Drepturi băneşti acordate nelegal funcţionarilor publici din cadrul Primăriei M.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 10813 din data de 28.10.2013
Drepturi bănești acordate nelegal funcționarilor publici din cadrul Primăriei M.
Și în cadrul acordurilor colective ale funcționarilor publici pot fi incluse clauze de acordare a altor drepturi salariale suplimentare decât cele prevăzute expres prin lege, dar sursa lor de finanțare să fie constituită din alte venituri decât cele de la bugetul de stat și să vizeze doar măsurile prevăzute la art. 72 alin. 1 din Legea nr.188/1999 republicată și art. 22 alin.1 din H.G. nr. 833/2007.
Așadar, angajatorul instituție finanțată de la bugetul de stat poate acorda în principiu salariaților și ale drepturi salariale suplimentare decât cele prevăzute expres de legea salarizării, dacă achitarea lor se face din alte surse decât bugetul și rezultă din contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea prevederilor legale.
În speță, Primarul comunei Mihalț a plătit aceste drepturi fără a avea prevederi legale (dispozițiile art. 55, alin. 4 Cod fiscal nu sunt aplicabile în speță întrucât sumele de bani primite de către reclamantă nu sunt de natura celor enumerate de textul de lege) și fără a justifica plata din alte surse extrabugetare.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 10813/28 octombrie 2013
Prin sentința administrativă nr. 3264/CAF/2013 a Tribunalului Alba a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M.M.G. în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI M. și CONSILIUL LOCAL M.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este funcționar public în cadrul Primăriei M.
În baza Referatului nr. 5007/17.12.2010, a Tabelului Nominal și Statul de plată aferente; Referatului nr. 4582/22.12.2011, a Dispoziției nr. 98/2011, a statelor de plată semnate și a hotărârii de Consiliu nr. 4/2011 acesta a beneficiat de următoarele sume de bani: 150 RON (pe anul 2010), 600 RON (pe anul 2011), 150 (pe anul 2012) reprezentând cadou cu ocazia sărbătorilor.
Reclamanta a susținut că aceste sume i-au fost acordate legal, în considerarea art. 55 alin 4 din Codul fiscal, nefiind incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit.
Aceste drepturi bănești au fost acordate în conformitate cu un acord tacit încheiat între Primarul Comunei M., în calitate de angajator și funcționarii publici, pornind de la premisa că salariile au fost diminuate începând cu 2009 și nu li se acordă funcționarilor primă de vacanță și se pot acorda ajutoare potrivit art. 55 alin. 4 codul fiscal.
Ajutoarele de Crăciun, Paști, 8 martie reprezintă stimulente pentru funcționarii publici din cadrul Primăriei Mihalț, iar nu drepturi salariale. Aceste stimulente nu au caracteristicile unui drept salarial, al unui spor la salariu, ci sunt ajutoare acordate de angajator.
În urma acțiunii de audit financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2011 efectuată la Primăria M., au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate constând în plata nelegală a drepturilor cu ocazia zilei de Paști, 1 Decembrie, Crăciun, 8 Martie, prevăzute în acorduri colective de muncă încheiate la nivelul instituției.
Tribunalul a apreciat că s-au efectuat plăți nelegal către personalul din cadrul aparatului propriu al Primăriei, angajaților proprii, funcționari publici și personal contractual, în baza contractului/acord colectiv de munca, contract încheiat în afara cadrului legal.
Potrivit art. 61 din Legea nr.188/1999 devenit art.72 în actul normativ republicat, în cadrul autorităților și instituțiilor publice se pot încheia anul acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, însă aceste acorduri trebuie să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în munca, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte masuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, însă, prevederile din acordul colectiv de munca încheiat la instituția auditată a reglementat acordarea diferitelor ajutoare, ceea ce contravine textului de lege enunțat.
Funcționarii publici din cadrul Primăriei nu pot beneficia decât de drepturile salariale prevăzute de art. 29 din Legea nr.188/1999, care precizează că:
1. Pentru activitatea desfășurată, funcționara publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător de salarizare.
2. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legi.
3. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, neavând posibilitatea de negociere colectivă sau individuală în materie salarială, acordarea unor drepturi suplimentare fată de cele prevăzute de cadru este nelegală.
Legea funcționarilor publici nr.188/1999 nu prevede negocierea unor drepturi de natura celor acordate funcționarilor publicii, drepturile salariale ale funcționarilor publici au fost stabilite în baza OG nr.6/2007 modificată prin Ordonanța nr. 9/2008, care reglementează în mod expres drepturile salariale și alte drepturi de re beneficiază funcționarii publici.
Așa fiind, Tribunalul a apreciat că în mod corect s-a emis dispoziția de recuperare a sumelor.
S-a mai avut în vedere că Dispoziția nr.51/2012 a Camerei de conturi a județului A., în baza căreia a fost emisă dispoziția, nu a fost atacată în contencios administrativ.
Cu privire la cererea subsidiară, Tribunalul a reținut că în mod eronat reclamantul a cerut să se constate că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.84/2012.
Astfel, s-a constat că sumele ce fac obiectul dispoziției de recuperare, date de Primarul comunei, nu privesc venituri de natură salarială, pentru a fi aplicabilă Legea nr.84/2012.
Aceste drepturi bănești au fost acordate în conformitate cu un acord tacit încheiat între Primarul Comunei M., în calitate de angajator și funcționarii publici, pornind de la premisa că salariile au fost diminuate începând cu 2009 și nu li se acordă funcționarilor primă de vacanță și se pot acorda ajutoare potrivit art. 55 alin. 4 codul fiscal.
Așadar, acestea nu au fost acordate în niciuna dintre modalitățile descrise de art. 1 lit. a, b sau c din legea invocată în precizarea acțiunii.
Apoi, ajutoarele de Crăciun, Paști, 8 martie reprezintă stimulente pentru funcționarii publici din cadrul Primăriei Mihalț, iar nu drepturi salariale. Aceste stimulente nu au caracteristicile unui drept salarial, al unui spor la salariu, ci sunt ajutoare acordate de angajator.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta M.M.G. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în mod greșit a reținut Tribunalul Alba că sumele de bani au fost acordate în baza unui contract colectiv de muncă tacit, încheiat în afara legii în condițiile în care în toate actele emise de Primar în virtutea cărora au fost acordate sumele imputate este indicat ca temei de drept art. 55, alin. 4 C.fisc.
Se apreciază ca fiind eronată și susținerea conform căreia aceste sume ar reprezenta stimulente pentru funcționarii publici, iar nu drepturi salariale.
Se mai arată că instanța de judecată nu era îndreptățită să facă referiri la legalitatea actelor prin care aceste drepturi bănești au fost acordate reclamantului în condițiile în care Instituția Prefectului procedând la verificarea conformității lor cu dispozițiile legale a considerat că sunt legale și că nu se impune sesizarea instanței de judecată pentru anularea lor.
Reclamantul menționează că dispozițiile Legii nr.84/2012 sunt aplicabile în speță, drepturile acordate fiind drepturi de natură salarială.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 312, alin. 3 și 304, pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Primarul comunei M. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului.
Analizând recursul formulat Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a susținut că sumele de bani a căror restituire se solicită au fost corect acordate, în considerarea art. 55, alin. 4 Cod fiscal.
Referitor la aceste susțineri ale reclamantei corect a reținut instanța de fond că sunt neîntemeiate.
Așa cum a arătat și instanța de fond drepturile salariale ale personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat se stabilesc prin lege, fapt care nu împiedică salariații să stabilească prin negocieri colective cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă drepturi salariale suplimentare a căror finanțare să fie suportată exclusiv din alte venituri decât cele ale statului.
Și în cadrul acordurilor colective ale funcționarilor publici pot fi incluse clauze de acordare a altor drepturi salariale suplimentare decât cele prevăzute expres prin lege, dar sursa lor de finanțare să fie constituită din alte venituri decât cele de la bugetul de stat și să vizeze doar măsurile prevăzute la art. 72 alin. 1 din Legea nr.188/1999 republicată și art. 22 alin.1 din H.G. nr.833/2007.
Așadar, angajatorul instituție finanțată de la bugetul de stat poate acorda în principiu salariaților și ale drepturi salariale suplimentare decât cele prevăzute expres de legea salarizării, dacă achitarea lor se face din alte surse decât bugetul și rezultă din contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea prevederilor legale.
În speță, Primarul comunei M. a plătit aceste drepturi fără a avea prevederi legale (dispozițiile art. 55, alin. 4 Cod fiscal nu sunt aplicabile în speță întrucât sumele de bani primite de către reclamantă nu sunt de natura celor enumerate de textul de lege) și fără a justifica plata din alte surse extrabugetare
Faptul că Instituția Prefectului nu a înțeles să solicite anularea actelor administrative prin care aceste sume au fost acordate reclamantului nu este de natură a înlătura dreptul instanței de judecată de analiza legalitatea acestora, astfel încât și aceste critici ale reclamantei sunt neîntemeiate.
În ce privește incidența Legii 84/2012 trebuie remarcat că nici această critică nu este fondată, corect stabilind Tribunalul că acestea nu au fost acordate în niciuna dintre modalitățile descrise de art. 1 lit. a, b sau c din legea menționată anterior.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a respins recursul reclamantei, ca nefondat.
| ← Decizii de impunere emise de casa de pensii. Suspendarea... | Sancţiune disciplinară. Vinovăţie salariat.. Jurisprudență... → |
|---|
