Pensie comunitară. Raportul dintre normele comunitare şi Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene din 23.02.1996, ratificat prin Legea nr. 63/1997.

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 98 din data de 25.03.2015

Pensie comunitară. Raportul dintre normele comunitare și Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene din 23.02.1996, ratificat prin Legea nr. 63/1997.

Regulamentul (CEE)nr.1408/71 al Consiliului din 14.06.1971: art.7 alin.2 lit. c);

Art.7 alin.2 lit.c din Regulamentul CEE nr.1408/71 prevede că unele dispoziții ale convențiilor în domeniul securității sociale între state membre care erau în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament, se aplică dacă sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă ele decurg din împrejurări istorice specifice și au efect limitat în timp și dacă aceste dispoziții sunt prezentate în Anexa nr. III.

Secția I Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr.98/25 martie 2015.

Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar nr. 2570/97/2013, astfel cum a fost precizată și completată ulterior, reclamanții T.E., T.E. și T.N., în calitate de moștenitori ai defunctului T.C., decedat la data de 05.07.2012, au chemat în judecată pârâtele C.J.P. H. și C.N.P.P.-Comisia Centrală de Contestații, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța: - să se dispună anularea deciziei de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr. (…)/30.05.2012, emisă de pârâta C.J.P. H. precum și a Hotărârii nr. (…)/10.06.2013, emisă de pârâta C.N.P.P.- C.C.C.;- să fie obligată pârâta C.J.P. H. să emită o decizie de admitere a cererii de acordare a pensiei comunitare, în ceea ce îl privește pe defunctul T.C., pensie care i s-ar fi cuvenit începând cu data de 01.01.2007 și până la data decesului său, în conformitate cu Regulamentele europene nr.1408/71 și 574/72, pentru stagiul de cotizare realizat pe teritoriul României de 29 ani 1 luni 9 zile.

În motivarea acțiunii, în fapt, s-a arătat că în data de 14.02.2007, defunctul s-a adresat către organismul similar CNPAS în Grecia (I.E.) pentru a i se stabili pensia privind limita de vârstă și pentru perioada lucrată pe teritoriul României, adică pentru perioada 28.09.1955- 07.08.1982.

Această cerere a urmat cursul stabilit de către Regulamentul European nr. 883/2004 și Regulamentul CE nr.987/2009 de punere în aplicare, acte normative care înlocuiesc Regulamentele nr.1408/71 și 574/72, respectiv autoritatea grecească a solicitat părții române să stabilească dreptul său la pensie pentru perioada lucrată pe teritoriul României, aferentă unui stagiu de cotizare de 27 de ani, 5 luni și 9 zile și să se emită decizia corespunzătoare.

În baza cererii sale, pârâta C.J.P. H. a răspuns după 5 ani de la formularea cererii, prin decizia contestată nr.7867/30.05.2012 comunicată la data de 11.06.2012, că datorită faptului că anterior aderării României la Uniunea Europeană s-a încheiat un acord bilateral între România și Grecia, nu i se pot remite date referitoare la stagiul de cotizare în România și că partea română nu are nici o obligație de acordare a unor drepturi de pensie. Acesta este și motivul respingerii cererii sale de acordare a pensiei europene de bătrânețe, cuprins în cadrul deciziei nr. 7867/30.05.2012, motivare ce este complet greșită atât din punct de vedere substanțial, cât și din punct de vedere procedural.

A mai solicitat să se constate că nu se respectă Instrucțiunile pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, de la data aderării României la Uniunea Europeană, a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariați, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunității, adoptat la 14 iunie 71 și a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE care stabilește modalitățile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariați, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul comunității, adoptat la 21 martie 72, regulamente care au fost modificate și parțial înlocuite de către Regulamentele europene nr. 883/2004 și nr. 987/2009, care au și fost invocate în petitul deciziei contestate.

Sub acest aspect, s-a făcut referire expresă la art.16 din Instrucțiunile sus menționate, la art.14 din aceleași Instrucțiuni menționându-se că excepțiile stabilite de acest articol sunt de strictă interpretare și nu se poate deroga de la ele decât printr-o altă lege europeană comunitară specială, ulterioară actului normativ menționat, precum și la art.17, 18 și 19 din aceleași Instrucțiuni.

S-a mai arătat că acordul invocat de compensare în valoare de 15 milioane dolari SUA încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene este un acord economic bilateral între două state, având ca principal obiect o compensare economică, și se poate lesne vedea că nu este luat în sensul și spiritul normelor europene privind drepturile și valorile europene asumate de România prin semnarea Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Regulamentele europene CEE nr.1408/71, CEE nr.574/72, CEE nr. 883/2004, CEE nr. 987/2009 precum și Instrucțiunile de aplicare a acestora sunt prioritar aplicabile în detrimentul Acordului economic bilateral încheiat între Guvernul României și Guvernul Greciei în anul 1996 și modificat în anul 2003, datorită faptului că începând cu data de 1 ianuarie 2007 se aplică Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, tratat ce a fost ratificat prin Legea nr. 157/2005.

A mai arătat că, dacă la adoptarea Acordului Bilateral, România i-a dat eficiență, și a devenit normă internă conform art.11 din Constituție, tot așa, în baza aceluiași principiu și al aceleiași reglementări - art. 11 alin.2 din Constituție, toate normele europene-inclusiv CEE nr. 1408/71 și 574/72 au devenit norme de drept intern, în baza intrării în vigoare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană la data de 01.01.2007.

Potrivit regulii aplicării în timp a normelor de drept se poate observa că ultima reglementare în vigoare și de imediată aplicare este Norma europeană- CEE nr.1408/71 și CEE nr.574/72 și nu Acordul Economic Bilateral dintre România și Grecia.

Mai mult, la art.2 alin.1 din Regulamentul european CEE nr.1408/71, se prevede expres că "aceste regulament se aplică tuturor lucrătorilor salariați sau lucrătorilor independenți și studenților care sunt cetățeni ai unui stat membru sau care sunt apatrizi sau refugiați, avându-și reședința pe teritoriul unuia din statele membre, precum și membrilor familiilor acestora și urmașilor lor";.

În cauză, nu are relevanță cetățenia defunctului, de cetățean grec, decât sub aspectul că este cetățean european.

De asemenea, nu are relevanță nici împrejurarea că acesta a fost refugiat politic grec repatriat, atâta timp cât prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană nu a exceptat această categorie de resortisanți ai Uniunii Europene de la aplicarea legislației Europene în materie de asigurări sociale și plăți de pensii.

Tratatul Bilateral Economic dintre România și Grecia din 1996 a stabilit compensarea economică cu privire la despăgubirile acordate unor persoane care aveau calitatea de refugiați, a căror drepturi erau stabilite prin Convenția de le Geneva din 1951.

Aceste compensări dintre cele două state nu privesc prezentul litigiu, întrucât defunctului i se aplică statutul de refugiat politic și care a avut dreptul la o despăgubire din partea Statului Elen pentru prejudiciul material și moral suferit, sub forma unei pensii sociale, în a cărei calcul s-a avut în vedere ca orientare la stabilirea valorii acesteia și o perioadă de cotizare din stagiul efectuat în România, statul unde s-a efectuat repatrierea. Astfel, nu se poate considera acordare de dublă prestație atâta timp cât într-un stat-Grecia - se acordă doar despăgubire pentru calitatea de refugiat, în baza unor prestații necontributive, iar în statul unde s-a achitat alte contribuții- România - trebuie să se acord drept de pensie pentru ceea ce s-a cotizat, în baza unor prestații contributive.

Modul în care a fost despăgubit nu interesează statul român, acesta având doar obligația de a-i acorda drept de pensie pentru perioada de cotizare.

S-a mai subliniat că Acordul Bilateral Economic a avut o aplicare în timp de cel puțin 10 ani, timp în care Statul Elen a plătit prestații sociale și a complinit drepturi la pensie acestei categorii de pensionari- refugiații politici greci din România- care au îmbrăcat diferite forme de asigurare socială. Însă și suma plătită de Statul Român a fost minimală și s-a epuizat în timp, astfel încât nu își mai găsește aplicabilitatea funcțională, căzând în desuetudine.

A mai arătat că Casa locală de pensii I.E. Salonic a informat partea română cu privire la calitatea sa de refugiat politic repatriat și cu privire la faptul că s-au recunoscut în stabilirea dreptului său de pensie pentru perioada lucrată în Grecia, și o perioadă lucrată pe teritoriul României de 15 ani.

Această recunoaștere nu are caracterul unei pensii pentru perioada cotizată și în baza cotizațiilor plătite, ci ceea ce i s-a acordat este complementar pentru a i se acorda o pensie socială și pentru a i se complini dreptul la pensie cu vechimea acumulată în Grecia și nu una aferentă contribuțiilor sale din România. De altfel, trebuie observat că dacă se stabilea o pensie pentru perioada cotizată în România, trebuia luată în calcul întreaga perioadă, de 27 de ani, 5 luni și 9 zile și nu numai 15 ani - maximul stabilit pentru fiecare cetățean refugiat politic repatriat.

Cei 15 ani de stagiu minim de asigurare avuți în vedere la stabilirea dreptului de pensie ca refugiat politic în Grecia nu echivalează cu stagiul de cotizare realizat în România.

De altfel, nici nu se poate echivala dreptul la pensie în baza unor prestații necontributive cum este dreptul la pensia de refugiat politic cu dreptul la pensie, bazat pe prestații contributive, cum este dreptul de pensie pentru contribuțiile din România.

Astfel, dreptul la pensia de refugiat politic se bazează pe dreptul fundamental la pensia minimă aferentă venitului minim de trai în statul în care există dreptul de reședință fără a exista prestații la vreun fond de asigurări sociale sau nu. Acest drept este statuat prin interpretarea cumulativă a disp.art.2 și 4 din Regulamentul european nr.1408/71 și Tratatul de apărare a drepturilor refugiaților semnat la Geneva în anul 1951. Cum în cauză venitului minim garantat de statul grec îi corespunde o pensie aferentă unui stagiu minim de asigurări de 15 ani, s-a avut în vedere că reclamantul a avut o perioadă de muncă chiar și pe teritoriul statului de unde s-a repatriat și s-a stabilit astfel dreptul la pensie pe teritoriul statului elen. Alăturat acestui drept s-au avut în vedere prestațiile contributive achitate pe teritoriul Greciei și prin urmare pensia s-a calculat în funcție de vărsămintele efectuate de reclamant pe teritoriul acestui stat fără să influențeze în vreun fel contribuțiile realizate în România, iar dreptul la pensie pentru prestațiile contributive din România s-a născut în baza contribuției menționate în carnetul său de muncă depus la dosarul cauzei.

Pe cale de consecință, dreptul său la plata pensiei pentru toată perioada cotizată pe teritoriul României este garantat de Constituție, de Normele europene atât cele în vigoare la momentul formulării cererii, cât și cele care au înlocuit vechea reglementare - Regulamentele europene CEE nr.883/2004 și CEE nr.987/2009, așa încât nu se justifică punctul de vedere al pârâtelor în sensul respingerii dreptului său la pensie, ca urmare a aplicării Acordului Bilateral Economic dintre România și Grecia, care a avut o aplicare în timp de circa 10 ani, perioadă în care Statul Elen a plătit prestații sociale și a complinit drepturi la pensie acestei categorii de pensionari refugiați politici din România, dar suma plătită de Statul Român statului Elen a fost minimală și s-a epuizat în timp. Totodată, preliminar aderării României la Uniunea Europeană, părțile semnatare au analizat și avut în vedere atât legislația României, acordurile și tratatele la aceasta este parte și este puțin probabil ca vreuna din părți să fi trecut cu vederea un acord important cum este Acordul Bilateral Economic dintre România și Grecia, deci chestiunea aplicabilității acestui acord a fost tranșată de către reprezentanții României și ai Uniunii Europene anterior semnării Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

A mai arătat că disp.art.7 din Regulamentul European nr.1408/71 alin.2, prevăd că anumite dispoziții ale convențiilor de securitate socială între statele membre, care erau în vigoare înaintea datei de aplicare a Regulamentului, se aplică dacă sunt mai favorabile beneficiarului sau dacă ele decurg din împrejurări istorice specifice și au efect limitat în timp și dacă aceste dispoziții sunt prezentate în Anexa nr.III a regulamentului sus menționat.

Din punctul de vedere al legislației mai favorabile, Regulamentul European nr.1408/71 este mai favorabil pentru reclamantă decât Legea nr.63/1997 prin care a fost ratificat Acordul Bilateral dintre România și Grecia, respectiv decât acest acord, întrucât dacă regulamentul european sus menționat îi acordă dreptul la pensie pentru toată perioada lucrată și cotizată pe teritoriul României, acordul bilateral sus menționat nu-i acordă nici un drept de pensie pentru cotizațiile achitate Statului Român în perioada stagiului de cotizare.

In fine, a mai arătat că există prevederi statutare deja prestabilite prin Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană care stabilesc cum și de când se aplică regulamentele europene și toate actele juridice europene, respectiv de la aderarea României la Uniunea Europeană, și că nu s-a înțeles exceptarea nici expresă nici tacită a aplicării Regulamentelor europene nr.1408/71, nr.574/72, nr.883/2004 și nr.987/2009 după momentul aderării României la Uniunea Europeană a categoriei de cetățeni greci refugiați politici repatriați.

Legea nr.63/1997 nu este mai favorabilă reclamanților, prin urmare conform art.7 din Regulamentul nr. 1408/71 nu le este aplicabilă.

În drept au fost invocate disp. art. 153 lit. f și g, art. 150 alin. 4 și art. 151 din Legea nr.263/2010 și dispozițiile Instrucțiunilor de aplicare a Regulamentului European nr. 987/2009 raportat la dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71 și ale Regulamentului nr. 574/72, înlocuite de Regulamentele nr. 884/2004 și nr. 987/2009.

Pârâta C.J.P. H., în nume propriu și pentru pârâta C.N.P.P.- Comisia Centrală de Contestații, a depus la dosar întâmpinări și completări la întâmpinări prin care a invocat excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii introductive de instanță.

Cu privire la prematuritate, a invocat prevederile art. 149 alin. 1 și art. 151 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 care prevăd că pot fi atacate în instanță hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și a arătat că împotriva deciziei nr. 7867/30.05.2012 reclamanta a formulat contestație care însă nu a fost soluționată până în prezent printr-o hotărâre de către Comisia Centrală de Contestații, iar această procedură este o procedură administrativă, prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.

Cu privire la inadmisibilitate, a arătat că începând cu data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, iar potrivit art. 151 alin. 2 din aceasta, pot fi atacate în instanță doar hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, or în cazul reclamantei nu există o asemenea hotărâre.

Ulterior, după ce reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul contestării Hotărârii nr. 4958/10.06.2013, emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul C.N.P.P., pârâta C.J.P. H. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în acțiunea astfel precizată, motivat de faptul că acea hotărâre nu a fost emisă de ea, așa încât calitate procesuală pasivă poate avea în cauză doar C.N.P.P.

Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii formulate și precizate ca neîntemeiată și nelegală, arătându-se în esență că la emiterea deciziei și a hotărârii contestate s-au avut în vedere dispozițiile art. 52 și art.103 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.63/1997, privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați în România, semnat la Atena la 23.02.1996 și Instrucțiunile pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului (CEE) nr.1408/71 al Consiliului din 14 iunie 71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr.574/72 al Consiliului din 21 martie 72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariați, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunității, aprobate prin Decizia Președintelui CNPAS nr.112/2009 cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit actelor normative mai sus menționate în situația în care este vorba despre drepturi de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați, partea română nu mai are nici o obligație de acordare a acestor drepturi față de aceste persoane.

În consecință, în măsura în care perioadele de asigurări înscrise în formularele E 205 GR și recunoscute ca perioade de asigurări potrivit legislației elene de asigurări sociale au fost realizate în România și s-au valorificat parțial sau integral la pensie în conformitate cu dispozițiile legislației elene, aceasta vor fi confirmate de casele teritoriale de pensii ca perioade de asigurare realizate în conformitate cu prevederile legislației din România, prin formularul E 205 RO, însă pentru beneficiarii Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați din România, semnat la Atena la 23.02.1996, nu se va stabili nici un drept la prestație în sistemul public de pensii din România.

S-a mai arătat că dispozițiile cuprinse în Instrucțiunile de aplicare a Regulamentelor nr.1408/71 și nr.574/72, aprobate prin Decizia Președintelui CNPAS nr.112/2009 cu modificările și completările ulterioare sunt eronat invocate de către reclamanți, având în vedere că respectivele dispoziții preluate din cadrul regulamentelor vizează determinarea legislației de securitate socială aplicabilă la un moment dat unui lucrător migrant care desfășoară activități profesionale, având drept scop să preîntâmpinare conflictul pozitiv și negativ de legi, nereglementând modalitățile de stabilire și plată a prestațiilor de pensie, acestea fiind reglementate prin art. 44 - 51 din Regulamentul nr. 1408/71.

S-a mai arătat că în dosarul de pensie al defunctului se află copia deciziei de pensionare din Grecia, formularul E 205 GR, adresa de înaintare a instituției elene IKA din care reiese faptul că aceasta a beneficiat de prestații acordate în Grecia, refugiaților politici.

In concluzie, întrucât defunctul făcea parte din categoria refugiaților politici greci repatriați din România și se încadrează în prev. art. 5 al Acordului din 23.02.1996 încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene, atât decizia cât și hotărârea atacate sunt temeinice și legale.

Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției prematurității formulării acțiunii, arătând că a formulat contestație în temeiul disp.art.149 din Legea nr.263/2010 împotriva deciziei nr.7866/31.05.2012, în termenul legal, dar această contestație nu a fost soluționată în termenul legal de 45 de zile prevăzut de art.149 alin.4 din Legea nr.263/2010, așa încât nu poate fi împiedicată partea să se adreseze instanței pentru realizarea dreptului său la pensie.

Au solicitat respingerea și a excepției inadmisibilității formulării acțiunii arătând că în lipsa nejustificată a răspunsului autorității competente să soluționeze contestația pe cale administrativă, are posibilitatea legală prev. de disp.art.153 alin.1 lit. f și g din Legea nr.263/2010 de a se adresa instanței în realizarea dreptului său, iar pârâta nu-și poate invoca propria culpă în nesoluționarea în termenul defipt de lege a contestației sale.

Au mai solicitat respingerea și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.J.P. H. arătând că au calitate procesuală pasivă în cauză ambele pârâte, întrucât deciziile lor se referă la aceeași cerere de pensie, greșit soluționată, la același raport juridic conflictual și ar fi inadmisibilă soluționarea celor două cereri pe cale separată.

Prin sentința civilă nr.229/LM/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în cauză, s-a admis în parte acțiunea de asigurări sociale formulată și precizată de reclamanții împotriva pârâtelor și în consecință: - s-a anulat Hotărârea nr.(..) din 10.06.2013 emisă de pârâta C.N.P.P.- Comisia Centrală de Contestații și Decizia nr.(...) din 30.05.2012 emisă de pârâta C.J.P. H.;- a fost obligată pârâta C.J.P. H. să emită o decizie privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară în ce-l privește pe defunctul T.C., în conformitate cu prevederile Regulamentelor CEE nr.1408/71 și nr.574/72, începând cu data de 14.02.2007 și până la data decesului-05.07.2012;- s-a respins în rest acțiunea.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut următoarele:

În temeiul art. 137 din Codul de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate în cauză.

Decizia nr.(…) din 30.05.2012 emisă de pârâta C.J.P. H. a fost comunicată la data de 11 iunie 2012 iar defunctul a formulat contestație împotriva acestei decizii, conform art.149 din Legea nr. 263/2010, în termenul legal, înregistrată prin poștă la data de 29.06.2012.

Cum contestația n-a fost soluționată în termenul legal de 45 de zile prevăzut de art.150 alin.4 din Legea nr.263/2010, reclamanții în numele defunctului au introdus acțiunea la instanță.

Ulterior, în timpul litigiului de față a fost emisă, de către Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP hotărârea nr.4958/10.06.2013, care a fost contestată în termen legal cu contestație, prin completarea de acțiune înregistrată la dosar la data de 26.07.2013.

Prin urmare, reclamanții au respectat prevederile art.149 din Legea nr.263/2010 și apoi după comunicarea hotărârii nr.4958/2013 au respectat și prevederile art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010. În plus, prin Decizia nr.956 din 13.11.2012, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații nu împiedică accesul la justiție.

Așa fiind, excepțiile prematurității și inadmisibilității formulării acțiunii au fost respinse.

S-a mai reținut că pârâtele au calitate procesuală pasivă deoarece aceste instituții sunt emitentele deciziei și hotărârii indicate mai sus. De asemenea s-a constatat că pârâta C.J.P. H. are calitate procesuală pasivă și în ce privește capătul de acțiune privind obligarea de a emite pe numele reclamantului o nouă decizie de acordare a pensiei comunitare.

Așa fiind, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor a fost respinsă.

Pe fond, instanța a reținut următoarele :

Reclamanții, sunt moștenitori ai defunctului T.C., decedat la data de 05.07.2012, care a fost cetățean grec, născut la 04.01.1937 în Asproklisia-Hasia-Trikala - Grecia.

Defunctul s-a stabilit în România ca refugiat politic și s-a repatriat în Grecia la data de 18.11.1982.

Din actele depuse în probațiune, rezultă că defunctul a realizat în România un stagiu total de cotizare de 29 ani 1 luni 9 zile, împrejurare recunoscută și de pârâtă prin completarea la întâmpinare, în perioadele (....), și un stagiu de cotizare în Grecia de 17 ani 06 luni 06 zile.

Ca urmare a cererii formulate de T.C. de recunoaștere a timpului de asigurare refugiaților politici repatriați, cerere înregistrată sub nr. (…)/1998, a fost emisă Decizia Casei de Asigurări Sociale Locale P.A., prin care acestuia i s-a recunoscut din perioada lucrată în România o perioadă de 4.500 de zile de muncă ca timp de asigurare la grupa pensiilor a Casei de Asigurări Sociale cu răscumpărare de la data de 08.08.1967 până la data de 07.08.1982.

Ca urmare a cererii formulate de T.C., înregistrată sub nr. (..)/18.04.2001, a fost emisă Hotărârea nr. 150/11.01.2002 a Directorului Filialei Regionale din Salonic a Casei de Asigurări Sociale (IKA - ETAM) Casei de Asigurări Sociale I.E., prin care acestuia i s-a acordat pensie pentru bătrânețe anticipată micșorată cu 9/200 drahme pe lună.

La stabilirea acestei pensii s-a valorificat un stagiu de asigurare la Casa de Asigurări Sociale IKA de 4.626 zile din 1982 până în anul 2000, la care s-au adăugat cele 4.500 de zile recunoscute ca timp de asigurare în calitatea de refugiat politic din România în perioada 08.08.1967-07.08.1982, conform Deciziei sus menționate, în total 9.126 de zile.

Prin urmare, din stagiul total de cotizare de 29 ani 1 luni 9 zile realizat în România, acestuia i s-au recunoscut numai 15 ani.

Astfel în Decizia Casei de Asigurări Sociale Locale P.A. s-a reținut că: "Pentru fiecare zi recunoscută trebuie să achite atât cât este stabilit pentru ziua de muncă a clasei a 6-a de asigurare socială înmulțit cu grupa de pensionare a Casei de Asigurări Sociale și în consecință pentru recunoașterea zilelor este obligat să plătească contribuții de răscumpărare în drahme 4 x 33000 (adică valoarea minimă a zilei de muncă 5370 x 20% = 1074 x 4500 zile = 4.833.000 drahme).

Contribuțiile de mai sus de răscumpărare se vor plăti din contul special al Recunoașterilor Stagiului de Muncă al Refugiaților Politici Repatriați.";

La data de 22.04.2008, Casa de Asigurări a Salariaților- Sucursala Regională a Salonicului, Direcția de Pensii, a comunicat C.N.P.A.S. (actuala CNPP) împrejurarea că la data de 14.02.2007 T.C. a solicitat să i se acorde pensie de bătrânețe. De asemenea, s-a mai menționat că solicitantului i-a fost recunoscut de către sistemul de asigurări, în conformitate cu acordul bilateral și cu Legea nr. 1539/85, perioada de ocupare în România 08.08.1967 - 07.08.1982.

Prin decizia 7867/30.05.2012 C.J.P. H. a respins cererea de acordare a drepturilor de pensie comunitară.

Împotriva acelei decizii, s-a formulat contestație, care a fost respinsă prin hotărârea nr. 4958/10.06.2013, emisă de C.N.P.P.-C.C.C.

În considerentele hotărârii sus menționate s-a reținut că stagiul total de cotizare realizat în România este de 29 ani 1 luni 9 zile și că stagiul complet de cotizare este de 35 de ani.

Cu toate acestea, s-a reținut că acesta nu este îndreptățit la acordarea pensiei comunitare deoarece aceasta se încadrează în prevederile Acordului din 23 februarie 1996 încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene, făcând parte din categoria refugiaților politici greci repatriați, iar partea română nu mai are nici o obligație de acordare a unor drepturi de pensie potrivit art.5 al acordului.

Instanța a constatat că atât decizia nr. (…)/2012, emisă de pârâta C.J.P. H., cât și hotărârea nr. 4958/10.06.2013, emisă de pârâta C.N.P.P.- Comisia Centrală de Contestații sunt nelegale, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În speță, s-a pus în discuție, în esență, raportul dintre normele comunitare și Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene din 23.02.1996, ratificat prin Legea nr. 63/1997.

Conform art. 2 din Protocolul prevăzut în Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la UE ratificat de România prin Legea nr. 57/2005 "de la data aderării, dispozițiile Constituției, ale Tratatului CEEA și actele adoptate de instituții înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și Bulgaria și se aplică în aceste state în condițiile stabilite prin Constituție, prin Tratatul CEEA și prin prezentul protocol";.

De asemenea, art. 52 al Protocolului sus menționat prevede că "de la data aderării, Bulgaria și România sunt considerate destinatare ale legilor cadru, regulamentelor și deciziilor europene în înțelesul art. I - 33 din Constituție, precum și al directivelor și deciziilor în înțelesul art.249 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și al art. 161 din Tratatul CEEA, cu condiția ca aceste legi- cadru, regulamente și decizii europene, precum și aceste directive și decizii, să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale";.

Față de dispozițiile sus menționate, pentru România sunt obligatorii Regulamentul CEE nr.1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și Regulamentul CEE privind normele metodologice de aplicare a Regulamentului CEE nr.1408/71, regulamente care au fost extinse prin Regulamentele CEE nr. 883/2004 și nr. 987/2009, acte comunitare care au preluat în esență dispozițiile regulamentelor anterioare și care reglementează situația acordării pensiilor în cazul lucrătorului supus legislației a două sau mai multe state membre.

Așa fiind, începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării României la UE, aplicarea celor două regulamente este obligatorie, mai ales că în lista perioadelor de tranziție din Tratatul de Aderare a României la UE nu sunt cuprinse și prevederi referitoare la aplicarea cu întârziere a Regulamentelor nr. 1408/71 și nr. 574/72 ori a celor de extindere a acestora.

Totodată, în speță, devin aplicabile și dispozițiile Instrucțiunilor generale date de CNPAS în aplicarea Regulamentelor nr. 1408/71 și 574/72, aprobate prin Decizia nr.112/2009 a Directorului CNPAS.

In art.1 din aceste Instrucțiuni se arată în mod explicit că în domeniul securității sociale, România aplică de la data aderării la UE și aceste regulamente.

Conform art.12 alin.1 din aceste Instrucțiuni, din punctul de vedere al cetățeniei persoanei, aceste regulamente vizează inclusiv pe cetățenii greci.

Art.63 din Instrucțiuni prevede că "dispozițiile Instrucțiunilor pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului Consiliului nr.1408/71/CEE (…) și a Regulamentului Consiliului nr.574/72/CEE (…) se aplică, mutadis mutandis, și în cazul și instrumentelor juridice bilaterale în domeniul securității asigurărilor sociale la care România este parte, cu excepția dispozițiilor care contravin regulilor prevăzute în cadrul regulamentelor europene de coordonare menționate la art.1";.

Rămâne deci de stabilit dacă cele două Regulamente CEE nu exceptează în mod expres sau implicit, de la aplicarea lor situația în care între statele membre există acorduri încheiate în domeniile reglementate de normele comunitare.

Sub acest aspect, art.7 alin.2 lit.c din Regulamentul CEE nr.1408/71 prevede că unele dispoziții ale convențiilor în domeniul securității sociale între state membre, care erau în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament, se aplică dacă sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă ele decurg din împrejurări istorice specifice și au efect limitat în timp și dacă aceste dispoziții sunt prezentate în Anexa nr.III";.

Examinând Acordul dintre România și Grecia din 23.02.1996 din perspectiva condițiilor sus menționate, se constată că aplicarea acestuia este nelimitată în timp, în contextul în care România și-a îndeplinit obligația de plată către statul elen a sumei forfetare convenite, aspect necontestat de părți; Acordul nu se regăsește în Anexa nr.III și, în fine, dispozițiile acestuia nu sunt mai favorabile beneficiarilor, din moment ce instanța a fost investită cu acțiunea de față.

In fine, instanța a mai reținut că potrivit disp.art.11 alin.2 din Constituția României "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii fac parte din dreptul intern";. Prin urmare, și Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene din 23.02.1996, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr.63/1997, face parte din dreptul intern.

Or, raportul dintre dreptul intern și dreptul comunitar este reglementat de art.148 alin.2 din Constituția României, care prevede că "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au fost prioritare față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare";.

Prioritatea dreptului comunitar față de normele juridice naționale contrare a fost consacrată și de jurisprudența Curții Europene de Justiție (c.Simmenthal).

În aplicarea reglementărilor comunitare, este necesar însă a se avea în vedere și art.12 alin.1 din Regulamentul nr.1408/71, privind "evitarea cumulului de prestații";, care prevede că "prezentul regulament nu poate nici să confere, nici să mențină dreptul de a beneficia de mai multe prestații de același fel pentru una și aceeași perioadă de asigurare obligatorie. Cu toate acestea, această dispoziție nu se aplică prestațiilor de invaliditate, de bătrânețe, de deces (pensii) sau de boli profesionale care sunt acordate de instituțiile din două sau mai multe state membre, în conformitate cu articolul 41, articolul 43 alineatele (2) și (3), articolele 46, 50 și 51 sau cu articolul 60 (1) (b).

Față de considerentele expuse, instanța a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Regulamentelor CEE nr.1408/71 și nr.574/72, iar decizia nr.(…)/2012, emisă de pârâta C.J.P. H. și hotărârea nr.(…)/2012 emisă de pârâta C.N.P.P.- Comisia Centrală de Contestații sunt nelegale.

Așa fiind, s-a admis în parte acțiunea de asigurări sociale de față și în consecință s-au anulat decizia și hotărârea sus menționate și a fost obligată pârâta C.J.P. H. să emită o decizie privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară în ce-l privește pe defunctul T.C., în conformitate cu prevederile Regulamentelor CEE nr.1408/71 și nr.574/72, începând cu data de 14.02.2007 și până la data decesului - 05.07.2012.

La emiterea acestei decizii se va avea în vedere împrejurarea că statul elen a valorificat la pensie perioada 08.08.1967 - 07.08.1982, nefiind posibilă o dublă valorificare a aceleiași perioade.

S-a respins în rest acțiunea, sub aspectul datei privind acordarea drepturilor de pensie, în sensul că s-a solicitat acordarea acestora începând cu data de 01.01.2007, însă drepturile de pensie se vor acorda începând cu data formulării cererii, care este data de 14.02.2007.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P. H., în nume propriu și pentru C.N.P.P.-Comisia Centrală de Contestații, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamanți.

În dezvoltarea de motive a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată, prin prisma Regulamentelor CEE nr.1408/71 și nr.574/72, impunând-se acordarea drepturilor solicitate începând cu data de 14.02.2007.

A mai susținut că la emiterea deciziei și a hotărârii contestate s-au avut în vedere dispozițiile art.52 și art.103 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 63/1997, privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați în România, semnat la Atena la 23.02.1996 și Instrucțiunile pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului (CEE) nr.1408/71 al Consiliului din 14 iunie 71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr.1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariați, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunității, aprobate prin Decizia Președintelui CNPAS nr.112/2009 cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea a mai arătat că dispozițiile cuprinse în Instrucțiunile de aplicare a Regulamentelor nr.1408/71 și nr.574/72, aprobate prin Decizia Președintelui CNPAS nr.112/2009 cu modificările și completările ulterioare au fost greșit reținute la fond, având în vedere că respectivele dispoziții preluate din cadrul regulamentelor vizează determinarea legislației de securitate socială aplicabilă la un moment dat unui lucrător migrant care desfășoară activități profesionale, având drept scop să preîntâmpinare conflictul pozitiv și negativ de legi, nereglementând modalitățile de stabilire și plată a prestațiilor de pensie, acestea fiind reglementate prin art. 44 -51 din Regulamentul nr. 1408/71.

Sub un ultim aspect a arătat că este nelegală și soluția de acordare a drepturilor de pensie începând cu data de 14.02.2007 deoarece data depunerii cererii este 01.04.2008, după cum rezultă din formularul E 202.

În concluzie, întrucât defunctul făcea parte din categoria refugiaților politici greci repatriați din România și se încadrează în prev. art. 5 al Acordului din 23.02.1996 încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene, atât decizia cât și hotărârea atacate emisă de pârâți sunt temeinice și legale, motiv pentru care se impune admiterea apelului în sensul celor solicitate.

La termenul de judecată din 15.09.2014, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, respectiv până la soluționarea cererii formulată de Curtea de Apel Cluj, înregistrată sub nr.401/13 și conexată la dosar nr.432/13, aflate pe rolul C.J.U.E., vizând interpretarea art.7 alin.2 lit.c) din Regulamentul CEE nr.1408/71.

Cauza a fost repusă pe rol la cererea intimaților reclamanți, față de împrejurarea că la 22.01.2015, CJUE de la Luxemburg a emis Hotărârea în cauzele reunite BALASZ contra României C-401 și C-432/13.

CURTEA, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor și sub toate aspectele conform art.304/1 Cod procedură civilă, precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Recursul pârâtei C.J.P. H. este nefondat.

Intimații reclamanții T.E., T.E. și T.N., sunt moștenitori ai defunctului T.C., decedat la data de 05.07.2012, care a fost cetățean grec, născut la 04.01.1937 în A.H.T. - Grecia.

Defunctul s-a stabilit în România ca refugiat politic și s-a repatriat în Grecia la data de 18.11.1982.

Din actele depuse în probațiune, rezultă că defunctul a realizat în România un stagiu total de cotizare de 29 ani 1 luni 9 zile și un stagiu de cotizare, în Grecia, de 17 ani 06 luni 06 zile.

Ca urmare a cererii formulate de T.C. de recunoaștere a timpului de asigurare refugiaților politici repatriați, cerere înregistrată sub nr. 5501/1998, a fost emisă Decizia Casei de Asigurări Sociale Locale P.A., prin care acestuia i s-a recunoscut din perioada lucrată în România o perioadă de 4.500 de zile de muncă ca timp de asigurare la grupa pensiilor a Casei de Asigurări Sociale cu răscumpărare de la data de 08.08.1967 până la data de 07.08.1982.

Ca urmare a cererii formulate de T.C., înregistrată sub nr. (…)/18.04.2001, a fost emisă Hotărârea nr.150/11.01.2002 a Directorului Filialei Regionale din Salonic a Casei de Asigurări Sociale (IKA - ETAM) Casei de Asigurări Sociale I.E., prin care acestuia i s-a acordat pensie pentru bătrânețe anticipată micșorată cu 9/200 drahme pe lună.

La data de 22.04.2008, Casa de Asigurări a Salariaților-Sucursala Regională a Salonicului, prin Direcția de Pensii, a comunicat intimatei C.N.P.A.S. (actualmente CNPP), împrejurarea că la data de 14.02.2007 T.C. a solicitat să i se acorde pensie de bătrânețe. De asemenea, s-a mai menționat că solicitantului i-a fost recunoscut de către sistemul de asigurări, în conformitate cu acordul bilateral și cu Legea nr.1539/85, perioada de ocupare în România 08.08.1967 - 07.08.1982.

Prin decizia nr. (…)/30.05.2012, intimata pârâtă C.J.P. H. a respins cererea de acordare a drepturilor de pensie comunitară, decizie care a fost menținută conform Hotărârii 4958/10.06.2013 emisă de C.N.P.P, prin respingerea contestației. S-a reținut că acesta nu este îndreptățit la acordarea pensiei comunitare deoarece aceasta se încadrează în prevederile Acordului din 23 februarie 1996 încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene, făcând parte din categoria refugiaților politici greci repatriați, iar partea română nu mai are nici o obligație de acordare a unor drepturi de pensie potrivit art.5 al acordului.

Văzând că, potrivit Hotărârii din data de 22.01.2015, pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene- Camera a patra, în cauzele reunite BALASZ contra României C-401 și C-432/13 ( hotărâre obligatorie pentru instanța națională), art.7 alin.2 lit. c) din Regulamentul (CEE) nr.1408/71al Consiliului din 14.06.1971 trebuie interpretat în sensul că un acord bilateral privind prestațiile de securitate socială ale resortisanților unuia dintre statele semnatare, care au avut calitatea de refugiați politici pe teritoriul celuilalt stat semnatar, încheiate la o dată la care unul dintre cele două state semnatare nu aderase încă la Uniune și care nu figurează în anexa III la acest regulament, nu rămâne aplicabil situației unor refugiați politici repatriați în statul lor de origine înainte de încheierea acordului bilateral și de intrarea în vigoare a regulamentului menționat, instanța de fond a apreciat în mod corect că pentru România sunt obligatorii atât Regulamentul CEE nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității cât și Regulamentul CEE privind normele metodologice de aplicare a Regulamentului CEE nr. 1408/71, regulamente care au fost extinse prin Regulamentele CEE nr. 883/2004 și nr. 987/2009, acte comunitare care au preluat în esență dispozițiile regulamentelor anterioare și care reglementează situația acordării pensiilor în cazul lucrătorului supus legislației a două sau mai multe state membre.

Ori potrivit art.2 din Protocolul prevăzut în Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la UE ratificat de România prin Legea nr. 57/2005 "de la data aderării, dispozițiile Constituției, ale Tratatului CEEA și actele adoptate de instituții înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și Bulgaria și se aplică în aceste state în condițiile stabilite prin Constituție, prin Tratatul CEEA și prin prezentul protocol";.Totodată, în speță, devin aplicabile și dispozițiile Instrucțiunilor generale date de CNPAS în aplicarea Regulamentelor nr. 1408/71 și 574/72, aprobate prin Decizia nr.112/2009 a Directorului CNPAS.

Sub acest aspect, se constată că aspectele critice invocate de către pârâtă nu pot fi primite și că art.7 alin.2 lit.c din Regulamentul CEE nr.1408/71 care prevede că unele dispoziții ale convențiilor în domeniul securității sociale între state membre care erau în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament, se aplică dacă sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă ele decurg din împrejurări istorice specifice și au efect limitat în timp și dacă aceste dispoziții sunt prezentate în Anexa nr. III, sunt incidente în cauză, așa cum a reținut și prima instanță. Ori, in cuprinsul Acordului încheiat între România și Grecia, la data de 23.02.1996, din perspectiva condițiilor sus menționate, rezultă că aplicarea acestuia este nelimitată în timp, în contextul în care România și-a îndeplinit obligația de plată către statul elen a sumei forfetare convenite, aspect necontestat de părți, Acordul nu se regăsește în Anexa nr. III și, în fine, dispozițiile acestuia nu sunt mai favorabile beneficiarilor, din moment ce reclamanții au promovat pe rolul instanței, acțiunea de față.

În plus, potrivit art.11 alin.2 din Constituția României "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii fac parte din dreptul intern";.

Prin urmare, și Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene din 23.02.1996, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr.63/1997, face parte din dreptul intern. Or, raportul dintre dreptul intern și dreptul comunitar este reglementat de art.148 alin.2 din Constituția României, care prevede că "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au fost prioritare față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare";.

În raport de cele ce preced, Curtea, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul.

← Eliberare adeverinţă grupă de muncă. Jurisprudență Chemare...		Vârsta standard de pensionare. Determinare în raport cu data... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Pensie comunitară. Raportul dintre normele comunitare şi Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene din 23.02.1996, ratificat prin Legea nr. 63/1997.