Litigiu de muncă. Contestaţie formulată împotriva decizie de concediere
| Comentarii |
|
Postul pe care l-a ocupat reclamantul a fost desfiinţat, motivul pentru care s-a produs acest lucru fiind de natură financiară. Faptul că în statul de funcţii a protopopiatului au rămas alţi angajaţi nu duce la concluzia că desfiinţarea locului de muncă al reclamantului nu a avut o cauză serioasă. Desfacerea contractului de muncă al reclamantului a fost generată de o desfiinţare efectivă a postului acestuia, iar cauza financiară invocată de pârât este una serioasă.
Secţia I civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 885 din 29 mai 2012
Prin contestația înregistrată la 17.01.2011 la Tribunalul Harghita, reclamantul P.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Protopopiatul Ciuc Superior, anularea deciziei de concediere nr. 443/22.12.2010 emisă de către pârâtă, obligarea pârâtei la reîncadrarea sa în funcția deținută anterior actului de concediere, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, și reactualizate de care a fost lipsit în urma concedierii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul P.C.S.- Punct de lucru P.R.C. Lunca de Sus în funcția de administrator, funcție pe care a îndeplinit-o până la data desfacerii contractului de muncă. De asemenea, reclamantul a arătat că măsura desfacerii contractului individual de muncă are la bază considerente de ordin subiectiv, determinate de reaua voință a reprezentantului P.C.S. și nu pe baza unor criterii obiective. De asemenea, reclamantul a arătat că decizia contestată a fost emisă de o persoană fără capacitate procesuală.
în fine, reclamantul a arătat că decizia atacată încalcă prevederile art. 61 - 67, respectiv 76 și 78 C.muncii.
Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 468/9.02.2012 a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea deciziei de concediere, a obligat pârâta să procedeze la reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei de concediere, a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate de care a fost lipsit în urma concedierii. De asemenea, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
în considerentele hotărârii, Tribunalul Harghita a arătat următoarele:
Reclamantul a fost angajat la data de 01.08.2009 în cadrul P.C.S.- Punct de lucru P.R.C. Lunca de Sus, îndeplinind funcția de administrator.
La data de 22.12.2010, prin decizia nr. 443, angajatorul - pârâtul Protopopiatul Ciuc Superior a încetat contractul individual de muncă al reclamantului, în temeiul prevederilor art. 65 alin. (1) din C.muncii, ținându-se cont de hotărârea Adunării Generale a Consiliului Parohial din data de 28.11.2010, care viza desființarea unui loc de muncă, pentru considerente de reorganizare și restructurare a personalului salariat.
Din conținutul adresei nr. 190/1.09.2010, emisă de Protopopiatul romano-catolic Ciuc rezultă necesitatea reducerii personalului administrativ al P.R.C. Lunca de Sus, din motive de ordin financiar.
La data de 30.11.2010, reclamantului i s-a comunicat notificarea nr. 245/2010, prin care i se aducea la cunoștință că P.R.C. Lunca de Sus se află într-un proces de reorganizare a activității, respectiv restructurarea postului de administrator, actul ținând loc și de preaviz.
Decizia de concediere a fost emisă în formă scrisă, fiind motivată în fapt și în drept, în conținutul acesteia regăsindu-se motivele care au determinat concedierea și durata preavizului.
Potrivit art. 65 alin. (2) C.muncii , în raport cu probatoriul administrat în cauză, pârâtul nu a dovedit existența în mod concret a necesității reducerii postului reclamantului, în contextul dificultăților financiare invocate și nedovedite. Astfel, din cuprinsul statelor de personal rezultă că, din totalul de 5 posturi de administrator a fost restructurat doar un singur post, acela ocupat de reclamant. Acest lucru poate duce la concluzia unei lipse de obiectivitate în aplicarea prevederilor art. 65 alin. (1) din C.muncii, în contextul în care sunt cunoscute și divergențele dintre reclamant și preotul paroh al P.R.C. Lunca de Sus.
Sunt sugestive în acest sens plângerea penală depusă de reclamant împotriva preotului paroh, precum și adresa nr. 28/13.10.2010, prin care i se cere reclamantului să-și depună demisia, în caz contrar, reclamantului urmând a i se desface disciplinar contractul de muncă.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea pe fond a cererii reclamantului.
în considerentele recursului s-a arătat că măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului a avut loc ca urmare a problemelor financiare pe care pârâtul le are. în luna august 2010, A.R.C. Alba Iulia a comunicat pârâtului faptul că finanțarea salariilor de către Statul Român va fi sistată începând cu luna decembrie 2010, ceea ce impune restructurări și disponibilizări. Acesta este motivul pentru care pârâtul a luat măsura desfacerii contractului de muncă al reclamantului, în temeiul art. 65 C.muncii , deși încă din luna septembrie, reclamantul a avut abateri disciplinare grave.
Instanța de fond a apreciat eronat că nu s-a dovedit necesitatea reducerii postului reclamantului, deși s-au depus la fondul cauzei atât adresa Arhiepiscopiei Alba Iulia, cât și statul de funcții, precum și adresa nr. 190/2010, din care rezultă problemele financiare cu care se confruntă pârâtul.
Niciodată, subliniază pârâtul, nu s-a susținut că desfacerea contractului de muncă ar fi avut drept cauză abateri disciplinare sau inaptitudini ale reclamantului, măsura adoptată față de acesta având drept scop reducerea cheltuielilor.
Un alt aspect invocat de pârât este acela că reclamantul a beneficiat în urma desfacerii contractului individual de muncă de măsuri de protecție socială, reglementate de Legea nr. 76/2002.
La recurs s-au atașat următoarele documente : adeverința nr. 5017/2012 emisă de A.J.O.F.M. Harghita, adresa nr. 190/2010 emisă de Protopopiatul Ciuc, adeverința nr. 257/2011 emisă de A.R.C. Alba Iulia, referatul de constatare și procesul-verbal încheiat de P.R.C. Lunca de Sus cu privire la activitatea reclamantului.
Verificând hotărârea atacată, Curtea a constat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 65 din C.muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desființarea locului de muncă trebuind să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Aceste dispoziții arată că pentru a putea fi incidente trebuie îndeplinite două condiții, și anume o desființare reală a postului, care să fie determinată de o cauză reală și serioasă.
Adeverința nr. 257/2011, emisă de A.R.C. Alba Iulia dovedește faptul că postul pe care l-a ocupat reclamantul a fost desființat, motivul pentru care s-a produs acest lucru fiind de natură financiară.
Este adevărat că din cele 5 posturi de administrator cuprinse în statul de personal al protopopiatului s-a desființat doar unul singur, dar aceasta nu poate duce în mod automat la concluzia că desființarea postului s-a făcut nu pe criterii obiective, generate de lipsa fondurilor, ci pe unul de natură subiectivă. în privința cauzei ce a determinat această desființare, A.R.C., adică forul superior și nicidecum protopopiatul ori parohia la care lucra reclamantul, a arătat că motivele desființării postului sunt de natură financiară. La rândul său, Protopopiatul Ciuc a comunicat, prin adresa nr. 190/2010 P.R.C. Lunca de Sus, unde lucra efectiv reclamantul, necesitatea reducerii personalului administrativ, datorită unor probleme grave financiare. Așadar, argumentația reclamantului, cum că desfacerea contractului de muncă a fost determinată și promovată de jos în sus, urmare a conflictelor personale dintre preotul paroh și reclamant nu se susțin, pentru că actele depuse la dosar dovedesc că măsura de desfacere a contractului de muncă a fost generată de solicitarea forurilor superioare, adresată P.R.C. Lunca de Sus, de a restrânge personalul.
Este adevărat că, cel puțin din documentele depuse de reclamant la dosar ar rezulta existența unei situații conflictuale între reclamant și preotul paroh din Lunca de Sus, însă acest lucru nu poate duce automat la concluzia că desfacerea contractului de muncă a avut drept scop „pedepsirea” reclamantului pentru insubordonarea față de preotul paroh.
Mai mult, nici chiar faptul că în statul de funcții a protopopiatului au rămas alți angajați nu duce la concluzia că desființarea locului de muncă al reclamantului nu a avut o cauză serioasă.
Pârâtul, în calitate de angajator, este cel care stabilește modul în care poate face ca activitatea din cadrul protopopiatului să se desfășoare eficient și cu cheltuieli mai puține.
în concluzie, Curtea a constat că desfacerea contractului de muncă al reclamantului a fost generată de o desființare efectivă a postului acestuia, iar cauza financiară invocată de pârât este una serioasă.
Pentru aceste motive, instanța a admis recursul și a modificat hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
| ← Litigiu de muncă. Drepturi băneşti | Litigiu de muncă. Drepturi băneşti - obligarea angajatului... → |
|---|
