Obligativitatea procedurii de efectuare a cercetării prealabile
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 328 din data de 12.02.2013
Obligativitatea procedurii de efectuare a cercetării prealabile
Decizia civilă nr.328/12.02.2013 a Curții de Apel Galați
Prin cererea formulată contestatoarea MD, în contradictoriu cu intimata D.S., a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare și a raportului nr. ….
A susținut în motivarea cererii că a îndeplinit funcția de director economic în cadrul D.S. și în această calitate a fost sancționată prin decizia contestată prin diminuarea salariului cu 5% pe o perioadă de o lună.
Pentru aplicarea acestei sancțiuni s-a avut în vedere că în perioada 01-12 noiembrie 2010 echipa de control tehnic din cadrul R.N.P. R. a efectuat un control de fond la O.S.F., rezultatele acestui control fiind cuprinse în Raportul nr…./2011, iar în urma acestui control s-a stabilit săvârșirea anumitor abateri în sarcina contestatoarei.
Contestatoarea a susținut că nu a săvârșit acestei abateri pentru că nu a făcut decât să eșaloneze plățile pentru doi agenți cu care pârâta desfășura activități profitabile și aceste eșalonări ar fi condus la evitarea blocajelor economice.
Decizia este nelegală pentru că pârâta nu a efectuat o cercetare disciplinară, nu a făcut dovada că prin activitatea contestatoarei s-a produs vreo pagubă și nu a ținut seama de explicațiile și lămuririle pe care le-a dat.
A solicitat să se anuleze decizia de sancționare și să fie exonerată de răspundere.
Pârâta a solicitat prin întâmpinarea depusă să se respingă contestația ca neîntemeiată.
A susținut că abaterea disciplinară a fost constatată după procedura prevăzută la art. 100 al. (5) din CCM 2010-2011, iar contestatoarei i s-a luat notă explicativă astfel că a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere.
Reclamanta a invocat excepția nulității absolute a deciziei de sancționare susținând că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 251 Codul muncii, respectiv fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, fiind încălcate pentru aceleași motive și dispozițiile art. 107 al. (2) și următoarele din CCM 2010-2011, precum și Regulamentul intern al RNP R.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Este adevărat că art. 251 al. (1) Codul muncii dispune că, sub sancțiunea nulității absolute, sancțiunea disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile și acest principiu este reluat la art. 107 al. (2) din CCM 2010-2011, dar în cauză s-a îndeplinit această cerință, contestatoarei luându-i-se notă explicativă la data de 10.02.2011, iar această notă explicativă este dovada cercetării prealabile.
Din analiza acestui document rezultă că s-au formulat întrebări pe linia deficiențelor reținute de echipa de control și menționate în tabelul 7 la pct. 4, iar contestatoarea a oferit explicațiile pe care le-a considerat relevante, dar aceste apărări nu au fost considerate întemeiate.
De altfel, în contestația inițială contestatoarea nu a negat cele reținute în raport, dar a apreciat că fapta sa de a eșalona datoriile celor două societăți nu poate avea decât efecte pozitive mai ales în contextul economic al anului 2010.
Ulterior, contestatoarea a susținut că art. 12 din Regulamentul privind valorificarea masei lemnoase interzice participarea la licitație doar a societăților cu datorii restante.
Această afirmație nu este exactă pentru că art. 12 stabilește actele pe care trebuie să le depună solicitantul, între care și declarația pe proprie răspundere că nu are datorii restante, dar la art. 13 se prevede obligația comisiei de a respinge cererea de participare la licitație dacă solicitantul are datorii, fără a distinge dacă sunt restante sau curente.
În sarcina contestatoarei s-a reținut și faptul că nu a prevăzut penalitățile de întârziere în contractele încheiate, nu a stabilit prin contracte grafice de livrare, iar contestatoarea nu a administrat probe pentru a infirma aceste susțineri.
Contestatoarea susține că prin faptele sale nu a produs prejudicii pârâtei, dar decizia de sancționare nu a reținut că s-ar fi produs vreo pagubă materială, definiția abaterii disciplinare dată de art. 247 al. (2) Codul muncii nu prevede această condiție, iar o eventuală răspundere materială nu constituie obiectul prezentei cauze.
S-a reținut și faptul că prin rezoluția procurorului s-a confirmat propunerea de urmărire penală pentru săvârșirea faptei de abuz în serviciu fapt ce demonstrează, de asemenea săvârșirea abaterii disciplinare, respectiv, deficiențe privind organizarea și coordonarea activității financiar-contabile.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat contestația neîntemeiată motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- În mod eronat instanța de fond a apreciat că s-a efectuat cercetarea prealabilă prin faptul că i s-a luat o notă explicativă la data de 10.02.2011.
- Raportul de control a fost înregistrat la data de 12.01.2011, iar decizia contestată a fost emisă la data de 22.02.2011, cu depășirea termenului prevăzut de art. 81 alin. 4 și art. 88 din Regulament.
- Conform art. 86 din Regulament, modul de desfășurare a anchetei disciplinare trebuia consemnat într-un proces-verbal potrivit art. 2 al art. 86, cu procesul-verbal angajatorul poate dovedi că a ascultat punctul de vedere al salariatului în apărarea sa și poate continua și finaliza cercetarea disciplinară.
- Decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută întrucât a fost sancționată fără efectuarea unei cercetări disciplinare.
Pe fondul cauzei a arătat că din probatoriul administrat în cauză, a făcut dovada că nu se face vinovată de nici un fel de abatere disciplinară, fiind sancționată disciplinar printr-o decizie unilaterală a angajatorului.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă și de dispozițiile legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Ceea ce este chemată instanța de recurs să analizeze cu ocazia primului motiv de recurs o constituie modalitatea propriu-zisă de efectuare a procedurii cercetării disciplinare prealabile de către intimata D.S.V. cu ocazia luării măsurii diminuării salariului cu 5 % pe o durată de 1 (o) lună.
Sub acest aspect, este întemeiată critica vizând aplicarea greșită a legii, în referire la încălcarea de către intimată a dispozițiilor legale privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Potrivit art. 267 din Codul muncii (aplicabil la data emiterii deciziei de sancționare, actualmente art. 251 Codul muncii) sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare și acest principiu este reluat de art. 107 alin. 2 din C.C.M. 2010 - 2011;
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Dispozițiile legale enunțate instituie pentru angajator obligativitatea procedurii de efectuare a cercetării salariatului, prealabilă stabilirii și aplicării sancțiunii disciplinare, sub sancțiunea nulității absolute.
Convocarea și ascultarea salariatului cât și verificarea susținerilor sale înainte de a se aplica sancționarea disciplinară constituie condiții esențiale a căror aducere la îndeplinire este obligatorie, de asemenea aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu poate fi dispusă înaintea efectuării cercetării disciplinare prealabile, iar cerința legii nu a fost satisfăcută.
Din modalitățile reglementării cercetării disciplinare prealabile rezultă și importanța dată de legiuitor realizării sale efective, ca o garanție a respectării dreptului la apărare al salariatului.
În speță, convocarea recurentei-contestatoare de către intimată în vederea efectuării cercetării disciplinare nu s-a realizat conform dispozițiilor art. 267 alin. 2 din Codul muncii, aplicabil la data emiterii deciziei contestate.
În cuprinsul deciziei de concediere nu se menționează motivul pentru care nu s-a putut efectua cercetarea disciplinară dacă salariatul a fost convocat în scris, iar acesta nu s-a prezentat la data, ora și timpul fixat.
Este adevărat că la data de 10.02.2011 recurenta a dat o notă explicativă oferind explicații pe care le-a considerat relevante referitor la deficiențele reținute de echipa de control și menționate în tabelul 7 la punctul 4 întocmit la 12.01.2011 (fila 38 dosar fond). Însă, această notă explicativă dată anterior întocmirii raportului de control nu complinește lipsa efectuării cercetării disciplinare prealabile așa cum prevăd dispozițiile legale menționate.
Rezultă că nu au fost respectate condițiile efectuării cercetării disciplinare, situație ce atrage nulitatea absolută a sancționării intervenită ca urmare a nerespectării formelor legale.
Caracterul absolut al nulității astfel reglementată de dispozițiile imperative ale art. 267 alin. 4 instituie o prezumție juris tantum de vătămare, fără a mai fi necesară examinarea celuilalt motiv de recurs, situație în care urmează a se constata nulitatea absolută a deciziei de sancționare cu consecința restituirii sumelor de bani reținute din salariul contestatoarei.
În consecință, față de considerentele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de contestatoare, se va modifica în tot hotărârea recurată, se va admite contestația și se va constata nulitatea absolută a deciziei de sancționare emisă de intimată cu consecința legală a dispunerii restituirii sumelor de bani reținute din salariul contestatoarei în baza deciziei contestate nr. …...
| ← Dreptul muncii . Jurisprudență Contracte de muncă | contestaţie împotriva deciziei de schimbarea locului de muncă → |
|---|
