Dreptul salariaţilor la acordarea unui procent din profit. Abuz de drept ce nu poate constitui temei juridic pentru a obţine câştig de cauză.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 3172 din data de 24.05.2013
DREPTUL MUNCII.
Dreptul salariaților la acordarea unui procent din profit. Abuz de drept ce nu poate constitui temei juridic pentru a obține câștig de cauză.
Art.160 din Codul Muncii;
Art.139 din CCM pe anii 2005-2007.
Condițiile prealabile cerute a fi îndeplinite, nu au fost realizate tocmai datorită atitudinii angajatorului, care nu-și poate invoca propria turpitudine pentru a obține respingerea acțiunii, astfel, acesta obligându-se să negocieze cota de participate la profit, implicit și-a asumat toate obligațiile ce decurgeau din această clauză, inclusiv aprobarea din partea AGA, a acordării procentului din profitul realizat, prin urmare angajatorului și organelor sale de conducere le incumba obligația de a face toate demersurile pentru ca dreptul recunoscut și acceptat prin inserarea clauzei respective, să fie efectiv respectat și acordat conform dispozițiilor legale în vigoare.
AGA a ignorat existența clauzei din CCM la nivel național și de unitate, iar acum modul nelegitim în care s-a acționat se dorește a fi invocat ca justificare a respingerii cererii, or niciodată abuzul de drept nu poate constitui temei juridic pentru a se obține câștig de cauză, neputând servi pentru a fi luată în considerare apărarea construită pe o astfel de bază .
DECIZIA CIVILĂ nr.3172/201 din 24.05.2013
-Dosar nr.9266/111/2011-
Prin sentința civilă nr. 451/LM din data de 04.05.2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 9266/111/2011, s-a respins excepția puterii de lucru judecat invocat de pârâtă.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis excepția prematurității acțiunii.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții N. R. și alții , în contradictoriu cu pârâta SC OMV SA.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat pentru pretențiile vizând perioada 2005-2007, instanța a reținut că pretențiile reclamanților formulate în dosarele 6557/111/2008, 3383/111/2009, 6522/111/2008, 6525/111/2008, 6528/111/2008, 6535/111/2008, 6536/111/2008, 6542/111/2008, 6560/111/2008, 6565/111/2008, 6568/111/2008, 6586/111/2008, 6589/111/2008, 6592/111/2008, 6595/111/2008, 6600/111/2008, 6602/111/2008, 6654/111/2008, 6659/111/2008 au fost respinse pe excepție și nu pe fond, prin admiterea excepției prematurității introducerii acțiunii, motiv pentru care instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă "Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită."; Cum prin hotărârile pronunțate în dosarele 6557/111/2008, 3383/111/2009, 6522/111/2008, 6525/111/2008, 6528/111/2008, 6535/111/2008, 6536/111/2008, 6542/111/2008, 6560/111/2008, 6565/111/2008, 6568/111/2008, 6586/111/2008, 6589/111/2008, 6592/111/2008, 6595/111/2008, 6600/111/2008, 6602/111/2008, 6654/111/2008, 6659/111/2008 pretențiile reclamanților au fost respinse pentru perioada 2005-2007 pe motivul că nu s-a născut dreptul reclamanților și având în vedere dispozițiile art. 7 din Decretul 167/1958 instanța a reținut că dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită nu s-a născut pentru perioada 2005-2007, astfel a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În ceea ce privește excepția prescripției prematurității acțiunii, instanța a constatat că art.137 din contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2005-2007 prevede că pentru stimularea salariaților, Petrom SA constituie un fond de premiere de 10% asupra salariului plătit, iar constituirea și repartizarea fondului se face cu acordul FSLI Petrom.
Art.138 prevede că acordarea premiilor individuale se face de comun acord cu organizația sindicală corespunzătoare și art.139 stabilește că cota de participare a salariaților Petrom SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu FSLI Petrom.
Prevederile art.38 alin.1 și 4 din contractului colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010 și art.154 alin.1, art.155 din Codul muncii menționează că pentru munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de muncă, iar salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Totodată, art.161 alin. 1 din Codul muncii prevede că salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună.
Dispozițiile art.42 alin.1 lit.b prevede că adaosurile la salariul de bază sunt premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporție de minimum 1,5% din fondul de salarii realizat lunar si cumulat, alin.2 lit.a prevede că cota-parte din profit ce se repartizează salariaților, care este de pana la 10% in cazul societăților comerciale și de până la 5% în cazul regiilor autonome, și în fine alin.3 prevede că condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum și perioada pentru care se acorda cota de profit salariaților, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate și, după caz, instituție.
Din analiza textelor convenționale și legale enunțate mai sus, rezultă că orice angajat beneficiază obligatoriu de salariul de bază care are un caracter regulat, permanent, de continuitate, fiind strâns legat și în interdependență cu munca prestată, precum și este indispensabil muncii și totodată constituie principala obligație a angajatorului corelativ cu dreptul esențial al angajatului de a fi remunerat.
De celelalte elemente ale salariului angajatul beneficiază în măsură în care au fost negociate personal sau colectiv la nivel de unitate, subunitate, ramură, ori unic, la nivel național cu excepția unor indemnizații, sporuri prevăzute de lege pentru sectorul bugetar care se acordă în mod obligatoriu tuturor sau unor categorii de salariați ( spor de vechime, de dispozitiv, confidențialitate, etc. ).
Revenind la speță, s-a constatat că dreptul reclamanților și intimaților de a beneficia de o cotă parte din profitul societății pentru perioada 2005-2009 este afectat de o condiție suspensivă care pentru a se realiza, îndeplini, trebuie să existe profit, aprobarea Adunării Generale a Acționarilor, demarate și finalizate negocierile între salariați și FSLI Petrom cu privire la constituirea fondului de premiere, stabilirea cotei de participare din profitul societății și a criteriilor de diferențiere, modalitatea concretă de acordare, precum și acordului comun cu organizația sindicală pentru stabilirea și acordarea premiilor individuale.
Din probatoriul administrat nu rezultă ca negocierile între salariați și FSLI Petrom cu privire la stabilirea cotei de participare din profitul societății să fi fost începute, iar cele purtate prin intermediul cabinetului de avocatură sunt lipsite de relevanță în absența unui mandat special din partea sindicatului, motiv pentru care instanța apreciază că dreptul condițional litigios nu s-a născut încă.
În consecință, instanța considerând ca fondată excepția prematurității acțiunii , a respins acțiunea formulată, ca fiind prematură.
S-a luat act că pârâta nu a justificat plata cheltuielilor de judecată efectuate așa cum prevăd normele civile și de dreptul fiscal, cheltuieli care nu au fost individualizate în parte.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții N. R. și alții, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1159/25 februarie 2013, instanța de recurs, a admis ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți N. R. și alții, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC OMV P. SA BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 451/LM din data de 04.05.2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o cu reținere pentru evocarea fondului și rejudecare la Curtea de Apel Oradea, fixând în acest sens termen, pentru data de 16 mai 2013.
Cheltuielile urmând a fi avute în vedere, cu ocazia rejudecării.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs, a reținut următoarele considerente:
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, potrivit art. 137 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007, s-a stabilit ca pentru stimularea salariaților, societatea angajatoare să constituie un fond de premiere de până la 10% asupra salariului plătit, iar la art. 138 din același contract s-a prevăzut ca acordarea acestor stimulente să se facă de comun acord cu organizația sindicală FSLI Petrom, cota efectivă de participare, condițiile de acordare, de diferențiere urmând a fi rezultatul unor negocieri între sindicat și angajator.
Cât privește natura juridică a sumelor de bani cuprinse în acest fond, potrivit Codului muncii și contractului colectiv de muncă în materie, fiecare angajat beneficiază lunar de un salariu de bază ce reprezintă un venit regulat, permanent, continuu, ce reprezintă principala obligație a oricărui angajator. Celelalte componente a salariului constând în sporuri, indemnizații, premii etc., se acordă doar în măsura în care ele au fost negociate personal sau colectiv la nivel de unitate, subunitate, ramură, la nivel național, cu excepția sporurilor, indemnizațiilor prevăzute prin lege pentru sectorul bugetar care se acordă în mod obligatoriu titularului dreptului sau doar unor categorii de salariați.
S-a reținut de instanța de recurs, că nu s-a pus de către instanța de fond în discuție dreptul reclamanților de-a beneficia de o cotă parte din profitul net obținut de către angajator, însă, punerea acestui drept în practică era într-adevăr condiționată de îndeplinirea unor cerințe, respectiv, profit, aprobarea Adunării Generale a Acționarilor, demararea și finalizarea negocierilor între salariați și FSLI Petrom pe de o parte și angajator pe de altă parte, cu privire la constituirea fondului de premiere, stabilirea cotei de participare din profitul societății, a criteriilor de diferențiere, a modalității concrete de acordare precum și a acordului comun cu organizația sindicală pentru stabilirea și acordarea premiilor individuale.
Această necesitate expusă mai sus - a îndeplinirii cerințelor - este justificată de împrejurarea că drepturile și beneficiile de natură salarială ale angajaților sunt determinate de rezultatele economico-financiare ale angajatorului, iar atunci când acestea sunt negative nu se pot acorda. Dar, în speță, dreptul solicitat este reglementat prin indicarea unui nivel maximal prin CCM la nivel național, care constituie doar premisa și cadrul în care se poate negocia acordarea unei cote din profit salariaților, astfel că, cuantificarea acestei cote urma a fi făcută prin parcurgerea etapelor susmenționate și finalizat în sensul și spiritul prevăzut în CCM, fiind vorba de o obligație de rezultat și nu de diligență cum susține intimata.
Însă cum intimata refuză negocierea (p.v. de conciliere din 30.06.2011), s-a opinat de instanța de recurs, că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea pe excepția de prematuritate, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, a admis ca fondat recursul, a casat sentința cu rejudecare la instanța de recurs, fixându-se termen pentru evocarea fondului în acest scop, pentru data de 16 mai 2013.
Cu ocazia evocării fondului, instanța urmând a se pronunța și asupra cererilor de renunțare la judecată formulate de o parte din reclamanții recurenți, precum și asupra cheltuielilor de judecată.
Procedând la evocarea fondului după casarea cu reținere, dispusă prin decizia civilă nr.1159/25 februarie 2013, instanța a constatat următoarele:
Conform CCM pe anul 2005, art.139, salariații Petrom erau îndreptățiți la o cotă parte din profitul anual, cotă ce urma să se negocieze în limita de până la 10%, precum și modalitățile de acordare concrete și condițiile de diferențiere.
Negocierile patronatului cu FSLI Petrom, trebuiau angajate anual dar deși și-au asumat această obligație prin CCM, nu s-au inițiat negocieri de către patronat, iar la data de 30 iunie 2011, când o parte din salariații și foști salariați, prin avocat George Morgovan, au avut inițiativa de a-i convoca la negociere, pentru a concretiza procentul de participare la profit și modalitățile de acordare, poziția patronatului a fost de refuz exprimat și în scris, fără justificări obiective (fila 49 dosar de fond).
Ori, câtă vreme, societatea a realizat profit, atât în anul 2005 cât și în 2006, 2007, dovadă fiind Hotărârea AGA din 25 aprilie 2006, 17 aprilie 2007 și respectiv 22 aprilie 2008, s-a apreciat că nu există nici un impediment și nici o justificare rezonabilă pentru a nu fi respectată obligația asumată de ambele părți prin CCM, de a se acorda din procentul de 10% din profit, sumele ce li se cuvin salariaților și foștilor salariați pe fiecare an vizat prin cererea introductivă de instanță, în raport de perioada lucrată.
Procentul maxim de 10% din profit, pe fiecare an urmează a fi împărțit salariaților pentru că pârâta a refuzat negocierea, fără nici o justificare, iar poziția ei față de obligația asumată prin CCM, fiind obstructivă, va fi sancționată prin acordarea maximului posibil din profitul realizat.
Atitudinea pârâtei de opunere la acordarea acestui drept, care până la urmă este de natură salarială conform art.160 din Codul muncii, fiind supus doar condiției de a fi realizat profit, profit ce s-a realizat, s-a apreciat că denotă rea credință ce nu poate fi protejată prin lege, ci se impune a fi sancționată, în sensul susmenționat.
De altfel, a opinat instanța, în aceeași notă se înscriu și apărările invocate de pârâtă, precum și excepțiile susținute pe tot parcursul procesului, care sunt de asemenea nefondate și vor fi respinse pentru motivele de mai jos.
Instanța a reținut totodată că excepția autorității de lucru judecat, nu este fondată, întrucât hotărârile anterioare nu au soluționat fondul cauzei, fiind respinsă acțiunea pe excepția prematurității, întrucât nu se inițiase până la acea dată de către nici una dintre părțile litigante, negocierea procentului de participare la profit și condițiile concrete de acordare. La momentul de față, există dovada că s-a încercat negocierea, dar angajatorul refuză orice discuție cu privire la acest aspect, deci situația juridică este cu totul alta decât cea avută în vedere, când s-au respins ca premature acțiunile.
Excepția prescripției dreptului la acțiune, este de asemenea nefondată, câtă vreme, nașterea dreptului la acțiune era condiționată de îndeplinirea în prealabil a cerinței negocierii de către părțile în litigiu a cuantumului și condițiilor de acordare a procentului din profit, iar această condiție s-a îndeplinit (parțial, pentru că practic a avut loc doar inițierea negocierilor nu și încheierea tratativelor cu un acord) abia la 30 iunie 2011, în cazul reclamanților din prezenta acțiune, acțiunea fiind introdusă o lună mai târziu, deci, cu respectarea termenului general de prescripție.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a apreciat că nu poate fi reținută întrucât, condițiile prealabile cerute a fi îndeplinite, nu au fost realizate tocmai datorită atitudinii angajatorului, patronatului, ca atare nu-și pot invoca propria turpitudine pentru a obține respingerea acțiunii.
De vreme ce s-au obligat să negocieze cota de participare la profit, implicit și-au asumat toate obligațiile ce decurgeau din aceasta, inclusiv aprobarea din partea AGA, a acordării cotei de participare a salariaților la profit. Faptul că deși au hotărât asupra profitului realizat, în ce mod va fi folosit în fiecare an din anii în litigiu, dar nu au discutat și nu au avut în vedere și acel procent de până la 10% care ar fi trebuit alocat salariaților, pentru că nu s-a mai dorit respectarea clauzei asumate prin CCM la nivel național și chiar la nivel de unitate, fiind ignorat cu bună știință, nu poate constitui o justificare legală pentru neacordarea dreptului care a fost recunoscut și acceptat în principiu, acordarea lui depinzând doar de concretizarea întinderii lui , în limita a 10% din profit. Ori, negocierea trebuia să asigure tocmai această concretizare, fapt ce face ca obligația asumată prin semnarea CCM să nu poată fi catalogată ca obligație de diligență, cum încearcă pârâta să o califice, ci constituie o obligație de rezultat, ce nu s-a obținut din culpa angajatorului, patronatului.
În consecință, s-a reținut că pârâtei și organelor sale de conducere le incumba obligația de a face toate demersurile pentru ca dreptul recunoscut și acceptat prin inserarea clauzei de participare a salariaților la cotă parte din profit în CCM, să fie efectiv respectat și acordat conform dispozițiilor legale în vigoare.
E adevărat că organele de conducere trebuiau să facă propuneri și doar AGA putea decide asupra modalității în care se repartizează profitul, dar așa cum s-a arătat, AGA a trecut cu vederea existența clauzei din CCM la nivel național și de unitate prin care și-a asumat obligația să acorde procent din profit salariaților, iar acum modul nelegitim în care au acționat vor să-l invoce ca temei sau ca justificare a respingerii acțiunii reclamanților, ceea ce este inacceptabil, total nelegal.
Niciodată abuzul de drept, nu poate constitui temei juridic pentru a obține câștig de cauză, deci nici în cazul din speță, abuzul săvârșit de pârâtă, nu-i poate servi pentru a-i fi luată în considerare apărarea construită pe această bază.
Desigur că, negocierile au fost prevăzute a se purta între FSLI și pârâtă, dar și unul și celălalt, nu sunt decât reprezentanți, mandatari ai salariaților, respectiv acționarilor, așa încât, nu este nimic nelegal dacă salariații însăși (sau o parte din ei), convoacă pârâta la negociere pentru drepturile proprii, astfel încât, nici această apărare a pârâtei nu poate fi acceptată. Într-adevăr, era mai pragmatic și mai facil dacă se purtau negocierile între FSLI și pârâtă, așa cum s-a prevăzut în CCM, dar dacă ostilitățile s-au purtat, așa cum s-a arătat și cei îndreptățiți au hotărât că-și negociază ei în mod direct plata drepturilor decurgând din participarea la profit, acest lucru nu poate împieta asupra admisibilității acțiunii și nici nu înseamnă că instanța s-ar substitui drepturilor vreuneia dintre părți, instanța nefăcând decât să valideze maximul procentului negociat și acceptat prin asumarea CCM la nivel de unitate, pentru participarea la profit, tocmai ca o sancțiune pentru refuzul negocierii unui procent posibil inferior.
Ca atare,s-a reținut că ceea ce în CCM la nivel național constituia o vocație participarea salariaților la profit, odată convenită și semnată, clauza acordării unui procent din profit la nivel de unitate se transformă în dispoziție imperativă, obligatorie, acționariatul unității recunoscând astfel dreptul salariaților de a obține parte din profit în limita a 10%, ceea ce rămânea de negociat era nu dreptul în sine, ci întinderea lui, ori, cum nu s-a mai acceptat ideea negocierii întinderii dreptului, instanța nu poate reduce mărimea procentului decât să-l acorde în imita maximă stipulată de părți.
Așa fiind, s-a apreciat că nu poate fi acceptată nici apărarea invocată de pârâtă, că prin recunoașterea drepturilor reclamanților, s-ar încălca principiul securității juridice prin raportare la soluțiile altor Curți de Apel și Tribunale din România, care au respins astfel de acțiuni, întrucât chiar și CEDO, în cauza Garcia Ruiz c/a Spaniei și Albu c/a României, a menționat că existența unor hotărâri judecătorești neunitare, reprezintă o caracteristică inerentă oricărui sistem juridic bazat pe o rețea de instanțe de fond și recurs, divergențe putând apărea și în cadrul aceleași instanțe, aceste aspecte însă nu pot fi reținute ca fiind contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului. Cerințele securității juridice și protecția încrederii legitime a publicului în actul de justiție, nu conferă un drept dobândit la consecvența jurisprudenței, evoluția acesteia nefiind în sine contrară bunei administrări a justiției.
Față de toate aceste considerente și în baza art.139 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, acțiunea reclamanților menționați, a fost admisă și a fost obligată pârâta să le plătească suma de bani ce li se cuvine din procentul de 10% din profit, pe anii 2005, 2006 și 2007, în raport de perioada lucrată, sume ce vor fi actualizate cu indicii de inflație începând cu data de 30 iunie 2011, până la plata efectivă.
| ← RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LITIGIU PRIVIND FUNCŢIONARII... | RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LITIGIU PRIVIND FUNCŢIONARII... → |
|---|
