Exigenţele respectării prevederilor art. 252 alin. (2) lit. c din codul muncii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 442 din data de 31.05.2017
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Iași sub nr. 8718/99/2015 contestatoarea C. a chemat în judecată pe intimata Universitatea, solicitând anularea deciziei de concediere (fără număr, fără dată), comunicată la data de 14.12.2015 cu nr. 30771, emisă de intimata, reintegrarea pe postul de secretar șef universitate deținut anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data suspendării până la data reintegrării și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea contestației contestatoarea a invocat, pe cale de excepție, nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă întrucât aceasta nu face o precizare clară, concretă și precisă a faptei care ar constitui o abatere disciplinară, care să permită o verificare temeinică a sancțiunii aplicate prin raportarea acesteia la dispozițiile legale, nu nominalizează acțiunile și inacțiunile care au condus la luarea acestei măsuri disciplinare, ci face doar o descriere evazivă a fișei postului, nesatisfăcând cerințele art. 252 alin. (2) lit. a Codul Muncii.
Comisia de disciplină susține că "secretarul șef a fost inițiatorul acestei proceduri";, fără să precizeze despre ce procedură este vorba, pentru că atribuțiile din Ordinul de Serviciu nr. 46420.05.2015, înregistrat la Registratură cu nr. 9143/20.05.2015 și Decizia nr. 516 din 2.06.2015, înregistrată cu nr. 10197/03.06.2015 de numire a comisiei tehnice din care a făcut parte, au fost respectate în totalitate, anularea rezultatelor evaluărilor dosarelor candidaților cetățeni străini datorându-se deficiențelor în procedura de evaluare, respectiv lipsa regulamentului specific, nefuncționarea comisiei de evaluare, lipsa criteriilor de evaluare.
Condiția descrierii faptei în mod concret și detaliat este prevăzută imperativ de lege și trebuie să rezulte din însăși decizia de desfacere a contractului de muncă și nu din alte înscrisuri sau printr-o simplă deducție.
De asemenea, în mod nelegal și neîntemeiat au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare prin cele două materiale depuse pe parcursul anchetei disciplinare, fără o prezentare concretă a motivelor și a probelor care au determinat înlăturarea acestor apărări, în condițiile în care în ultimul material pe care 1-a depus comisiei de disciplină, întocmit ca urmare a procesului verbal al cercetării, înregistrat cu nr. 27952/23.11.2015 a făcut trimitere la o serie întreagă de înscrisuri, a enunțat o serie întreagă de împrejurări ce ar fi trebuit să fie în mod obligatoriu cercetate de către comisie și în final să motiveze în detaliu fiecare motiv de înlăturare a acestora, apărările formulate ca urmare a finalizării cercetării conținând 20 de pagini în care au fost dezvoltate și enunțate o serie de informații verificabile și dovedite cu înscrisuri, față de care comisia de disciplină nu a avut nici cel mai mic interes să le analizeze.
Mai invocă nulitatea deciziei pentru neconstituirea legală a Comisiei de disciplină.
Un alt motiv de anulare a deciziei este și cel referitor la neconcordanța dintre conținutul referatului rectorului nr. 21945/08.10.2015 și conținutul deciziei de sancționare. Prin acest referat, rectorul Prof. Dr. D., sesizează Consiliul de Administrație și implicit comisia de disciplină, solicitând cercetarea personalului din secretariatul Rectorat, pentru existența a patru situații apărute în sesiunea de evaluare a dosarelor, care ar fi avut drept rezultat vicierea rezultatelor a unui număr de 70 de dosare: 1. studenți admiși deși nu ar fi trebuit să fie, având punctaj mai mic decât ultimul admis acceptat (ex. la limba engleză - 46 de puncte față de 47).
2. dosare cu fișă de evaluare modificată nerecunoscută de comisia de evaluare prin modificarea punctajului în mod grosolan, astfel încât punctajul total să fie afectat în favoarea unor aplicanți care în mod normal nu ar fi putut deveni studenți la Universitatea.
3. dosare cu inadvertențe majore între nota din fișa de evaluare din dosar și cea afișată pe site, toate în favoarea aplicantului care din neeligibil a devenit admis la Universitatea în cele două facultăți la diverse linii de studiu.
4. dosare evaluate deși nu trebuiau evaluate (ex. boli psihice).
Comisia, fără a analiza vinovăția contestatoarei în raport de cele patru cazuri semnalate, s-a raportat la o analiza punctuală a obligațiilor din fișa postului, în care nu există prevederi referitoare la atribuțiile contestatoarei în cadrul procedurii de evaluare și validare a dosarelor candidaților cetățeni străini, atribuțiile din fișa postului având un caracter permanent și privesc relațiile secretariatului Rectorat cu celelalte secretariate, pe când atribuțiile stabilite prin Ordinul de Serviciu nr. 464/20.05.2015, Decizia nr. 516 din 2.06.2015 și Procedura de evaluare au un caracter temporar, privesc doar o etapă și anume sesiunea de evaluare o dosarelor, iar rolul secretarelor este cel tehnic, adică obligația lor de a îndeplinii atribuțiile exprese prevăzute în actele menționate, comisia de disciplină având obligația imperativă de a stabili fapta, împrejurările în care a fost săvârșită, consecințele, în calitate de membru a Comisiei tehnice, cu raportare directă la cele trei acte menționate anterior.
Cum decizia de desfacere a contractului de muncă are un conținut diferit de materialul încheiat în cadrul cercetării disciplinare, conținutul acestei decizii nu a făcut obiectul cercetării.
Pe fond, invocă contestatoarea și netemeinicia deciziei de sancționare.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul contestatoarei.
Prin sentința nr. 1214 din 6 iulie 2016 Tribunalul Iași a admis acțiunea, a admis excepția nulității absolute a deciziei de concediere nr. 30771 din data de 14.12.2015 emisă de intimată, a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 30771 din data de 14.12.2015 și a obligat intimata să o reintegreze pe contestatoare pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, a obligat intimata să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 12.000 lei cheltuieli de judecată.
Analizând probele administrate în cauză din prisma dispozițiilor legale aplicabile Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată contestația formulată și a admis-o ca atare pentru considerentele ce succed:
Prin "descrierea faptei" trebuie să rezulte în mod concret în ce a constat acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, data la care a fost săvârșită, etc. Prin descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară nu se poate înțelege în nici un caz o enumerare sau enunțare, ci prezentarea explicită, a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină a muncii săvârșită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligațiilor izvorâte din contractul individual de muncă.
Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară trebuie făcută așadar în mod concret și precis, pentru a permite instanței să verifice temeinicia sancțiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă și la obligațiile stabilite prin contractul de muncă, contractul colectiv de muncă și regulamentul intern, nefiind respectate dispozițiile menționate în situația în care descrierea faptei este generică, fără a se arăta data la care faptele au fost săvârșite ori descrierea faptei se face doar în actele anexate deciziei, întrucât condiția descrierii faptei în mod concret și detaliat este prevăzută de lege imperativ și trebuie să rezulte din decizia de sancționare și nu din alte înscrisuri sau printr-o simplă deducție.
În speță, Tribunalul notează faptul că această condiție legală a fost respectată de intimată. Astfel, după ce în decizie intimata precizează faptul că abaterea gravă săvârșită de C. constă din încălcarea prevederilor legale în realizarea procedurii de admitere a studenților cu taxa în valută, în virtutea sarcinilor de serviciu deținute conform Fișei de post pentru funcția de Secretar Șef și membru în comisia tehnica de admitere, desemnată prin decizia nr. 10197/03.06.2015, decizia oferind astfel coordonate clare și precise cu privire la sarcina de serviciu a contestatoarei care face obiectul analizei - anume calitatea acesteia de membru al Comisiei Tehnice desemnate în procedura de admitere a studenților cu taxa în valută, intimata procedează la filele 3-10 din decizie la o enumerare a atribuțiilor din fișa postului, menționându-se pentru fiecare atribuție tratată aspectele pentru care se apreciază că aceasta a fost încălcată.
O altă cauză de nulitate absolută invocată de contestatoare în temeiul dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit c din Codul Muncii vizează faptul că în mod nelegal și neîntemeiat au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare prin cele două materiale depuse pe parcursul anchetei disciplinare.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (2) din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Față de acest motiv de nulitate Tribunalul a avut în vedere faptul că partea contestatoare a fost audiată la Comisia de Disciplină la data de 09.10.2015, iar după comunicarea procesului verbal încheiat cu acel prilej a formulat o serie de obiecțiuni, solicitând inclusiv să-i fie prezentate actele cu referire la fals, răspunsul la memoriul său din data de 12.10.2015 privind faptul că se accesase calculatorul său de alte persoane cât timp fusese în concediu de odihnă, prezentând detaliat apărări și solicitând explicații și înscrisuri doveditoare.
De asemenea, contestatoarea a depus la Comisia de Disciplină la data de 23.11.2015 (f. 57 - 76 dosar) sub nr. 27952, un memoriu de 20 de pagini în cadrul căruia răspunde punctual la multe dintre aspectele reținute în procesul verbal încheiat la data de 09.10.2015 (f. 113- 132 dosar) cu prilejul audierii sale de Comisia de Disciplină. Sunt menționate pentru exemplificare: referitor la comunicarea deciziilor rectorului arată că le-a comunicat prin Registratură, dovadă fiind faptul că decanatele celor trei facultăți, ... ,și-au informat membrii comisiei de evaluare privitor la numirea lor, singura excepție fiind C.O., secretara de la ...; de asemenea, contestatoarea arată că la Biroul Secretariat Rectorat aveau acces și alte persoane în afara programului de lucru, cheia fiind lăsată la portar, neputându-se astfel reține că exclusiv contestatoarea a avut acces acolo. Tot astfel, la acuzația domnului rector, de falsificare a punctajului a doi candidați de către contestatoare, aceasta a invocat faptul că îi solicită rectorului să explice în mod clar în ce constau cele două falsuri, numele candidaților, să i se prezinte cele două dosare pentru a lua la cunoștință eventualele nereguli. Cu privire la acuzația referitoare la modificarea bazei de date, contestatoarea a invocat în apărare faptul să după solicitarea de către rector a documentelor existente în calculatorul domnului V., informaticianul a deschis calculatorul acestuia și a dublat user name-ul și parola contestatoarei, aceste aspecte fiind cunoscute de conducere și fiind de natură a permite oricui intra de pe celălalt calculator pentru o anumită operațiune să efectueze diverse operațiuni/ modificări de date, putând să creeze impresia că cea care a efectuat operațiunea este contestatoarea.
Aceste exemple sunt doar câteva din apărările care au fost descrise foarte amănunțit de contestatoare, iar intimata era datoare, pentru a realiza o analiză obiectivă, bazată pe probe, iar nu pe simple susțineri ori acuzații, să-și aplece atenția asupra acestora, să le analize în concret pe fiecare, să administreze probe, chiar dacă aceasta implica scoaterea dosarelor "cu probleme", prezentarea fișelor cu modificări sau fără semnături ori cu semnături multiple, iar înlăturarea acestor susțineri se impunea să fie făcută cu tot atâta minuțiozitate cu care apărările au fost formulate, câtă vreme intimata a analizat activitatea contestatoarei din prisma nerealizării majorității atribuțiilor din fișa postului.
Or, intimata a reținut la art. 3 din decizia contestată (f. 11-12 decizie) faptul că reclamanta a recunoscut că a efectuat anumite erori, iar faptul că ulterior și-a schimbat declarațiile nu se coroborează cu declarațiile tuturor celorlalte persoane audiate și cu actele întocmite. Nu se menționează însă de cine anume este vorba, despre care declarații sau despre ce acte este vorba.
În plus, deși apărările din data de 23.11.2016 au un conținut excesiv de complex și amănunțit, intimata a înțeles să le înlăture cu motivarea succintă, ca și inexistentă practic, că acestea fac referire la o posibilă faptă penală, salariata nefăcând probe contrarii. Ori Tribunalul are în vedere faptul că nu se poate reține în sarcina angajatului obligația de a se apăra în fața angajatorului sau chiar în fața instanței, în sensul de a face probe contrare, acesta având dreptul de a se apăra, conform dispozițiilor art. 251 alin. (4) din Codul Muncii, iar nu obligația de a se apăra, angajatorului revenindu-i sarcina de a proba că acuzația este întemeiată, inclusiv prin administrarea de probe în combaterea apărărilor angajatului.
În continuare, reține intimata că nu-i impută contestatoarei etapa de evaluare dosare, ci doar aspecte administrative, tehnice, dar nu explică de ce atribuțiile pentru care i s-a imputat o realizare defectuoasă nu privesc etapa de evaluare, așa cum s-a apărat contestatoarea, ci țin doar de activitatea Comisiei Tehnice.
De asemenea, intimata mai reține la acest capitol faptul că reclamanta cunoștea foarte bine care îi sunt atribuțiile, însă le-a realizat necorespunzător, generând un lanț de nereguli.
Cu această argumentare cuprinzând o pagină întreagă a deciziei, intimata a înțeles să înlăture apărările pe care contestatoarea le-a făcut pe zeci de pagini cu trimiteri la aspecte concrete, la nume, la chestiuni verificabile, motivarea intimatei neconținând nimic concret în sensul de explicații pentru înlăturarea apărărilor, simpla susținere că "nu se coroborează" fără a se arăta în concret, exact, cu ce anume, nesatisfăcând cerința legală prevăzută de dispozițiile art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, cerința legală vizând ca aceste motive să fie de substanță, iar nu voluminos exprimate.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul a reținut și faptul că textul nu obligă unitatea la o argumentare excesiva și în amănunt pe fiecare susținere formulată de către salariat în apărarea sa, fiind suficientă arătarea motivelor care, în opinia unității, conduc la o altă situație decât cea invocată de salariat ca apărare. Motivele pot fi expuse în mod sintetic, privind aspectele esențiale de natură a expune în mod clar poziția unității față de apărările salariatului. Or în speță, angajatorul nu a făcut discuție cu privire la nici una din apărările formulate de salariată, neargumentând nici măcar sintetic poziția unității în raport de fiecare apărare formulată și care viza aspecte distincte, înțelegând a preciza în mod general că apărările nu se coroborează, aspect de natură a atrage nulitatea deciziei de sancționare disciplinară conform dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii.
Față de considerentele de mai sus Tribunalul a apreciat că acest motiv de nulitate este întemeiat și urmează a fi reținut, astfel că a admis excepția nulității absolute a deciziei de concediere nr. 30771 din data de 14.12.2015 emisă de intimata Universitatea și a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 30771 din data de 14.12.2015 emisă de intimată.
Pe fondul litigiului, Tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, prin Ordinul de Serviciu nr. 464/20.05.2015 emis de Rectorat, înregistrat sub nr. 9143/20.05.2015 la Universitatea (f 53 dosar voi I), a fost aprobat calendarul pe patru etape și activitățile care se vor desfășura în sesiunea pentru evaluarea dosarelor candidaților cetățeni din state UE/Non UE, stabilindu-se ca responsabili Comisiile Tehnice și cele de validare, cu menționarea atribuțiilor fiecăreia. Atribuțiile Comisiei Tehnice au constat din: primire dosare solicitanți, înregistrare dosare solicitanți, verificare existență și validitate documente din dosar, verificare check list dosar, corespondență cu solicitanții în vederea completării dosarului cu documente corecte, alcătuire bază de date dosare, prezentarea comisiei de validare a dosarelor în vederea evaluării și acordării punctaj, trimitere dosare acceptate către MECS.
Ulterior, prin decizia nr. 516/02.06.2015 a Rectorului Universității înregistrată sub nr. 10197/03.06.2015 la Universitatea (f. 54 - 56 dosar voi I) contestatoarea a fost desemnată, alături de alți 15 membri, ca membru în Comisia Tehnică - Studii de Licență, unde apare nominalizată pe prima poziție, precum și ca membru în alte trei Comisii Tehnice - Studii Masterat, Studii Doctorale și Studii Rezidențiat, unde apare nominalizată pe poziția nr. 3.
În calitate de membru al Comisiei Tehnice Studii de Licență contestatoarei i s-a reproșat că, având în vedere și calitatea sa de Secretar Șef Universitate, ar fi trebuit să coordoneze ca la carte întreaga procedură desfășurată în sesiunea de admitere a studenților la studii cu taxă în valută, dată fiind și nominalizarea sa pe primul loc în Comisia tehnică. Altfel spus, câtă vreme era Secretar Șef, trebuia să exercite și calitatea de șef în Comisia Tehnică prin aplicarea dispoziției pct. 4.1.2. din fișa postului (f. 82 vol. I), care stabilește că: "Are în subordine funcțiile din cadrul următoarelor structuri: Secretariatul Universității, Secretariatul Facultăților de a, b, c și d". Acest aspect a fost cel care a generat întreaga cercetare disciplinară, care a pornit de la calitatea sa de membru al acestei comisii și a vizat calitatea sa de Secretar Șef Universitate.
Tribunalul a reținut însă faptul că această calitate de șef al Comisiei tehnice, de coordonator al activității acestei Comisii nu poate fi reținută în sarcina sau în favoarea contestatoarei câtă vreme nu a fost stabilită în mod expres prin dispoziția rectorului prin care s-a desemnat comisia.
De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că atribuțiile din fișa postului care se impută contestatoarei a nu fi fost realizate vizează coordonarea secretariatelor din subordine, a secretarelor care lucrează acolo, neavând nici o legătură cu activitatea desfășurată de Comisia Tehnică care are în componență și alte persoane cu alte funcții, de exemplu: A ., nominalizat la nr. 6, având calitatea de registrator.
În plus, activitatea Comisiei Tehnice specifică sesiunii de admitere a studenților la studii cu taxă în valută, deși s-a desfășurat propriu-zis, ca și locație, în Secretariat Rectorat, presupune atribuții specifice atât cu referire la constituirea dosarului și verificarea documentelor depuse, activitate specifică în general Biroului Registratură, cât și aprecierea asupra necesității completării cu alte înscrisuri ori înlocuirea unora care nu corespund cerințelor, impunând o corespondență cu candidații sau prezentarea dosarelor Comisiei de evaluare pentru acordare punctaj, iar mai apoi menționarea punctajelor în baza de date.
Atribuțiile care reveneau contestatoarei prin această procedură și prin Ordinul de Serviciu nr. 464/20.05.2015 (f. 53 dosar vol. I) au un caracter temporar, privesc doar o anumită activitate la care a fost planificată contestatoarea, anume sesiunea de evaluare o dosarelor, iar rolul său a fost unul tehnic, având obligația de a îndeplini atribuțiile exprese, specifice, prevăzute în aceste acte, atribuții care nu se regăsesc și în fișa postului de secretar șef și care au în vedere, în general, relația Secretariatului Rectorat cu celelalte compartimente, reprezentarea Universității, îmbunătățirea imaginii acesteia, activitățile de rutină vizând supervizarea activităților de secretariat de la facultăți.
Prin urmare, Tribunalul a concluzionat că nu se putea imputa contestatoarei faptul nerealizării sau realizării defectuoase a atribuțiilor din fișa postului de secretar șef Universitate câtă vreme în calitate de membru al Comisiei Tehnice a avut atribuții fără legătură cu activitatea de Secretar Șef Universitate și atribuțiile fișei acestui post.
Procedura emisă de intimată pentru admiterea la studiile cu taxă a cuprins aspecte tehnice, fără nominalizarea chestiunilor de detaliu privitoare la locația dosarelor, modul lor de păstrare, securizare, de predare de către Comisia tehnică pe bază de semnătură membrilor Comisiei de Evaluare, persoane responsabile cu fiecare etapă în parte, nefiind stabilite reguli de lucru ale Comisiei de Evaluare, program de lucru, normă de evaluare dosare pe fiecare evaluator, reguli de repartizare a dosarelor pe evaluatori, mod de calcul al punctajului, criterii de selecție a candidaților, fapt care a generat acordarea de note diferite aceluiași dosar la specializări diferite, reevaluări etc, Comisia Tehnică adaptând din mers procedura pentru a se încadra în termenele stabilite.
Așa s-a ajuns la situația ca, în lipsa unor criterii de selecție pentru candidații care au depus dosare la două sau mai multe specializări, în ședința Consiliului de Administrație din data de 18.08.2015 (f. 96-97 vol. I) să se propună drept criterii de selecție punctajul cel mai mare, respectiv facultatea unde ocuparea locurilor este deficitară, candidatul aflat în astfel de situații urmând a fi admis la specializarea unde are punctajul cel mai mare sau la punctaje egale la specializarea unde ocuparea locurilor este deficitară. Prin urmare, regulile nu au fost clar stabilite de la început, ci pe măsură ce se sesiza un aspect nereglementat, se dispunea într-un anume sens pentru a se putea continua procedura.
Procesul de admitere nu a fost în detaliu reglementat și nu au existat reguli pentru fiecare etapă, nu au fost desemnate persoane responsabile, totul fiind lăsat la voia întâmplării, de la locația unde s-a desfășurat întreaga procedură și unde au fost depozitate dosarele, existând posibilitatea pentru oricine să intervină în dosare sau pe fișele de evaluare și la punctaje, până la organizarea activității membrilor celor două comisii, care își realizau sarcinile "când puteau" și "cum puteau".
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut din probatoriul administrat faptul că nu se poate imputa contestatoarei nici faptul că unii "evaluatori" care au prestat activitate în acest sens nu au fost desemnați ca membri ai Comisiei de Evaluare, apelul contestatoarei către decanatele facultăților în sensul convocării membrilor evaluatori pentru evaluarea dosarelor nefiind făcut în sensul că poate veni în acest scop orice cadru didactic. Din această perspectivă, este nelegal și nedrept a imputa contestatoarei faptul că au fost cadre didactice care au efectuat evaluări de dosare, deși nu au făcut parte din Comisie, răspunderea în acest sens revenind fiecărei persoane în cauză, iar nu contestatoarei.
Din ansamblul probator Tribunalul a reținut faptul că în procedura de admitere au fost implicate două Comisii, totalizând 39 membri, iar a stabili culpa în derularea defectuoasă a procedurii de admitere doar în sarcina contestatoarei este nedrept și nelegal totodată, în condițiile în care chiar conducerea intimatei a recunoscut public în presă că procedura de admitere nu a fost reglementată prin reguli care să asigure siguranța dosarelor, a punctajelor, care să excludă frauda, impunându-se pe viitor reglementarea acesteia prin reguli ferme si complete.
Or, în speță, Tribunalul reține faptul că partea contestatoare si-a îndeplinit atribuțiile de serviciu ca membru al Comisiei Tehnice potrivit procedurii adoptate de conducerea angajatorului, dar și potrivit dispozițiilor date de Rectorul Universității, dispoziții care au fost însă de natură să ducă la modificarea clasificării, a listelor, adăugarea unor nume etc (din dispoziția rectorului și contrar procedurii, s-a deschis corespondența sosită după data de 10.08.2015 și cu actele primite au fost completate dosarele de candidați, fapt de natură a modifica punctajul și clasamentul, din dispoziția rectorului unii candidați erau trecuți pe listă de la o specializare la alta).
Pe cale de consecință, instanța a reținut că deficiențele procedurii de admitere 2015 și consecințele respectivului mod de lucru sunt departe de a fi fost generate de acțiunile/ inacțiunile contestatoarei, ci derivă din managementul defectuos aplicat procedurii respective.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 12.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Onorariul achitat apărătorului contestatoarei a fost de 12.000 lei, fiind un onorariu care nu poate fi apreciat drept exagerat de mare. Trebuie avute în acest sens în vedere complexitatea cauzei, în speță fiind vorba despre o contestație la decizia de concediere, miza litigiului, care a fost destul de însemnată pentru parte, fiind vorba de siguranța locului de muncă, prestația la instanță a avocatului care a asistat/reprezentat partea la toate termenele de judecată, cât și în faza prealabilă acesteia, anume în cea a cercetării disciplinare, volumul de muncă raportat la volumul de date și înscrisuri administrate în cauză.
Pe de altă parte, așa cum a statuat pe acest aspect și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453 Noul Cod procedură civilă) doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu (Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza Costin împotriva României, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza Străin și alții împotriva României, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza Stere și alții împotriva României, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza Raicu împotriva României, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza Petre împotriva României).
Onorariul avocațial achitat de contestatoare a fost probat în cauză cu chitanța depusă la dosar, fiind o cheltuială care a fost făcută în mod real, fiind totodată o cheltuială necesară și utilă, câtă vreme i-a adus în final contestatoarei succesul, înscriindu-se în limita unui cuantum rezonabil.
Pe de altă parte instanța a reținut culpa procesuală a intimatei care, prin manierea în care a înțeles să-și desfășoare prerogativa disciplinară, cu nerespectarea dispozițiilor legale reținute prin considerentele prezentei hotărâri, a determinat partea să introducă prezenta contestație pentru a-și vedea recunoscută dreptatea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Universitatea considerând sentința pronunțată ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând modificarea în tot a sentinței și, pe fond, respingerea contestației și menținerea deciziei sancționării ca legală și temeinică.
În motivarea apelului a arătat că decizia de sancționare atacată respectă dispozițiile art. 252 alin. (2) lit. c din Codul muncii, întrucât apelanta a reținut la art. 3 din decizie, filele 11-12 din decizie că reclamanta a recunoscut că a efectuat anumite erori, iar faptul că ulterior și-a schimbat declarațiile nu se coroborează cu declarațiile tuturor celorlalte persoane audiate și cu actele întocmite.
Intimata a înțeles să înlăture apărările contestatoarei care au un caracter complex, cu o motivare succintă, cerința legală fiind ca aceste motive să fie de substanță, iar nu voluminos exprimate și apreciază că acest motiv de nulitate este întemeiat.
Critică prin prezentul apel sentința, motivat de netemeinicia acestor considerente și de nelegalitatea interpretării textului incident din art. 252 alin. (2) lit. c Codul muncii.
Articolul 3 din decizia contestată menționează argumentele comisiei pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă, suficient de clar, precis și argumentat.
Având în vedere dispozițiile art. 252 alin. (2) lit. c din Codul Muncii, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat prin nota explicativă nr. 27952/23.11.2015 și prin declarațiile din timpul ședințelor din 09.10.2015 si 23.10.2015 sunt următoarele: din toate probele administrate de comisie reiese că inițial reclamanta a recunoscut că a efectuat anumite erori, dând dovadă de neglijență în desfășurarea activităților profesionale, conform procesului verbal din data de 09.10.2015, iar faptul că ulterior și-a schimbat declarațiile nu se coroborează cu declarațiile tuturor celorlalte persoane audiate și/sau cercetate, precum și cu actele întocmite.
Apărările formulate în scris depuse la data de 23.11.2015 fac în principal referire la o posibilă faptă penală, care nu face obiectul cercetării disciplinare, motiv pentru care comisia le-a înlăturat. Salariata nu a făcut probe contrarii, care să ateste îndeplinirea corectă și completă a sarcinilor de serviciu, atât cele din fișa de post cât și cele din Ordinul de serviciu nr. 464/20.05.2015, respectiv Procedura de admitere pentru locurile cu taxa în valută nr. 6595/07.04.2015, aprobată cu anexele sale prin decizia nr. 9141/20.05.2015. Mai susține reclamanta în apărarea sa faptul că nu poate fi răspunzătoare pentru etapa de evaluare dosare, dar comisia nici nu a analizat ca fiindu-i imputată această etapă, ci doar aspectele administrative, tehnice, care îi incumbau, în calitate de secretar șef universitate și membru în comisia tehnică de admitere.
Referatul domnului rector, avut în vedere pentru inițierea cercetării disciplinare, prezintă rezultatele constatate ca urmare a procesului defectuos în procedura de admitere, dar în ce o privește, comisia a analizat doar acțiunile întreprinse de aceasta sau inacțiunile pe care le avea în sarcini, și care au conlucrat la rezultatul prezentat în referat, ce a determinat, alături de alți factori ce fac obiectul unui dosar penal, la anularea listelor inițiale de admiși și reevaluarea dosarelor, conform hotărârilor de senat din octombrie 2015. Din corespondența e-mail din perioada anterioară admiterii, reiese că reclamanta a fost inițiatorul acestei proceduri, deci cunoștea foarte bine care îi sunt limitele, atribuțiile și obligațiile. De asemenea, conform Ordinului de serviciu și Procedurii de admitere, partea reclamantă avea în atribuții alcătuire baza de date dosare, prezentarea dosarelor în vederea evaluării și acordării de punctaje Comisiei de evaluare etc, așa cum recunoaște în fila 7 a apărărilor depuse în 23.11.2015, obligații neîndeplinite corespunzător, care au generat acest lanț al neregulilor în procesul de admitere, soldat cu votul în Senat privind anularea rezultatelor inițiale și reevaluarea tuturor celor 951 dosare de candidați trimise la MECS.
Legiuitorul a prevăzut aceasta obligație în sarcina angajatorului ca o recunoaștere și protecție a drepturilor salariatului, însă nu a determinat și felul în care aceste argumente trebuie prezentate, cantitatea sau felul acestora. Motivele, ca și considerentele unei hotărâri, sunt în mod evident unele subiective și aparțin persoanelor care fac analiza faptelor, situației, iar faptul că ele nu coincid cu voința salariatului cercetat nu este un caz de natură a considera lipsa lor din cuprinsul deciziei.
Fiecare dintre elementele declarate verbal în fața comisiei, cât și în scris de către reclamată, au fost analizate de către comisie, așa cum reiese din cuprinsul procesului verbal final de deliberare, menționate ca atare în cuprinsul deciziei. Multe dintre "apărările" formulate în scris de către reclamanta nu aveau legătura cu faptele cercetate, sens în care solicită să fie verificat conținutul proceselor verbale din datele de 08.10.2015 și 23.10.2015, pentru a se crea convingerea că inițial, salariata a avut o atitudine sinceră și de recunoaștere, cel puțin parțial a situației create și, în cea de-a doua întrunire, asistată de avocat ales, a înțeles să încerce să întrerupă lucrările, să distragă atenția comisiei de la subiectul analizat, să divagheze prin inducerea în eroare cu privire la fapte penale etc.
Conform acestei dispoziții, angajatorul trebuie să precizeze în decizia de sancționare motivele pentru care nu a ținut cont de apărările salariatului atunci când a stabilit că fapta constituie abatere disciplinară și a individualizat-o pe scara sancțiunilor prevăzute de art. 248 din Codul muncii.
Apreciază că prin această dispoziție legiuitorul transformă angajatorul într-un judecător, deoarece va trebui să motiveze nu numai propriile lui fapte, ci și de ce anume nu a luat în considerare apărările salariatului.
Problema care apare cu această prevedere este aceea a gradului de motivare a motivelor pentru care angajatorul nu a luat în considerare apărările salariatului. Trebuie oare să fie extrem de precise și exacte sau este suficientă exprimarea cu titlu de exemplu "apărările salariatului nu sunt pertinente"?
În ceea ce îi privește apreciază că judecătorul va trebui să analizeze în raport cu buna-credință a angajatorului în emiterea deciziei de sancționare, însă nu va trebui să acorde o importanță exagerată acestei situații, deoarece angajatorul nu este judecător, el nu are exercițiul motivării deciziilor. (GILCA Costel, Codul Muncii comentat și adnotat, ediția a II-a din 18-august-2015, Rosetti).
Absența mențiunii prevăzute la art. 252 alin. (2) lit. c din cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei.
Or, în cazul de față nu avem o absență a acestor mențiuni, ci o motivare oferită de angajator, pe care o și recunoaște prima instanță, doar că nu o găsește oportună, însă condiția nulității, sancțiunea aceasta este legiferată de legiuitor nu pentru cazul în care motivarea este sumară, slab argumentată, ci pentru lipsa, absența cu desăvârșire a acestei mențiuni în cuprinsul deciziei, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Cum nulitatea absolută, ca să își producă efecte, trebuie să fie expres prevăzută, asimilarea și interpretarea dată de prima instanță potrivit cu care angajatorul nu este convingător în argumentele prezentate, nu echivalează cu lipsa mențiunilor de înlăturare a apărărilor salariatului, ci din contra o și recunoaște.
Textul prevăzut de art. 252 alin. (2) lit. c din Codul muncii nu obligă unitatea la o argumentare excesivă și în amănunt pe fiecare susținere formulată de către salariat în apărarea sa, fiind suficientă arătarea motivelor care, în opinia unității, conduc la o altă situație decât cea invocată de către salariat ca apărare.
Motivele pot fi expuse în mod sintetic, privind aspecte esențiale de natură a expune în mod clar poziția unității față de apărările salariatului. (C. Ap. Craiova, s. I civ., dec. nr. 3024 din 6 martie 2012).
Instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 252 alin. (2) lit. c din Codul muncii, câtă vreme acestea nu indica obligativitatea descrierii amănunțite și detaliate a motivelor pentru care apărările angajatului nu au fost luate în considerare, ci doar se referă la obligativitatea de a menționa motivul, obligație legală pe care angajatorul a îndeplinit-o prin utilizarea sintagmei "nu aduce argumente exoneratoare de răspundere". (Hotărârea nr. 549 din 20.03.2013, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara).
Așa cum se observă din dispozițiile legale mai sus citate, ceea ce se impune a fi cuprins în decizia de sancționare disciplinară este arătarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat.
Textul nu obligă unitatea la o argumentare excesivă și în amănunt pe fiecare susținere formulată de către salariat în apărarea sa, fiind suficientă arătarea motivelor care, în opinia unității, conduc la o altă situație decât cea invocată de către salariat ca apărare.
Motivele pot fi expuse în mod sintetic, privind aspecte esențiale de natura a expune în mod clar poziția unității față de apărările salariatului.
Așa cum se observă din decizia respectivă, unitatea a precizat faptele care au condus la aplicarea sancțiunii disciplinare, a menționat care au fost apărările salariatului și a răspuns acestor apărări punctual, argumentând în mod sintetic poziția unității față de apărările contestatoarei.
Deși art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă statuează că instanța se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei, deși admite excepția nulității absolute a deciziei contestate, în temeiul art. 252 alin. (2) lit. c Codul muncii, analizează și soluționează, în baza aceluiași probatoriu și fondul cauzei, în sensul în care reține că reclamanta nu a comis vreo abatere disciplinară și admite acțiunea.
Și sub acest aspect critică sentința, considerând că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală pe fondul cauzei, expunând pe larg care sunt considerentele care pot duce la concluzia că sancțiunea aplicată reclamantei intimate este temeinică și se justifică pe abaterile disciplinare reținute în mod legal în sarcina părții salariate.
Mai critică soluția Tribunalului și sub aspectul respingerii cererii de suspendare a judecării cauzei:
În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea cauzei penale înregistrată la DNA - Serviciul Teritorial Iași cu nr. de dosar 189/P/2015.
Urmare a aceleiași situații de fapt ce a determinat și concedierea contestatoarei, Universitatea a formulat plângere penală înregistrată la DNA Iași, pe care o anexează în copie - pentru a dovedi identitatea situației și a faptelor reclamate, ca și în decizia de concediere.
Faptul existenței unui dosar penal pendinte a fost de altfel confirmat și de contestatoare la termenul din 09.03.2016.
Legiuitorul a reglementat această instituție a suspendării facultative a dosarului civil, până la soluționarea penalului, atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, tocmai pentru a da eficacitate principiului că penalul are prevalență în fața civilului.
Critică sentința și pentru că Tribunalul a respins neîntemeiat și nemotivat administrarea probei testimoniale, asupra necesitații căreia revine.
Administrarea probei testimoniale este necesară și utilă soluționării cauzei, determinat de obiectul contestației împotriva deciziei de concediere, dar mai ales raportat de faptele reținute în sarcina contestatoarei și care au atras sancționarea sa, situație de fapt cunoscută îndeaproape de martori.
Apreciază că instanța, prin încheierea de la termenul din 20.04.2016 s-a limitat la analiza tezei probatorii expuse oral la acel moment (în urma discuțiilor expuse, raportat și la unele răspunsuri la interogatoriu se impune administrarea acestei probe motivat de calitatea acestor persoane, de timpul petrecut de acestea la Universitatea în toată perioada de la începutul acestei proceduri și până la 8 octombrie când a generat cercetarea disciplinară) și nu și la cea prezentată în scris în întâmpinare (pentru dovedirea situației de fapt - asupra întregii activități desfășurată de reclamantă în perioada derulării procedurii de admitere studenți străini).
În temeiul art. 254 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă probele se pot suplimenta atunci când nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească, coroborat cu art. 272 Codul muncii care instituie obligația de a proba în sarcina angajatorului;
Solicită a se reține și considerentele ICCJ expuse în Decizia nr. 11/2013, sub aspectul necesitații ca instanța de judecată să aibă toate elementele probatorii pentru a analiza dacă acțiunea angajatorului de individualizare a sancțiunii a fost una legală, corectă, conform art. 250 Codul muncii.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Intimata reclamantă C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A arătat intimata că în mod corect, prin hotărârea atacată, instanța de fond a reținut faptul că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, având în vedere că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată cu ocazia cercetării disciplinare prealabile.
A expus în continuare intimata pe larg în cuprinsul întâmpinării abaterile care au fost reținute în sarcina sa și apărările pe care le-a formulat și în fața apelantei - fost angajator, cu ocazia cercetării disciplinare prealabile.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de apel, Curtea a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 30771 din 14.12.2015 emisă de pârâta apelantă, a fost sancționată disciplinar reclamanta intimată, sancțiunea aplicată fiind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
În sarcina părții salariate s-a reținut săvârșirea abaterilor disciplinare grave constând în încălcarea prevederilor din fișa postului, în ceea ce privește modul de îndeplinirea a sarcinilor de serviciu, respectarea sarcinilor de serviciu și a prevederilor legale în realizarea procedurii de admitere a studenților cu taxa în valută, în virtutea sarcinilor de serviciu deținute conform fișei de post pentru funcția de secretar șef Universitate și membru în comisia tehnică de admitere, desemnată prin decizia nr. 10197/03.06.2015.
În principal trebuie analizată decizia de sancționare disciplinară raportat la reținerile din hotărârea atacată, în sensul că decizia este lovită de nulitate absolută, date fiind prevederile art. 252 alin. (2) lit. c din Codul muncii, aspect criticat de pârâta apelantă prin memoriul de apel.
Potrivit acestor dispoziții din legislația muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Așa fiind, în decizie urmează să se precizeze de ce au fost înlăturate apărările salariatului, ce motive au fost avute în vedere.
Sub acest aspect, în cuprinsul deciziei de concediere, apelanta fost angajator a reținut că salariata cercetată a recunoscut inițial că a efectuat anumite erori, determinate de neglijență în desfășurarea activității profesionale, ulterior revenind asupra acestor declarații, însă susținerile ei nu se coroborează cu declarațiile celorlalte persoane audiate, precum și cu actele întocmite.
În legătură cu apărările formulate în scris depuse la data de 23.11.2015 s-a reținut că fac în principal referire la o posibilă faptă penală, care nu face obiectul cercetării disciplinare, motiv pentru care comisia le-a înlăturat.
Raportat la susținerea salariatei că nu îi pot fi imputate neregulile săvârșite pe parcursul procesului de evaluare, în decizie s-a reținut că nu s-a analizat ca fiindu-i imputată această etapă, ci doar aspectele administrative, tehnice, care îi incumbau, în calitate de secretar șef universitate și membru în comisia tehnică de admitere.
S-a mai evidențiat și referatul avut în vedere pentru inițierea cercetării disciplinare, referat care prezintă rezultatele constatate ca urmare a procesului defectuos din procedura de admitere, dar în ce o privește pe reclamantă comisia a analizat doar acțiunile întreprinse de aceasta sau inacțiunile pe care le avea în sarcină, și care au conlucrat la rezultatul prezentat în referat, ce a determinat, alături de alți factori, ce fac obiectul unui dosar penal, anularea listelor inițiale de candidați admiși și reevaluarea dosarelor, conform hotărârilor de senat din octombrie 2015.
Prin urmare trebuie să stabilim dacă aceste considerente evidențiate în cuprinsul deciziei de sancționare a reclamantei intimate se pot constitui în veritabile "motive pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile";.
Simplul fapt că un angajator inserează anumite aspecte în cuprinsul unei decizii de antrenare a răspunderii disciplinare a unui salariat, atunci când încearcă a da eficiență dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. c din Codul muncii, nu înseamnă automat că exigențele textului de lege au fost respectate.
Legislația muncii nu sancționează cu nulitatea absolută decizia numai atunci când aceste motive lipsesc fizic din cuprinsul actului de sancționare, act care nu ar cuprinde nicio referire cu privire la aceste motive, dar și atunci când prin intermediul lor nu se răspunde practic apărărilor concrete formulate de salariatul cercetat.
A da o interpretare contrară acestei dispoziții legale ar însemna a se anula rațiunea pentru care se impune desfășurarea chiar a cercetării prealabile, în condițiile în care o etapă importantă a acestei cercetări este tocmai exercitarea dreptului salariatului de a formula și a susține toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare.
Această etapă a ascultării salariatului căruia i se impută fapta trebuie să fie urmată de cercetarea apărărilor acestuia, iar dacă apărările ajung să fie înlăturate, motivele trebuie să fie indicate în concret în cuprinsul deciziei de sancționare.
Rolul instanței de judecată intervine din punctul în care se promovează un eventual litigiu determinat de actul angajatorului, litigiu în care să fie cercetate legalitatea sau temeinicia actului respectiv, însă în niciun caz instanța de judecată nu trebuie să suplinească lipsa unor mențiuni obligatorii din decizie, lipsă pe care legislația muncii o sancționează cu nulitatea absolută.
Altfel spus, rolul instanței de judecată nu este acela de a se substitui angajatorului în procedura de antrenare a răspunderii disciplinare și de a înlătura motivat apărările pe care salariatul a înțeles să le invoce în favoarea sa.
Angajatorul, întrucât deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei și legalității acestei măsuri, inclusiv prin combaterea și înlăturarea în mod concret, aplicat a apărărilor și dovezilor pe care salariatul a înțeles să le invoce și să le aducă, activitate care trebuie să aibă loc anterior aplicării sancțiunii disciplinare și nu ulterior acestei măsuri.
Așa cum mai sus am arătat, atunci când vorbim de lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului nu avem în vedere numai o lipsă efectivă a acestora, ci și situația în care pretinsa argumentație a angajatorului este construită în așa fel încât practic, în concret, nu răspunde apărărilor formulate.
Este adevărat că dispoziția reglementată de art. 252 alin. (2) lit. c din Codul muncii nu obligă angajatorul la o argumentare excesiva și în amănunt a susținerilor formulate de către salariat în apărarea sa, însă aceasta nu înseamnă că această argumentare poate fi una superficială ori în termeni generali și neaplicată la apărările invocate de partea salariată, subiect al cercetării disciplinare.
Sintetizând cele pe care mai sus la începutul acestor considerente le-am expus, reține instanța de control judiciar că apelanta a cuprins în decizia de sancționare, ca motive pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei intimate următoarele: recunoașterea inițială a unor erori în activitatea pe care a desfășurat-o partea, conform procesului verbal din data de 9.10.2015; necoroborarea celor invocate ulterior de reclamantă, pe parcursul cercetării disciplinare prealabile, cu declarațiile celorlalte persoane audiate și cu înscrisurile întocmite; invocarea unei posibile fapte penale, faptă care nu a făcut obiect al cercetării disciplinare; neimputarea unor nereguli ținând de etapa de evaluare, aspecte care au fost invocate de reclamantă prin apărările depuse în scris la data de 23.11.2015.
Apărările pe care partea salariată a înțeles să le invoce sunt prezentate pe larg în cuprinsul memoriului indicat în cuprinsul deciziei de sancționare, înregistrat sub nr. 27952 din data de 23.11.2015, și vizează următoarele aspecte concrete pe care le vom prezenta detaliat pentru a putea evidenția în ce măsură apelanta a răspuns sau nu în concret apărărilor ridicate de reclamantă pe parcursul cercetării disciplinare prealabile.
Prima apărare vizează necesitatea transcrierii mențiunii de aviz favorabil de pe cererea inițială pe noul formular tipizat pe care candidații l-au completat, operație în legătură cu care partea a invocat că nu a săvârșit practic nicio abatere și a prezentat circumstanțele în care aceste transcrieri au fost făcute și persoanele care au luat parte la acest proces, fiind evidențiate și problemele care au apărut, probleme generate de faptul că membrii comisiei de evaluare erau plecați în concediu.
Astfel se arată următoarele: "după publicarea pe site-ul universității a formularului de cerere, candidații non UE au trimis formularul completat pe fax, e-mail, corespondență sau depus personal la Registratura universității. Potrivit hotărârii Consiliului de Administrație, a cărui ședință a avut loc în prima parte a lunii iulie 2015, s-a decis ca cererile completate pe tipizatul vechi să fie înlocuite cu acest nou tipizat completat de către candidat, având numărul de înregistrare inițial. Înainte de a fi trimise la minister, cererile nou completate trebuiau să poarte avizul favorabil preluat de pe vechea cerere. A se reține că acest nou tipizat completat de către candidați, cu preluarea avizului favorabil menționat pe vechea cerere, s-a aplicat numai la dosarele deja evaluate de membrii evaluatori și transmise la MECS. Menționez că toate dosarele candidaților înscriși și transmise la minister au avut menționat pe cerere aviz favorabil. Nu s-au trimis la minister dosare neevaluate sau fără aviz favorabil, de altfel nici ministerul nu accepta dosare incomplete sau tară aviz favorabil.
Declarația doamnei prorector conține erori și neadevăruri. Mențiunea aviz favorabil era trecută pe cererea inițială, dosarele candidaților erau evaluate de membrii din comisiei și trimise la minister, iar avizul favorabil pe noul format de cerere era doar o transcriere a mențiunii. În această manieră am solicitat doamnei prorector să soluționeze noile tipizate de cerere, prin transcrierea avizului favorabil de pe vechea cerere și nu cu altă intenție pe care dumneaei și domnul Prof. D. încearcă să o insinueze.
Ca urmare a faptului că au sosit un număr mare de cereri ale candidaților nonUE, am solicitat doamnei Prof. B., în calitatea sa de prorector didactic, soluționarea acestor cereri. În vederea rezolvării acestei probleme, am prezentat doamnei prorector, lista nominală a dosarelor trimise la minister ca dovadă că acele cereri erau legal constituite. Doamna prorector a solicitat să vadă dosarele și cererile inițiale, care au și fost pregătite. Întrucât în zilele următoare doamna prorector nu a mai venit în secretariat, venind abia săptămâna următoare, iar rezolvarea cererilor și trimiterea acestora la minister era urgentă, m-am adresat evaluatorilor prezenți în secretariat, care având aceeași competență, în baza cererii avizate favorabil inițial, făceau transcrierea mențiunii aviz favorabil pe noua cerere. Aceste formulare de cereri noi completate și înregistrate cu numărul inițial, cu avizul favorabil, au fost trimise cu adresă de înaintare ministerului, respectiv Direcției Generale Relații Internaționale și Europene.
Afirmația domnului Prof. D este tendențioasă, nu am solicitat doamnei prorector să semneze alte documente, respectiv fișe de evaluare, procese verbale. De asemenea și acea constatare (pg. 2 din pv 23.10.2015) a domnului profesor prin care se subliniază faptul că semnătura doamnei prorector pe acea cerere ar fi certificat de fapt că acel candidat are actele necesare calificării și se încadrează cu punctajul pentru a face cereri către București, nu este reală si este făcută cu rea intenție. La minister s-au trimis toate dosarele complete și evaluate. În realitate, doamna prorector B., pe baza listei cu dosarele deja trimise la minister și a cererii inițiale avizate favorabil, făcea o simplă transcriere a acelui aviz.
Este gravă motivația doamnei Prof. B., care în calitatea sa de prorector didactic, denotă o lipsă de preocupare față de procesul de evaluare a dosarelor, afirmând cu ușurință faptul că evaluatorii sunt în concediu, în plin proces de evaluare, când ministerul solicita în regim de urgență soluționarea acestei situații și s-ar fi impus să se ia măsuri de completare a comisiei cu evaluatori, nominalizați de către Consiliul de Administrație, cu atribuții specifice pentru o evaluare corectă și finalizarea tuturor etapelor de lucru. Dumneaei a refuzat să semneze, a lipsit o săptămână (fapt recunoscut și de dumneaei, fila 3 din procesul verbal, unde declară că a fost o zi - două în luna august ac), lăsând lucrurile fără rezolvare.
Discuția cu doamna prorector B. a avut loc motivat de faptul că evaluatorii erau plecați în concediu, iar numărul de dosare de evaluat era în creștere și era o perioadă foarte aglomerată în secretariat. Temerea doamnei prorector este nejustificată, deoarece formularul nou tipizat de cerere, completat de candidat, avea atașată vechea cerere cu avizul favorabil aplicat si dosarul complet al candidatului, adresa ministerului prin care se solicita completarea noului formular de cerere și lista nominală a dosarelor deja evaluate și trimise la minister. Fără această nouă cerere completată și transmisă ministerului, dosarele transmise anterior la minister nu puteau fi procesate și ministerul nu putea emite scrisoarea de acceptare la studii pentru respectivii candidați";.
A doua apărare a evidențiat faptul că reclamanta salariată a solicitat rectorului Universității să ia măsurile care se impun, în condițiile în care dosarele care erau în lucru erau într-un număr foarte mare, iar spațiul de depozitare impropriu și membrii evaluatori plecați în concediu, solicitare care însă nu ar fi primit nicio rezolvare din partea persoanei pe care partea salariată o considera în măsură să organizeze întreg procesul de admitere, singura sugestie fiind aceea de a anunța decanatele pentru a rezolva problema.
Astfel se arată următoarele: "Referitor la procesul verbal privind declarația domnului Prof. D., din 23.10. 2015:
De la începutul lunii august 2015 o mare parte din membrii comisiei de evaluare au plecat în concediu de odihnă. De fapt o parte dintre ei au făcut cunoscut acest lucru și domnului rector, Prof. D. Constatând că nu s-a emis o decizie de completare a deciziei inițiale, în condițiile în care numărul dosarelor primite creștea iar spațiul de depozitare era impropriu, fapt confirmat și de colegele din secretariat Rectorat, l-am informat pe dl. rector și am solicitat să dispună măsurile ce se impuneau. Cu această ocazie, dl. rector a avut o atitudine de indiferență, răspunzându-mi să anunț decanatele să rezolve problema, fapt pe care domnia sa îl și recunoaște. Am luat legătura cu doamnele secretar șef de la decanate și am transmis hotărârea domnului rector. M-am consultat cu doamna O. și încercam să identificăm cadre didactice care au mai participat la procesul de evaluare în anii anteriori. Eu am luat legătură cu doamna Prof. Dr. M. pe care am rugat-o să se prezinte la Rectorat a doua zi la ora 9.00. O. a informat-o pe doamna prodecan, Prof. B., care a căutat soluții și a doua zi s-a prezentat în Rectorat cu încă două cadre didactice";.
În continuare reclamanta a arătat că nu a fost singura persoană de contact pentru studenții străini, activitatea Comisiei Tehnice fiind o activitate în echipă, toți secretarii răspunzând cererilor studenților și oferind informații acestora. "La întrebarea d-lui Prof. D. și răspunsul d-lui Prof. P. referitoare la relația mea cu potențiali candidați cetățeni străini este un neadevăr. Sunt secretarul șef al universității dar în secretariatul Rectoratului lucrează o echipă de șapte secretari, toți pregătiți să răspundă cererilor studenților străini și români, să ofere informații. Nu dețineam exclusivitate și nici nu ar fi fost posibil să fac acest lucru, la un număr de aproximativ 8000 de studenți și un volum atât de mare și complex de activități ce se desfășoară în secretariat. Este o exagerare, o afirmație cu rea intenție din partea domnilor profesori, nu sunt singura persoană de contact. Au oferit informații candidaților cetățeni străini și au răspuns solicitărilor si colegele mele din Rectorat așa cum se confirmă în declarațiile acestora, E., F., G. etc. și colegele din Decanate, care au făcut parte din Comisia Tehnică. Nu știu pe ce se bazează dl. Prof. P când afirmă că eu eram singura persoană de contact, că purtam numai eu conversații cu potențialii candidați la universitate. La aceste afirmații solicit mai multe explicații. Este absolut surprinzător faptul că vedea flori pe masa secretarelor, dar nu vedea modul cum se păstrau dosarele răspândite în tot spațiul pe jos, nu își amintește că zilnic îl informam și îi arătam teancurile de dosare, nu își amintește că a invitat membrii evaluatori în cabinetul dumnealui să evalueze dosare, că aceștia îl informau asupra constatărilor făcute la evaluare. Constat că îl preocupau aspecte minore și nu probleme de o importanță majoră cum ar fi organizarea procesului de evaluare și securizarea dosarelor";.
Partea salariată s-a apărat și în sensul că mai multe persoane au avut acces la secretariatul rectoratului, respectiv la dosarele care erau în evaluare, atât prin rămânerea la birou peste program și chiar seară de seară aproape, cât și prin evaluarea dosarelor sâmbăta și duminica, dat fiind numărul foarte mare al acestora.
A arătat și faptul că începând cu luna februarie 2015 nu a mai avut acces la seiful din cabinetul rectorului, astfel încât nu putea avea acces la documentele care erau acolo păstrate.
"Referitor la programul de lucru prelungit țin să precizez că rămânerea peste program era ocazională și nu numai a mea, și colegele din Rectorat și Decanate lucrau peste orele de program în funcție de urgența unor lucrări, programul de lucru al evaluatorilor sau diverse situații solicitate. In schimb dl. rector, aproape seară de seară rămânea în birou, până târziu, așa se explică e-mail-urile și mesajele transmise de dumnealui după ora 22.00.
Menționez că atât dl. Prof. P cât și eu am avut cheie de la intrarea în secretariat Rectorat. La începutul lunii august, înainte de plecarea în concediu a doamnei Prof. Dr. H și a domnului Conf. Dr. I, aceștia văzând că sunt multe dosare de evaluat au venit cu propunerea că pot să evalueze dosare sâmbătă și duminică. L-am informat pe domnul rector, Prof. Dr. D. care mi-a spus să las cheia de la birou la portar pentru că va veni și dumnealui și are nevoie de cheia sa. Am lăsat cheia la portar și l-am informat că vor veni cadre didactice să lucreze în Rectorat. Lunea următoare, când am venit la serviciu, am luat cheia de la portar, acesta informându-mă că duminică a venit doamna Prof. Dr. H. L-am informat pe domnul rector că doar doamna Prof. H a fost duminică să evalueze dosare.
În prima parte a lunii septembrie 2015, într-o zi de vineri, la sfârșitul programului de lucru, aflându-mă în fața universității, domnul Prof. Dr. D. m-a sunat și mi-a spus să îi las cheia de la birou deoarece dumnealui nu o are și că voi recupera cheia luni dimineață de la portar. În prezența a două cadre didactice am predat cheia domnului Prof. Dr. D., care a și făcut o apreciere asupra brelocului de la cheie, și apoi am plecat acasă. Am recuperat cheia de la portar luni dimineață.
De asemenea, îmi amintesc că de câteva ori, pe parcursul evaluării dosarelor, ușa de la biroul Rectorat și de la Sala Senat au fost găsite deschise și au fost sigilate de către portar, în condițiile în care eu terminasem programul de lucru și plecasem acasă iar domnul Prof. Dr. D. a rămas în biroul dumnealui sau au fost organizate diverse evenimente în Sala Senat și după finalizarea acestora ușa a rămas deschisă.
Referitor la cheile de la seiful existent în cabinetul domnului rector:
Din informațiile pe care le dețin de la fostul secretar șef în momentul când mi-a predat cheile, la acest seif există numai un singur rând de chei, două chei de la o ușă și o singură cheie la cealaltă ușă. Nu rețin la care din uși sunt 2 chei. În perioada cât a fost rector domnul Prof. A, în seif s-au păstrat doar ordinele de numire ale dumnealui ca rector și cheile au stat o perioadă la domnul profesor iar spre sfârșitul mandatului m-a rugat să le pun în dulapul din spatele biroului meu. La preluarea mandatului de către dl. Prof. D, în luna februarie 2015 eu mă aflam în concediu de odihnă. Îmi amintesc că undeva în luna martie sau aprilie 2015 domnul Prof. D. m-a întrebat dacă știu de existența unor dosar /bibliorafturi aflate în seif. I-am comunicat că nu știu iar F., care predase cheile de la seif domnului rector, a explicat ce era cu acele dosare în momentul descinderii DNA.
Menționez că începând cu luna februarie 2015, înainte de plecarea mea în concediu, nu am mai avut acces la seif.
Domnul Prof. P nu este explicit, nu precizează la ce document se referă, crede că ar fi lista de candidați admiși. Constat că nu-și amintește despre ce listă este vorba, crede că UE studii în engleză, cel în care apare Z. Apreciază că ar fi o listă de candidați admiși, listă în care apare candidatul Z, fără punctaj pe pagina a treia. Țin să îi amintesc domnului Prof. P că listele de pe data de 22 septembrie 2015 le-am finalizat ajutată fiind parțial de G. și în aceste liste nu apare candidata Z. Listele de pe 24 septembrie ac. au fost întocmite de dl. Prof. P, în ședința Consiliului de Administrație.
Nu dețin nici o cheie de la seif, nu am avut acces la seif, nu știu și nici nu m-a interesat unde ținea dl. Prof. P cheile de la seif";.
Au fost formulate apărări și în legătură cu modalitatea de comunicare a deciziilor rectorului, arătându-se că: "Referitor la comunicarea deciziilor rectorului, precizez că toate deciziile sunt transmise prin Registratura universității, spre informare și ducere la îndeplinire, decanatelor facultăților și departamentelor/serviciilor implicate. Dovadă este faptul că decanatele facultăților de c și d și-au informat membrii comisiei de evaluare privitor la numirea acestora, transmițând scanat, pe e-mail decizia si anunțând telefonic. Singura excepție, pe care am aflat-o abia acum, este la Facultatea de a, unde doamna secretar șef, O. spune că nu a anunțat membrii comisiei de evaluare, cu toate că doamna Prof. R. menționează în declarație că a fost la Decanat și O. a informat-o că este membru în comisie. Nu îmi explic de ce O. nu a procedat ca de obicei când a primit decizia prin Registratură. în timp ce 3 secretari șefi de la 3 facultăți din universitate au procedat corect";.
Din punctul de vedere al reclamantei, organizarea unei sesiuni de admitere este în sarcina conducerii universității și nu în sarcina secretarului șef.
"Obligația de a organiza în mod corect și legal o sesiune de admitere este în sarcina conducerii universității și nu a secretarului sef. Secretarul șef execută și se supune deciziilor luate de conducere. Măsurile de securitate trebuiau să fie aceleași ca și în cazul admiterii candidaților cetățeni români. Este cel puțin surprinzător cum o persoană cu funcție înaltă, respectiv cea de rector, poate să plaseze o problemă atât de importantă la nivelul unui secretar";.
"Nu am primit nici o decizie, nici o dispoziție din care să rezulte că eu coordonez sau sunt responsabilul procesului de admitere la studii cu taxă în valută. În condițiile în care la admiterea din iulie 2015 responsabil / coordonator este un prorector didactic, nu puteam și nici nu ar fi fost legal să îmi arog astfel de atribuții.";
"Pentru securizarea și evaluarea dosarelor la admiterea la studii cu taxă în valută, conducerea universității sau o comisiei de lucru desemnată ar fi trebuit să alcătuiască o metodologie de lucru cu atribuții și responsabilități specifice";.
A subliniat partea reclamantă care îi erau atribuțiile, în calitate de membru al Comisiei Tehnice, evidențiind faptul că nu a avut nicio atribuție pe linia de evaluare.
"Se pare că domnul rector, Prof. Dr. D. a uitat că există o comisie tehnică, din care fac parte și eu și care avea în atribuții primirea dosarelor, înregistrarea acestora, corespondență cu solicitanții în vederea completării dosarelor, prezentarea dosarelor în vederea evaluării, trimiterea dosarelor la MECS. Făcând parte din comisia tehnică, toți cei nominalizați au avut aceste atribuții";.
"La întrebarea doamnei Prof. I. (de la fila 5 din pv) țin să precizez că este într-o gravă eroare, dosarele se primeau la secretariat Rectorat, am avut atribuții la fel ca toți membrii din comisia tehnică, însă evaluarea în sine era atributul membrilor comisiei de evaluare";.
A recunoscut reclamanta faptul că a organizat o întâlnire cu membrii Comisiei Tehnice, ocazie cu care a prezentat însă atribuțiile care le reveneau membrilor acestei Comisii, în procesul de admitere, nedepășindu-și practic atribuțiile.
"La declarația d-nei O. confirm organizarea unei întâlniri de lucru la începutul lunii iunie 2015, cu membrii Comisiei Tehnice, unde s-a prezentat conținutul deciziei privind aprobarea instrucțiunilor/ procedurii de alcătuire a dosarului, componența nominală a comisiei tehnice și atribuțiile comisiei tehnice. Am prezentat atribuțiile așa cum au fost ele stabilite prin decizie: primire dosare solicitanți, înregistrare dosare solicitanți, verificare existență și validitate documente din dosar, corespondență cu solicitanții în vederea completării dosarului cu documente corecte, alcătuire bază de date dosare, prezentarea dosarelor în vederea evaluării și acordare de punctaj Comisiei de evaluare, trimitere dosare MECS conform prevederilor legale în vigoare, primire Atestate / Scrisori de Acceptare emise de MECS.
Nu a existat un program de lucru când să se evalueze din punct de vedere tehnic dosarele și când să se completeze baza de date, aceste etape de lucru depinzând de ora la care se primea corespondența, de numărul dosarelor primite, de intervalul de timp în care evaluatorii se prezentau pentru evaluare și de volumul de lucru existent în fiecare secretariat";.
"Neimplicarea cadrelor didactice desemnate a fi responsabile pentru etapele de lucru în procesul de evaluare nu ține de atribuțiile mele ca secretar șef, ci de conducerea universității.";
S-a subliniat și faptul că multe din problemele care au apărut în procesul de admitere au fost cauzate de lipsa unor proceduri clare în legătură cu atribuțiile Comisiilor și de problema lipsei membrilor evaluatori.
"Dezinteresul total în privința organizării acestei sesiuni de evaluare reiese și din declarațiile unor membrii ai comisiei, care arată foarte clar lipsa unei proceduri de evaluare, lipsa regulamentului, lipsa instruirii, lipsa atribuțiilor comisiilor. Aceste lipsuri erau atributul secretarului șef? Cuvântul metodologie folosit de domnul Prof. D. este pretențios. Ce înțelege domnia sa prin metodologie? Care a fost metodologia de lucru atât pentru comisia de evaluare cât și pentru cea tehnică?";
"Din dispoziția domnului rector Prof. Dr. D., am solicitat decanatelor să rezolve problema lipsei membrilor evaluatori. La începutul lunii august 2015, văzând că membrii din Comisia de validare au plecat în concediu (o parte din ei luându-și rămas bun de la domnul rector) și s-au adunat foarte multe dosare care nu erau evaluate, i-am supus atenției această situație domnului rector, Prof. Dr. D., care mi-a spus să contactez decanatele facultăților și să le solicit să rezolve problema. Am făcut acest lucru luând legătura cu secretarul șef al fiecărei facultăți, care după ce a informat Decanatul a trimis persoanele disponibile la momentul respectiv. Inclusiv eu, în dorința de a ajuta la soluționarea situației, am sunat-o pe doamna Prof. M. care s-a prezentat a doua zi, 14 august 2015 (posibil), la ora 9.00, la Rectorat și împreună cu doamna prodecan, Prof. Dr. J. și echipa convocată de domnia sa au procedat la evaluarea de dosare.
Atât membrii din comisia tehnică, cât și membrii evaluatori, numiți prin decizia nr. 516 din 2.06.2015, s-au sesizat că nu există un regulament sau o procedură cu precizarea modalității de evaluare și atribuții specifice, că nu au fost instruiți, nu s-a stabilit un program de lucru, nu s-au alcătuit procese verbale, nu s-au securizat dosarele, calculatoarele și încăperile unde s-a lucrat, nu s-au stabilit persoane responsabile pe etape de lucru, nu a fost desemnat un prorector responsabil al întregului proces. Aceste situații sunt confirmate de declarațiile date de Prof. Dr. J., Conf. Dr. I, Conf. Dr. K, Prof. Dr. H., Asist. Dr. L). Elocventă în acest sens este declarația doamnei Conf. Dr. J citat din declarație, pagina 2, pv din 13 oct. 2015: "n-am avut nici o metodologie, eu nu am mai fost niciodată în comisie această fișă are foarte multe lucruri neclare, te face pe de o parte să ai erori, pe de altă parte să fii nesigur. Deci neavând pe cine să întrebi dacă era o problemă" și pagina 10, cu citat din declarație: "Au fost implicați oameni fără experiență și s-au făcut evaluări... au fost vicii de evaluare din lipsa totală de experiență a persoanei care a evaluat".
Această situație este confirmată și de domnul Prof. I, inițial membru în comisia de evaluare și apoi președinte al comisiei de reevaluare, de pe poziția căreia face următoarea afirmație: "în momentul în care am fost numit președintele comisiei de reevaluare lucrurile au pornit de la zero. Din punctul meu de vedere nu s-a făcut un proces de evaluare fiindcă a fost atât de viciat din atât de multe puncte de vedere încât orice luare în considerare a lui și comparare cu situația finală este ilogică."
A ridicat reclamanta și problema în sensul că activitatea nesatisfăcătoare a unui membru al Comisiei Tehnice nu îi poate fi ei imputată, dat fiind faptul că fiecare membru era implicat în egală măsură în activitatea acestei Comisii.
"Nu este vina mea că doamna O. a tratat cu indiferență obligațiile ce le avea prin ordinul de serviciu si atribuțiile comisiei tehnice enumerate în procedură conform deciziei. Este chiar surprinzător faptul că a avut o atitudine diferită de cea a secretarilor șefi de la b, b și b care au anunțat membrii evaluatori numiți conform deciziei. Nu s-a pus problema încheierii unui proces verbal în urma întâlnirii de lucru organizată la începutul lunii iunie 2015, fapt confirmat de secretarii șefi de la b și c și mai ales în lipsa unui regulament sau a unei instrucțiuni care să prevadă acest lucru. Fac o precizare că doamna O. nu era invitată din politețe, ci făcea parte din comisia tehnică conform deciziei emise.";
De asemenea s-a ridicat și problema atribuții fișă post versus activitatea de organizare a secretariatului în funcție de evenimente, activități specifice desfășurate în universitate, partea subliniind faptul că atribuțiile din fișa postului nu se extind automat și asupra unor activități care trebuie desfășurate cu ocazia unor evenimente specifice, în lipsa unor decizii de nominalizare expresă în acest sens.
"La întrebarea d-lui Prof. D (pv din 9 oct. 2015) adresată d-nei M țin să precizez că activitatea secretariatului este reglementată prin Regulamentul de Organizare și funcționare iar atribuțiile secretarului șef sunt enunțate în fișa postului. Între activitatea de organizare a secretariatului și fișa de post este o mare diferență. Activitatea secretariatelor este în subordinea Directorului General și Rectorului și reglementată prin ROF iar activitatea Secretarului sef este reglementată prin fișa postului. Fișa postului stabilește atribuțiile la modul general. Funcție de evenimentul sau activitatea derulată în universitate se emit decizii cu nominalizarea persoanelor implicate, a responsabililor pe tipuri de activități, atribuțiile și responsabilitățile acestora, precizarea etapelor și a procedurii de lucru";.
Computerul pe care s-a lucrat la alcătuirea bazei de date și computerul la care a lucrat reclamanta au avut același user name și aceeași parolă. Aceasta este altă apărare ridicată de parte cu ocazia cercetării disciplinare.
"Declarația d-nei F (pv din 9 oct 2015, pag.5) referitoare la dublarea user-name și a parolei de la computerul meu de serviciu. La un moment dat, nu îmi aduc aminte exact perioada, dl. Prof. D. a solicitat documente aflate în computerul la care a lucrat dl. V. Am sunat la Centrul de Comunicații și am rugat să vină cineva să deschidă computerul. Domnul N. a venit, a deschis computerul, a salvat documentele solicitate de domnul rector și mi-a spus că pentru a folosi acel computer trebuie să-i fie alocat un user name și o parolă. L-am rugat să facă el setările corespunzătoare astfel încât să poată fi folosit. Decizia sa a fost de dublare a user name xxxx și implicit a parolei. La întrebarea mea dacă nu sunt probleme în sistem când două computere au același user name și aceeași parolă, răspunsul său a fost să stau liniștită că nu este nici o problemă. Faptul că acel computer pe care s-a lucrat la alcătuirea bazei de date și computerul la care lucrez eu au același user-name și aceeași parolă și că acel computer a stat tot timpul deschis au fost aduse la cunoștința domnului rector și a doamnei director general, așa cum confirmă și F. în declarație.
În aceea perioadă s-a întâmplat ca unul din computerele existente în secretariat Rectorat, respectiv cel al doamnei M B, să aibă probleme tehnice și nu s-a putut recupera nici un document sau fișier cu documente. Pentru a preveni o astfel de situație, la finalul evaluărilor și alcătuirii bazei de date cu toate dosarele candidaților pentru studii cu taxă în valută, am convenit cu G. ca toate fișierele .xls și tot ce se completează în baza de date să fie salvat și copiat și în computerul meu de serviciu și în al ei";.
A prezentat reclamanta în continuare toată procedura care s-a desfășurat pentru aprobarea listelor candidaților admiși la studii cu taxă în valută și toate problemele care au apărut pe parcursul desfășurării acestei proceduri, probleme care s-au răsfrânt practic și asupra activității membrilor Comisiei Tehnice.
"Referitor la întrebarea d-lui Prof. D adresată doamnei G - acel document a suferit modificări? fac următoarele precizări:
Fiind informată de dl. Prof. Dr. D. că la data de 18 august ac. va avea loc Consiliul de Administrație care va aproba listele candidaților admiși la studii cu taxă în valută, am trimis la data de 17 august 2015, decanilor și secretarilor șefi ale facultăților de a și b, fișierele .xls conținând baza de date cu informațiile pentru toți candidații care au depus dosare, inclusiv punctaje și un fișier .xls comparativ cu candidații care au depus dosare si care erau potențial admiși la două sau mai multe serii de predare / specializări. Această informație că sunt candidați care au depus dosare la mai multe specializări o aveam de la o parte din membrii evaluatori și de la colegele secretare de la facultăți care au alcătuit baza de date.
Pe data de 18 august 2015, înainte de ședința Consiliului de Administrație, doamna decan, Prof. Dr. A. a venit în cabinetul d-lui Prof. D. și au stabilit împreună listele candidaților admiși și criteriile de admitere pentru candidații potențial admiși la mai multe specializări. În timpul ședinței doamna decan, Prof. Dr. D a prezentat spre aprobare listele candidaților admiși la toate specializările și a informat membrii Consiliului de Administrație că acei candidați care au depus dosar la mai multe specializări vor fi considerați admiși la specializarea unde au obținut punctajul cel mai mare sau la punctaje egale la specializarea unde nu se ocupă locurile. La un moment dat a existat o propunere ca sa fie întrebați și candidații asupra opțiunii de admitere, dat fiind specializările diferite și că dosarele, chiar și pentru același candidat, nu au obținut punctaje identice și nu au fost evaluate de același evaluator de la a sau b, dar această propunere nu a fost luată în considerare. Au fost cazuri când același candidat a fost admis la mai multe specializări.
În condițiile aplicării subiective a criteriilor de evaluare, punctajul stabilit de evaluator a fost diferit, astfel că un candidat, pentru același dosar depus la mai multe specializări, a primit punctaje diferite.
Diverși candidați au sesizat că pentru același dosar depus la mai multe specializări / facultăți s-au acordat punctaje diferite de către evaluatori, cu diferențe de 20 de puncte, ceea ce înseamnă foarte mult la un concurs de admitere. Aceasta denotă faptul că punctajele acordate de către evaluatori, funcție de criteriile de evaluare, au fost de natură subiectivă, fără a fi aplicate unitar. Îmi amintesc câteva cazuri: C....la a engleză avea 70 - 71 puncte iar la b engleză 90 de puncte, S....la a franceză cred că avea 70 puncte iar la b franceză 95 puncte.
Dacă comisia ar fi lucrat în plenul ei și ar fi avut procedură de lucru nu ar fi apărut, pentru același dosar depus la mai multe specializări punctaje diferite, (diferență punctaj semnalată în proces verbal declarație Conf. Dr. J.).
Lista candidaților admiși, inclusiv criteriile propuse de doamna decan, Prof. A, au fost aprobate în ședința Consiliului de Administrație din data de 18 august 2015. Împreună cu doamna R. am lucrat la aceste liste și în baza aprobării CA candidații inițial admiși la mai multe specializări au fost admiși la o singură specializare conform criteriilor aprobate.
Aceste liste au fost postate pe site-ul universității, candidații admiși fiind informați că până la data de 10 sept. 2015 trebuie să confirme locul ocupat și să achite prima tranșă din taxa școlară.
În perioada 19 august - 11 septembrie 2015, listele candidaților admiși au suferit modificări în sensul că s-au completat cu informații privind confirmarea locului și achitarea taxei, dacă a primit scrisoare de acceptare, dacă au existat retrageri, dacă ministerul a solicitat documente suplimentare la dosar.
La data de 22 septembrie 2015, în ședința Consiliului de Administrație au fost prezentate și supuse aprobării listele candidaților admiși. Aceste liste, din care au fost excluși candidații care nu au confirmat locul, cei care s-au retras și cei care nu au primit scrisoare de acceptare la studii au fost pregătite de mine, parțial ajutată de doamna G. In completarea locurilor rămase disponibile, conform cifrei de școlarizare, în Consiliul de Administrație s-a hotărât punctajul până la care se coboară lista candidaților admiși. Aceste liste au fost postate pe site-ul universității și trimise cu adresă de înaintare Ministerului Educației. Precizez, că în aceste liste nu figurează candidata Z. pe care o menționează domnul rector.
La data de 23 septembrie 2015, domnul rector și doamna director general au fost în audiență la domnul ministru al Educației, motivat de faptul că universitatea nu a primit scrisori de acceptare pentru toate dosarele înaintate ministerului. Am înțeles că reproșul principal adresat domnului rector ar fi fost faptul că nu s-au respectat instrucțiunile MECS și nici numărul de dosare ale candidaților admiși trimise către minister, pe categorii de țări, UE și nonUE și nerespectarea adresei Universității nr. 6909/24 aprilie 2015, comunicată MECS.
La revenirea în universitate, pe data de 24 septembrie ac, domnul rector împreună cu doamna director general, au verificat conținutul adresei nr. 6909/24.04.2015. Nu înțelegeau în ce circumstanțe, condiții, s-a stabilit numărul de candidați ce vor fi admiși pe țări de proveniență. Le-am prezentat atașat la adresă propunerile decanatelor facultăților, aprobate în Consiliul de Administrație.
Domnul Prof. D. mi-a spus să convoc Consiliul de Administrație, la data de 24 septembrie 2015. Dumnealui a informat că în urma audienței de la minister, listele candidaților admiși pentru fiecare serie de studiu / specializare trebuie reverificate și alcătuite separat pe țări de proveniență, UE și nonUE, respectând adresa Universității nr. 6909 / 24 aprilie 2015, comunicată MECS.
În timpul ședinței Consiliului de Administrație, domnul rector a lucrat pe computerul dumnealui și a alcătuit listele candidaților admiși. Îmi amintesc că în timp ce domnul rector stabilea listele, o parte din membrii Consiliului au afirmat că nu au înțeles de ce au fost chemați, că durează prea mult alcătuirea listelor și că aceste liste trebuiau alcătuite de comisie.
De fapt aceste liste au fost stabilite de domnul rector în timpul ședinței Consiliului și nu îmi amintesc dacă candidata Z figura sau nu pe una din aceste liste, fapt confirmat și de G, pv 9.10.2015, pag.4 "am primit acel document word semnat de către domnul rector".
"Menționez faptul că în data de 25 septembrie 2015, împreună cu doamna E. am pregătit listele solicitate de dl. Prof. D. pentru Facultatea de b și c.
Pe toată perioada evaluării dosarelor până la începutul lunii septembrie 2015 s-au efectuat mutări / transferuri ale dosarelor candidaților de la o serie de predare la alta în cadrul aceleiași facultăți sau la facultăți diferite. Aceste mutări s-au efectuat la solicitarea candidaților motivat de faptul că ei apăreau pe site înregistrați la o specializare iar pe cererea de înscriere sau pe dosar era trecută o altă specializare, situații confirmate de doamna R. în declarația sa, pag. 11, pv 13.10.2015. Candidații semnalau în scris pe e-mail, fax sau prin Registratura universității neconcordanțele menționate anterior. Cred că ultimele mutări / transferuri, cu aprobarea domnului rector, s-au efectuat la sfârșitul lunii. august sau începutul lunii septembrie 2015, când secretariatul Rectoratul a primit prin Registratura universității 3 sau 4 cereri ale unor candidați din Israel. Cererile erau scrise de mână și purtau numărul de înregistrare de la Registratura universității. Nu îmi amintesc numele candidaților dar cred că 3 dintre ei au solicitat transferul de la a studiu în lb. engleză la a studiu în limba română ("bănuiesc că la aceste modificări se referă domnul Prof. D și doamna G. în declarația ei privind 3 candidați adăugați pe liste") și un candidat a solicitat transferul de la a la b studiu în limba engleză. Pentru candidatul care a fost transferat la b îmi amintesc că au fost intervenții din partea unui cadru didactic de la b al cărui nume nu-1 știu. Cred că numele candidatului este G/G D/A, de altfel se poate constata că cererea a fost aprobată și din afirmația citită de pe cerere (pagina 8 proces verbal din 9.10.2015): "Și ce scrie cu albastru aici? - Nu e nici o problemă poate fi primit".
S-a apărat reclamanta și în legătură cu pretinsele acuzații de fals în legătură cu două dosare ale unor candidați, invocând tocmai faptul că nu a săvârșit nicio neregularitate și solicitând să se indice în mod concret despre ce dosare este vorba, dosare care să îi fie prezentate pentru a putea verifica și pentru a se putea apăra în legătură cu eventuale nereguli din acele dosare.
"Referitor la afirmația făcută de dl. Prof. D., pagina 7, proces verbal din 9.10.2015, mi se aduce o gravă acuzație: "sunt cel puțin 2 falsuri făcute de doamna C., unul avea 35 era înscris la limba engleză și 1-a înscris la limba română fiindcă la limba engleză nu intra";. Solicit domnului profesor să explice în mod clar în ce constau cele două falsuri, numele candidaților. Afirmația domnului profesor este neclară, incompletă: în ce constă falsul, care este numele candidaților. Solicit în mod expres să mi se prezinte cele două dosare pentru a lua la cunoștință de eventualele nereguli din acele dosare.
Țin să precizez și să îi reamintesc domnului Conf. Dr. I că după data de 1 octombrie 2015 nu l-am contactat pentru nici un dosar. Imediat după revenirea domniei sale din concediu, m-a sunat să mă întrebe dacă mai sunt dosare de evaluat și i-am comunicat că s-a încheiat evaluarea și singurul lucru care mai trebuie finalizat este transcrierea avizului favorabil pe noile formulare de cerere pentru candidații nonUE, în baza avizului acordat inițial după evaluare. Domnul profesor a venit la rectorat, i-am prezentat două dosare cu cereri noi nonUE completate și vechile cereri care aveau mențiunea aviz favorabil. Dumnealui și-a recunoscut semnătura pentru unul din dosare. Pe cele două cereri noi non UE completate și nu pe fișe de evaluare, dl. Conf. I. a transcris aviz favorabil și a semnat";.
Au fost evidențiate și toate situațiile cu care s-a confruntat partea reclamantă ulterior datei de 10 august 2015, data limită pentru depunerea dosarelor noi sau pentru completarea cu documente lipsă a celor deja existente, fiind indicate și persoanele care au contribuit la crearea acestor situații, cu precizarea în concret a acțiunilor fiecăreia în parte.
"La data de 11 august 2015, în condițiile în care 10 august ac. a fost data limită de depunere a dosarelor noi sau a completărilor cu documente lipsă la dosarele deja înregistrate și evaluate, domnul Prof. Dr. D. m-a chemat în cabinet și mi-a comunicat că toată corespondența (în plic) care sosește pe adresa Rectoratului referitor la completarea cu documente lipsă la dosare sau dosare noi, nu se deschide, nu se înregistrează și să fie pusă separat, deoarece nu va fi luată în considerație prin depășirea termenului. În perioada 11-20 august 2015 toată corespondenta referitoare la admiterea pe locurile cu taxă în valută, sosită pe adresa universității nu a fost deschisă.
În această perioadă, au fost multiple intervenții de la candidați sau diverși reprezentanți ai acestora, de primire documente lipsă la dosar și completare a dosarelor pentru ca acestea să devină eligibile la admitere. Intervenții directe au fost și din partea doamnei Prof. Dr. S, din partea domnului Prof. Dr. T, din partea doamnei O., o doamnă în vârstă pe care nu o cunosc și din partea U. pentru completarea dosarului candidatei M S. Doamna O. primise prin corespondență directă pe adresa ei, la data de 13 august 2015, un plic cu documente lipsă ca și completare la dosar pentru candidata M S, din Franța. La fiecare din persoanele care au intervenit, inclusiv pentru această candidată le-am comunicat că nu se pot accepta documentele completare la dosar deoarece este depășit termenul de 10 august 2015, că acest lucru ar modifica clasamentul deja afișat și în plus este o decizie pe care nu o pot lua eu, cu atât mai mult cu cât domnul Prof. D a hotărât ca nu se deschide corespondența sosită după 10 august ac.
La data de 20 august 2015 domnul Prof. Dr. D a intrat în Rectorat și mi-a spus să deschid toată corespondența care a fost pusă separat și inițial a hotărât să nu o deschid, precizând instrucțiuni clare că dosarele de candidatură noi venite să nu fie înregistrate și să fie sortate separat spre păstrare, iar documentele primite ca și completare la dosarele deja înregistrate și evaluate să fie adăugate la dosarul corespunzător fiecărui candidat. Am comunicat colegelor din Rectorat decizia domnului Prof. D. și ajutată fiind de o parte din ele, (îmi amintesc de F., E., L T, G) s-a procedat conform instrucțiunilor.
După finalizarea completării cu documente lipsă la dosare dl. Prof. Dr. D. m-a chemat în biroul dumnealui și m-a întrebat dacă candidata M S are dosar complet care să poată fi trimis la minister. Inițial de la dosarul acestei candidate lipseau foile matricole din timpul liceului. După ce am verificat dosarul împreună cu G. i-am răspuns domnului rector că în urma completării cu documentele lipsă are dosar complet. Domnul rector mi-a comunicat că dat fiind că această candidată are acum dosar complet, evaluat cu 55 / 56 de puncte rezultă că este admisă. Mi-a precizat că numele ei trebuie să fie adăugat în lista candidaților admiși la seria de studiu în limba franceză la Facultatea de Medicină și dat fiind că 21 august 2015 era ultima zi de înaintare a dosarelor candidaților din țări UE la minister, dosarul acesteia trebuie să fie trimis cât mai repede. Am ieșit din biroul domnului Prof. D. și am mers în biroul colegelor din Rectorat, comunicându-le decizia domnului rector. Dosarul a fost pregătit și trimis la minister de doamna G. pentru că dumneaei s-a ocupat de trimiterea dosarelor la minister. Listele postate pe site au fost modificate conform deciziei domnului Prof. D. iar dumnealui a verificat îndeplinirea decizie sale. Nu-mi amintesc cine a modificat listele candidaților admiși prin adăugarea candidatei M S.
La întrebarea mea adresată domnului Prof. D. referitor la ce răspuns să dăm candidaților care vor vedea listele modificate și faptul că mai sunt și alți candidați care în acest fel au dosar complet și ar fi eligibili la admitere, acesta a precizat că explicația pe care trebuie să o dăm candidaților este că a fost o greșeală tehnică";.
De asemenea, partea a oferit explicații și apărări și în legătură cu punctajele modificate de pe unele fișe de evaluare sau în legătură cu vreun dosar care nu trebuia evaluat.
"La punctul 2 din referatul d-lui Prof. D. se face referire la dosare cu fișe de evaluare modificate. Rog a se lua în considerare declarațiile membrilor comisiei de evaluare care, parte din ei recunosc că au modificat, alții refuză să recunoască. Cu siguranță au fost modificate de membrii comisiei. Lipsa unui regulament clar, așa cum a solicitat MECS, neîntrunirea comisiei în plen, plecarea în concediu a membrilor comisiei și venirea unor noi membri, evaluare efectuată fără instructaj, fapt confirmat chiar de unii membrii din comisie prin declarațiile date; toate aceste lacune în organizare au dus la apariția acestor situații cel puțin bizare. Este inadmisibil ca în cazul candidaților cetățeni străini să nu fi existat o metodologie / procedură de evaluare a dosarelor cel puțin identică cu cea pentru candidații români. Aceste abateri nu pot fi puse pe seama secretarilor, nu sunt factori de răspundere, nu au atribuții si competențe lărgite ca să fie responsabile de aceste nereguli.
Pentru completarea anchetei în stabilirea faptei și a vinovăției, dat fiind că nu se nominalizează ce dosare au fost modificate, ținând cont de faptul că unii evaluatori confirmă că au efectuat modificări și își amintesc că au semnat sau nu au semnat modificările, solicit să fie scoase dosarele la care s-au găsit modificări spre a fi verificate în prezența evaluatorilor și a secretariatului.
Punctul 3 din referatul domnului Prof. D. privește un aspect general, fără posibilitate de verificare. La acest punct se impunea identificarea dosarelor, analizarea lor în comisia de disciplină în prezenta membrilor comisiei de evaluare, a secretarilor din decanate și rectorat. Aceste generalități nu pot conduce spre un rezultat real și corect.
Punctul 4 din referatul mai sus menționat face referire la evaluarea unui dosar care nu trebuia evaluat. Evaluarea dosarelor este atributul membrilor comisiei de evaluare. Este o atribuție exclusivă a comisiei de evaluare. Îmi amintesc că a fost un dosar al unui candidat care a fost evaluat și a primit punctaj. Un membru al comisiei de evaluare mi-a atras atenția să pun separat acel dosar pentru că trebuie să se sfătuiască și cu alți colegi în privința mențiunilor făcute pe adeverința medicală a candidatului. Am informat-o asupra situației acelui dosar pe doamna G. și nu s-a trimis acel dosar la minister";.
În urma apărărilor pe care le-a formulat, reclamanta a concluzionat în mod ferm că atribuțiile pe care le-a desfășurat au fost cele corespunzătoare Comisiei Tehnice, nu și-a depășit atribuțiile iar împreună cu ceilalți membri ai Comisiei a dus la îndeplinire deciziile și hotărârile rectorului, rezumând în mod clar și fără echivoc care sunt cauzele care au determinat toate problemele care au apărut pe parcursul procesului de admitere:
"Prima etapă, respectiv întocmirea dosarelor de către candidați si apoi verificarea lor ca și documente depuse/existente la dosar a fost atribuția exclusivă a Comisiei Tehnice.
Procedura de alcătuire a dosarelor candidaților a fost comunicată către toți factorii de răspundere și a fost aprobată de Consiliul de Administrație. Nu s-a ridicat nici un fel de problemă, membrii Consiliului de Administrație fiind de acord cu această procedură actualizată, drept dovadă că pentru această etapă nu s-au înregistrat contestații sau nereguli.
Evaluarea dosarelor este atributul membrilor comisiei de evaluare. Este o atribuție exclusivă a comisiei de evaluare.
În condițiile aplicării subiective a criteriilor de evaluare, punctajul stabilit de evaluator a fost diferit, astfel că un candidat, pentru același dosar depus la mai multe specializări, a primit punctaje diferite.
Atât membrii din comisia tehnică cât si membrii evaluatori, numiți prin decizia nr. 516 din 2.06.2015, s-au sesizat că nu există un regulament sau o procedură cu precizarea modalității de evaluare și atribuții specifice, că nu au fost instruiți, nu s-a stabilit un program de lucru, nu s-au alcătuit procese verbale, nu s-au securizat dosarele, calculatoarele și încăperile unde s-a lucrat, nu s-au stabilit persoane - responsabile pe etape de lucru, nu a fost desemnat un prorector responsabil al întregului proces.
Obligația de a organiza în mod corect și legal o sesiune de admitere este în sarcina conducerii universității și nu a secretarului șef. Secretarul șef execută și se supune deciziilor luate de conducere. Este cel puțin surprinzător cum o persoană cu funcție înaltă, respectiv cea de rector, poate să plaseze o problemă atât de importantă la nivelul unui secretar";.
Și procesul verbal încheiat la data de 9.10.2015 de Comisia de disciplină, de care se face vorbire în cuprinsul deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare, a fost semnat cu multe obiecții de către partea salariată cercetată, obiecții care se constituie în veritabile apărări, raportat la obiectul cercetării disciplinare a părții, apărări care își găsesc corespondent și în memoriul înregistrat sub nr. 27952 din data de 23.11.2015, în legătură cu care mai sus pe larg am dezvoltat.
Odată prezentate aceste apărări ale părții salariate, atât pe larg, așa cum au fost ele formulate de reclamantă, cât și sintetizate de instanța de control judiciar, concluzia nu poate să fie decât una singură, raportat la ceea ce s-a reținut prin decizia contestată, respectiv la art. 3 al acestei decizii și anume: decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Decizia cuprinde numai formulări generale, neaplicate la apărările concrete ale reclamantei salariate, fiind inserate în cuprinsul deciziei numai pentru a da o aparență de legalitate a acestui act unilateral al angajatorului, aparență pe care instanța de judecată nu o poate ignora, în condițiile în care legislația muncii sancționează cu nulitatea absolută decizia de aplicare a unei sancțiuni disciplinare care nu respectă prevederile art. 252 alin. (2) lit.c din Codul muncii.
Spunem că sunt formulări cu caracter general pentru că angajatorul apelant s-a limitat la a indica faptul că apărările pe care salariata le-a formulat, cu ocazia declarațiilor pe care le-a dat, nu se coroborează cu declarațiile celorlalte persoane audiate sau cercetate și nici cu înscrisurile întocmite.
Or, așa cum rezultă din cele de mai sus relatate, în declarațiile pe care le-a dat, reclamanta salariată a făcut trimitere în mod expres la declarații ale persoanelor și la înscrisuri cu care înțelege să își coroboreze fiecare apărare.
Prin urmare motivele pentru care ar fi fost eventual înlăturate apărările părții salariate trebuiau să fie raportate la acele declarații și înscrisuri invocate de reclamantă, cu indicarea în concret a considerentelor pentru care nu pot fi valorificate în favoarea salariatei, coroborat bineînțeles și cu alte declarații sau înscrisuri pe care angajatorul le considera material probator.
Simpla reținere a necoroborării declarațiilor cu susținerile celorlalte persoane audiate sau cercetate și nici cu înscrisurile întocmite, în termeni generali, nu poate fi reținută de instanța de control judiciar ca un veritabil motiv pentru care s-au înlăturat apărările salariatei, atât timp cât partea salariată nu s-a limitat, de asemenea, la a indica în termeni la fel de generali că nu a încălcat atribuțiile de serviciu, fapt care ar rezulta din probatoriul administrat, ci a înțeles să se apere cu adevărat și să coroboreze apărările cu probatoriu concret desfășurat cu ocazia cercetării disciplinare.
O altă formulare cu caracter general pe care angajatorul a înțeles să o califice ca motiv de înlăturare a apărărilor salariatei reclamante, a fost și invocarea în cuprinsul memoriului înregistrat sub nr. 27952 din data de 23.11.2015 a unei posibile fapte penale, care nu ar fi făcut obiectul cercetării disciplinare.
Care este această "posibilă faptă penală"; nu avem de unde să știm deoarece emitentul deciziei, care avea și obligația de a motiva de ce nu au fost reținute apărările salariatei, nu a ales să indice în concret această faptă la care face trimitere, în cuprinsul actului unilateral pe care l-a întocmit, pentru a da posibilitatea unei instanțe de judecată de a verifica legalitatea ori temeinicia unei asemenea rețineri.
În cuprinsul memoriului înregistrat sub nr. 27952 din data de 23.11.2015 partea salariată a înțeles să prezinte în concret multe fapte care s-au derulat pe parcursul întregii proceduri de admitere a studenților pe locurile cu taxă în valută, fapte care, în opinia reclamantei au cauzat nenumăratele probleme care au apărut și care i-au fost imputate ca și abateri disciplinare, deși nu a avut nicio culpă în ceea ce privește evenimentele succesive care s-au desfășurat.
Faptele în legătură cu care au fost formulate apărările sunt tocmai faptele care i-au fost imputate părții salariate ca și abateri disciplinare, în cuprinsul deciziei contestate, astfel încât simpla mențiune că o presupusă faptă, nu se știe care, nu ar fi făcut obiectul cercetării disciplinare, nu poate fi reținută ca și motiv de înlăturare a apărărilor salariatei.
Din cuprinsul deciziei de antrenare a răspunderii disciplinare rezultă, fără putință de tăgadă, care sunt acele fapte pe care angajatorul a înțeles să le rețină, ca și abateri disciplinare în sarcina părții salariate, astfel: a convocat ședințe și a făcut instructaje cu personalul din directa subordine; a dat dispoziții personalului din secretariate, asumându-și astfel rolul de coordonator al acestei activități.; a transmis dispoziții ca din partea Rectorului, fără a exista documente scrise în acest sens; a solicitat secretarelor din subordine modificări pe liste, fără a avea dreptul de a face acest lucru, dispoziții care au fost preluate, dată fiind subordonarea directă a acestora; a decis toată modalitatea de recepționare a documentelor și modul de desfășurare a procesului de admitere, locație a dosarelor, modalitatea de înscriere în calculator și lipsa totală de securizare a documentelor; și-a depășit atribuțiile de serviciu și s-a substituit comisiilor desemnate de Rectorat, pe care ar fi trebuit să le convoace prin transmiterea deciziilor rectorului; a cerut secretariatelor din subordine să convoace diferite persoane din afara comisiilor, în vederea evaluării dosarelor - așa cum reiese din declarațiile sale, ea a știut că este un act ilegal și cu toate acestea a acționat în acest sens și a cerut și secretarelor din subordine să o facă; cu bună știință a acceptat să încalce regulamentele universității și a dat dispoziții secretarelor din subordine în acest sens - acestea au respectat aceste dispoziții, dată fiind relația de subordonare existentă; deși a sesizat (din spusele sale) diverse nereguli, a decis să nu respecte cerințele legale și de reglementare pe care le cunoștea; modul de organizare a introducerii datelor în calculator și lipsa totală a securizării și trasabilității acțiunilor este impardonabilă; modul de coordonare a muncii de secretariat a fost profund deficitar - dosarele candidaților, conținând documente originale de mare importanță, au fost depozitate fără nici un control și transmise diverșilor membri ai comisiilor, fără nici un control; a implementat o modalitate de introducere necontrolată a datelor în calculator, ceea ce a determinat un risc major pentru universitate - practic oricine venea în secretariat ar fi putut modifica datele din computer și ar fi putut sustrage sau distruge dosare; ar fi trebuit să întocmească referate de propuneri, sesizând conducerea ierarhic superioară despre deficiențele întâlnite; toată corespondența a fost primită/realizată direct de secretarul șef - dacă a decis distribuirea/ delegarea sarcinilor nu există documente care să arate cum s-a făcut și cine are responsabilitatea; documente/cereri din partea candidaților au semnături diferite, ceea ce ridică semne de întrebare asupra autenticității, situații care trebuiau sesizate de cel care primește corespondența; deciziile Rectorului de numire în comisii nu au fost transmise celor vizați - a fost decizia reclamantei de a nu anunța membrii comisiilor, ceea ce a permis implicarea unor persoane care nu făceau parte din comisii și lipsa totală de coordonare a acestei comisii; nu a convocat Comisia nominalizată pentru procedura de admitere; a convocat secretariatele și a preluat în mod direct coordonarea acestui proces; nu a convocat Comisia Profesională , nu există convocatoare semnate și nici un proces verbal de la ședințele comisiei; modificările de liste și mai ales introducerea pe liste a unor persoane fără punctaj (motivat de oboseală) reprezintă o eroare extrem de gravă care a dus la periclitarea procesului de admitere și afectarea imaginii Universității; erorile/fraudele înregistrate sunt la nivel de înregistrare/modificare în calculator a datelor și modificarea listelor - ar fi trebuit să fie direct implicată în verificarea derulării acestei activități și să sesizeze structurile ierarhice asupra neregulilor de care pare să fie perfect informată; nu a transmis nici un raport referitor la activitatea de admitere care implică direct secretariatul. Dacă o activitate normală, fără probleme, nu necesită o raportare directă, a omis sesizarea problemelor; nu a raportat neconvocarea comisiei profesionale - obligație și sarcina a secretarului șef.; nu a raportat problemele legate de depozitarea și securizarea dosarelor - nu există nici un raport care să demonstreze ceea ce susține reclamanta; nu a raportat problemele legate de lipsa de trasabilitate a modificărilor din calculatoare, probleme de care conducerea Universității a aflat cu mult mai târziu din alte surse - fiind direct responsabilă de planificare și control, i se impută modul deficitar de realizare; avea sarcina directă de a redacta și transmite deciziile Rectorului tuturor celor implicați și nu a făcut-o în mod corespunzător; avea responsabilitatea urmării circuitului documentelor în cadrul secretariatului - în cazul admiterii nu se poate identifica cu siguranță o persoană care a introdus sau evaluat un dosar; nu a asigurat siguranța circuitului documentelor legate de clasificarea candidaților - astfel prin grava ei neglijență au apărut modificări majore pe lista, ducând la invalidarea unei prime evaluări, cu consecințe grave pentru Universitate; diferențele și mai ales introducerea frauduloasă pe liste puteau fi identificate și imputate mai ușor, dacă exista un control adecvat al circuitului documentelor scrise sau în format electronic; documente semnate de rector au dispărut și au fost înlocuite de alte documente; a prezentat rectorului, fără să verifice, documente care conțineau grave erori în listele de clasificare; a centralizat liste de candidați în care ordinea nu putea fi generată de o greșeală de ordonare, existând suspiciunea de premeditare în realizarea acelei greșeli; prin plasarea unui candidat neeligibil într-o poziție pe penultima pagină (neidentificabilă ușor) a indus o greșeală de validare care s-a perpetuat și a determinat afectarea procesului de admitere; nu a verificat nimic din activitatea de secretariat referitor la admitere - astfel șirul de erori s-a putut realiza și perpetua; nu a comunicat niciunei persoane din Comisiile aferente procesului de admitere (în afara secretariatelor din subordine) structura aprobată prin hotărâre de Consiliului de administrație (echivalentul BS); prin suprapunerea de sarcini s-a realizat un amalgam de responsabilități, ce a permis erorile produse; nu a controlat nimic din sarcinile secretariatului; a fost sesizată de nereguli întâlnite și prin avizarea lor (sugerând avizul Retorului) a permis perpetuarea acestora; nu a controlat modul de înregistrare a punctajelor și modul de realizare a listelor de admiși; nu a sesizat forurile de conducere în legătură cu neregulile semnalate; nu a verificat listele de candidați declarați admiși; nu a verificat introducerea corectă a punctajelor aferente procesului de evaluare.
Mai trebuie subliniat încă o dată de ce a fost necesară o prezentare cât mai detaliată atât a faptelor reținute în sarcina salariatei reclamante, cât și a apărărilor pe care partea a înțeles să le invoce pe parcursul cercetării disciplinare prealabile, tocmai pentru a se putea observa că pentru fiecare faptă imputată există o apărare argumentată, însă pentru nicio apărare argumentată nu există motiv de înlăturare în cuprinsul deciziei atacate, deși legislația muncii sancționează cu nulitatea absolută o asemenea omisiune a angajatorului.
De asemenea, deși apelanta refuză să cerceteze o presupusă faptă penală care ar fi fost invocată în apărare de salariată, pe motiv că nu a fost sancționată disciplinar pentru asemenea fapte, trebuie să observăm că în cuprinsul deciziei de sancționare a reclamantei angajatorul a reținut și fraude la nivel de modificare și înregistrare în calculator a datelor și a listelor cu candidați, subliniind suspiciunea pe care o are în legătură cu premeditarea unei asemenea conduite.
Prin urmare, raportat la faptele care i-au fost prezentate pe parcursul cercetării prealabile, reclamanta a înțeles să își formuleze apărări argumentate, apărări pe care apelanta trebuia să le înlăture motivat, tocmai pentru a respecta exigențele impuse de legislația muncii.
În decizie se mai menționează de asemenea un aspect pe care angajatorul a înțeles să îl califice ca fiind un motiv de înlăturare a apărărilor salariatei, anume acela că nu ar fi fost sancționată reclamanta pentru etapa de evaluare.
Însă, prin apărările pe care le-a formulat, salariata, așa cum mai sus am și arătat, a înțeles să invoce toate acele probleme care au apărut pe parcursul procesului de evaluare, probleme care s-au răsfrânt și asupra activității membrilor Comisiei Tehnice, în condițiile în care activitățile Comisiilor erau interdependente, astfel încât deficiențele care au fost reținute în sarcina sa își aveau cauza de fapt în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de către alte persoane.
Acestea erau apărările care trebuiau analizate de angajator, la care trebuia să răspundă și pe care eventual trebuia să le înlăture motivat, dacă, în urma procesului de cercetare și analiză, ar fi ajuns la concluzia că nu sunt întemeiate.
Este adevărat că, dată fiind multitudinea faptelor imputate reclamantei salariate și complexitatea abaterilor reținute, această activitate de analiză și înlăturare a apărărilor salariatei se constituia într-un proces extrem de laborios, care nu putea fi însă ocolit de angajator, de cel care deține prerogativa disciplinară.
Această prerogativă disciplinară presupune respectarea unor etape pe care legislația muncii le impune, nelimitându-se numai la atributul angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară.
Așa cum mai sus am evidențiat, pentru fiecare faptă imputată au fost formulate apărări concrete, cu trimitere și la probatoriul administrat pe parcursul cercetării disciplinare, activitatea complexă de apărare desfășurată de reclamantă fiind tocmai consecința complexității faptelor imputate.
Motivele pentru care au fost înlăturate apărările părții salariate trebuiau să fie indicate în concret în cuprinsul deciziei atacate, obligație impusă de prevederile art. 252 alin. (2) lit.c din Codul muncii, care nu a fost respectată de apelanta angajator.
În speță nu se pune problema ca instanța de judecată să poată fi influențată în vreun fel de amploarea mediatică pe care au luat-o problemele care au determinat sancționarea disciplinară a părții reclamante, temere exprimată în fața instanței de control judiciar.
Activitatea instanței de judecată în materie civilă cuprinde două funcții procesuale, una în continuarea celeilalte, anume: cercetarea cauzei și soluționarea acesteia.
Cercetarea cauzei duce la stabilirea, pe baza probelor administrate, a situației de fapt, iar soluționarea cauzei constă în pronunțarea hotărârii, prin aplicarea normelor de drept substanțial corespunzătoare situației de fapt stabilite.
În urma îndeplinirii acestor două funcții procesuale, și numai pe baza probatoriului aflat la dosarul cauzei, instanța de control judiciar a stabilit, în acord și cu statuările din hotărârea instanței de fond, că decizia de antrenare a răspunderii disciplinare a părții salariate este lovită de nulitate absolută pentru neîndeplinirea condiției imperative dispusă de prevederile art. 252 alin. (2) lit.c din Codul muncii, reglementare care, sub sancțiunea nulității absolute impune ca decizia de sancționare să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Numai prin indicarea în decizia de sancționare a acestor motive s-ar fi asigurat în mod real și efectiv dreptul la apărare al reclamantei intimate, drept care, în speța de față, nu a fost asigurat, așa cum mai sus pe larg am dezvoltat.
În ceea ce privește motivul de apel formulat la considerentele hotărârii pronunțate de instanța de fond, sub aspectul reținerilor netemeiniciei sancțiunii aplicate, deși a fost stabilită nulitatea absolută a deciziei atacate, reține Curtea următoarele:
Posibilitatea declarării căii ordinare de atac a apelului și împotriva considerentelor hotărârii instanței de fond este reglementată de prevederile art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Prin motivul pe care l-a formulat, apelanta a invocat că hotărârea cuprinde practic constatări de fapt care prejudiciază partea pârâtă, în condițiile în care, reținându-se excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, aspectele ținând de netemeinicia măsurii disciplinare aplicate nu mai trebuiau inserate în cuprinsul sentinței atacate.
Într-adevăr, din modul de redactare a dispoziției art. 252 alin. (2) lit.c din Codul muncii, rezultă că această prevedere reglementează un caz de nulitate absolută de formă a deciziei de antrenare a răspunderii disciplinare a salariatului, în condițiile constatării lipsei din cuprinsul acesteia a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Reținerea acestei nulități de formă a deciziei de sancționare face inutilă cercetarea altor motive prin care se invocă vreo cauză de nulitate privind fondul deciziei de antrenare a răspunderii disciplinare.
Acesta este de altfel și motivul pentru care instanța de control judiciar apreciază că nu mai este necesară analizarea motivelor de apel prin care se invocă temeinicia măsurii de antrenare a răspunderii disciplinare a reclamantei intimate, în condițiile în care, așa cum mai sus pe larg am expus, această decizie de sancționare este lovită de nulitate absolută pentru un viciu de formă.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 461 alin. (2) din codul de procedură civilă și ale art. 480 alin. (2) din același act normativ, instanța a admis apelul și a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul înlăturării considerentelor din hotărârea atacată, respectiv începând cu paragraful 1 de la fila 17 din hotărâre, de la "Pe fondul litigiului, Tribunalul reține următoarele"; și în continuare filele 18, 19, 20 și fila 21- până la paragraful 5, respectiv până la "Pentru toate aceste considerente Tribunalul va admite.........";.
A menținut restul sentinței apelate, atât în ceea ce privește considerentele, cât și dispozitivul.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de apelanta pârâtă și de reclamanta intimată, a reținut Curtea următoarele:
Partea apelantă a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, atât din fața instanței de fond cât și din fața instanței de apel, cerere apreciată ca neîntemeiată de instanța de control judiciar pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin.(1) din Codul procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecată îl constituie vinovăția, culpa procesuală.
Așadar, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul, deoarece este în culpă procesuală, determinând, prin atitudinea sa în proces, aceste cheltuieli.
În speța de față partea care a pierdut procesul rămâne pârâta apelantă, în condițiile în care dispoziția de admitere a apelului a vizat numai înlăturarea unor considerente din hotărârea atacată, însă sentința instanței de fond a fost păstrată sub aspectul nulității absolute a deciziei de concediere și sub aspectul celorlalte capete de cerere accesorii declarării acestei nulități.
În ceea ce privește cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamanta intimată, reține Curtea următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă instanța poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Astfel, în aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente, precum complexitatea, dificultatea litigiului.
De asemenea, trebuie urmărită și necesitatea respectării proporționalității între munca depusă și cuantumul onorariului, raportat la respectarea dreptului de "acces la instanță"; prevăzut de art. 6 din CEDO.
Rațiunea pentru care legiuitorul a permis reducerea acestei categorii de cheltuieli de judecată este practic protejarea părții ce a căzut în pretenții de instituirea unei obligații excesiv de oneroase, având izvorul într-un contract față de care are calitatea de terț.
Astfel, regularizarea cuantumului sumei achitate cu titlu de onorariu avocat, proporțional cu circumstanțele cauzei, este menită să asigure un just echilibru între dreptul părții ce a avut câștig de cauză de a-și recupera cheltuielile avansate și culpa procesuală a părții ce a căzut în pretenții.
Or, tocmai față de criteriile mai sus enunțate, în considerarea și a obiectului pricinii, de contestare a unor decizii de antrenare a răspunderii disciplinare, cu ceea ce presupune această acțiune, în considerarea și a materialului probator depus la dosar, precum și a faptului că pricina a fost soluționată la primul termen de judecată în fața instanței de apel, apreciază instanța de control judiciar că onorariul avocat solicitat de parte este vădit disproporționat în raport de criteriile mai sus enunțate.
Față de aceste rețineri, în temeiul art. 453 alin.(1) Cod de procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă, Curtea a obligat pârâta apelantă să plătească reclamantei intimate suma de 2000 de lei, cu titlu de parte cheltuieli de judecată din apel.
| ← Discriminare pe motive de apartenenţă la un sindicat.... | Asigurări sociale - pensii. Jurisprudență Pensii → |
|---|
