Indemnizație de neconcurentă. neincluderea acesteia în baza de calcul în vederea stabilirii cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 1707 din data de 27.03.2018
Rezumat:
Indemnizația de neconcurență primită de reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 21 din Codul muncii, deoarece, în cazul reclamantei, contractul de muncă nu a încetat, ci a fost suspendat de drept până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, iar contraprestația angajatorului nu a fost percepută ca o indemnizație lunară pe toată perioada de neconcurență, ci ca o sumă globală plătită de angajator anterior suspendării contractului individual de muncă. În consecință, Curtea apreciază că această indemnizație nu a fost acordată de angajator potrivit legii, în sensul dispozițiilor art. 3 alin. 3 din OUG nr. 111/2010.
(Decizia nr. 1707 din 27 martie 2018, dosar nr. 4929/86/2017)
Hotărârea:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 6 iunie 2017 sub nr. 4929/86/2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială prin Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1495... din 07.04.2017 din dosarul 3313..... privind acordarea indemnizației de creștere copil în baza OUG nr. 111/2010, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea indemnizației de creștere copil, prin valorificarea veniturilor nete obținute din indemnizația privind clauza de neconcordanță, începând cu 15.02.2017, plata sumelor rezultate din diferențele dintre indemnizația în plată și indemnizația cuvenită ca urmare a recalculării, actualizate cu dobânda legală și rata inflației, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4530 din 2 noiembrie 2017, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială prin Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., reiterând susținerile din cererea înregistrată la Tribunalul Suceava.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-pârâtă a apreciat că, întrucât în speță există o concurență a normelor de drept intern, respectiv Codul Muncii republicat și Codul Fiscal, acest conflict privind întâietatea unora dintre normele interne, a fost soluționat corect de către instanța de fond, pornind de la principiul "Lex posterior generalis non derogat legi priori specialis";. A arătat că, potrivit acestui principiu, legea generală mai recentă nu are prioritate față de legea specială anterioară, dacă aceasta din urmă conține reglementarea specială, iar legea mai nouă nu conține o prevedere referitoare Ia aplicarea legii în timp.
Astfel, a apreciat că instanța de fond a aplicat în mod corect principiile de drept aferente acestei instituții juridice.
Privind reglementarea clauzei de neconcurență, Codul Muncii republicat în art. 21-24 prevede norme speciale de reglementare a clauzei de neconcurență, în schimb Codul Fiscal, prin împrejurarea impozitării fiscale, nu prezintă relevanță pentru reținerea naturii salaríale a sumei primită cu titlu de indemnizație de neconcurență, constituindu-se într-un avantaj material de despăgubiri pentru restrângerea exercițiului dreptului angajatului la libertatea alegerii locului de muncă.
A precizat că atât timp cât printr-o normă specială legiuitorul a exclus natura salarială a unui asemenea venit, nu se poate face abstracție de voința astfel exprimată, rezultând că stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului s-a făcut în mod corect, decizia emisă fiind legală. De asemenea, indemnizația de neconcurență este postcontractuală, se plătește de angajator pe o perioadă de maxim 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă în cazurile prevăzute de lege.
Intimata a mai precizat că indemnizația de neconcurență nu poate fi plătită pe durata existenței contractului individual de muncă, nici în timpul executării și nici în timpul suspendării acestuia, ci se plătește de la încetarea contractului individual de muncă. Ori, în speță, în mod tendențios, prin încălcarea normelor speciale din Codul muncii care reglementează clauza de neconcurență, indemnizația de neconcurență a fost plătită de angajator în timpul suspendării contractului individual de muncă pentru concediu de maternitate al recurentei-reclamante, cu puțin timp înainte de acordarea concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani, cu scopul obținerii unei indemnizații pentru creșterea copilului consistentă.
Pentru aceste motive, a solicitat instanței să respingă recursul și să mențină sentința recurată ca legală și temeinică, întemeindu-și întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă.
Recurenta, formulând răspuns la întâmpinare, a făcut trimitere la instrucțiunile de aplicare a unor prevederi din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010, din Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 1471/2011, care la pct. A privind condițiile de eligibilitate prevede clar că "Pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului, ….singura modalitate de a beneficia de indemnizația de creștere a copilului este realizarea de venituri supuse impozitului pe venit, așa cum sunt ele prevăzute la art. 3 din OUG nr. 111/2010";. A arătat că la pct. C privind veniturile care se iau în calcul la stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului, întrebarea nr. 1, cu referire la tichetele de masă, s-a precizat în mod clar faptul că în acord cu definiția de la art. 55 Cod fiscal "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv pentru incapacitate de muncă temporară";. A mai arătat că s-a prevăzut și faptul că "sunt asimilate salariilor și orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilată salariilor în vederea impunerii, în această categorie intrând și tichetele de masă, tichetele de vacanță, etc";, care, fiind asimilate salariilor și valoarea acestora fiind impozabilă, vor fi luate în considerare, după cum se reține în cuprinsul instrucțiunilor.
Concluzionând, a considerat că, prin raportare la instrucțiunile indicate în cuprinsul Ordinului 1471/2011 este evident faptul că veniturile pe care recurenta le-a realizat în baza clauzei de neconcurență, prevăzută în cuprinsul contractului de muncă, cu titlu de indemnizație de neconcurență, și care au fost supuse impozitării, trebuie luate în considerare la stabilirea indemnizației de creștere a copilului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, ce se subsumează cazului de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.8 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul formulat ca fiind neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Recurenta contestă atât actul administrativ emis de pârâtă, cât și sentința primei instanțe, invocând motivul de nelegalitate constând în interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente, interpretare potrivit căreia, în vederea stabilirii cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului ,nu s-ar include în baza de calcul reprezentată de veniturile nete realizate în ultimele 12 luni, și suma primită cu titlu de indemnizație de neconcurență.
Curtea reține incidența dispozițiilor legale invocate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs, și anume art.2 alin.1 și 2 din OUG nr.111/2010 și ale art. 61 și 76 din Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015).
Potrivit art. 2 din OUG nr. 111/2010: "(1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară. (2) Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului.";
Din acest text de lege rezultă că, la stabilirea cuantumului indemnizației lunare se iau în calcul - în cazul reclamantei - veniturile din salarii sau asimilate salariilor realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori nașterii copilului.
Conform art. 3 alin. 3 din același act normativ, "Pentru persoanele care realizează venituri din salarii, solde/salarii din funcție, venitul brut reprezintă salariul de bază, indemnizații, sporuri, prime, orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor acordate de angajator potrivit legii.";
Pornind de la sintagma "acordate de angajator potrivit legii";, Curtea urmează a analiza dacă indemnizația de neconcurență invocată de recurentă îndeplinește condițiile prevăzute de dispoziția legală anterior enunțată.
Astfel, conform actului adițional 1/31.10.2016 la contractul individual de muncă nr.40/29.08.2011, angajatorul C. s-a obligat să plătească reclamantei o indemnizație de neconcurență brută de 30.000 lei, respectiv 25200 lei net, cu achitarea impozitului reținut la sursă de 16%, în schimbul angajamentului reclamantei de a nu se angaja la o altă persoană cu activitate similară biroului în județul B. după revenirea din concediu de maternitate și de creștere copil până la 2 ani.
Prevederea legală aplicabilă instituției juridice a indemnizației de neconcurență este reglementată în art.21 din Codul muncii. Însă, potrivit acestui text de lege, clauza de neconcurență, ce poate fi inserată în contractul individual de muncă fie la data încheierii lui, fie pe parcursul executării acestuia, își produce efectele după încetarea contractului, când se activează obligația angajatului de a nu presta o activitate care se află în concurență cu cea prestată la fostul său angajator, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare, pe care angajatorul se obligă să o plătească după data încetării contractului individual de muncă, pe toată perioada de neconcurență.
Curtea observă așadar că indemnizația de neconcurență primită de reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.21 din Codul muncii, deoarece, în cazul reclamantei, contractul de muncă nu a încetat, ci a fost suspendat de drept până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, iar contraprestația angajatorului nu a fost percepută ca o indemnizație lunară pe toată perioada de neconcurență, ci ca o sumă globală plătită de angajator anterior suspendării contractului individual de muncă.
În consecință, Curtea apreciază că această "indemnizație"; nu a fost "acordată de angajator potrivit legii";, în sensul dispozițiilor art. 3 alin.3 din OUG nr.111/2010.
În ceea ce privește dispozițiile art. 76 alin. 1 și alin. 2 lit. q) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, invocate de recurentă, acestea prevăd că: "1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detașare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor.
(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor: q) indemnizațiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurență, stabilite conform contractului individual de muncă";.
Interpretând acest text de lege, Curtea reține că indemnizația de neconcurență reprezintă un venit asimilat salariului și ar putea fi inclusă în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației de creștere copil, dar doar dacă îndeplinește condiția de a fi "plătită conform legii de angajator";. Însă, în cazul reclamantei, această condiție nu este îndeplinită, conform considerentelor anterior expuse.
În consecință, criticile reclamantei nefiind întemeiate, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
| ← Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu... | Obligarea fostului angajator la eliberarea unei adeverințe... → |
|---|
