Ordinul MS nr. 63/2015.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului ca tardiv formulat sau ca nefondat, arătând că termenul de 10 zile de declarare a apelului a fost depășit și că materialul probator administrat în cauză a fost corect interpretat de prima instanță.
A mai susținut că apelanta are o culpă în faptul că nu a solicitat avizul Ministerului Sănătății de menținere a sa în activitate într-un termen rezonabil, care să fie suficient să nu mai conducă la emiterea deciziei de încetare a raporturilor de muncă.
Lipsa de diligență a apelantei și graba de a emite decizia de încetare a raporturilor de muncă a generat prezentul litigiu, deși prin adresa nr. ……/16.05.2014 Ministerul Sănătății își dădea acordul ca raporturile de muncă să continue.
Prin răspunsul la întâmpinare apelanta a solicitat respingerea excepției tardivității apelului, având în vedere că a respectat termenul de 30 de zile menționat în dispozitivul sentinței apelate, și a reiterat poziția exprimată prin cererea de apel.
Prin Încheierea de ședință din data de 17.09.2015 Curtea a respins ca nefondată excepția tardivității promovării apelului, având în vedere că prin dispozitivul sentinței apelate părților li s-a indicat termenul de apel ca fiind de 30 zile, în loc de 10 zile, iar în acest fel apelanta a fost indusă în eroare, condiții în care respingerea apelului ca fiind tardiv îngrădind practic accesul la justiție, contrar disp. art. 6 din Convenția EDO.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză prin prisma motivelor de apel invocate în termenul legal și pentru a face aplicarea principiului disponibilității părților în procesul civil, Curtea apreciază că apelul este fondat și se impune a fi admis, pentru următoarele motive:
Conform disp. art. 22 alin. 7 din OUG nr. 144/2008, unitățile sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, (…), personalul mediu sanitar poate continua activitatea peste vârsta legală de pensionare (conform Legii nr. 263/2010), până la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea autorităților de sănătate publică județene, cu avizul Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România și cu aprobarea Ministerului Sănătății Publice.
În condițiile în care intimata ar fi îndeplinit condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, cele prevăzute de norma juridică generală a Legii nr. 263/2010, la data de 9.05.2014, apelanta a solicitat la data de 30.04.2014 (prin adresa nr. …./30.10.2014) avizul și aprobarea respective.
După emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă nr. xxx/6.05.2014, prin care se dispunea încetarea raporturilor de muncă cu începere de la data de 9.05.2014, Ministerul Sănătății a comunicat apelantei (la data de 16.05.2014 (adresa nr. …../2014) că este de acord cu continuarea activității apelantei.
Contrar opiniei primei instanțe, Curtea apreciază că emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă nu era condiționată de așteptarea răspunsului Ministerului Sănătății, putând fi emisă cu respectarea disp. art. 56 alin. 2 C.muncii. Chiar dacă emiterea deciziei nr. 53/2014 a fost emisă la data de 6.05.2014, ea nu producea efecte juridice decât cu începere de la data de 9.05.2014, data la care erau îndeplinite condițiile de pensionare.
Pentru asigurarea unui sistem public de sănătate corespunzător, inclusiv pentru asigurarea necesarului de personal medical mediu, la data de 13.05.2014 este emisă OUG nr. 23/2014, de modificare și completare a Legii nr. 95/2006 și a OUG nr. 144/2008, aprobată prin Legea nr. 53//17.04.2014, în sensul că s-a stabilit ca aceste persoane să poată continua activitatea până la împlinirea vârstei de 65 de ani.
Astfel, la data de 9.05.2014, când intimatei i-au încetat raporturile de muncă prin pensionare, erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 144/2008, aprobată prin Legea nr. 53//17.04.2014, care menționau expres că persoanele aflate în situația intimatei se pensionau conform Legii nr. 263/2010, nefiind necesar vreun aviz sau aprobare de menținere în funcție.
Tocmai pentru a remedia necorelările legislative și a elimina disfuncționalitățile practice ivite în aplicarea legii, ca și menținerea unui sistem de sănătate publică corespunzător, la data de 13.05.2014 (ulterior încetării raporturilor de muncă în discuție) este emisă OUG nr. 23/2014, care modifică în regim de urgență OUG nr. 144/2008, în sensul că ";La articolul 22, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (5^1) și (5^2), cu următorul cuprins:
"(5^1) La cerere, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pot pensiona, în condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
(5^2) Prin derogare de la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contractul de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la alin. (5^1).";
Chiar și în aceste condiții, pentru perioada 24.04.2014 - 15.05.2014 (când produce efecte juridice Legea nr. 53/2014) persoanele aflate în situația intimatei nu puteau continua raporturile de muncă, dacă îndeplineau condițiile de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010.
Pentru aceste motive, Parlamentul României emite la data de 21.10.2014 Legea nr. 140/2014, de aprobare a OUG nr. 23/2014, moment la care introduce o nouă normă juridică, prin care se arată că "ART. 22^1
(1) Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali pensionați în perioada 24 aprilie - 15 mai 2014 care formulează cerere pentru desfășurarea activității în sistemul public de sănătate sunt exceptați de la aplicarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pentru situațiile prevăzute la alin. (1), contractul individual de muncă pe durată determinată se încheie până la împlinirea vârstei de 65 de ani de către asistenții medicali generaliști, moașe și asistenții medicali.
(3) Cumulul pensiei cu salariul pentru situațiile prevăzute la alin. (1) se realizează în condițiile legii.
(4) Metodologia de ocupare a posturilor se aprobă prin ordin al ministrului sănătății."
Astfel se recunoaște legislativ dreptul persoanelor pensionate în perioada 24.04.2014-15.05.2014 (situație în care se află și intimata) de a continua raporturile de muncă și după ce au dobândit calitatea de pensionari în temeiul Legii nr. 263/2010, dar numai la cerere și numai după intrarea în vigoare a Legii nr. 140/21.10.2014, respectiv, prin încheierea unui nou contract de muncă pe durată nedeterminată și până la împlinirea vârstei de 65 de ani.
Astfel, Curtea apreciază că apelanta a interpretat corect succesiunea de acte normative aplicabile în cauză și a emis decizia de încetarea a raporturilor de muncă numai prin raportare la art. 56 alin. 1 lit. c C.muncii, ale Legii nr. 263/2010 și ale OUG nr. 144/2008, astfel că nu se impunea sancționarea ei ca nelegală.
Intimata nu mai putea continua raporturile de muncă ulterior datei de 9.05.2014, deoarece acestea încetaseră de drept prin îndeplinirea condițiilor de pensionare, iar reluarea de noi raporturi de muncă nu putea fi făcută decât la cererea intimatei și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 140/21.10.2014.
Mai mult decât atât, intimata a și înțeles să beneficieze de prevederile Legii nr. 140/21.10.2014, formulând la data de 23.01.2015 o cerere de a desfășura activitatea în continuare în cadrul DSP Brăila ";(…) în funcția pe care am deținut-o anterior pensionării";, cerere finalizată prin încheierea unui nou contract de muncă, nr. 1/4.02.2015.
| ← Dreptul muncii . Jurisprudență Contracte de muncă | Premiul anual. Modalitate de acordare. Jurisprudență Salarizare → |
|---|
