Litigiu functionari publici - obligatia de a face. Jurisprudență Contracte de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 1040 din data de 25.11.2015
Dosar nr. XXX/40/2015 Obligația de a face
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
SENTINȚA NR. XXXX
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Președinte -
Grefier -
La ordine judecarea acțiunii formulate de reclamanții C. E., A. I., T. D., C. D., T. D., C. F., B. M., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a comunei X, județul Botoșani și Consiliul Local al comunei X, județul Botoșani, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că reclamanții au exprimat un punct de vedere față de excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu la termenul de judecată din xx.xx.xxxx.
Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și poziția procesuală a părților și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa contestării dispozițiilor privind reducerile salariale.
T R I B U N A L U L,
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții C. E., A. I., T. D., C. D., T. D., C. F., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a comunei X, județul Botoșani și Consiliul Local al comunei X, județul Botoșani, au solicitat:
- obligarea pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate în perioada iulie 2010-decembrie 2012 și salariul calculat prin aplicarea dispozițiilor Legii 330/2009, 285/2010, 283/2011, cu deducerea diferențelor salariale încasate în temeiul OUG 19/2012,
- obligarea pârâților la plata de daune-interese constând în actualizarea cu rata inflației a diferențelor solicitate, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată pentru aceeași perioadă.
În drept au fost invocate: Legea nr.330/2009, Legea nr.285/2010, Legea 283/2011, O.U.G. nr.19/2012 și ale art.166 alin. 4 din Codul Muncii, art.1530, 1531 și 1535 din Codul civil.
Prin încheierea de ședință din xx.xx.xxxx s-a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate de reclamantă a numitei B. M., astfel cum s-a solicitat prin cererea de completare a acțiunii (fila 66 dosar), cerere ce a fost formulată până la primul termen de judecată, fiind aplicabile astfel prevederile art. 204 Cod procedură civilă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat următoarele:
Sunt angajați ai comunei X și ca urmare a aplicării Legii nr.118/210, au suferit diminuarea salariului în mod nejustificat cu 25%. Deși această lege urma să-și înceteze efectele la data de 31.12.2010, urmând ca după această dată să fie aplicată Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, întregirea salarială nu s-a realizat pe deplin, deoarece majorarea s-a făcut numai cu 15%, însă asupra bazei diminuate și nu a bazei salariale inițiale (cea de dinaintea aplicării Legii 118/2010).
Nici ulterior, prin O.U.G. nr.19/2012 nu s-au corectat erorile privind aplicarea Legii nr.330/2009, astfel încât au apărut diferențe semnificative între salariul efectiv încasat și salariul calculat prin aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate.
În ceea ce privește daunele-interese solicitate, precum și dobânzile penalizatoare, precizează reclamanții că I.C.C.J s-a pronunțat în Decizia nr.2/17.02.2014, în sensul reparării integrale a prejudiciului.
În dovedire, contestatorii au depus la dosar înscrisuri.
Pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a comunei X, județul Botoșani și Consiliul Local al comunei X, județul Botoșani nu au depus la dosar puncte de vedere față de acțiunea formulată.
În cursul procedurii scrise, potrivit art. 200 Cod procedură civilă, instanța de contencios administrativ a pus în vedere reclamanților să precizeze obiectul judecății, în sensul de a indica care sunt dispozițiile contestate prin care au fost stabilite drepturile salariale solicitate, urmând ca acestea să fie depuse la dosarul cauzei.
Prin cererea depusă la fila 47 dosar, reclamanții au depus dispozițiile prin care s-au stabilit reduceri salariale în conformitate cu Legea nr. 118/2010, precum și dispozițiile de reîncadrare și stabilirea drepturilor salariale din anii 2011 și 2012, precizând că cererea de chemare în judecată are ca obiect restituirea cu titlu retroactiv a drepturilor salariale reținute nelegal în perioada iulie 2010 - decembrie 2012, fără însă a-și modifica acțiunea, în sensul de a solicita anularea acestor dispoziții, cu consecința înlăturării reducerilor salariale și restituirii acestora.
Ca urmare, analizând acțiunea, așa cum a fost formulată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 194 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.
Obiectul desemnează pretenția concretă dedusă spre soluționare instanțelor judecătorești prin cererea de chemare în judecată, prin care se urmărește respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim.
Întrucât prin acțiunea formulată reclamanții s-a adresat instanței de contencios administrativ a Tribunalului Botoșani, aceasta trebuie să respecte cerințele Legii 554/2004 privind introducerea acțiunii .
Astfel, instanța constată că reclamanții au obligația prevăzută de art. 194 lit. c din codul de procedură civilă de a indica obiectul cererii - așa cum acesta este reglementat distinct prin art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 - trebuind să arate care este actul administrativ contestat și să-l atașeze la dosarul cauzei.
Instanța observă că, deși dispozițiile privind drepturile salariale au fost atașate la dosarul cauzei, totuși reclamanții nu au modificat obiectul judecății, în sensul că nu au solicitat anularea sau modificarea acestor dispoziții în ceea ce privește drepturile salariale criticate, iar în lipsa acestor precizări, instanța nu poate extinde obiectul judecății întrucât astfel ar încălca principiul disponibilității părților în procesul civil, având în vedere că potrivit art. 9 din Codul de procedură civilă "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.";
Totodată, instanța a oferit acestora posibilitatea completării acțiunii până la primul termen de judecată, în condițiile prevăzute de art. 204 pct. 1 Cod procedură civilă, însă reclamanții nu și-au modificat acțiunea în sensul solicitat.
Ca urmare, instanța, prin încheierea de ședință din xx.xx.xxxx a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa contestării dispozițiilor privind reducerile salariale, acordând părților posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere față de această excepție.
Reclamanții, prin precizările depuse la dosar, au solicitat respingerea excepției, motivat de faptul că au investit instanța cu o acțiune în restituirea drepturilor salariale, în considerarea calității lor de salariați ai primăriei și nu de funcționari publici.
În vederea soluționării excepției, instanța constată următoarele:
Așa cum rezultă din tabelul nominal anexat de către reclamanți la fila 9 dosar, aceștia au calitatea de funcționari publici ai Primăriei comunei X, motiv pentru care instanța nu poate reține apărarea acestora referitoare la faptul că acțiunea a fost introdusă în considerarea calității lor de salariați.
Ca urmare, raportul generator al conflictului supus judecății are natura juridică a raportului de serviciu, așa cum este definit de art. 1 alin. 1 din Legea privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999, respectiv, privește raportul juridic dintre funcționarul public și autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, regimul general fiind stabilit de această lege.
Conform art. 109 din aceeași lege, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Așa fiind, întrucât textul art. 109 din Legea nr. 188/1999 trimite generic la instanța de contencios administrativ cu privire la competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, trimiterea se socotește a fi făcută la toate dispozițiile corespunzătoare ale Legii nr. 554/2004, cu tot ansamblul de consecințe, inclusiv în planul procedurii de sesizare și de judecată a unor astfel de litigii.
Astfel , contenciosul funcției publice se diferențiază semnificativ de contenciosul de drept comun al muncii, chiar dacă raportul juridic de serviciu este un raport juridic atipic de muncă, dat fiind regimul juridic diferit de reglementare sub aspectul dreptului material al celor două raporturi juridice cât și sub aspect procesual.
Din această perspectivă, pentru a statua dacă instanța de contencios administrativ a fost legal sesizată cu un conflict ce are la bază un raport juridic de serviciu, nu se urmează regulile specifice din materia de drept comun a jurisdicției muncii, ci regulile speciale, specifice, proprii procedurii contenciosului administrativ.
Față de aceste principii și reguli, urmează ca instanța să cerceteze dacă cererile reclamanților prevăzute în petitul acțiunii pot constitui obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, reținând următoarele:
Reducerile salariale au fost dispuse în baza Legii 118/2010, anexate la dosar, fiind solicitată prin acțiune restituirea acestora, în lipsa contestării dispozițiilor în baza cărora au fost operate - cerere reiterată prin precizările de la fila 47 dosar. Totodată s-au contestat și drepturile salariale stabilite pentru anii următori, respectiv 2011 și 2012.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța observă că reclamanții au luat cunoștință de existența acestor acte administrative ce au fost emise în anul 2010, respectiv, în anii 2011 și 2012, precum și de existența actelor normative și administrative de reîncadrare în funcție și de stabilire a drepturilor salariale diminuate, având posibilitatea să le conteste cu respectarea termenelor și condițiilor prevăzute de lege.
Aceștia însă nu au contestat în instanță dispozițiile privind drepturile salariale și nici nu au urmat procedura prealabilă adresată emitentului actelor administrative, solicitând în mod direct restituirea diferențelor salariale prin acțiunea de față.
Ca urmare, instanța constată că obiectul acțiunii nu se pliază pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, de vreme ce petitul unic al acțiunii vizează obligarea pârâtei la restituirea reținerilor salariale de 25%, și respectiv a diferențelor salariale aferente anilor 2011 și 2012, fără să se creară mai întâi, în mod expres, anularea actelor administrative prin care acesta s-au dispus reduceri salariale și apoi, în funcție de această soluție, să se solicite recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă foarte clar din economia dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, instanța apreciază că diferențele salariale solicitate prin acțiune pot constitui obiectul judecății în contencios administrativ, doar cu caracter subsecvent, acțiunea principală trebuind a fi aceea a anulării parțiale a dispozițiilor privind stabilirea acestor drepturi salariale, dispoziții de care reclamanții au cunoștință și care au fost atașate de aceștia la dosarul cauzei.
În acest sens s-a pronunțat doctrina în materie, prin care s-a precizat că trebuie remarcat că acțiunea în răspundere patrimonială constituie un accesoriu al acțiunii în anulare, cercetarea condițiilor răspunderii pentru paguba cauzată de un act administrativ sau de un refuz neputând face abstracție de sfera condițiilor acțiunii în anulare însăși, cererea judecându-se după regulile aplicate acțiunii în anulare (a se vedea Legea contenciosului administrativ, comentată și adnotată, Gabriela Bogasiu, pag. 483).
În considerarea tuturor celor anterior arătate, instanța apreciază că cererea reclamanților nu întrunește condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni în contencios administrativ, motiv pentru care va respinge ca inadmisibilă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulate de reclamanții C. E. A. I., T. D., C. D., T. D., C. F., B. M. toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat S. I. - Botoșani, str. X nr. Y, județul Botoșani, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a comunei X, județul Botoșani și Consiliul Local al comunei X, județul Botoșani.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Botoșani.
Pronunțată în ședință publică din xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← exercitarea autorităţii părinteşti + STABILIRE DOMICILIU... | Conflict de muncă având ca obiect contestaţie împotriva unei... → |
|---|
