Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Contracte de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 372 din data de 28.05.2015
Prin sentința civilă nr.372/28.05.2015 a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta J.M., în contradictoriu cu pârâta S.C. Gospodărirea Comunală Arad S.A..
Inadmisiblitatea ordonanței președințiale în ceea ce privește suspendarea executării deciziei de concediere până la soluționarea definitivă a dosarului prin care aceasta este contestată pe fond.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta J. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. Gospodărirea Comunală Arad S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea executării deciziei nr.12/03.03.2015 de concediere până la soluționarea definitivă a dosarului nr.801/108/2015 al Tribunalului Arad.
În motivarea cererii se arată că în ceea ce privește aparența dreptului, reclamanta a fost concediată abuziv sub pretextul desființării postului de contabil șef, deși organigrama societății cuprinde postul de șef serviciu financiar pentru care persoana angajată în locul ei, L.A.O., are aceeași calificare profesională și aceleași atribuții de serviciu.
Prin cererea de chemare în judecată pe care a înaintat-o Tribunalului Arad în dosarul nr. 801/108/2015, a detaliat această motivație a nelegalității deciziei atacate și o depune în copie anexată prezentei cereri, pentru a dovedi aparența de drept, anume că desființarea postului nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă.
În ceea ce privește paguba iminentă, se arată că prin încetarea raportului de muncă în temeiul art.65 din Codul muncii, ca efect al aplicării deciziei nr. 12/03.03.2015, care este titlu executoriu începând cu data comunicării ei la 04.03.2015, este privată de salariu care a fost sursa de venit și nu i s-a imputat nici o culpă profesională. Are o fiică - A. - care este studentă la Timișoara și pe care trebuie să o întrețină fiindcă tatăl ei a decedat în urmă cu mult timp. Nu a găsit alt loc de muncă fiindcă a depășit 50 ani și nu mai angajează nimeni persoane în vârstă.
Referitor la condiția urgenței, se arată că dosarul nr.801/108/2015 se va judecata la Tribunalul Arad și după aceea la Curtea de Apel Timișoara într-un ciclu judiciar pe care-l estimează la 1 an, iar în acest timp decizia va fi în vigoare iar reclamanta fără serviciu. În cazul în care va câștiga procesul restabilirea situației anteriore va fi mai anevoioasă atât cu privire la reintegrarea pe post cît și cu privire la despăgubiri, situație care poate fi evitată prin admiterea prezentei cereri.
În drept reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art.996 și urm. cod proced. civilă.
Pârâta, legal citată, se prezintă în fața instanței și depune întâmpinare prin care solicită respingerea cererii deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C. pr. civilă.
Se arată că în ceea ce privește aparența dreptului, administratorul judiciar al pârâtei a întreprins o serie de măsuri în vederea reducerii cheltuielilor corespunzător diminuării veniturilor realizate de societate, care să ducă în mod real la reducerea cheltuielilor și asigurarea resurselor financiare privind plata creanțelor către creditori și evitarea intrării în faliment a societății, cu consecința încetării activității acesteia.
Principalele direcții de diminuare a costurilor legate de funcționarea societății au fost acelea de reducere a cheltuielilor cu salariile, de creștere a productivității prin: utilizarea mai eficientă a forței de muncă, disponibilizarea personalului excedentar, optimizarea atribuirii sarcinilor de serviciu pentru personalul rămas și utilizarea de personal cu calificări multiple precum și angajarea de personal sezonier corelat cu volumul de lucrări.
În acest sens au fost disponibilizați 26 de angajați, printre care și contestatoarea.
Nu corespund adevărului susținerile contestatoarei potrivit cărora pârâta ar fi angajat o altă persoană în locul contestatoarei, deoarece d-na L.A.O. a fost angajată în funcția de șef serviciu contabilitate la data de 19.04.2013 prin contractul individual de muncă nr. 381/19.04.2013, cu un an și jumătate înaintea emiterii Deciziei nr.87/21.07.2014 privind creșterea eficienței structurii organizaționale, iar necesitatea angajării acesteia a fost determinată de pensionarea șefului de compartiment financiar contabil.
Referitor la paguba iminentă, pârâta arată că nu corespund adevărului susținerile contestatoarei referitoare situația sa profesională, respectiv la imposibilitatea sa de a desfășura o activitate în scopul obținerii veniturilor necesare întreținerii sale.
Referitor la situația materială și socială a fiicei contestatoarei, se arată că aceasta are o fiică, dar aceasta beneficiază de o pensie militară de urmaș de pe urma tatălui ei, care are un cuantum consistent, de natură a-i asigura nevoile materiale în vederea terminării studiilor.
În ceea ce privește urgența, pârâta arată că nici această condiție nu este îndeplinită în cauză, având în vedere faptul că singurele probe administrate în cauza de fond sunt înscrisurile, fapt care este de natură a asigura celeritatea soluționării cauzei, în pofida faptului că, competența în soluționarea căii de atac aparține Curții de Apel Timișoara.
Se arată că sunt neîntemeiate și susținerile potrivit cărora, în lipsa suspendării deciziei nr.12/03.03.2015 de încetare a contractului individual de muncă, restabilirea situației anterioare ar deveni mai anevoioasă, atât sub aspect material, cât și sub aspect profesional, pentru reintegrarea sa pe post, deoarece contestatoarea a încetat în fapt desfășurarea activității încă din data de 11.08.2014 (când a început să curgă preavizul de 15 zile pentru desfaceri a contractului individual de muncă nr. 901/08.08.2014), întrucât timp de 7 luni, în perioada 11.08.2014 - 28.02.2015 contestatoarea s-a aflat în concedii, respectiv în perioada 11.08.2014 - 20.08.2014, contestatoarea s-a aflat în concediu de odihnă, iar în perioada 25.08.2014 - 28.02.2014 s-a aflat în mai multe concedii medicale.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat prin procedura ordonanței președințiale, potrivit art.996 și urm. c. pr. civilă, suspendarea executării deciziei nr.12/03.03.2015 prin care pârâta a dispus concedierea acesteia pe motiv că postul ocupat de reclamantă a fost desființat.
Instanța constată că cererea de ordonanță președințială având ca obiect suspendarea efectelor deciziei concediere până la soluționarea contestației formulate potrivit codului muncii, așa cum solicită reclamanta, este inadmisibilă, deoarece decizia de concediere este un act unilateral al pârâtei, efectele acesteia producându-se în momentul comunicării ei către reclamantă.
Contestația formulată de contestatoare împotriva deciziei de concediere nr.12/03.03.2015, în dosarul nr.801/108/2015 al Tribunalului Arad, nu suspendă executarea acesteia, iar în cazul anulării deciziei de concediere, repunerea părților în situația anterioară, are loc cu efect retroactiv, astfel încât suspendarea efectelor deciziei de concediere echivalează cu o repunere în situația anterioară, respectiv cu o reangajare, măsură care rezolvă litigiul pe fond, iar potrivit art.996 al.5 c. pr. civilă, pe calea ordonanței președințiale nu se pot dispune măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
În situația în care s-ar dispune suspendarea efectelor deciziei de concediere, reclamanta ar fi reangajată până la soluționarea pe fond a contestației, iar în cazul în care contestația ar fi respinsă, reclamanta nu mai poate fi obligată la restituirea drepturilor salariale întrucât aceasta a prestat munca în continuare, fiind plătită pentru aceasta, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.996 al.5 c. pr. civilă, așa cum am arătat anterior.
Instanța constată că nici condiția urgenței nu este îndeplinită deoarece aceasta este raportată de reclamantă la soluționarea dosarului de fond care are ca obiect contestația privind decizia de concediere și care ar putea dura o perioadă lungă de timp, întrucât potrivit art.271 din codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă, se judecă în regim de urgență, iar termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
Prin urmare și soluționarea fondului litigiului se face de urgență, la fel ca și soluționarea cererii de ordonanță președințială.
| ← Contestaţie deciziei de concediere. Jurisprudență Desfacerea... | Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Contracte de... → |
|---|
