Litigiu de muncă - obligaţie de a face. Constatarea faptului că locul de muncă în care este încadrat reclamantul se încadrează în grupa I de muncă, conform prevederilor art. 3, art. 6 şi art. 7 din Ordinul nr. 50/1990
| Comentarii |
|
Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca in vederea pensionarii a fost emis în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenta sociala si in conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului, şi precizează locurile de munca, activităţile şi categoriile de personal care lucrează în condiţii deosebite, ce se încadrează în grupele I si II de munca în vederea pensionarii. Acest ordin vizează încadrarea în grupele I şi II de muncă atât pentru perioada anterioara datei de 18.03.1969 cât şi perioada lucrată după aceasta dată. Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de munca şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.
Secţia I civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1451 din 20 septembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 1341 din 4.05.2012 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 1311/102/2011 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții P.I. și S.I. în contradictoriu cu pârâții S.C. Filiala de Distribuție a Energiei Electrice „E.D.T.S.” SA și SC Filiala de Distribuție a Energiei Electrice „E.D.T.S.” SA - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pentru perioada 1969-1990 sunt aplicabile dispozițiile Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1061/1968, Decretului nr.215/1977 și Ordinului nr. 50/1990. Pentru această perioadă locul de muncă al reclamanților nu se încadrează în grupa I sau II de muncă după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și din actele normative menționate.
Tribunalul a mai reținut că din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din cartea de muncă și fișele de post anexe la contractul individual de muncă, rezultă că funcțiile de electrician ocupate de reclamanți au fost incluse doar în categoria grupei a III-a de muncă, în urma îndeplinirii procedurilor de evaluare a locurilor de munca de către administrația unității pârâte și sindicatul liber constituit .
S-a mai reținut că funcțiile pe care reclamanții le-au deținut nu se regăsesc în Metodologia privind personalul si activitățile din Filiala de Rețele Electrice care sunt încadrate in grupa I sau II a de munca întocmite in baza Ordinului nr. 50/1990.
împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii formulate și constatării faptului că în perioadele 7.07.1975-1.05.1976, 1.03.1978-1.04.2001 pentru P.I. și respectiv 6.08.1971-1.12.1972, 7.12.1974-1.04.2001 pentru S.I. și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă.
în motivarea recursului, recurenții au arătat că au dovedit cu martorul A. Ștefan faptul că și-au desfășurat activitatea de electricieni în locuri de muncă grele, periculoase, similare celor în care își desfășoară activitatea electricienii din cadrul căilor ferate.
Recurenții au mai invocat discriminarea față de alte persoane aflate în situații similare, cărora li s-a recunoscut prin hotărâre judecătorească încadrarea locului de muncă în grupa I.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.proc.civ., instanța de control judiciar a constat că recursul promovat de reclamanți este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au fost angajați la unitatea pârâtă în funcția de electrician și au solicitat să se constate că locul de muncă al acestora se încadrează în grupa I de muncă, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990 art. 3,6 și 7.
Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca in vederea pensionarii a fost emis în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta sociala si in conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, și precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I si II de munca în vederea pensionarii.
Acest ordin vizează încadrarea în grupele I și II de muncă atât pentru perioada anterioara datei de 18.03.1969 cât și perioada lucrată după aceasta dată.
Astfel, potrivit pct. 13 - 15 din Ordinul nr. 50/1990 perioada lucrată după data de 18.03.1969 se încadrează în grupele I și II de munca în conformitate cu prevederile acestui ordin ce înlocuiește Ordinele nr. 59/1969, 105/1976 si 210/1977 ale Ministrului Muncii și Ministrului Sănătății, care își încetează aplicabilitatea.
Pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea in grupele I si II de munca se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin Precizările Ministrului Muncii și Ministrului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Pentru perioada lucrată între 1.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de munca, de asemenea, nu este condiționată de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația sa analizeze și sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării acestui ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu 18.03.1969.
Raportat la reglementările menționate și mențiunile din carnetul de munca, posturile ocupate de reclamanți în perioada în discuție, respectiv electrician, si electrician exploatare, dispecer energetic nu se regăsesc în nici una din categoriile profesionale, activitățile sau locurile de muncă prevăzute în anexa I si II.
Funcțiile pe care reclamanții le-au deținut nu se regăsesc în Metodologia privind personalul si activitățile din Filiala de Rețele Electrice care sunt încadrate in grupa I sau II a de munca întocmite in baza Ordinului 50/1990.
în concluzie, în perioada 7.07.1975 - 1.05.1976, 1.03.1978 - 1.04.2001 pentru P.I. și respectiv 6.08.1971 - 1.12.1972, 07.12.1974 - 1.04.2001 pentru S.I., reclamanții nu au beneficiat de încadrarea în grupa I de munca, iar funcția ocupată de aceștia nu a fost recunoscuta nici pana in anul 1969 si nici ulterior acestei date ca fiind exercitată în condiții grele de muncă, nefiind aplicabile prevederile Ordinului nr. 50/1990.
Nu pot fi primite nici argumentele referitoare la faptul că s-ar fi dovedit cu proba testimonială administrată împrejurarea că reclamanții și-ar fi desfășurat activitatea în condiții similare personalului din căile ferate și că această proba ar fi suficientă pentru admiterea cererii formulate, iar adresa nr. 84823 din 7.11.1990 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu este relevantă în speță, întrucât se referă la o situație diferită de cea invocată de reclamanți.
De asemenea, discriminarea invocată de reclamanți în raport de situația martorului A.Ș. nu a fost dovedită, nedepunându-se la dosarul cauzei vreo hotărâre judecătorească în acest sens. Oricum, pentru a se afla într-o astfel de situație reclamanții ar trebui să poată face dovada existenței unei practici judiciare constate în sensul admiterii unor astfel de cereri, însă nu s-a administrat o atare dovadă în cauză.
în consecință, constatând că nu este incident nici un motiv de nelegalitate, în temeiul prevederilor art. 312 C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanții P.I. și S.I. împotriva sentinței civile nr. 1341 din 4.05.2012 pronunțată în dosarul nr. 1311/102/2011 al Tribunalului Mureș.
| ← Litigiu de muncă. Contestaţie formulată împotriva deciziei... | Litigiu de muncă - drepturi băneşti. Recurs împotriva... → |
|---|
