Litigiu de muncă. Contestaţie formulată împotriva deciziei de concediere, solicitarea reclamantului la reintegrarea sa efectivă pe funcţia şi postul ocupat la momentul concedierii
| Comentarii |
|
Deşi, pârâta a depus fişa de evaluare a reclamantului pentru anul 2010, din care rezultă că acesta a obţinut calificativul „foarte bine” din fişele de evaluare ale celorlalţi angajaţi pe posturi similare rezultă că şi ceilalţi angajaţi pe posturi similare cu cel ocupat de reclamant, au obţinut acelaşi calificativ. În consecinţă, în vederea stabilirii persoanelor ce urmau să fie concediate trebuiau aplicate, de către pârâtă, criteriile expres prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi în programul de restructurare.
Secţia I civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1268 din 21 august 2012
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 25 iulie 2011, reclamantul D.P. a chemat în judecată pârâta SC întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje „C.F.R. I.R.L.U.” SA solicitând instanței să anuleze decizia nr. A/367/29 iunie 2011; să oblige pârâta la reintegrarea sa efectivă pe funcția și postul ocupat la momentul concedierii; să oblige pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la momentul reintegrării efective.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că decizia de concediere este nelegală și netemeinică deoarece nu cuprinde cu claritate cauza reală și serioasă care a fundamentat decizia de concediere. Referirile generice la situația economică a pârâtei, fără a se individualiza parametrii economico-financiari avuți în vedere de către angajator nu poate constitui, în opinia reclamantului, motivarea în fapt a deciziei.
în privința nelegalității, a arătat că decizia nu arată nici unul dintre criteriile prevăzute de art. 59, alin. 6 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pârâtă pe anii 2011-2012. Pe de altă parte, a arătat că decizia de concediere a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 76, alin. (1), lit. c) din Codul muncii, coroborat cu art. 69, alin. (3) din Codul muncii, în sensul că pârâta nu a procedat în prealabil la evaluarea obiectivelor de performanță profesionale ale salariaților și, în funcție de acestea, să aplice criteriile prevăzute de art. 59, alin. (6) din Codul muncii și apoi să procedeze la concediere.
în plus, a arătat că nefiind întrunite nici cele trei condiții cerute de art. 65, alin. (2) din Codul muncii, măsura dispusă în ceea ce-l privește nu este una temeinică și legală.
Prin sentința civilă nr. 868 din 21 martie 2012, Tribunalul Mureș a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul D.P., în contradictoriu cu pârâta SC întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje - C.F.R. I.R.L.U. SA, cu sediul în București, a anulat decizia nr. A/367/29.06.2011 de concediere a reclamantului, a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior concedierii acela de strungar la Secția I.R.L.U. Tg. Mureș, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariile indexate, majorate de care acesta ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost emisă decizia nr. A/367/29.06.2011, calculate până la data reintegrării efective, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei în funcția de „strungar” în baza contractului individual de muncă.
Prin decizia de concediere nr. A/367/29 iunie 2011 emisă de pârâtă s-a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 28 iulie 2011, în baza art. 65, alin. (1) din Codul muncii, ca urmare a concedierilor colective care au avut loc în cadrul pârâtei.
Conform art. 65, alin. (1) din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar conform art. 65, alin. (2) din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
De asemenea, Tribunalul a reținut că potrivit art. 76, alin. (1), lit. a) din Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea.
Or, astfel cum s-a subliniat anterior, în cuprinsul deciziei de concediere au fost precizate motivele care au stat la baza concedierii reclamantului, făcându-se referire la Programul de restructurare în vederea eficientizării activității pârâtei.
Așadar, date fiind aspectele relevate în cuprinsul Programului de restructurare în vederea eficientizării activității pârâtei referitoare la scăderea volumului de transport pe căile ferate și la prezența tot mai mare a unei concurențe a pieței transporturilor pe căile ferate, tribunalul a reținut că în cauză s-a făcut dovada cauzei reale și serioase în ceea ce privește desființarea locului de muncă de natura celui ocupat de reclamant, în sensul art. 65, alin. (2) din Codul muncii.
Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, pentru nerespectarea prevederilor art. 76, alin. (1), lit. c) din Codul muncii care prevede că decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective. De asemenea, conform art. 69, alin. (2), lit. d) din Codul muncii, în perioada în care au loc consultări, pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris criteriile avute în vedere, potrivit legii și/ sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere. Totodată, conform art. 69, alin. (3) din Codul muncii, „criteriile prevăzute la alin. 2, lit. d) se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță”.
De asemenea, reclamantul a susținut că art. 59, alin. (6) din CCM-ul la nivel de unitate pârâtă pentru anii 2011-2012 sunt cuprinse criteriile care urmează a fi avute în vedere cu ocazia concedierii.
Se reține că în decizia de concediere este menționat că „la aplicarea efectivă a reducerii de personal după reducerea posturilor vacante și evaluarea realizării obiectivelor de performanță conform art. 69 alin. (3)” s-au avut în vedere celelalte criterii. S-a subliniat că deși sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 272 din Codul muncii, pârâta nu a făcut dovada că a procedat, în prealabil concedierii reclamantului, la departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță, potrivit criteriile prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pârâtă (criterii care astfel cum s-a subliniat anterior, nici nu au fost dovedite de pârâtă prin depunerea prevederilor din contractul colectiv de muncă cu privire la acestea), pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
în același sens, s-a amintit că instanța a pus în vedere pârâtei în repetate rânduri să facă dovada efectuării efective a procedurii de evaluare a performanțelor angajaților, procedură care este alta decât cea de evaluare anuală. Cu toate acestea, la dosar a fost depusă din partea pârâtei doar fișa de evaluarea a reclamantului. Simpla afirmație a pârâtei că s-au avut în vedere la evaluare mai multe criterii nu poate fi reținută în lipsa unui proces verbal care să ateste aceasta și conform art. 59 alin. (5) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011, să asigure ierarhizarea salariaților din posturile supuse reducerii.
Pentru toate aceste motive, Tribunalul a apreciat că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, conform art. 78 din Codul muncii.
Ca o consecință, în baza art. 80, alin. (1) din Codul muncii, instanța a anulat decizia de concediere și a dispus anularea ei și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate de care ar fi beneficiat salariatul. Se vor repune părțile în situația anterioară prin reintegrarea reclamantului conform art.80 alin.2 din Codul muncii.
Având în vedere art. 274 C.proc.civ. Tribunalul a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.
împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs pârâta S.C. întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje - C.F.R. I.R.L.U. SA, cu sediul în București, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
în motivarea recursului pârâta a arătat că, deși instanța de fond reține suprimarea efectivă a funcției deținută de reclamant apreciind totodată că desființarea postului a fost o măsură reală și efectivă, refuză să rețină totuși înscrisurile prin care s-a făcut dovada evaluării profesionale a reclamantului.
Mai mult, instanța de fond a făcut o apreciere eronată a incidenței în cauză a dispozițiilor art.78 din Codul muncii, atâta timp cât art. 76 alin. (1) instituie numai obligativitatea înscrierii în decizia de concediere doar a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate. De asemenea, nu s-a ținut seama de fișele de evaluare ce dețin funcții similare cu ale reclamantului, fișe depuse la dosarul cauzei.
Proba respectării criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate s-a realizat în fața instanței de fond prin actul F/118/21.02.2012. Comparativ cu celălalt strungar păstrat în cadrul pârâtei, reclamantul are anumite carențe profesionale și o lipsă a unei calificări superioare. De asemenea, reclamantul nu mai are persoane în întreținere și de asemenea, prezintă antecedente în disciplina muncii astfel cum rezultă din nota de relații din data de 9.05.2007.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată în raport de motivele invocate și din oficiu în temeiul art.3041 și art. 306 alin. (2) C.proc.civ., Curtea de Apel a reținut:
Prin decizia de concediere nr. A/387/29.06.2011 emisă de pârâtă, s-a decis încetarea, în baza art. 65 alin. (1) din Codul muncii, contractului de muncă încheiat cu reclamantul începând cu data de 28.07.2011.
Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul muncii reglementează concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului determinată de desființarea efectivă a locului de muncă ocupat de salariat pentru o cauză reală și serioasă fără legătură cu persoana salariatului.
Astfel fiind, înainte de a verifica orice alte aspecte, Tribunalul în mod corect a verificat dacă prevederile mai sus arătate au fost respectate. Or, din această perspectivă, pârâta a dovedit cauza reală și serioasă în ceea ce privește desființarea postului reclamantului și, de asemenea, că în aplicarea Programului de restructurare în vederea eficientizării activității SC C.F.R. I.R.L.U. SA, desființarea postului a fost efectivă.
Cu toate acestea, respectarea condițiilor mai sus arătate, nu exclude obligativitatea respectării prevederilor art. 69 din Codul muncii, respectiv a criteriilor de departajare a salariaților.
Astfel fiind, criticile recurentei privind contrarietatea considerentelor hotărârii instanței de fond apar ca neîntemeiate.
Chiar dacă s-a dovedit că în cauză au fost au fost respectate dispozițiile art.65, pârâta urma să facă dovada respectării procedurii de concediere, inclusiv a prevederilor art. 69 alin. (2)Codul muncii.
Sub acest aspect reținem că în cuprinsul deciziei contestate s-a făcut referire atât la criteriile prevăzute de art. 59 (6) din Contractul Colectiv de Muncă al SC C.F.R. I.R.L.U. SA pe anul 2011-2012 cât și la cele înscrise în Programul de restructurare în vederea eficientizării societății, întocmit în conformitate cu art. 69 din Codul muncii.
Decizia contestată cuprinde criteriile prioritare precum și criteriile minime de care societatea pârâtă ar fi trebuit să țină seama la reducerea de personal.
Astfel cum rezultă din programul de restructurare amintit ca și din modificarea trimisă de pârâtă Federației Mecanicilor de locomotive din România, în ceea ce privește secția I.R.L.U. Tg - Mureș în cadrul căreia era angajat și reclamantul, aceasta a fost preluată în cadrul secției I.R.L.U. Dej, cu toate acestea rămânând un număr de angajați și în cadrul Atelierului rămas în Tg. Mureș.
Deși, într-adevăr, pârâta a depus fișa de evaluare a reclamantului pentru anul 2010, din care rezultă că acesta a obținut calificativul „foarte bine” din fișele de evaluare ale celorlalți angajați pe posturi similare rezultă că și ceilalți angajați pe posturi similare cu cel ocupat de reclamant, au obținut același calificativ.
în consecință, în vederea stabilirii persoanelor ce urmau să fie concediate trebuiau aplicate, de către pârâtă, criteriile expres prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și în programul de restructurare.
Această dovadă, a aplicării în ordinea menționată a acestor criterii, pârâta nu a efectuat-o nici la fond nici în recurs. Doar faptul că reclamantul nu are persoane în întreținere nu are relevanță în condițiile în care nu s-a efectuat o situație comparativă cu ceilalți angajați, nefiind depusă la dosar, astfel, modalitatea în care s-a făcut efectiv selecția. Nici faptul că reclamantul ar fi avut antecedente disciplinare nu face dovada aplicării efective a criteriilor de selecție. Dincolo de faptul că nu s-a depus o decizie de sancționare definitivă, nu s-a făcut dovada că celălalt angajat pe post similar, ar fi fost lipsit de astfel de antecedente.
în consecință, atâta timp cât nu s-a depus o analiză comparativă a performanțelor fiecărui salariat precum și a celorlalte criterii menționate în programul de restructurare, nu se poate reține respectarea acestor criterii.
Astfel fiind, în mod corect a apreciat instanța de fond, plecând de la concluzia nerespectării de către pârâtă a unora din etapele procedurii concedierii colective, cp deciziile de concediere sunt lovite de nulitate.
Față de considerentele reținute, în temeiul art.312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea de Apel a respins recursul declarat de pârâta S.C. întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje - C.F.R. I.R.L.U. SA, cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 868 din 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 5088/102/2011.
| ← Contestaţie împotriva deciziei de concedie. | Litigiu de muncă - obligaţie de a face. Constatarea faptului... → |
|---|
