Contestaţie decizie de pensionare. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 41 din data de 13.03.2013
Contestație decizie de pensionare.
( Tribunalul Mehedinți - s.c. 41/13.03.2013)
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 667/101/2013 reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a hotărârii nr. 3670/17.12.2012, obligarea pârâtei să procedeze la o recalculare corectă a drepturilor bănești stabilite cu titlu de pensie prin decizia nr. 108206/30.08.2011, obligarea pârâtei la plata retroactivă a drepturilor legal cuvenite începând cu anul 2011 cu încuviințarea aplicării ratei de inflație la suma datorată.
În fapt reclamantul a arătat că în anul 1999 prin decizia nr. 108206 a fost pensionat pentru limită de vârstă și munca depusă. Ulterior, în anul 2006 a adresat Casei de Pensii o cerere de recalculare a pensiei stabilite prin decizia susmenționată, această recalculare făcându-se în luna august 2011. Împotriva acestei decizii de recalculare a formulat contestație la Tribunalul Mehedinți, pârâta invocând Legea 263/2010 sub aspectul procedurii prealabile.
În dovedirea celor susținute reclamantul a depus la dosar Hotărârea nr. 3670/17.12.2012.
În apărare, Casa Județeană de Pensii Mehedinți a formulat și a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii 3670/17.12.2012 arătându-se că în mod corect Comisia Centrală de Contestații a constatat corect că Casa Județeană de Pensii prin decizia nr. 108.206 din 21.03.2012 nu a valorificat sumele reprezentând plata orelor suplimentare prin acord global întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei 15 la normele de aplicare a prevederilor legii 263/2010 precum și salariile brute înscrise în adeverința nr. 1051/24.06.2011 eliberată de SC Teleconstrucția SA întrucât potrivit art. 165 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor anuale aferente perioadelor anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
De asemenea, s-a mai arătat că prin aceeași hotărâre a Comisiei de Contestații s-a reținut atât situația de fapt cât și situația de drept, reclamantul neprecizând în fapt și nici în drept motivele pentru care înțelege să formuleze contestație împotriva hotărârii nr. 3670/17.12.2012. Ori, comisia de contestații a prezentat pe larg în hotărâre perioadele privind stagiul de cotizare valorificat, perioadele de grupă valorificate cât și veniturile care nu au fost valorificate.
S-au anexat la dosar decizia de pensie contestată, hotărârea nr. 3670/17.12.2012, decizia de pensionare nr. 108206/21.03.2013 precum și Ordinul CNPP nr. 1147/19.09.2011.
La termenul din data de 13.03.2013 reclamantul a depus la dosar un memoriu prin care a descris natura activității desfășurată în cadrul societății Teleconstrucția SA.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Contestatorul N.I. este pensionar pentru limita de vârsta începând cu data de 01.09.2011 conform deciziei de pensie nr. 108206/21.03.2012.
Contestatorului i s-a reținut un stagiu total de cotizare realizat de 41 ani 6 luni si 29 de zile si o pensie de 1209 lei.
Împotriva acestei decizii de pensionare , contestatorul a formulat contestație la Comisia Centrală de contestații, nemulțumit de faptul ca la stabilirea drepturilor de pensie nu au fost valorificate si sumele reprezentând ore suplimentare, acord global si prime, precum si salariile brute înscrise in adeverința nr. 1051/24.06.2011 eliberata de SC Teleconstrucția SA Bucuresti.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite;";
De asemenea, potrivit art. 165 alin. (2) , (3) si (4) din Legea nr. 263/2010:
" (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
(3) Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:
a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:
- 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani;
- 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani;
- 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 ani;
- 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:
- 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 - 5 ani;
- 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani;
- 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani;
- 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 ani;
- 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.
(4) Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare.";
Totodată, pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prevede următoarele:
"V. Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale:
- sporul de vechime în muncă (a se vedea pct. I);
- sporul pentru lucru în subteran, precum și pentru lucru pe platformele marine de foraj și extracție;
- indemnizația de zbor;
- sporul pentru condiții grele de muncă;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă."
Totodată, prin Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Or, potrivit principiului contributivității instituit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, preluat de art. 2 lit.c din legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Înalta Curte a mai reținut că la aceeași concluzie se ajunge având în vedere și prevederile pct. IV din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora la stabilirea punctajului anual nu vor fi luate în considerare formele de retribuire după timp, or timpul de lucru în program prelungit era considerat, potrivit legislației atunci în vigoare, timp normal de lucru și era retribuit ca atare.
Aceste drepturi trebuie luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor și pentru faptul că, potrivit pct. IV din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, intră în categoria sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare și acele sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că dispozițiile pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din același act normativ, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivității anterior datei de 1 aprilie 2001.
În privința sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, în forma sa inițială, prevedea că baza de calcul al pensiei o constituie retribuția tarifară, iar prin Legea nr. 49/1992 acest text de lege a fost modificat în sensul că la stabilirea drepturilor de pensie erau avute în vedere salariul de bază și o serie de sporuri cu caracter permanent, care nu intraseră anterior în această bază.
Ulterior, prin art. 164 din Legea nr. 19/2000, s-a prevăzut că la determinarea punctajelor anuale pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire și recalculare a drepturilor de pensie, se iau în calcul salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă, sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și sunt înregistrate în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau care sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Aceeași prevedere este preluata si de art. 165 din legea nr. 263/2010.
Prin pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 au fost enumerate sporurile cu caracter permanent, cu mențiunea că aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, iar în pct. VI al acestui act normativ sunt menționate expres sporurile, diurnele și alte drepturi care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Cu referire la interpretarea acestui articol, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispoziția normativă menționată este în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivității anterior datei de 1 aprilie 2001.
Prin urmare, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, precum si a Legii nr. 263/2010 în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Cu titlu de exemplu este de menționat Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza Ana Maria Frimu ș.a. împotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și Cauza Constantin Abăluță ș.a. împotriva României).
În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Având in vedere ca din adeverința nr. 1051/24.06.2011 reiese ca contestatorul a beneficiat de sporuri cu caracter permanent, acordate conform prevederilor Legii nr. 57/1974 si contractelor colective de munca pe unitate iar pentru acestea s-a achitat de către unitate contribuția pentru asigurări sociale si pensia suplimentara, conform prevederilor legale, in mod netemeinic pârâtele au refuzat valorificarea acestor sume la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorul, motiv pentru care urmează a fi admisa contestația si dispusă anularea deciziei nr. 108206/30.08.2011 si a hotărârii nr. 3670/17.12.2012, cu obligarea pârâtei Casa Județeana de Pensii Mehedinți la emiterea unei noi decizii de pensii valorificând adeverința nr.1051/24.06.2011 emisa de Teleconstrucția SA.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Jurisprudență Pensii | Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare → |
|---|
