Fond litigii muncă. aplicarea sancţiunilor disciplinare este permisă cu respectarea unor condiţii de fond şi de formă riguros reglementate de legislaţia muncii,avându-se în vedere prevederile art.252 alin 1 și 2 din codul muncii
| Comentarii |
|
Tribunalul IALOMIŢA Sentinţă civilă nr. 169 F/ 24.10.2016 din data de 24.10.2016
Aplicarea sancțiunilor disciplinare este permisă cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii,avându-se în vedere prevederile art.252 alin 1 și 2 din Codul Muncii
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1443/98/2016 la data de 23.06.2016 reclamanta Ț.C, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE SALUBRITATE AMARA , cu sediul în Amara, str. Libertății, nr. 34 , jud Ialomița a formulat contestație împotriva deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr. 10/27 mai 2016 solicitând anularea acesteia și reintegrarea pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă ,precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești de care a fost privată , cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta arată că lucrează la unitatea pârâtă din anul 2009 în funcția de contabil. În data de 09.04.2016 numitul S.C.M a devenit sef la serviciul public de salubrizare Amara. Din acest moment , arată reclamata, acesta a căutat prin orice mijloace incorecte să o concedieze.
Învederează că deși comisia de cercetare prealabilă a ajuns la concluzia și a propus să fie sancționată cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10 % , numitul Stoica Cornel Marian, cel care a făcut sesizarea și care a fost audiat , a dispus concedierea sa ( desfacerea disciplinară a contractului său de muncă).
Arată că motivele înserate în cuprinsul decizie de concediere nu sunt reale. În acest sens arată că potrivit atribuțiilor sale de serviciu trebuia să facă frecvent activități care presupunea deplasarea sa la Trezorerie pentru lucrări cu caracter financiar, la primăria Amara pentru depunerea situațiilor privind închiderile de luncă, declarații la ANRSC , alte solicitări din partea primăriei Amara, compartimentul contabilitate; la Agenția de mediu pentru depunerea declarațiilor lunare ale serviciului de salubritate; la Slobozia pentru materiale de birotică de la SC CONTE SRL; la serviciul AUTO ZIV SRL; la societățile comerciale cu facturile pentru plata serviciului etc.
De asemenea, arată că nu este real faptul că ar fi avut un comportament necorespunzător față de colegi ori clienți. Cu privire la operațiunile de arhivare , arată că nu există un spațiu cu destinație specială ,ci există o cameră foarte mică în care nu încap documentele societății.
În drept, invocă prevederile art. 281 și urm Codul muncii.
În dovedire solicită proba cu acte și martori.
Pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE SALUBRITATE AMARA formulează întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată , susținerile reclamantei nefiind reale , în cadrul cercetării prealabile fiind dovedite fapte imputate acesteia.
În dovedirea cererii solicită probele cu înscrisuri , interogatoriu și martori..
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Reclamanta este angajata pârâtului conform contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr.4/10.03.2009 astfel cum a fost modificat prin actul adițional din data de 05.04.2016.
Prin decizia nr. 10/27.05.2016 emisă de pârâtă s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei în temeiul art. 61 lit a din Codul Muncii art. 29 alin 3 din Legea nr.- 51/2006 și art. 52 din Regulamentul de ordine interioară. În cuprinsul deciziei contestate se consemnează că în urma cercetării disciplinare a rezultat faptul că reclamanta a săvârșit următoarele fapte care constituie abateri disciplinare prevăzute de art. 48 lit c,j,l din Regulamentul de ordine interioară și anume: părăsirea locului de muncă în timpul programului de lucru fără aprobarea sau pentru alte interese decât ale angajatorului; atitudine necorespunzătoare față de ceilalți angajați , față de managerul unității sau față de clienți; manifestări de natură a aduce atingeri imaginii angajatorului
La dosar au fost atașate înscrisurile ce atestă efectuarea cercetării prealabile disciplinare, rezultatul acesteia fiind consemnat în procesul - verbal al comisei de cercetare din care rezultă că reclamanta a încălcat prevederile art. 48 lit c, lit j și l din Regulamentul de ordine interioară , propunându-se aplicarea sancțiunii constând în reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10 %.
Tribunalul reține că aplicarea sancțiunilor disciplinare este permisă cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii.
În acest context, stabilirea sancțiunii disciplinare nu poate avea loc în mod arbitrar, ci , exclusiv, în funcție de responsabilitatea riguroasă și cumulativă a unor criterii , și anume : împrejurările în care a fost comisă fapta, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu , eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta ( art. 250 Codul muncii republicat ). Această soluție se impune chiar și atunci când regulamentul intern prevede abateri disciplinare grave care pot determina concedierea disciplinară. ,
ART. 252 alin 1 din Codul muncii prevede că "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.";
Totodată, potrivit art. 252 din alin 2 din Codul muncii "Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.";
Din cuprinsul prevederilor legale anterior evocate se poate observa că legiuitorul folosește termenul de "descrierea faptei ";, ceea ce presupune menționarea aspectelor care o individualizează: în ce constă, modalitatea și împrejurările în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina salariatului, data la care a fost săvârșită , pentru a se putea verifica dacă sancțiunea a fost aplicată în termen, dacă a intervenit sau nu prescripția răspunderii disciplinare ori decăderea angajatorului din dreptul de a mai putea aplica sancțiunea. Altfel spus angajatorul are obligația de a menționa în cuprinsul deciziei de sancționare suficiente motive și informații care să permită instanței de judecată care efectuează controlul de legalitate, să cunoască fapta și împrejurările de loc, timp și mod în care a fost săvârșită.
În cauza pendinte analizând conținut deciziei de sancționare , instanța constată că nu este indicată data sau intervalul de timp în care au fost comise faptele reținute în sarcina reclamantei , împrejurările în care au fost săvârșite, dat fiind că orice faptă umană are coordonate de timp si de loc. Practic, în cuprinsul deciziei contestate este redat generic conținutul prevederilor din regulamentul de ordine interioară pretins a fi încălcate de reclamantă , fără a se face o minimă descriere concretă a faptei reclamantei ( de exemplu: Când a părăsit locul de muncă ?; În ce a constat atitudinea necorespunzătoare față de angajați, manager , clienți ?; Care au fost manifestările de natură a aduce atingeri imaginii angajatorului?, Unde , când și în ce împrejurări au fost comise aceste fapte ? etc ). Așadar, numai prezentarea explicită a acestor aspecte pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare a obligațiilor ce îi reveneau în temeiul raporturilor de muncă, de o gravitatea suficient de mare pentru a constitui o abatere disciplinară.
Trimiterea făcută în cuprinsul deciziei la referatele care au stat la baza emiterii acestei este lipsită de relevantă juridică, întrucât decizia de sancționare nu poate fi completată cu elemente exterioare ce ar explica mențiunile generale din cuprinsul său . Cu toate acestea, analizând referatele la care se face trimitere în decizia de sancționare , precum și procesul - verbal al comisiei care a efectuat cercetarea prealabilă , tribunalul constată că aceste documente nu conțin informații certe cu privire la data sau intervalul de timp, împrejurările în care au fost comise faptele reținute în sarcina salariatei. Or, așa cum s-a arătat anterior, descrierea faptei este necesar a se face amănunțit și detaliat tocmai pentru a se putea aprecia în concret circumstanțiat și riguros asupra măsurii de sancționare.
Este necesar a se sublinia că nulitatea prevăzută la art. 252 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind anume prevăzută de lege, fiind suficient a nu se respecta o singură condiție imperativă a legii, pentru ca sancțiunea să intervină, nefiind necesară cumularea mai multor cauze de nulitate.
Față de aspectele sus - reținute tribunalul va admite contestația formulată de reclamanta Ț. C și va constata nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 10/27.05.2016 emisă de pârâtă .
Constatând nulitatea deciziei nu se mai impune verificarea temeiniciei motivelor care au stat la baza emiterii acesteia, iar ca efect al anulării decizie va dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior emiterii deciziei constată nulă.
Va obligă pârâtul către reclamantă la plata drepturilor salariale cuvenite indexate, majorate și actualizate, începând cu data concedierii până la reintegrarea efectivă.
În temeiul art. 453 cod procedură civilă va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art. 40 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordanta cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
| ← Pensie de întreţinere. Jurisprudență Pensii | Fond litigii muncă.art.48 c muncii stabileşte că angajatorul... → |
|---|
