Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 338 din data de 07.05.2015
Prin sentința civilă nr.338/07.05.2015 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B.C.D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Prahova, ca neîntemeiată.
Neacordarea primei de instalare deoarece art.75 din Legea nr.76/2002 se referă la schimbarea domiciliului în localitatea în care s-a încadrat în muncă, nu în altă localitate ca în cazul reclamantei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta B.C.D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Prahova, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea actului cu nr.545/26.01.2015 prin care i s-a respins cererea privind acordarea primei de instalare și obligarea pârâtei să-i acorde prima de instalare prevăzută de art.75 din Legea nr.76/2002.
În motivarea acțiunii se arată că până la începutul anului 2014 reclamanta a avut domiciliul în orașul Ploiești, județul Prahova, unde a avut și locul de muncă, iar începând cu luna septembrie 2013 a devenit șomeră, încasând indemnizația de șomaj pentru o perioadă de 4 luni.
În data de 10 februarie 2014 și-a găsit un loc de muncă în orașul Timișoara și și-a schimbat domiciliul în Arad, unde locuiesc și părinții ei.
După ce i-a încetat calitatea de șomeră, a aflat că poate beneficia de drepturile prevăzute de art.75 din Legea nr.76/2002, care reglementează stimularea mobilității forței de muncă.
Astfel, în luna septembrie 2014 a formulat o cerere adresată pârâtei, prin care a solicitat acordarea primei de instalare prevăzută de acest act normativ și a completat toată documentația, depunând inclusiv Anexa 13.
Prin adresa nr.545/26.01.2015 i s-a comunicat răspunsul la această cerere, arătându-se că nu i se acordă prima de instalare întrucât locul de muncă nu se află în localitatea de domiciliu.
Reclamanta consideră că soluția de neacordare a primei de instalare, adoptată potrivit adresei nr.545/26.01.2015, este nelegală, întrucât dispozițiile art.75 din Legea nr.76/2002, nu condiționează acordarea acestei primei de mobilitate de angajarea într-o altă localitate care să fie aceeași localitate cu noul domiciliu.
Ca urmare a angajării în perioada în care beneficia de ajutor de șomaj, reclamanta și-a schimbat domiciliul astfel încât să-i fie accesibil noul loc de muncă.
Normele legale citate prevăd că prima de mobilitate se acordă dacă un șomer se încadrează în muncă într-o altă localitate și, ca urmare a acestei încadrări, își schimbă domiciliul, fără a se prevedea că localitatea în care se schimbă domiciliul trebuie să fie aceeași cu localitatea în care se află noul loc de muncă.
Dispozițiile art.751(5) din Legea nr.76/2002, invocate în adresa nr.545/2015, supusă litigiului, nu au aplicabilitate la situația ei, întrucât acestea reglementează situația în care beneficiul primei de mobilitate se menține în cazurile strict reglementate. Pentru a fi incidente aceste dispoziții, ar fi fost necesar ca ea să fi încasat/beneficiat de prima de mobilitate.
Dacă s-ar accepta argumentele invocate în adresa nr.545/2015, în sensul că ar fi trebuit să-și schimbe domiciliul în aceeași localitate în care s-a angajat, ar însemna ca scopul legiuitorului, de a stimula mobilitatea forței de muncă, respectiv de a stimula angajarea în perioada de șomaj, să fie deturnat. De asemenea, ar însemna o adăugare la dispozițiile legale conținute în art.75, care reglementează strict situația acordării primei de instalare fără a prevedea o asemenea condiționare.
În drept reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.75 din Legea nr.76/2002.
Pârâta, legal citată, nu se prezintă în fața instanței dar depune întâmpinare prin care solicită instanței, respingerea acțiunii ca neîntemeiata
Se arată că reclamanta s-a adresat AJOFM Prahova cu cerere de acordare a indemnizației de șomaj. Începând cu data prezentării (02.10.2013), reclamantei i s-a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj (dosar șomaj nr. 1304998/03).
În timp ce era beneficiara de indemnizație de șomaj, respectiv începând cu data de 10.02.2014, reclamanta s-a încadrat în munca pe perioada nedeterminată cu program normal de lucru la SC DS S. P.SRL Timișoara, CUI 14787842, deci într-o alta localitate decât cea de domiciliu, potrivit contractului individual de munca nr. 5595/07.02.2014.
Locul de desfășurare a activității este "sediul firmei" astfel cum s-a stipulat la lit. D pct. 1 din contract individual de muncă.
Ca urmare a acestei angajări, reclamanta a solicitat venitul în completare (30% din indemnizația de șomaj) prevăzut la art.72 din Legea nr.76/2002. Îndeplinind condițiile legale, i s-a stabilit dreptul la acest venit in completare.
Respectând condițiile legale, venitul în completare de 30% din indemnizația de șomaj i-a fost acordat reclamantei, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 76/2002, cu modificările si completările ulterioare, pana la data la care ar fi expirat indemnizația de șomaj (02.10.2014).
Ulterior, reclamanta s-a adresat AJOFM Prahova cu cerere pentru a i se acorda prima de instalare prevăzuta la art.75 din Legea nr. 76/2002, cu modificările si completările ulterioare, anexând copie de pe actul de identitate cu noul domiciliu.
Conform art. 75 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca, cu modificările si completările ulterioare: "Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate și, ca urmare a acestui fapt, își schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, egala cu de 7 ori valoarea indicatorului social de referința in vigoare la data instalării."
Astfel, din documentele anexate cererii de acordare a primei de instalare prevăzute la art. 75 din Legea nr.76/2002, respectiv din CI seria AR nr. 683434, a rezultat că reclamanta și-a schimbat domiciliul într-o altă localitate decât cea în care s-a încadrat.
Așadar, s-a încadrat la o societate din municipiul reședința de județ Timișoara și ulterior încadrării respective, și-a schimbat domiciliul într-un alt municipiu reședința de județ, respectiv în Arad.
Analizând textul de lege în discuție (art. 75 din L. 76/2002), este indubitabil faptul că prima de instalare se acorda celor care își schimbă domiciliul ca urmare a încadrării într-o alta localitate, iar schimbarea domiciliului nu poate viza decât localitatea în care s-a făcut încadrarea, acest aspect rezultând inclusiv din denumirea acestui tip de măsura "prima de instalare".
Legiuitorul a dorit să evite tocmai situații ca cea dedusa analizei în prezenta cauza - schimbarea domiciliului în altă localitate decât cea de încadrare.
Deci textul de lege chiar condiționează schimbarea domiciliului în localitatea în care a avut loc încadrarea, astfel că, susținerile reclamantei nu se verifică.
Atâta vreme cât legiuitorul nu a făcut nici o altă precizare care să vizeze posibila schimbare a domiciliului în altă localitate decât cea de încadrare, este evident că schimbarea domiciliului trebuie sa aibă loc în localitatea de încadrare.
Textul de lege nu face vorbire de o schimbarea a domiciliului în afara localității de încadrare "astfel încât, angajatului să-i fie accesibil noul loc de muncă", după cum afirma reclamanta.
Reclamanta încearcă să combine masurile de stimulare prevăzute la art. 74 si art. 75 din Legea nr. 76/2002, or acest lucru este eronat deoarece cele 2 măsuri de stimulare a mobilității forței de munca sunt distincte, cu condiții de acordare distincte (art. 74 - prima de încadrare si art. 75 - prima de instalare) și nu pot fi cumulate, ele excluzându-se reciproc.
De asemenea, reclamanta precizează ca "dispozițiile art. 751 (5) din Legea nr. 76/2002, invocate în adresa nr. 545/26.01.2015, nu au aplicabilitate la situația mea, întrucât acestea reglementează situația în care beneficiul primei de mobilitate se menține în cazurile strict reglementate".
Pârâta arată că nu a invocat dispozițiile art. 751 (5) din Legea nr. 76/2002 în sensul în care insinuează reclamanta pentru simplul fapt ca situația ei nu comportă discuții și analiză în vederea menținerii primei de instalare ci cu privire la însăși condițiile de stabilire a dreptului. Reclamanta nu este în situația schimbării angajatorului, deci, evident ca nu în acest sens s-au invocat prevederile acestui articol.
De asemenea, spiritul legii, scopul legiuitorului este tocmai acela de a veni în sprijinul celor care se încadrează în alte localități si ca urmare a acestei încadrări sunt nevoiți să-si schimbe domiciliul. Schimbarea domiciliului presupune niște costuri (achiziționare locuința, chirii, etc.) drept pentru care legiuitorul dorește sa vină în sprijinul șomerului care se încadrează în astfel de condiții.
Or, fata de faptul ca în cazul de față reclamanta și-a schimbat domiciliul "în Arad, unde locuiesc si părinții săi", cu atât mai mult este clar că eforturile acesteia la care a făcut referire nu au fost mari, nu au fost de așa natură încât să se încadreze exact în prevederile legale în discuție.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat pârâtei acordarea primei de instalare prevăzută de art.75 din Legea nr.76/2002, deoarece în timp ce beneficia de indemnizație de șomaj, s-a angajat în municipiul Timișoara și și-a schimbat domiciliul în municipiul Arad la părinții săi, după ce a inițial a avut domiciliul în orașul Ploiești.
Prin adresa nr.545/26.01.2015, pârâta i-a respins cererea de acordare a primei de instalare, deoarece s-a încadrat în muncă într-o altă localitate decât cea de domiciliu, respectiv s-a angajat în Timișoara, iar domiciliul și l-a schimbat în municipiul Arad, deci într-o altă localitate decât acea în care are locul de muncă.
Potrivit art.75 din Legea nr.76/2002 "Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate și, ca urmare a acestui fapt, își schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, egală cu de șapte ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data instalării";.
Instanța constată că acest text de lege reglementează prima de instalare, primă care se acordă în cazul în care persoana care este beneficiară a indemnizației de șomaj, se încadrează într-o altă localitate și își schimbă domiciliul în acea localitate, nu în altă localitate decât cea în care s-a încadrat.
Prevederile art.751 al.5 din Legea nr.76/2002 nu pot fi aplicate în cazul de față, deoarece ele se referă la persoanele care au beneficiat de prime de instalare și condițiile în care și le pot menține, dar reclamanta nu a beneficiat de prima de instalare.
După cum se poate observa din contractul individual de muncă nr.5595/07.02.2014, reclamanta s-a angajat la S.C. DS Smith Packaging S.R.L. și are locul de muncă în municipiul Timișoara, iar schimbarea de domiciliu a avut loc din municipiul Ploiești în municipiul Arad, după cum rezultă din copiile cărții de identitate a reclamantei.
Prin urmare, reclamanta nu și-a schimbat domiciliul în municipiul Timișoara, unde are locul de muncă, astfel încât nu poate beneficia de primă de instalare în baza art.75 din Legea nr.76/2002, deoarece acest text de lege se referă la schimbarea domiciliului în localitatea în care s-a încadrat în muncă, nu în altă localitate ca în cazul reclamantei.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Contracte de... | Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare → |
|---|
