Litigii de muncă. Contestaţie decizie încetare de drept a raporturilor de muncă.
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 1528 din data de 01.11.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2013, sub nr. 4092/110/2013, reclamanta G.E. a formulat, în contradictoriu cu pârâta C.A. BACĂU, contestație împotriva deciziei nr. 140/I/A/1/ 23.07.2013 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei, suspendarea efectelor acesteia, cu rămânerea în activitate până la soluționarea irevocabilă a cauzei și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri reprezentând salariile indexate și reactualizate la data plății efective, precum și celelalte drepturi de care beneficiază potrivit statutului personalului auxiliar din cadrul instanței.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin decizia contestată s-a constatat încetarea de drept a raportului său de serviciu, conform art. 56, al. 1, lit. c din Codul Muncii, începând cu data de 1.09.2013, ca urmare a îndeplinirii condițiilor cumulative pentru pensionare, respectiv vârsta standard și stagiul complet de cotizare. Reclamantă arată că aceste condiții au fost îndeplinite pe data de 17.05.2013, însă, încă din luna martie 2013, a solicitat angajatorului continuarea activității, iar cererea sa a fost aprobată, deși acesta ar fi putut constata cazul de încetare a raporturilor de serviciu, în 5 zile de la intervenirea acestuia. Reclamanta apreciază că decizia contestată operează ca o decizie de concediere, dar nu cuprinde elementele obligatorii, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, respectiv situația de fapt și de drept din 23.07.2013, modul și termenul în care se contestă, iar măsura este nelegală deoarece la instanțele din țară, precum și la M.J. există pensionari care își continuă activitatea.
În ceea ce privește cererea de suspendare a efectelor acestei decizii, reclamanta arată că există acordul conducerii instanței pentru continuarea activității, iar încetarea activității îi pune în pericol traiul de zi cu zi, având în vedere că rata lunară de achitat la bancă depășește cu mult pensia ce o va încasa.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 567/20004, ale Legii nr. 263/2010, nr. 329/20009, ale art. 268 din Legea mr.53/2003 și ale art. 211, al. 1, lit. a din Legea nr. 62/2011.
Cererea este legal scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
La cerere, au fost atașate înscrisuri.
În procedura regularizării cererii de chemare în judecată, instanța a pus în vedere reclamantei să precizeze temeiul de drept al cererii de suspendare a efectelor deciziei contestate, reclamanta îndeplinindu-și obligația prin cererea înregistrată în cauză la data de 16.09.2013, în sensul indicării art. 996 și următoarele din N.c.p.c.
De-asemenea, la solicitarea instanței, reclamanta a depus la dosar proces-verbal de informare privind avantajele medierii nr. 13/12.09.2013 (f. 25), precum și precizări la acțiune, prin care a reiterat și dezvoltat motivele arătate în cererea inițială.
Pârâta C.A. Bacău a formulat întâmpinare, prin care a invocat necompetența Tribunalului Bacău, în raport de dispozițiile art. 127, al. 1 și 3 N.c.p.c., inadmisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile art. 56 din Legea nr. 567/2004, precum și lipsa de obiect a cererii de suspendare, având în vedere decizia contestată a fost deja executată la data de 01.09.2013, astfel că nu se poate dispune suspendarea unui act care deja și-a produs efectele.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale. Astfel, cu referire la condiția urgenței, pârâta a relevat faptul că schema de personal este completă, iar vacantarea temporară a unui post nu este de natură a afecta buna funcționare a instanței, cu atât mai mult cu cât redistribuirea posturilor reprezintă o chestiune de management al instanței și nu o chestiune care să o afecteze personal pe reclamantă. În ce privește caracterul vremelnic al acestei măsuri, se arată că nu este îndeplinită această condiție, chiar dacă solicitarea apare ca fiind provizorie, deoarece reclamanta nu urmărește păstrarea unui drept și prevenirea unei pagube, ci obținerea unui avantaj nepermis de lege, în condițiile în care cadrul legal nu permite menținerea în funcție după împlinirea vârstei de pensionare. În același sens, nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită, aparența dreptului fiind în favoarea emitentului.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, deoarece continuarea activității reclamantei nu este posibilă în absența unui cadru legal care să permită menținerea în funcție după îndeplinirea condițiilor de pensionare, iar reclamanta nu a invocat niciun temei de drept în acest sens. La data la care reclamanta a solicitat continuarea activității nu fusese emisă decizia de pensionare, ulterior solicitându-se de către C.A. Bacău un punct de vedere Ministerului Justiției, răspunsul fiind negativ, arătându-se că este posibil cumulul pensiei cu salariul doar după ocuparea postului prin concurs de către o persoană care are calitatea de pensionar. Împrejurarea că reclamanta a fost eliberată din funcție mai târziu, ulterior datei îndeplinirii condițiilor de pensionare, datorată necesității de a nu se perturba activitatea instanței pe perioada vacanței judecătorești, este în favoarea acesteia, neputând constitui motiv de nulitate. Se mai arată că angajatorul nu a făcut să respecte dispozițiile legale, privind încetarea de drept a raportului de muncă prin pensionare, respectiv art. 52 din legea nr. 567/2004 și art. 56 din Legea nr. 5382003, iar în ce privește motivarea, aceasta nu era necesară fiind vorba de o încetare de drept și nu de o sancțiune.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri, în copie certificată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.34), prin care a arătat că excepția necompetenței nu este întemeiată, deoarece și-a desfășurat activitatea la C.A. Bacău și nu la Tribunalul Bacău, care este competent a soluționa cauza, iar în subsidiar, în situația în care instanța apreciază ca fiind aplicabile dispozițiile art. 127 N.c.p.c., a arătat că înțelege să învestească Tribunalul Brașov sau Tribunalul Mureș.
Ambele părți au solicitat judecata cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data de 18.10.2013, instanța a respins excepția necompetenței tribunalului Bacău, invocată de pârâtă, iar prin sentința civilă nr. 1482/2013 a respins cererea de suspendare a efectelor deciziei contestate, formulate de către reclamantă pe calea ordonanței președințiale și a disjuns contestația formulată împotriva deciziei nr. 140/I/A/1/ 23.07.2013, emisă de C.A. Bacău, cererea disjunsă înregistrându-se sub nr. 4735/110/2013.
În prezenta cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat în acuză, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr.140/I/A/1/23.07.2013, emisă de președintele Curții de Apel Bacău, s-a dispus eliberarea contestatoarei din funcția de grefier cu studii medii treapta I la C.A. Bacău, prin pensionare, începând cu data de 01.09.2013.
Din Decizia nr. 214709/08.07.2013 emisă de Casa teritorială de Pensii Bacău (f.49), rezultă că dreptul la pensie al contestatoarei s-a stabilit începând cu data de 17.05.2013, la această dată fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de Legea nr.263/2010.
La data de 15.03.2013, contestatoarea a formulat cerere de continuare a activității, motivată de volumul mare de lucrări al secției civile a Curții de apel Bacău și de necesitățile sale zilnice, care nu pot fi acoperite decât prin continuarea activității.
Cererea a fost aprobată de principiu de către conducerea Curții de apel, conform notei de la fila 13, avându-se în vedere că nu fusese emisă decizia de pensionare, cu mențiunea că după comunicarea acesteia se va cere un punct de vedere Ministerului Justiției și CSM cu privire la interpretarea art. 17 din Legea nr. 229/2009 și a art. 52 din Legea nr. 567/2004.
De-asemenea, din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Bacău din 12.078.2013 (f.63), rezultă că contestatoarei i s-a permis să continue activitatea până la data de 01.09.2013, pentru buna funcționare a instanței pe perioada vacanței judecătorești, deși Colegiul a reținut faptul că menținerea în funcție după împlinirea vârstei de funcționare nu mai este posibilă, sens în care și-a exprimat și M.J.-Direcția de resurse umane.
Reclamanta invocă nulitatea deciziei indicate mai sus, pe care o califică ca având efectele unei decizii de concediere. pe considerente formale, respectiv lipsa elementelor prevăzute sub sancțiunea nulității absolute (situația de fapt și de drept din 23.07.2013, modul și termenul în care se contestă), iar pe fond, invocă nelegalitatea acesteia, deoarece i se aprobase anterior continuarea activității pentru motive care existau și la data emiterii deciziei, precum și faptul că pensionarea este de natură să-i afectez grav nivelul de trai, având în vedere nivelul foarte scăzut al pensiei.
Instanța apreciază că niciunul dintre motivele invocate de către reclamantă nu sunt de natură să atragă nulitatea deciziei contestate.
Astfel, decizia contestată a fost emisă în temeiul art. 56, al. 1, lit.c Codul muncii, angajatorul constatând încetarea de drept a raportului de serviciu ca urmare a pensionării, la data emiterii acesteia (23.07.2013) fiind emisă deja decizie de pensionare de către Casa teritorială de Pensii.
Ca atare, deși are ca efect încetarea raportului de muncă, decizia de mai sus nu poate fi asimilată uneia de concediere, neexistând o inițiativă a angajatorului și o posibilitate de apreciere a acesteia cu privire la emiterea deciziei, acesta fiind obligat să dea efect dispozițiilor legale, cu mențiunea că, potrivit legii, raportul de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiile de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare, chiar și în lipsa unei astfel decizii de către angajator și chiar în lipsa emiterii deciziei de către casa teritorială de pensii.
În consecință, decizia are o natură pur formală, nu poate fi cenzurată pe fondul ei de către instanță decât prin raportare la elemente extrinseci (respectiv îndeplinirea condițiilor legale pentru pensionare, situație dovedită în speță prin emiterea Deciziei nr. 214709/08.07.2013 emisă de Casa teritorială de Pensii Bacău) și nu este obligatorie inserarea elementelor prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 252, al.2 din Codul muncii, nefiind vorba de aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
În ceea ce privește aprobarea de către angajator a continuării activității după pensionare, instanța constată că înscrisul intitulat "notă"; aflat la fila 13 nu obliga în niciun fel pârâta să procedeze contrar dispozițiilor legale, nefiind vorba de o aprobare propriu-zisă, ci de principiu, având în vedere că la data respectivă nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de pensionare, iar în fapt reclamantei chiar i s-a permis să-și continue activitatea până la 1 septembrie 2013 pentru buna funcționare a instanței, deși condițiile cumulative pentru pensionare se împliniseră la data de 17.05.2013, însă, așa cum a arătat și pârâta, această împrejurare a fost în favoarea reclamantei și nu era de natură să oblige angajatorul să procedeze în această manieră sine die.
Împrejurarea invocată de reclamantă, în sensul că la multe instanțe există pensionari care își continuă activitatea nu este în contradicție cu situația de fapt din speță, deoarece, așa cum s-a arătat și în adresa emisă de M.J.-Direcția de resurse umane (f. 61), această situație este posibilă prin cumulul pensiei cu salariul obținut din activitatea de grefier, însă doar după o nouă încadrare a reclamantei pe un post vacant de grefier, prin concurs.
Referitor la diminuarea drastică a veniturilor reclamantei, prin pensionare, instanța reține că acest aspect, deși real, nu face obiectul aprecierii angajatorului și nu poate împiedica încetarea de drept a raportului de muncă.
Față de cele expuse mai sus, instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
| ← Asigurări sociale. Data punerii în plată a deciziei de... | Gr. a II-a de muncă pentru condiţii similare de muncă cu cele... → |
|---|
