Obligarea fostului angajator la eliberarea unei adeverințe pentru stabilirea pensiei de serviciu a magistratului prin raportare la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită la o valoare de referință sectorială de 445 lei. înțelesul noțiunii de in

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 166 din data de 22.03.2018

Cuprins pe materii

Art. 82 din Legea nr. 303/2004; art. 13 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1275/2005; Decizia nr. 23 din 29.06.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție.

Rezumat:

În conformitate cu art. 82 din Legea nr. 303/2004, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Potrivit art. 13 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1275/2005, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă adeverința tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, întocmită de ultima unitate angajatoare, care cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcțiile de judecător și de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și venitul brut realizat la data pensionării, text corespunzător art. 82 din Legea nr. 303/2004 anterior modificării prin OUG nr. 100/2007, în vigoare din 8.10.2007.

Atât timp cât în lunile august și septembrie 2016, de referință pentru stabilirea pensiilor reclamantelor, indemnizația lunară brută a reclamantelor nu se calcula în raport de o valoare de referință sectorială de 445 lei nici în temeiul Ordinelor Ministerului Justiției prin care s-a stabilit salarizarea judecătorilor și nici printr-o hotărâre judecătorească, pretențiile acestora ca Tribunalul D. și Curtea de Apel D. să emită adeverințe în acest sens nu sunt întemeiate.

În speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 71/2015 care se referă la salarizarea personalului bugetar pentru anul 2015 și pe cale de consecință nici Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interpretarea acesteia, invocate de reclamante. Instanța nu trebuie să stabilească dacă indemnizația de încadrare brută a reclamantelor a fost eronat stabilită începând cu data de 9.04.2015, acesta nefiind obiectul cererii de chemare în judecată. În prezenta cauză instanța poate să stabilească doar dacă angajatorul a eliberat o adeverință care să ateste corect indemnizația brută plătită în ultima lună de activitate, raportat doar la datele existente în evidența acestuia.

(Decizia civilă nr. 166 din 22 martie 2018, dosar nr. 8199/99/2016).

Hotărâre-extras

Prin sentința civilă nr. 1197 din 14 iunie 2017 Tribunalul D. a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantele A. și B. , a obligat pârâții să elibereze reclamantelor o adeverința pentru stabilirea pensei de serviciu prin raportare la o indemnizație de încadrare bruta lunara stabilita la o valoare de referința sectoriala de 445 lei, a respins, ca fiind rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamanta C.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele A, B. și C., prin precizările formulate în termen la cererea inițial formulată, au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel D., respectiv a Tribunalului D., la emiterea adeverinței pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor si procurorilor, conform Legii nr. 303/2004 privind statutul procurorilor și judecătorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare care să includă valoarea de referință sectorială în cuantum de 445 (405 lei + 10% ).

Această valoare de referință sectorială a rezultat ca urmare a aplicării creșterilor salariale de 18%, recunoscute prin sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului D. (irevocabilă conf. deciziei civile nr. 158 din 25.03.2008 a Curții de Apel D.) prin care s-au recunoscut reclamantelor drepturi bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, precum și a creșterilor salariale de 7%, începând cu luna martie 2014, compuse din suma indexărilor de 1%, 5% și 11%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive, în baza O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care s-au bucurat până la data de 01.01.2017, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Judecătorii și procurorii cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător se pot pensiona la cerere și pot beneficia de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, conform dispozițiilor art. 82 (1) din Legea 303/2004.

Prin urmare, conținutul adeverinței-tip ce trebuie depusă la dosarul de pensionare conform art. 13, alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 1.275 din 18 octombrie 2005, trebuie să cuprindă indemnizația de încadrare brută și sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv drepturile bănești obținute prin hotărâri judecătorești.

Dacă drepturile bănești obținute prin hotărâri judecătorești nu s-ar lua în calcul la stabilirea indemnizației de încadrare brute și a sporurilor pe baza cărora se stabilește pensia de serviciu, efectele hotărârilor judecătorești de acordare a respectivelor drepturi nu ar fi depline, deoarece s-ar recunoaște doar dreptul la plata lor dar nu și celelalte beneficii care rezultă din plată, cum este în speță dreptul de a beneficia de o pensie corespunzătoare contribuției la bugetul de asigurări sociale, potrivit principiului contributivității. Chiar dacă unele dintre sume au fost acordate ca și despăgubiri, aceasta s-a făcut tocmai în virtutea faptului că ar fi trebuit acordate anterior cu titlu de drepturi salariale, iar la plata lor s-a achitat și contribuția la bugete.

Atunci când instanța a dispus plata drepturilor respective, a făcut-o în considerarea faptului că ele se cuveneau anterior, ca și cum drepturile ar fi fost plătite regulat, prin urmare, ca și când încă de la acel moment s-ar fi plătit contribuția la asigurări, reclamantei neputându-se imputa vreo culpă pentru neplata la timp a contribuțiilor.

Prin hotărârea judecătorească invocată de către reclamante s-a constatat că au fost lipsite de o parte din sporurile pe care le-ar fi avut în ultima luna de activitate, astfel încât, au dobândit "un bun" în înțelesul doctrinei C.E.D.O. care se prezintă în acest caz atât sub forma unor diferențe salariale ce le sunt datorate, precum și a unor diferențe de pensie ce trebuie recalculate și plătite, pentru a se bucura de acest "bun" recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile. A interpreta altfel ar însemna ca un drept recunoscut prin hotărâri judecătorești să nu poată fi executat și să devină o "obligație vidă de conținut" și să se reducă la un "nudum jus";. Necesitatea de a respecta principiul protecției încrederii în Stat cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de ele. (hotărârea Broniowski - Polonia, nr. 31443/1996 din 22.VI.2004).

Prin refuzul menționării în adeverință a drepturilor ce le-au fost recunoscute reclamantelor prin hotărâri judecătorești s-ar încălca art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenței CEDO "Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Executarea unei hotărâri judecătorești, de la orice instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces"; în sensul articolului 6" (Burdov vs. Rusia, Cauza 33509/04, Hotărârea din 15 ianuarie 2009).

Prin neeliberarea adeverinței-tip cu drepturile statuate prin hotărârile judecătorești, reclamantele ar fi lipsite de acest bun câștigat, dat fiind faptul că drepturile de pensie nu pot fi recalculate fără acest act.

Prin decizia nr. 23 din data de 29.06.2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 797 din 27 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în soluționarea unei cereri de dezlegare a unei chestiuni de drept, că: "În interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizație avută"; și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților";.

Potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial (27.10.2015).

Art. 18 alin. 2 din H.G. nr. 1.275 din 18 octombrie 2005 prevede că: "Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate";.

De asemenea, tribunalul are în vedere și dispozițiile art. 1^1 din Ordonanța de Urgență nr. 83 din 12 decembrie 2014, actualizată, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, in virtutea cărora: "(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", capitolul II - Unitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și proiectare din anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ", anexa nr. IV - Familia ocupațională de funcții bugetare "Cultură", anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Diplomație", anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", anexa nr. VII - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și siguranță națională" și anexa nr. VIII - Reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și cele aflate în coordonarea primului-ministru și cele aflate sub controlul Parlamentului la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.";

Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantele A. și B. și a obligat pârâții să elibereze reclamantelor adeverințe pentru stabilirea pensei de serviciu prin raportare la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită la o valoare de referință sectorială de 445 lei.

În ceea ce o privește pe reclamanta C., cererea acesteia, așa cum a fost precizată, a rămas fără obiect, întrucât, ulterior înregistrării prezentei acțiuni, așa cum rezultă din înscrisul depus în copie la fila 68 dosar, i s-a eliberat deja o adeverință, nr. 1092/A/13.03.2017 în baza Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 al Ministrului Justiției care, la art. 1 prevede că "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 lei, majorată cu 10%...";.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Curtea de Apel D. și Tribunalul D., apelurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel D. sub nr. 8199/99/2016 la data de 24.08.2017.

În motivarea apelului său Curtea de Apel D. a arătat că sentința civilă nr. 1197/14.06.2017 a Tribunalului D. este nelegală și netemeinică în ceea ce privește admiterea acțiunii formulate și precizate de reclamantele A. și B., pentru următoarele considerente:

Reclamantele au solicitat obligarea Curții de Apel D. (pentru C. și A.) și a Tribunalului D. (pentru B.) la emiterea adeverințelor pentru stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 303/2004, republicară, cu modificările și completările ulterioare, care să includă în indemnizația de bază majorările de 2%, 5% și 11%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive.

Ulterior, prin precizările scrise depuse pentru termenul din 05.04.2017, reclamantele au solicitat obligarea pârâților la emiterea adeverințelor pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor, conform Legii nr. 303/2004, care să includă valoarea de referință sectorială, de 445 lei (405 lei + 10%).

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Curtea de Apel D. a arătat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ""Compartimentul resurse umane funcționează în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ, care își desfășoară activitatea la curțile de apel și la tribunale, și are următoarele atribuții: (...) j) efectuează lucrările necesare privind dosarele de pensie. (...) (3) Atribuțiile prevăzute la alin. (I) lit. j), l) și n) pentru personalul propriu al curții de apel revin compartimentului resurse umane de la nivelul acesteia, iar pentru personalul din cadrul tribunalelor, tribunalelor specializate și judecătoriilor revin compartimentului de la nivelul tribunalului sau persoanei desemnate de președintele tribunalului. "

Din dispozițiile legale menționate reiese faptul că efectuarea lucrărilor necesare privind dosarele de pensie (inclusiv emiterea adeverințelor pentru stabilirea pensiilor de serviciu ale judecătorilor pensionari) pentru personalul propriu al curții de apel revin compartimentului resurse umane de la nivelul acesteia, iar pentru personalul din cadrul tribunalelor, tribunalelor specializate și judecătoriilor (cum este cazul reclamantei B.) revin compartimentului de la nivelul tribunalului sau persoanei desemnate de președintele tribunalului.

Ca atare, în ceea ce privește pe reclamanta B., în situația în care ar fi constatat temeinicia acțiunii, instanța de fond nu putea dispune. obligarea Curții de Apel D. la emiterea adeverinței pentru stabilirea pensiei de serviciu a acesteia.

În motivarea soluției pronunțate cu privire la reclamantele A. și B., prima instanță a reținut faptul că valoarea de referință sectorială de 405 lei a rezultat ca urmare a aplicării creșterilor salariate de 18%, recunoscute prin sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului D. (irevocabilă conf. deciziei civile nr. 158 din 25.03.2008 a Curții de Apel D.) prin care s-au recunoscut reclamantelor drepturi bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariate de 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, precum și a creșterilor salariate de 7%, începând cu luna martie 2014, compuse din suma indexărilor de 1%, 5% și 11%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive, în baza O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care s-au bucurat până la data de 01.01.2017, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, reclamantele au prezentat doar sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului D. (irevocabilă conf. deciziei civile nr. 158 din 25.03.2008 a Curții de Apel D.), prin care le-au fost acordate drepturi bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.

Nu au prezentat, însă, o hotărâre judecătorească prin care să le fi fost acordate creșterile salariale de 7%, începând cu luna martie 2014, compuse din suma indexărilor de 1%, 5% și 11%, chiar prima instanță reținând faptul că aceste creșteri salariale au fost acordate prin hotărâri judecătorești definitive doar pentru o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca atare, motivarea primei instanțe potrivit cu care "conținutul adeverinței-tip ce trebuie depusă la dosarul de pensionare conform art. 13, alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 1.275 din 18 octombrie 2005, trebuie să cuprindă indemnizația de încadrare brută și sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv drepturile bănești obținute prin hotărâri judecătorești" este, parțial, neîntemeiată.

În precizările depuse la dosarul cauzei, Curtea de Apel D. a arătat următoarele aspecte: Potrivit art. 2 alin. (I) din Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C/21.12.2016, începând cu data de 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenții judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 lei, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aliat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Potrivit art. 2 alin. (2) din acest ordin, valoarea de referință prevăzută la alin. (1) include toate majorările/creșterile salariale acordate acestor categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015. După cum rezultă din preambulul acestui ordin, valoarea de referință sectorială de 381,823 lei include și creșterile salariale de 5%, 2% și 11%, acordate prin hotărâri judecătorești.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului justiției nr. 219/C/01.02.2017, începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 Iei, majorată cu 10 % (rezultând o valoare de referință sectorială de 445,5 lei).

Pe cale de consecință, solicitarea reclamantelor de emitere a adeverințelor pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor, conform Legii nr. 303/2004, care să includă valoarea de referință sectorială de 445 lei (405 lei + 10%) trebuie analizată cu luarea în considerare a datelor de la care judecătorii aflați în activitate au beneficiat de creșterile salariale sus-menționate și a situației particulare a fiecărei reclamante.

În ceea ce privește pe reclamanta A., aceasta a formulat cerere pentru întocmirea dosarului de pensie la dala de 05.09.2016. Pe cale de consecință, Curtea de Apel D. a eliberat adeverința nr. 4918/A/05.10.2016, cuprinzând la rubrica indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, venitul din luna septembrie 2016(14561 lei).

Ulterior, în condițiile în care reclamanta și-a continuat activitatea, prin cererea nr. 201 l/A/20.03.2017, aceasta a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte venitul din luna octombrie 2016, stabilit conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 219/C/0L02.2017.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentata de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. "

Potrivit art. 85 alin. (3) din același act normativ, "Cererile de pensionare formulate de judecătorii și procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de ta data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție."

Raportat la aceste dispoziții legale, la data la care reclamanta a depus la Casa Județeană de Pensii D. dosarul pentru pensionare - 05.10.2016 și la faptul că data pensionării nu este data eliberării deciziei de pensionare de către Casa Județeană de Pensii D., ci data eliberării din funcție, Curtea de Apel D. a eliberat reclamantei adeverința nr. 2011/A/l 0.04.2017, cuprinzând la rubrica indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, venitul din luna septembrie 2016 (17309 lei).

La stabilirea acestui venit a fost avut în vedere Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C/21.12.2016, fiind utilizată, așadar, valoarea de referință sectorială de 381,823 lei, care include și creșterile salariate de 5%, 2% și 11%. Totodată decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținută de prima instanță, privește doar creșterile salariale de 18% fiind, astfel, aplicată în ceea ce privește pe reclamanta A.

În condițiile în care reclamanta a depus la Casa Județeană de Pensii D. dosarul pentru pensionare la data de 05.10.2016, adeverința a cuprins indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării - septembrie 2016, când, potrivit Ordinului ministrului justiției nr. 4680/C/21.12.2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor era recalculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 lei (începând cu data de 1 august 2016).

Nu a putut fi luată în considerare valoarea de referință sectorială de 405 lei, majorată cu 10 % (rezultând o valoare de referință sectorială de 445,5 lei), conform Ordinului ministrului justiției nr. 219/C/01.02.2017, în condițiile în care această creștere salarială s-a aplicat începând cu data de 1 octombrie 2016.

În consecință, reclamanta nu poate beneficia de o nouă stabilire a pensiei de serviciu, fiind deja emisă, cu respectarea prevederilor legale, adeverința nr. 201 l/A/10.04.2017 și nici de actualizarea pensiei de serviciu, în condițiile în care se află în activitate, iar, potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, actualizarea privește pensiile de serviciu aflate în plată ale judecătorilor pensionați ("Pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate. În condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. ")

La data pensionării efective a reclamantei (la momentul eliberării din funcție) va fi emisă o adeverință de recalculare a pensiei de serviciu cuprinzând, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, așadar inclusiv creșterile salariate stabilite de Ordinul ministrului justiției nr. 219/C/01.02.2017.

În concluzie, solicitarea reclamantei A. din prezenta cauză, astfel cum a fost modificată prin precizările scrise depuse pentru termenul din 05.04.2017, a rămas parțial fără obiect (emiterea adeverinței pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor care să includă creșterile salariate de 18%), fiind neîntemeiată în ceea ce privește eliberarea adeverinței cu includerea valorii de referință sectorială de 405 lei, majorată cu 10%. În mod nelegal și netemeinic, instanța de fond nu a analizat aceste apărări formulate de Curtea de Apel D.

În ceea ce privește pe reclamanta B., pensionată la data de 01.09.2016, Tribunalul D. a emis adeverința nr. 1281/A/20.02.2017, în care a fost cuprinsă indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării în luna august 2016, luna anterioară stabilirii pensiei de serviciu.

La emiterea acestei adeverințe a fost avut în vedere Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C/21.12.2016, fiind utilizată, așadar, valoarea de referință sectorială de 381,823 lei, care include și creșterile salariale de 5%, 2% și 11%.

Urmare adresei Ministerului Justiției nr. 5/27950/08.05.2017, privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor la datele de 1 august 2016 și 1 octombrie 2016, Tribunalul D. a emis reclamantei B. adeverința de actualizare a pensiei de serviciu nr. 4081 /A/02.06.2017, în care indemnizația de încadrare brută lunară realizată de un judecător, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, la data de 1 august 2016 a fost stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 lei (cu includerea creșterilor salariale de 18%, suma fiind aceeași ca și în adeverința nr. 1281/A/20.02.2017 - 16754 lei), iar de la data de 1 octombrie 2016 a fost stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445 lei - 19550 lei.

Ca atare, solicitarea reclamantei B. din prezenta cauză, astfel cum a fost modificată prin precizările scrise depuse la dosar, a rămas fără obiect.

Un alt aspect reținut în mod greșit de către prima instanță este cel privind incidența art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 1275/2005.

Este, însă, de reținut faptul că dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și cele ale art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 reglementează două modalități diferite de actualizare a pensiilor de serviciu și ale pensiilor de urmaș.

Acest aspect prezintă importanță pentru următoarele considerente:

În forma inițială, art. 85 din Legea nr. 303/2004 avea următorul conținut: "(1) Partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public al asigurărilor sociale se suportă din bugetul de stat.

Pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate.

Dispozițiile alin. (2) se aplică și judecătorilor sau procurorilor pensionari, precum și persoanelor care beneficiază de pensia de urmaș prevăzută la art. 84. "

Urmare modificărilor aduse de O.U.G. nr. 100/2007, art. 85 din Legea nr. 303/2004 are, în prezent, următorul conținut: "(1) Partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia prevăzută de art. 82 alin. (2), art. 83 și art. 84 alin. (3), precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat.

Pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată.

Cererile de pensionare formulate de judecătorii și procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Președintelui României caftind cea a eliberării din funcție sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție. "

Pe de altă parte, încă de la momentul apariției, art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani are următorul conținut: "(I) în aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) și (3) din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, se stabilește următoarea procedură:

Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curii de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Departamentului Național Anticorupție și Ministerului Justiției listele cu titularii pensiilor de serviciu aflați în plată în luna decembrie a fiecărui an; instituțiile publice prevăzute la lit. a) transmit adeverințele nominale, întocmite conform anexelor nr. 4-6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare.

(2) Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate. "

Așadar, dacă inițial art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 reglementau aceeași modalitate de actualizare a pensiilor de serviciu și de urmaș (prin raportare la cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate), ulterior modificării Legii nr. 303/2004, acest act normativ reglementează actualizarea pensiilor de serviciu și de urmaș ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.

Art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 nu a fost, la rândul său, modificat în sensul sus-arătat, deși constituie norma metodologică de punere în aplicare a prevederilor art. 85 din Legea nr. 303/2004, act normativ cu forță juridică mai mare decât o hotărâre de guvern. Așadar, modalitatea de actualizare a pensiilor de serviciu și de urmaș prevăzută de art. 18 din H.G. nr. 1275/2005 nu mai poate fi utilizată, raportat la dispozițiile exprese ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În drept: C.proc.civ., Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, cu completările și modificările ulterioare, Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea apelului său Tribunalul D. a arătat că reclamantele au solicitat obligarea Curții de Apel D. (pentru C. și A.) și a Tribunalului D. (pentru B.) la emiterea adeverințelor pentru stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care să includă în indemnizația de bază majorările de 2%, 5% și 11%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive.

În conformitate cu dispozițiile art. 75 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, "Compartimentul resurse umane funcționează în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ, care își desfășoară activitatea la curțile de apei și la tribunale, și are următoarele atribuții: (...) j) efectuează lucrările necesare privind dosarele de pensie. (...) (3) Atribuțiile prevăzute la alin. (1) lit. j), l) și n) pentru personalul propriu al curții de apel revin compartimentului resurse umane de la nivelul acesteia, iar pentru personalul din cadrul tribunalelor, tribunalelor specializate și judecătoriilor revin compartimentului de la nivelul tribunalului sau persoanei desemnate de președintele tribunalului."

Din dispozițiile legale menționate reiese faptul că efectuarea lucrărilor necesare privind dosarele de pensie (inclusiv emiterea adeverințelor pentru stabilirea pensiilor de serviciu ale judecătorilor pensionari) pentru personalul propriu al curții de apel revin compartimentului resurse umane de la nivelul acesteia, iar pentru personalul din cadrul tribunalelor, tribunalelor specializate și judecătoriilor revin compartimentului de la nivelul tribunalului sau persoanei desemnate de președintele tribunalului.

Ca atare, în ceea ce privește pe reclamanta A., în situația în care ar fi constatat temeinicia acțiunii, instanța de fond. nu putea dispune obligarea Tribunalului D. la emiterea adeverinței pentru stabilirea pensiei de serviciu a acesteia.

În motivarea soluției pronunțate cu privire la reclamantele A. și B., prima instanță a reținut faptul că valoarea de referință sectorială de 405 lei a rezultat ca urmare a aplicării creșterilor salariale de 18%, recunoscute prin sentința civilă nr. 116/30.01.2008 a Tribunalului D. (irevocabilă conform deciziei civile nr. 158 din 25.03.2008 a Curții de Apel D.) prin care s-au recunoscut reclamantelor drepturi băneștii rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, precum și a creșterilor salariale de 7%, începând cu luna martie 2014, compuse din suma indexărilor de 1%, 5% și 11%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive, în baza O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care s-au bucurat până la data de 01.01.2017, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În precizările depuse la dosarul cauzei, Tribunalul D. a arătat următoarele aspecte:

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C/21.12.2016, începând cu data de 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenții judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 lei, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului justiției nr. 219/C/01.02.2017, începând ""cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 lei, majorată cu 10 % (rezultând o valoare de referință sectorială de 445,5 lei).

Pe cale de consecință, solicitarea reclamantelor de emitere a adeverințelor pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor, conform Legii nr. 303/2004, care, să includă valoarea de referință sectorială de 445 lei (405 lei + 10%) trebuie analizată cu luarea în considerare a datelor de la care judecătorii aflați în activitate au beneficiat de creșterile salariale sus-menționate și a situației particulare a fiecărei reclamante.

În ceea ce privește pe reclamanta B., pensionată la data de 01.09.2016, Tribunalul D. a emis, inițial, adeverința nr. 6892/A/10.10.2016, în care a fost cuprinsă indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării în luna august 2016, luna anterioară stabilirii pensiei de serviciu.

Ulterior, Tribunalul D. a emis adeverința nr. 1281 /A/20.02.2017, în care a fost cuprinsă indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării în luna august 2016, luna anterioară stabilirii pensiei de serviciu.

Totodată, la emiterea adeverinței nr. 1281/A/20.02.2017, nu a putut fi avut în vedere Ordinul ministrului justiției nr. 219/C/01.02.2017, în condițiile în care, potrivit acestuia, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 lei, majorată cu 10 % (rezultând o valoare de referință sectorială de 445,5 lei), începând cu data de 1 octombrie 2016.

Urmare adresei Ministerului Justiției nr. 5/27950/08.05.2017, privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor la datele de 1 august 2016 și 1 octombrie 2016, Tribunalul D. a emis reclamantei B. adeverința de actualizare a pensiei de serviciu nr. 4081/A/02.06.2017, în care indemnizația de încadrare brută lunară realizată de un judecător, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, la data de 1 august 2016 a fost stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 lei (cu includerea creșterilor salariale de 18%, suma fiind aceeași ca și în adeverința nr. 1281/A/20.02.2017 - 16754 lei), iar de la data de 1 octombrie 2016 a fost stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445 lei - 19550 lei.

Ca atare, solicitarea reclamantei B. din prezenta cauză, astfel cum a fost modificată prin precizările scrise depuse la dosar, a rămas fără obiect.

În ceea ce privește pe reclamanta A., aceasta nu poate beneficia de o nouă stabilire a pensiei de serviciu, fiind deja emisă, cu respectarea prevederilor legale, adeverința nr. 2011/A/10.04.2017 de către Curtea de Apel D. și nici de actualizarea pensiei de serviciu, în condițiile în care se află în activitate, iar, potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, actualizarea privește pensiile de serviciu aflate în plată ale judecătorilor pensionați.

Reclamantele-intimate nu au depus întâmpinare la dosar.

Prin încheierea nr. 180 din 23 ianuarie 2018 Înalta Curtea de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel D. la Curtea de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acesteia instanțe la data de 14.02.2018.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 C.pr.civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

În speță reclamanta B. s-a pensionat începând cu data de 26.09.2016 (decizia de pensionare fila 14 ds. fd.) ultima unitate angajatoare fiind Tribunalul D. iar reclamanta A. s-a pensionat începând cu data de 5.10.2016 (decizie de pensionare fila 19 ds. fd), ultima unitate angajatoare fiind Curtea de Apel D., ambele având funcția de judecător. Prin urmare, în cazul reclamantei B. pensia trebuia calculată în funcție de indemnizația de încadrare brută și sporurile avute în luna august 2016 iar pentru reclamanta A. din luna septembrie 2016.

Textele citate se referă la indemnizația de încadrare și sporurile avute în ultima lună de încadrare.

Prin Decizia nr. 23 din 29.06.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților, decizia fiind obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

În considerente Înalta Curte a arătat între altele:

Art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se referă la indemnizația avută de magistrat în ultima lună de activitate, or din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, general acceptată și confirmată de practica judecătorească, rezultă că legiuitorul a avut în vedere indemnizația avută în drept, iar nu veniturile efectiv încasate. De altfel, în activitatea de legiferare, este vizată întotdeauna o stare de drept, iar nu una de fapt.

....în momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare, magistrații din prezenta cauză aveau în patrimoniu dreptul la creșterile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, dobândit pe cale judecătorească.

Această interpretare corespunde întru totul noțiunii de "bun" în accepțiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Majorările salariale, sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoașterii și acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câștigate, care sunt protejate de principiul neretroactivității efectelor deciziilor pronunțate în interesul legii.";

În esență Înalta Curte a stabilit că noțiunea de ";indemnizație avută"; prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004 are în vedere nu doar drepturile salariale efectiv plătite în ultima lună de activitate dar și cele recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive.

În speță, inițial reclamantele au solicitat obligarea foștilor angajatori să emită adeverințe care să includă în indemnizația de bază din luna anterioară ieșirii la pensie majorările de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești, depunând ca probă hotărârile judecătorești prin care aceste drepturi salariale le-au fost recunoscute.

De reținut este faptul că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016 s-a stabilit ca indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor să fie calculată începând cu 1 august 2016 în raport de o valoare de referință sectoriale de 381,823 lei cu motivarea că include majorările de 5%, 2% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești și creșterea de 10% acordată prin Legea nr. 293/2015 începând din luna decembrie 2015 (fila 62 ds. fond). Prin urmare în adeverințele eliberate de angajatori s-a menționat o indemnizație de încadrare ce includea aceste majorări salariale.

Ulterior reclamantele și-au modificat acțiunea solicitând obligarea foștilor angajatori să emită o adeverință pentru stabilirea pensiei de serviciu care să includă o valoare de referință sectorială de 445 lei (405 lei + 10%). S-a motivat că această valoare de referință sectorială rezultă din aplicarea creșterilor salariale de 18% ce le-au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești (5+2+11%), și a creșterilor salariale de 7% acordate începând cu luna martie 2014 prin hotărâri judecătorești pentru o parte din procurori, judecători și magistrați asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca dovadă s-a depus sentința civilă nr. 48/13.01.2017 a Curții de Apel București prin care a fost obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 lei, începând cu data de 9.04.2015, reclamanților, judecători și procurori detașați în cadrul C.S.M. și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor. Nu s-a depus o hotărâre judecătorească prin care reclamantelor din prezenta cauză să le fi recunoscut că indemnizația de încadrare brută lunară se calculează în raport de o valoare de referință sectorială de 445 lei în luna anterioară pensionării. De menționat este și faptul că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 219/C din 1.02.2017 (fila 63 ds. fd.) s-a recunoscut dreptul judecătorilor de a beneficia de o indemnizație lunară brută calculată la o valoare de referință sectorială de 405 lei majorată cu 10% începând din luna octombrie 2016.

În concluzie, atât timp cât în lunile august și septembrie 2016, de referință pentru stabilirea pensiilor reclamantelor, indemnizația lunară brută a reclamantelor nu se calcula în raport de o valoare de referință sectorială de 445 lei nici în temeiul Ordinelor Ministerului Justiției prin care s-a stabilit salarizarea judecătorilor și nici printr-o hotărâre judecătorească, pretențiile acestora ca Tribunalul D. și Curtea de Apel D. să emită adeverințe în acest sens nu sunt întemeiate.

Reclamantele au invocat în cererea de modificare a cererii de chemare în judecată dispozițiile Legii nr. 71/2015, decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și faptul că ar fi fost discriminate față de alți judecători care ar fi avut în plată, la data de 9 aprilie 2015 indemnizația de încadrare calculată în raport de această valoare de referință sectorială. Curtea apreciază însă că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 71/2015 care se referă la salarizarea personalului bugetar pentru anul 2015 și pe cale de consecință nici Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interpretarea acesteia. În speță instanța nu trebuie să stabilească dacă indemnizația de încadrare brută a reclamantelor a fost eronat stabilită începând cu data de 9.04.2015, acesta nefiind obiectul cererii de chemare în judecată. În prezenta cauză instanța poate să stabilească doar dacă angajatorul a eliberat o adeverință care să ateste corect indemnizația brută plătită în ultima lună de activitate, raportat doar la datele existente în evidența acestuia. În plus, conform deciziei nr. 23/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se au în vedere și drepturile salariale stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă dată într-un litigiu dintre reclamante și angajator, chiar dacă acestea nu au fost efectiv plătite de angajator.

Curtea precizează, față de criticile apelantelor, că obiectul cererii de chemare în judecată nu a vizat emiterea unei adeverințe pentru actualizarea pensiilor ci doar pentru stabilirea acestora, astfel că instanța de apel nu are a statua cu privire la aceste aspecte.

Față de considerentele arătate, apreciind că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în cauză, raportat la situația de fapt stabilită, în temeiul art. 480 alin.1, 2 C.proc.civ., Curtea va admite apelurile, va schimba în parte sentința civilă nr. 1197/14.06.2017 a Tribunalului D., în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel D. și va respinge ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul D.

Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii (privind respingerea acțiunii reclamantei C.).

← Indemnizație de neconcurentă. neincluderea acesteia în baza...		Invocarea efectului direct al directivei nr. 2003/88/ce anterior... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligarea fostului angajator la eliberarea unei adeverințe pentru stabilirea pensiei de serviciu a magistratului prin raportare la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită la o valoare de referință sectorială de 445 lei. înțelesul noțiunii de in