Premiul anual. Modalitate de acordare. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 952/A din data de 10.12.2015
Legea nr. 330/2009: art. 25;
Legea nr. 285/2010: art. 8;
Deciziile C.C.R. nr. 115/ 2012 și nr. 257/2012 .
Interpretarea art. 8 din Legea nr. 285/2010 se face în sensul că majorările salariale stabilite pentru anul 2011, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din acest act normativ, includ și premiul anual, neputând fi primită interpretarea apelanților, în sensul că la majorarea cu procentul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 285/2010 se adaugă și majorarea corespunzătoare premiului anual, care ar fi de 8,33% (100% împărțit la 12 luni).
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 761 din 23.06.2015 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 424/102/2015 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții A.M.S., ș.a., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău ca prescrisă, pentru pretențiile aferente perioadei 1.01.2011 - 17.02.2012 și ca nefondată pentru celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților a fost depusă la data de 17.02.2015, astfel încât pretențiile aferente perioadei 01.01.2011 - 17.02.2012 au fost formulate cu depășirea termenul de 3 ani, admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune, în temeiul art. 171 alin. 1 din Codul muncii.
Pe fond, Tribunalul a reținut că reclamanții au fost încadrați în muncă în perioada în litigiu la pârâtul Tribunalul Neamț și că pârâții nu au plătit premiul anual, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, invocând prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010.
Instanța de fond a constatat că prin Deciziile nr. 115/9 februarie 2012 și nr. 257/20 martie 2012 ale Curții Constituționale s-au respins excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010.
De asemenea, prima instanță a făcut o analiză a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 și din perspectiva prevederilor art. 1 din Protocol adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu art. 14 din aceasta, pentru a verifica dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare Convenției.
În acest sens, Tribunalul a constatat că drepturile salariale constând în premiul anual pe 2010 sunt "bunuri"; existente, stabilite expres prin acte normative interne, care garantează plata lor integrală (art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. 160, art.161, art. 166 alin. 1 și art. 170-171 din Codul muncii). Beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut expres de lege. Acest bun existent a fost supus unei ingerințe (constând în refuzul efectuării plății, prin 8 din Legea nr. 285/2010) din partea statului, începând cu luna ianuarie 2011. Drepturile salariale reclamate sunt existente, au o bază suficientă în dreptul național, iar reclamanții au îndeplinit și respectat în întreaga perioadă condițiile acordării acestor drepturi salariale neabrogate și nesuspendate.
Tribunalul a mai reținut că ingerința constatată nu este discreționară și contrară art.1 din Protocolul nr.1, deoarece a fost aplicată, în virtutea unei dispoziții legale, iar dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin urmare, s-a constatat că premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări, astfel încât nu a existat o violare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
De asemenea, s-a subliniat și faptul că nu au fost încălcate nici prevederile Directivei 2000/78/CE, reclamanții nefiind discriminați față de nicio altă categorie socio-profesională, dreptul la plata distinctă a premiului anual nefiind menținută în sistemul bugetar național.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, solicitând anularea sentinței și judecarea pe fond a cauzei, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea căii de atac reclamanții au arătat că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, întrucât din considerentele hotărârii rezultă că instanța a analizat și soluționat o cerere de acordare a premiului anual pe 2010 sub forma unui salariu scadent în prima lună a anului următor, solicitare ce nu a format obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanții au solicitat acordarea diferențelor la salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar.
În acest sens, apelanții au precizat că majorarea salarială rezultată din includerea în salariul lunar a premiului anual prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, majorare ce a fost prevăzută de art. 8 din Legea nr. 285/2010, ar fi trebuit să se reflecte sub forma unui procent de 8,33%, care ar fi trebuit să se adauge la drepturile salariale cuvenite apelanților, însă aceasta în concret nu s-a acordat.
Apelanții au mai arătat că temeinicia solicitării acordării acestei majorări salariale se regăsește în Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și că Procurorul General al României a emis un ordin, prin care a dispus pentru procurorii din cadrul Parchetului General și din structurile centrale și teritoriale ale DIICOT și DNA acordarea unei majorări la salariul lunar sub forma unui procent de 8,33% din premiul anual prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2010, începând cu luna mai 2015.
În drept, apelanții au invocat dispozițiile art. 466, art. 470, art. 476 - 480 din C. pr. civ..
În dovedire, apelanții au depus la dosarul cauzei Adeverința nr. 3199/21A din 13.08.2015 emisă de Tribunalul Neamț (fila 4).
Intimata Curtea de Apel Bacău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică din perspectiva Deciziei nr. 21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Intimatul Ministerul justiției a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, subliniind că atât Curtea Constituțională cât și Înalta Curte de Casație și Justiție s-au pronunțat asupra problemei de drept invocate în cauză, aceste hotărâri fiind obligatorii.
Totodată, în urma solicitării instanței, Tribunalul Neamț a depus la dosarul cauzei macheta de calcul a salariului unui judecător, în care se detaliază modalitatea de stabilire a drepturilor salariale (fila 49).
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar a constatat următoarele:
Criticile apelanților referitoare la necercetarea fondului de către prima instanță sunt neîntemeiate. Astfel, nu pot fi primite argumentele potrivit cărora instanța de fond ar fi analizat cererea acestora din perspectiva acordării premiului anual pe 2010 sub forma unui salariu scadent în prima lună a anului următor, Tribunalul reținând în considerentele hotărârii faptul că premiul anual a fost inclus în majorările salariale acordate începând cu ianuarie 2011. Faptul că a făcut trimitere și la imposibilitatea acordării premiului anual în forma suspusă vechii reglementări, nu este de natură a conduce la concluzia că instanța ar fi analizat cererea reclamanților dintr-o altă perspectivă decât cea invocată.
Prin urmare, nu se impune anularea hotărârii atacate.
Referitor la celelalte motive de apel, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat. Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor. Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010, (în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011).
Art. 8 din Legea nr.285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010, în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii. Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, abrogând prevederile Legii nr. 330/2009.
Prin urmare, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/ soldei/ indemnizației de bază.
Asupra interpretării dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Deciziile nr. 115 din 09 februarie 2012 și nr. 257 din 20 martie 2012, Curtea exercitând controlul de constituționalitate al acestui articol, prin prisma dispozițiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului la salariu, a dreptului de proprietate privată, incidența dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale dreptului Uniunii Europene.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. 21/2013 pronunțată în recurs în interesul legii că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Astfel, Curtea a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Prin urmare, din deciziile menționate anterior, caracterul obligatoriu al acestora extinzându-se și asupra considerentelor, rezultă că interpretarea art. 8 din Legea nr. 285/2010 se face în sensul că majorările salariale stabilite pentru anul 2011, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din acest act normativ, includ și premiul anual, neputând fi primită interpretarea apelanților, în sensul că la majorarea cu procentul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 285/2010 se adaugă și majorarea corespunzătoare premiului anual, care ar fi de 8,33% (100% împărțit la 12 luni).
Așa cum rezultă din macheta privind modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale unui judecător, depusă la dosar de intimatul Tribunalul Neamț, începând cu 01.01.2011, s-a aplicat majorarea de 15% prevăzută la art. 1 din Legea nr. 285/2010 (fila 49), astfel încât instanța a constatat că, în concret, majorările salariale stabilite pentru anul 2011 au fost acordate reclamanților apelanți.
Instanța urmează a înlătura susținerile acestora referitoare la faptul că s-ar fi emis în cursul anului 2015 un ordin de către Procurorul General al României, prin care ar fi dispus pentru procurorii din cadrul Parchetului General și din structurile centrale și teritoriale ale DIICOT și DNA acordarea unei majorări la salariul lunar sub forma unui procent de 8,33% din premiul anual prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2010 începând cu luna mai 2015, întrucât, deși prin adresa din data de 13 noiembrie 2015 (fila 53) instanța a solicitat apelanților în mod expres să depună la dosar acest înscris, nu s-a făcut dovada acestor susțineri în cauză. De altfel, dacă ar fi existat un astfel de ordin, emis în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 285/2010, ar fi fost emis imediat după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu în anul 2015, cu aplicare din luna mai a acestui an.
Față de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din C. pr. civ., Curtea o va păstra, urmând a respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
| ← Dreptul muncii . Jurisprudență Pensii | Vechime în muncă. Perioada uceniciei. Jurisprudență Vechime... → |
|---|
