Modificarea unilaterală a felului muncii. Nelegalitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 341/A din data de 09.07.2014
Prin Decizia nr. 55/2014 a Curții Constituționale a fost admisă obiecția de neconstituționalitate formulată și s-a constatat că dispozițiile Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2013 sunt neconstituționale, în decizia respectivă reținându-se că neconstituționalitatea legii menționate vizează și ordonanța de urgență. Ulterior pronunțării acestei decizii, prin Legea nr. 92/2014, a fost respinsă OUG nr. 77/2013.
Organigrama de care s-a prevalat pârâta a fost anulată prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. 425/43/2013 al Curții de Apel Târgu-Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal.
În contextul în care singurul temei care a stat la baza modificării organigramei unității pârâte și pe cale de consecință la baza emiterii deciziei contestate de reclamantă l-au constituit prevederile OUG nr. 77/2013, care a fost declarată neconstituțională și ulterior legea de aprobare a acestei ordonanțe a fost respinsă, măsura dispusă de pârâtă nu mai are nicio justificare.
Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat că, în mod corect a reținut prima instanță că, prin decizia contestată, pârâta a modificat unilateral clauza din contractul individual de muncă al reclamantei referitoare la felul muncii, fiind încălcate astfel prevederile art. 41 din Codul muncii.
- O.U.G. nr. 77/2013
Prin sentința civilă nr. 368 din 18 martie 2014, pronunțată în dosarul nr. 5024/102/2013, Tribunalul Mureș a dispus următoarele:
- a admis acțiunea civilă formulată de B. A. I. în contradictoriu cu pârâta A. B. A. Mureș;
- a anulat decizia nr. 431/30.08.2013, emisă de pârâtă;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.060 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamanta a fost încadrată la unitatea angajatoare pârâtă în funcția de șef serviciu resurse umane, relații cu publicul și administrativ.
Prin hotărârea nr. 7/30.07.2013, unitatea pârâtă și-a avizat noua organigramă și noul stat de funcții, înaintând aceste acte juridice, în proiect, spre aprobare, Administrației Naționale "A. R.";.
Prin decizia nr. 431/30 august 2013, pârâta a schimbat funcția reclamantei, din "șef serviciu resurse umane, relații cu publicul și administrativ"; în cea de "specialist în resurse umane";, invocând prevederile art. 40 alin.1 din Codul muncii.
Începând cu data de 1 septembrie 2013, a intrat în vigoare o nouă organigramă a unității pârâte, prezentând modificări la compartimentul resurse umane, relații cu publicul și administrativ, față de organigrama valabilă anterior, în sensul transformării unui post de conducere într-unul de execuție.
La data de 4 septembrie 2013, unitatea angajatoare pârâtă a prezentat salariatei reclamante, un proiect de act adițional la contactul individual de muncă, având ca obiect schimbarea clauzei privind felul muncii (schimbarea funcției în cea de specialist resurse umane), însă reclamanta a refuzat să își dea acordul pentru perfectarea acestui act juridic.
Față de această stare de fapt, instanța a reținut că decizia nr. 431/30 august 2013 este lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 8 alin.1, art. 41 alin.1-2 coroborat cu art. 41 alin. 3 lit. c din Codul muncii.
Astfel, clauza esențială privind felul muncii nu putea fi modificată unilateral de pârâta angajatoare, fără acordul salariatei reclamante.
Părțile nu s-au aflat în niciunul dintre cazurile și condițiile de excepție prevăzute de Codul muncii, în care ar fi fost posibilă modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.
Prevederile art. 40 alin.1 din Codul muncii, invocate în decizia contestată, nu reglementează dreptul angajatorului pârât de a modifica unilateral contractul individual de muncă.
De asemenea, nici desființarea locului de muncă al reclamantei sau transformarea postului acesteia (dintr-o funcție de conducere într-o funcție de execuție) nu conferă angajatorului competența legală de a modifica unilateral contractul individual de muncă al salariatei reclamante, cu atât mai mult cu cât aceasta nu și-a manifestat acordul prealabil.
Constatând încălcarea principiului consensualității, care guvernează raporturile de muncă dintre părți (art. 8 alin.1 din Codul muncii) și văzând dispozițiile art. 451 alin.1, art. 452 și art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a dispus în sensul celor consemnate în dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta Administrația Națională "A. R."; A. B. A. Mureș și a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului pârâta a arătat că prima instanță a reținut că decizia atacată de reclamantă este nelegală, însă trebuie avut în vedere faptul că decizia respectivă reprezintă actul de punere în aplicare a organigramei aplicabilă începând cu data de 01.09.2013 și câtă vreme actele de aprobare a organigramei nu au fost declarate nelegale, prezumția de legalitate a deciziei nr. 431/2013 este aplicabilă.
S-a mai invocat faptul că în speță nu este vorba despre varianta "clasică"; de modificare a felului muncii din funcție de conducere în funcție de execuție, modificarea respectivă fiind determinată de transformarea funcției de conducere în funcție de execuție, astfel că angajatorul nu mai avea obligația de a solicita acordul salariatului, în condițiile în care în organigramă nu mai există funcția de conducere.
În ceea ce privește noua organigramă s-a precizat că modificările aduse organigramei existente anterior au survenit în urma intrării în vigoare și aplicării dispozițiilor OUG nr. 77/2013.
Pârâta a susținut că în mod greșit a apreciat prima instanță că desființarea locului de muncă al reclamantei sau transformarea postului acesteia (dintr-o funcție de conducere într-o funcție de execuție) nu conferă angajatorului competența legală de a modifica unilateral contractul individual de muncă al salariatei reclamante, în condițiile în care angajatorul a făcut aplicarea prevederilor art. 3 alin. 3 lit. b din OUG nr. 77/2013 și în conformitate cu aceste prevederi în cadrul serviciului în care își desfășura activitatea reclamanta nu mai era întrunit numărul necesar de posturi pentru a exista "serviciu"; și implicit funcția de "șef serviciu";. În cazul în care situația modificării organigramei ar trebui solicitat acordul salariatului, ar însemna că angajatorul nu își mai poate exercita dreptul prevăzut de art. 40 alin. 1 lit. a din Codul muncii, respectiv acela de a stabili organizarea și funcționarea unității.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466-482 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta B. A. I. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, invocând faptul că decizia unilaterală de modificare a felului muncii fără consimțământul reclamantei și fără încheierea unui act adițional este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării prevederilor din Codul muncii aplicabile în materie, iar prima instanță, prin hotărârea atacată, nu a făcut altceva decât să dea eficiență acestor prevederi legale.
În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că prin emiterea dispoziției contestată de reclamantă s-a conformat dispozițiilor OUG nr. 77/2013 s-a arătat că legalitatea actelor administrative de modificare a organigramei a fost analizată în dosarul nr. 425/43/2013 al Curții de Apel Târgu-Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal și în dosarul respectiv, prin sentința pronunțată, s-a dispus anularea organigramei invocată de pârâtă.
S-a susținut că în acel dosar instanța a avut în vedere atât argumentele reclamantei, cât și incidența Deciziei nr. 55/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile Legii de aprobare a OUG nr. 77/2013 sunt neconstituționale.
Reclamanta a mai invocat faptul că modificarea felului muncii din contractul său de muncă nu se putea face decât cu acordul său.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate și în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 431/30.08.2013, emisă de pârâta A. B. A. Mureș s-a dispus schimbarea, începând cu data de 01.09.2013, a funcției deținută de reclamanta B. A. I. din funcția de șef serviciu Resurse Umane, Relații cu Publicul și Administrativ în funcția de specialist în Resurse Umane.
Pârâta a susținut faptul că decizia sus-menționată a fost emisă ca urmare a punerii în aplicare a noii organigrame a A. B. A. Mureș, iar organigrama respectivă fost întocmită în urma intrării în vigoare și aplicării prevederilor OUG nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.
Prin art. 3 din ordonanța menționată s-a prevăzut că instituțiile și autoritățile publice prevăzute la art. 1 alin. 1, între care se află și pârâta, au obligația să își modifice structurile funcționale, în conformitate cu prevederile din acest act normativ.
În acest context, în cadrul compartimentului resurse umane, relații cu publicul și administrativ al pârâtei, s-a procedat la transformarea unui post de conducere într-unul de execuție și ca atare s-a emis de către pârâtă decizia nr. 431/30.08.2013.
În privința OUG nr. 77/2013 trebuie precizat faptul că prin Decizia nr. 55/2014 a Curții Constituționale a fost admisă obiecția de neconstituționalitate formulată și s-a constatat că dispozițiile Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2013 sunt neconstituționale, în decizia respectivă reținându-se că neconstituționalitatea legii menționate vizează și ordonanța de urgență. Ulterior pronunțării acestei decizii, prin Legea nr. 92/2014, a fost respinsă OUG nr. 77/2013.
Totodată trebuie precizat că și organigrama de care s-a prevalat pârâta a fost anulată prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. 425/43/2013 al Curții de Apel Târgu-Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal, sentința pronunțată nefiind însă definitivă.
S-a constatat astfel că în contextul în care singurul temei care a stat la baza modificării organigramei unității pârâte și pe cale de consecință la baza emiterii deciziei contestate de reclamantă l-au constituit prevederile OUG nr. 77/2013, care a fost declarată neconstituțională și ulterior legea de aprobare a acestei ordonanțe a fost respinsă, măsura dispusă de pârâtă nu mai are nicio justificare.
Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că prin decizia contestată, pârâta a modificat unilateral clauza din contractul individual de muncă al reclamantei referitoare la felul muncii, fiind încălcate astfel prevederile art. 41 din Codul muncii.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, Curtea a reținut că hotărârea atacată este temeinică și legală, urmând a o păstra și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
| ← Modificarea unilaterală a clauzelor contractului individual de... | Ucenici. Stagiu de cotizare. . Jurisprudență Pensii → |
|---|
