Evaluarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere
| Comentarii |
|
Art.65-71 şi art.74 din Codul muncii
Criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere nu sunt aplicate în mod cumulativ şi în ordinea prevăzută.
Aplicarea unui criteriu face de prisos analiza criteriilor subsecvente, astfel că în procesul evaluării se vor elimina în ordinea în care sunt inserate în text.
(Decizia civilă nr. 1980/01.10.2012)
Prin acţiunea înregistrată la data de 19.05.2010, contestatorul S.C.D. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.201/4/585/12.04.2010, emisă de intimata Regionala de Transport Feroviar de Calatori Craiova, solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii şi obligarea intimatei la plata drepturilor băneşti de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.
De asemenea, s-a mai solicitat obligarea intimatei şi la plata drepturilor băneşti pentru perioada în care a fost detaşat la regulatorul de circulaţie călători, potrivit art.82 şi următoarele din CCM la nivel de unitate şi art.42 şi următoarele din Codul muncii, începând cu data de 16.02.2009, la zi; plata drepturilor băneşti reprezentând ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, potrivit art.69 lit.a) din CCM la nivel de unitate, începând cu Crăciunul 2007 – la zi; plata drepturilor băneşti pentru ziua ceferiştilor, potrivit dispoziţiilor art.69 lit.b din CCM la nivel de unitate începând cu anul 2007 - la zi şi plata drepturilor băneşti reprezentând contravaloarea a 20 de tichete de masă pe lună, potrivit art.81 din CCM la nivel de unitate, începând cu mai 2007 – la zi; drepturi care să fie actualizate cu indicele de inflaţie, şi la care să se adauge dobânda legală, potrivit O.G. nr.9/2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin decizia contestată, în mod nelegal şi netemeinic, intimata a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 13.04.2010, în temeiul dispoziţiilor art.55 lit. c), art.65, art.66, art.69 şi următoarele din Codul muncii.
Contestatorul a mai arătat că nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute în art.4 din decizia contestată în care sunt prezentate criteriile avute în vedere de intimată pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
De asemenea a mai susţinut că în ultima perioadă a avut funcţia de revizor tehnic vagoane în cadrul R.T.F.C Craiova – Revizia de Vagoane Piatra Olt – Post Revizie Vagoane Piteşti şi începând cu data de 16.02.2009 a fost detaşat la Regulatorul de Circulaţie Călători Piteşti, unde a activat până la data concedierii. Detaşarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale în sensul că nu i s-a cerut acordul după 6 luni şi nici nu i-au fost plătite drepturile salariale mai favorabile, potrivit art.47 şi art.87 din Codul muncii. Posturile pe care le-a ocupat, respectiv revizor tehnic vagoane şi operator în cadrul RCC Piteşti nu au fost desfiinţate efectiv de intimată, fiind în continuare libere, sub acest aspect decizia de concediere fiind nelegală şi netemeinică.
Pe de altă parte, s-a susţinut că decizia contestată nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond pentru a produce efecte juridice.
Referitor la drepturile băneşti solicitate, s-a arătat că pentru locul de muncă la care contestatorul a fost detaşat, respectiv operator la RCC Piteşti, salariul era mai mare, însă acesta a primit tot salariul pentru funcţia de revizor tehnic de vagoane, contrar prevederilor art.87 din Codul muncii.
Totodată, s-a arătat că acesta nu a beneficiat de drepturile băneşti prevăzute de art.69 lit. a şi b şi art.81 din CCM la nivel de unitate.
La data de 9.07.2010, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, s-a arătat că decizia contestată a fost comunicată la data de 13.04.2010, iar contestaţia a fost promovată la data de 19.05.2010, respectiv peste termenul legal de 30 de zile calendaristice.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a arătat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art.65-71 şi art.74 din Codul muncii, prin aplicarea programului de restructurare şi reorganizare nr.1/2045/30.04.2009 al SNTFC „CFR Calatori SA” şi a prevederilor O.G. nr.9/2010. Premergător emiterii deciziei angajatorul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art.69-71 din Codul muncii, în sensul că s-a consultat cu sindicatul şi a notificat Inspectoratul Teritorial de Muncă asupra aplicării măsurilor de concediere colectivă.
Criteriile care au stat la baza deciziei de concediere sunt cele prevăzute în art.83 din CCM la nivel de ramură transporturi 2008 – 2010, art. 66 alin.7 din CCM la nivel de unitate şi pct.4 din Notificarea nr.1/539/2010 către I.T.M şi A.J.O.F.M , iar listele nominale cu personalul care urmează a fi disponibilizat au fost întocmite cu consultarea reprezentanţilor sindicali.
Contestatorul era angajat ca revizor tehnic vagoane II al Reviziei de Vagoane Piatra Olt, punct de lucru Post Revizie Vagoane Piteşti. Programul de restructurare şi reorganizare a impus desfiinţarea efectivă a 2 posturi de revizor II la acest post de revizie, astfel ca din cei 8 revizori să rămână 6. După aplicarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi şi nominalizarea salariaţilor ce urmau a fi concediaţi, cu acordul reprezentanţilor sindicatului, s-a stabilit concedierea a doi salariaţi între care şi contestatorul, care, potrivit fişei de evaluare, a fost găsit cu abateri disciplinare în legătură cu munca şi cu rezultate slabe la verificarea profesională, fiind incidente criteriile prevăzute la art.4 lit.f), i) şi j) din decizie.
Intimata a mai susţinut că postul ocupat de contestator a fost desfiinţat efectiv.
Referitor la drepturile băneşti solicitate de contestator, s-a arătat că acestea au fost în parte acordate şi nu mai pot face obiectul unei cereri. Astfel au fost plătite ajutoarele materiale de Paşti şi Crăciun aferente anilor 2007-2008, precum şi prima de Ziua ceferiştilor aferentă anului 2007.
Primele aferente anului 2009 nu s-au plătit niciunui salariat din societate, urmare a unei modificări a CCM pe anul 2009, potrivit căreia aceste beneficii au fost amânate la plată în cursul anului 2010.
Referitor la capătul de cerere privind contravaloarea tichetelor de masă neacordate începând cu luna aprilie 2009, se arată că plata acestora nu este o obligaţie ex lege, ci o posibilitate condiţionată decisiv de bugetele de venituri şi cheltuieli şi de resursele financiare proprii ale unităţii, iar începând cu luna aprilie 2009 intimata s-a aflat în imposibilitate de a acorda salariaţilor tichetele de masă.
Prin sentinţa civilă nr.1387/CM/21.10.2010, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi în consecinţă a respins contestaţia ca tardiv formulată, disjungând petitele referitoare la solicitările reclamantului privind acordarea drepturilor băneşti corespunzătoare detaşării, ajutorului material pentru Paşti şi Crăciun, tichetelor de masă şi „Zilei ceferiştilor”.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul. Prin decizia civilă nr.59/R-CM/12.01.2011, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul formulat de contestator, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pe rolul Tribunalului Argeş cauza a fost înregistrată din nou la data de 9.02.2011, când prin sentinţa civilă nr.2541/22.12.2011 s-a admis în parte contestaţia; anulată decizia nr.210/4/585/12.04.2010 emisă de intimată, obligată aceasta să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat şi actualizat şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii şi până la data de 22.12.2011 şi respinsă cererea privind reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii.
Intimata a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că S.C.D. a fost salariatul societăţii intimate în funcţia de revizor tehnic vagoane II în cadrul R.T.F.C Craiova – Revizia de Vagoane Piatra Olt – Post Revizie Vagoane Piteşti.
Prin decizia nr.201/4/585/12.04.2010, intimata a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului, începând cu data de 13.04.2010, ca urmare a concedierii colective, în temeiul dispoziţiilor art.55 lit. c), art.65, art.66, art.69 şi următoarele din Codul muncii.
Împotriva acestei decizii contestatorul a promovat prezenta contestaţie, solicitând anularea ei, reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii şi obligarea intimatei la plata drepturilor băneşti de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce priveşte legalitatea deciziei contestate, s-a susţinut de către contestator prin acţiunea formulată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute cumulativ de lege.
Cu privire la această susţinere, instanţa a reţinut că nu este întemeiată, întrucât din analiza deciziei nr.201/4/585/12.04.2010 rezultă că aceasta conţine motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, precum şi menţiunea că în cadrul unităţii nu există posturi vacante de natura celui ocupat de salariatul în cauză, aşa cum prevăd dispoziţiile art.76 din Codul muncii.
În ceea ce priveşte temeinicia deciziei de concediere, contestatorul a susţinut că în cazul său nu au fost respectate criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi menţionate chiar în cuprinsul deciziei.
În legătură cu acest aspect, intimata a susţinut prin întâmpinarea formulată în cauza de faţă că programul de restructurare şi reorganizare a impus desfiinţarea efectivă a 2 posturi de revizor II la Postul de Revizie Vagoane Piteşti, astfel ca din cei 8 revizori să rămână 6. După aplicarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi şi nominalizarea salariaţilor ce urmau a fi concediaţi, cu acordul reprezentanţilor sindicatului, s-a stabilit concedierea a doi salariaţi, între care şi contestatorul, care, potrivit fişei de evaluare, a fost găsit cu abateri disciplinare în legătură cu munca şi cu rezultate slabe la verificarea profesională, fiind incidente criteriile prevăzute la art.4 lit.f), i) şi j) din decizie.
În legătură cu aceste aspecte, instanţa a reţinut că într-adevăr la Postul de Revizie Vagoane Piteşti existau 8 posturi de revizor tehnic vagoane II, iar începând cu data de 1.04.2010 numărul acestora a fost redus la 6.
Persoanele care au ocupat efectiv cele 8 posturi de revizor tehnic vagoane II din cadrul Postului de Revizie Vagoane Piteşti sunt indicate în situaţia nominală a personalului la data de 30.03.2010, depusă la dosarul cauzei de către intimată.
Potrivit fişei de evaluare a contestatorului întocmită de către intimată şi adresei nr.2a/1/609/26.06.2010, criteriile avute în vedere la concedierea acestuia sunt cele de lit.f), i) şi j) din decizia contestată, criterii care se regăsesc şi la pct.4 din Notificarea privind hotărârea de concediere colectivă emisă de intimată, prevăzută de art.72 din Codul muncii.
Astfel, potrivit criteriului prevăzut de art.4 lit.f) din decizia contestată, urmau a fi concediaţi salariaţii care au fost sancţionaţi pentru abateri de la regulile de siguranţa circulaţiei.
Pentru a se verifica respectarea criteriului de stabilire a ordinii de priorităţi la concediere mai sus-enunţat, i s-a solicitat intimatei o situaţie a sancţiunilor aplicate persoanelor care ocupau acelaşi post ca şi contestatorul în cadrul Postului de Revizie Vagoane Piteşti.
Din situaţia cu salariaţii Postului de Revizie Vagoane Piteşti care au exercitat funcţia de revizor tehnic vagoane şi care au fost sancţionaţi în perioada anilor 2007-2010, precum şi din fişa de evaluare a contestatorului, depuse la dosarul cauzei de către intimată, rezultă că S.C. a avut o singură sancţiune pentru abateri de la de la regulile de siguranţa circulaţiei (respectiv reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună), în timp ce salariaţii D. C. şi Ş. G., care ocupau acelaşi post ca şi contestatorul, au avut câte două sancţiuni pentru abateri de la de la regulile de siguranţa circulaţiei.
Aşadar, aplicând criteriul prevăzut la art.4 lit. f) din decizia contestată, tribunalul a constatat că existau persoane care aveau mai multe sancţiuni aplicate pentru abateri de la de la regulile de siguranţa circulaţiei decât contestatorul, astfel că nu se justifică nominalizarea acestuia în vederea concedierii potrivit acestui criteriu.
Doar în situaţia în care existau mai mult de două persoane care să aibă acelaşi număr de sancţiuni aplicate pentru abateri de la de la regulile de siguranţa circulaţiei, se justifica trecerea la următoarele criterii de stabilire a ordinii de priorităţi, respectiv cele prevăzute la lit.i) şi j).
Atâta vreme cât în această etapă de concediere nu au fost desfiinţate toate posturile de natura celui ocupat de contestator, ci doar două asemenea posturi, intimata avea obligaţia să respecte criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi valabile în cazul concedierii colective menţionate în cuprinsul deciziei contestate, lucru ce nu s-a întâmplat.
Întrucât concedierea contestatorului a fost efectuată în mod netemeinic, instanţa a constatat că acţiunea formulată este în parte întemeiată, urmând a fi admisă în această măsură şi anulată decizia nr.210/4/585/12.04.2010 emisă de intimată.
În ceea ce priveşte cererea contestatorului privind reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii, instanţa a respins-o, întrucât într-o nouă etapă de restructurare a Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA, Postul de Revizie Vagoane Piteşti a fost desfiinţat, personalul acestuia fiind concediat, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimată la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal intimata S.N.T.F.C. C.F.R. Călători S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 şi 9 raportat la art.3041Cod procedură civilă, astfel:
În mod greşit instanţa a reţinut netemeinicia concedierii contestatorului pentru că acesta are o singură sancţiune, iar celelalte două persoane ce deţineau aceeaşi funcţie de revizor tehnic vagoane II, respectiv D.C. şi Ş. G. au câte două sancţiuni pentru abateri de la regulile de siguranţa circulaţiei; aplicând criteriul prevăzut la art.4 lit. f) din decizia contestată, instanţa a constatat existenţa persoanelor cu mai multe sancţiuni aplicate pentru abateri disciplinare de la regulile de siguranţa circulaţiei, fără a avea în vedere toate criteriile menţionate în art.4 din decizie şi în notificarea nr.1/144/2010, întrucât la întocmirea fişelor de evaluare pentru fiecare salariat s-au luat în calcul toate criteriile din decizia de concediere.
Întrucât a avut cele mai slabe rezultate la verificarea profesională periodică, contestatorul-intimat a fost propus pentru disponibilizare.
Prin decizia nr. 1980/01.10.2012, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de S.N.T.F.C. C.F.R. Călători S.A. - prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Craiova, împotriva sentinţei civile nr.2541/22 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, Secţia civilă, în dosarul nr.2073/109/2010*, intimat fiind contestatorul S.C.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Din cuprinsul deciziei de concediere-art.4, se constată că stabilirea ordinii de prioritate la concediere s-a făcut în funcţie de criteriile enumerate la lit.a)-j); la lit.f) este prevăzut drept criteriu pentru concediere sancţionarea salariaţilor pentru abateri de la regulile de siguranţa circulaţiei, iar la lit.j) rezultatele slabe obţinute de salariaţi la verificarea profesională periodică.
Recurenta a susţinut că deşi contestatorul a avut o singură sancţiune disciplinară pentru abateri de la regulile de siguranţa circulaţiei, în timp ce existau alte două persoane cu aceeaşi funcţie de revizor tehnic vagoane, cu mai multe sancţiuni pentru abateri disciplinare de la aceleaşi norme, în mod corect a dispus concedierea acestuia întrucât a avut în vedere că intimatul contestator a avut cele mai slabe rezultate la verificarea profesională periodică – nota 5,94 pe anul 2009.
Aşadar, recurenta a susţinut că a dispus concedierea contestatorului prin aplicarea cumulativă a celor două criterii din art.4, respectiv cel de la lit.f) şi cel de la lit.j).
Susţinerea recurentei a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât aplicarea criteriului de la lit.f) din decizie exclude aplicarea criteriilor subsecvente acestuia, criteriile enumerate la art.4 din decizia contestată neputând fi aplicate în mod cumulativ, câtă vreme chiar în textul art.4 din decizie se prevede că aceste criterii trebuie avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, deci trebuie aplicate în ordinea în care acestea sunt înserate în text, aplicarea unuia dintre ele făcând de prisos analiza, pentru aceeaşi persoană, a aplicabilităţii criteriilor subsecvente celui deja aplicat; din modul de redactare a art.4 din decizia contestată, rezultă că trebuie parcurse şi eliminate în ordinea în care sunt înserate în text criteriile ce trebuie avute în vedere la concediere.
Recurenta nu a făcut dovada că în contractul colectiv de muncă sau în decizia de concediere s-ar fi stabilit cerinţa îndeplinirii cumulative a criteriilor sau coroborarea unor criterii cu celelalte, la stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
În această situaţie, s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că aplicând criteriul prevăzut la art.4 lit.f) din decizia contestată, cu constatarea existenţei altor persoane care au mai multe sancţiuni decât contestatorul pentru abateri de la normele de siguranţa circulaţiei, nu se justifică trecerea la următoarele criterii de stabilire a ordinii de priorităţi, respectiv cel de la lit.j), aşa cum a susţinut recurenta, câtă vreme nu se regăseşte situaţia în care există mai mult de două persoane care să aibă acelaşi număr de sancţiuni aplicate pentru abateri de la regulile de siguranţa circulaţiei.
Cu alte cuvinte, criteriul prevăzut la lit.j) se aplica numai dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la literele anterioare.
În cauză, s-a făcut dovada că intimatul-contestator a avut două sancţiuni aplicate în anul 2007 şi alta în anul 2008, pentru abateri de la regulile de siguranţa circulaţiei, în timp ce există alte persoane care au trei sancţiuni aplicate la nivelul perioadei de referinţă, aşa cum rezultă din adresa nr.2A/1/109/2010.
În consecinţă, constatându-se neîntemeiate motivele de recurs, în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
<
| ← Calculul indemnizaţiei de concediu în raport şi de alte... | Admisibilitatea cererii de plată a dobânzilor penalizatoare... → |
|---|
