Pensie. Valorificarea grupei de muncă reieşită din carnetul de muncă şi adeverinţa eliberată de angajator.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 95/A din data de 17.03.2014
Pensie. Valorificarea grupei de muncă reieșită din carnetul de muncă și adeverința eliberată de angajator.
Ord. nr. 50/1990: pct. 6, art.15;
HG.nr.1223/1990: art.2;
Dec.nr.92/1976: art.1, art. 11.
Încadrarea personalului în condiții de grupa a II-a de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, în conformitate cu dispozițiile art.2 din H.G.nr.1223/1990, iar casa de pensii nu are abilitatea legală de a cenzura mențiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă, de exactitatea datelor fiind responsabilă unitatea angajatoare.
Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr. 95/A/17 martie 2014.
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.3395/107/2013 reclamantul B.V. a chemat în judecată pârâta CJ.P.A, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
-anularea Deciziei nr.13272/14.03.2012 emisă de către pârâtă, iar pe cale de consecință obligarea acesteia de a emite o nouă decizie de acordare a pensiei anticipate parțial, cu valorificarea la stabilirea stagiului de cotizare complet a Adeverinței nr.1726/19.11.1999 eliberată de SC H.S.A privind încadrarea activității sale pe perioadele 08.03.1975-06.04.1976; 01.08.1976-01.03.1978; 01.10.1979-15.02.1985, raportat și la mențiunile cuprinse în carnetul de muncă -poziția 65 și cu punerea în plată a acesteia de la momentul formulării cererii, respectiv 13.01.2012.
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, reclamantul arată că, prin Decizia atacată pârâta a dispus, în mod eronat, respingerea cererii înregistrată sub nr.228/13.01.2012 pe considerentul că, nu îndeplinește condițiile de pensionare anticipată parțial, ca urmare a nevalorificării perioadei cuprinzând grupa a II-a de muncă realizată în perioada 01.10.1979-15.10.1985, întrucât funcțiile de merceolog și economist nu se regăsesc în Ord.50/1990, ignorând astfel mențiunile cuprinse în adeverința nr. 1726/1999 eliberată de SC H.SA, precum și mențiunile cuprinse în carnetul de muncă la poziția 65.
Împotriva deciziei emise de către pârâtă, a formulat contestație înregistrată sub nr.6859/27.03.2012, contestație care a fost înaintată Casei Naționale de Pensii Publice - Comisiei Centrale de Contestații.
Întrucât nici până la această dată contestația promovată nu a fost soluționată în termenul prevăzut de art. 150 alin 4 din L. 263/2010 a promovat prezenta acțiune.
În drept, invocă: HG.nr.1223/20.11.1990, Ordinul 50/1990, Legea 263/2010, art. 453 NCPC.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C.J.P. A. solicită suspendarea soluționării prezentei cauze, arătând că nu s-a respectat procedura prev. de Ordinul 1453/2.05.2011 în sensul că nu a fost contestată decizia atacată la Comisia Centrală de contestații din cadrul CNPP, iar instanța de judecată nu este investită ca instanță de fond cu soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de pensie, competența acesteia fiind clar stabilită prin dispozițiile art. 153 din L.263/2010.
Mai invocă intimata, prematuritatea formulării acțiunii, întrucât contestatorul poate formula acțiune în instanță conform art.150 al.(3) din L.263/2010 doar împotriva răspunsului dat de Comisia centrală de Contestații, respectiv împotriva hotărârii acestei comisii, iar în cazul de față nu există o astfel de hotărâre.
Pe fondul cauzei, intimata solicită respingerea acțiunii formulată ca fiind netemeinică pentru că prin hotărârea Consiliului de Administrație nr. 900/20.03.1991 emisă de angajator au fost nominalizate meseriile ce se încadrează în grupa de muncă nu și persoanele, iar pentru perioada 1.10.1979- 15.02.1985 meseria pe care a avut-o contestatorul nu se încadra în grupă de muncă, prin urmare adeverințele eliberate de angajator nu se încadrează în dispozițiile legale în vigoare, sens în care există și adresa MMPS nr. 43/G/662/18.03.1998 adresată direct angajatorului.
Contestatorul a mai formulat o cerere la 02.01.2011 pentru acordarea pensiei anticipate, aceasta a fost respinsă prin Decizia nr.1269/29.04.2011 pentru că nu este îndeplinită vârsta de pensionare și a rămas definitivă prin necontestare.
TRIBUNALUL, prin sentința civilă nr. 1929/02.10.2013 pronunțată în cauză a respins cererea de suspendare a soluționării cauzei, precum și excepția prematurității contestației invocată de pârâta C.J.P. A.
Pe fond, a admis contestația formulată în cauză și în consecință:
A anulat decizia nr. 13272/14.03.2012.
A dispus obligarea intimatei la emiterea unei decizii de pensie anticipată parțial, cu valorificarea inclusiv a stagiului de cotizare realizat de către contestator conform adeverinței nr.1726/19.11.1999, emisă de către SC H. SA înscrisă în carnetul de muncă poziția 69, cu aplicabilitate din data de 13.01.2012.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reținut, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, următoarele:
Contestatorul a formulat cererea nr. 458/12.01.2011 prin care a solicitat acordarea pensiei anticipate. S-a emis decizia nr. 1269/29.04.2011 prin care s-a reținut că petentul nu îndeplinește vârsta de pensionare. Decizia de respingere nu a fost atacată de contestator.
Existența unei decizii de respingere a cererii pentru acordarea pensiei anticipate nu îl împiedică pe petent să formuleze după un an o nouă cerere de pensionare prin care să solicite acordarea pensiei anticipate parțial, astfel că prin cererea nr.228/13.01.2012 petentul contestator a solicitat acordarea pensiei anticipate parțial, cererea fiind respinsă prin decizia nr.13272/14.03.2012 prin care s-a reținut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 65 al. 1 din L263/2010 și că perioada 1.10.1979- 15.02.1985 nu poate fi valorificată în grupa II de muncă deoarece meseriile de merceolog și economist nu se regăsesc în ordinul 50/1990.
Această decizie a fost contestată la Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP prin cererea nr. 6859/27.03.2012. C.J.P. A. a înaintat dosarul Comisiei Centrale la data de 04.10.2012 și de la această dată și până la momentul promovării în justiție a acestei acțiuni-11.06.2013 - Comisia Centrală de Contestații nu a emis nici o hotărâre.
Prin urmare, contestatorul a promovat prezenta acțiune, având în vedere și Decizia nr.956/13.11.2012 a Curții Constituționale, care a statuat că dispozițiile art.149 din L.263/2010 sunt constituționale în măsura în care Comisia Centrală de Contestații îndeplinește într-un termen rezonabil și pertinent prevăzut de lege obligația sa de a se pronunța asupra contestațiilor. În situația contrarie principiul accesului liber la justiție este cel care dă competențe instanței de judecată de a soluționa contestațiile formulate împotriva acestor decizii.
În concluzie, în prezenta cauză nu s-a impus nici suspendarea soluționării în temeiul art.413 pct.1 Cod pr. civilă și nici admiterea excepției de prematuritate, deoarece de la data înregistrării și trimiterii contestației și până în prezent a trecut un an fără ca această contestație să fie soluționată.
Pe fondul cauzei, se constată că fostul angajator al reclamantului S.C. H. S.A. a eliberat adeverința nr. 1726/19.11.1999 privind încadrarea reclamantului în grupa II de muncă, fiind contestată de către pârâtă perioada 1.10.1979-15.02.1985 în care contestatorul a avut meseria de merceolog și economist. Aceeași mențiune este înscrisă și în carnetul de muncă al contestatorului la poziția 65.
Potrivit art.15 din ordinul 50/1990 dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în condițiile de grupa I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării în carnetul de muncă conform metodologiei stabilite, unitățile având obligația să analizeze și să precizeze situația încadrării personalului în grupe de muncă, începând cu 18 martie 1969 și până în prezent.
De asemenea, legiuitorul a stipulat în Ordinul 590/2008 art.4 că angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează.
Nu există nici o dispoziție legală care să abiliteze casele teritoriale de pensii să verifice sau să cenzureze datele atestate de adeverințele eliberate de angajatori sau datele înscrise în carnetele de muncă. Cât timp aceste înscrieri nu sunt anulate nu există nici o prevedere legală care să permită caselor județene de pensii să nu ia în calcul conținutul acestor date în soluționarea cererilor de pensionare formulate.
Adeverințele care atestă desfășurarea activității în grupa I sau grupa a II-a de muncă trebuie să respecte procedura reglementată de Ordinul 590/2008 dacă acestea sunt eliberate după intrarea în vigoare a acestui ordin sau să conțină toate datele necesare pentru stabilirea meseriei și a perioadei lucrate în grupă de muncă, chiar dacă nu este completată conform modelului din anexa Ordinului 590/2008, dacă această adeverință a fost eliberată anterior intrării în vigoare a acestui ordin.
Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca fondată prezenta acțiune fiind admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, pârâta CJ.P.A., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
În expunerea de motive, apelanta susține că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la valorificarea stagiului realizat de către contestator în grupa a II-a de muncă conform adeverinței nr.1726/19.11.1999 emisă de SC H. SA și la emiterea unei decizii de pensie anticipată parțial fără să țină cont de următoarele aspecte: 1) nu este înscris în carnetul de muncă procentul de încadrare în grupa a II-a de muncă; 2) potrivit art.1 din HG nr. 1223/1990 pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă persoanele care sunt în activitate și care au lucrat în locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele și periculoase de pe șantierele de construcții montaj, nu și persoanele care nu lucrează nemijlocit în activități specifice de construcții montaj (directori, șefi servicii, merceologi, economiști, juriști etc.) întrucât prin natura funcțiilor, nu își desfășoară activitatea cel puțin 70% din programul de lucru în condiții de șantier; 3) potrivit art.2 din HG. nr.1223/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele din unități. Prin hotărârea consiliul de administrație a SC H.SA nr.900/20.03.1991 s-au nominalizat meseriile și nu persoanele așa cum prevede HG. nr.1223/1990; 4) punct 6 din Ord. 50/1990 face referire tot la nominalizarea persoanelor și nu a meseriilor; 5)meseriile de merceolog și economist nu se regăsesc în anexa II din Ordinul nr.50/1990. Din faptul că nu au fost nominalizate persoanele rezultă că nu s-a reținut și virat cota de CAS aferentă grupei superioare de muncă pentru persoana în cauză; 6) la data înscrierii în carnetul de muncă (poz.65) a grupei de muncă și a eliberării adeverinței nr.1726/19.11.1999, angajatorul avea cunoștință de poziția Ministerului Muncii privind încadrarea în grupa a II-a de muncă a anumitor categorii de personal din adresa nr.43/G/18.03.1998 și nu a respectat-o.
În drept se invocă: art.466 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimatul B.V. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivând că procentul de încadrare în grupa a II-a de muncă este menționat atât în carnetul de muncă cât și în adeverința emisă de angajator și că mențiunile în carnetul de muncă s-au efectuat cu respectarea prevederilor Dec. Lege nr.92/1976 și a Ord. nr.136/1976, iar faptul că nu s-a virat cota de CAS aferentă grupei superioare nu este un motiv care să conducă la refuzul valorificării acesteia prin reducerea vârstei standard de pensionare.
CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, a reținut următoarele:
Apelul este nefondat.
Potrivit Ord. nr. 50/1990 pct. 6. "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Conform disp.art.15 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale";.
În același sens, potrivit art. 1 din Dec.nr.92/1976 ";carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta,
Potrivit Ord. nr.590/2008 cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz, iar adeverințele se întocmesc și se eliberează, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din procedura prevăzută de lege, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive.
Conform aceluiași act normativ, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează.
Prin urmare, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unităților angajatoare.
Odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverința emisă de unitate, care îmbracă forma prevăzută de lege.
Adeverințele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constată diferite situații de fapt și drept care rezultă din evidențele aparținând unității emitente și ele trebuie să reflecte întocmai aceste evidențe, persoanele cu atribuții în eliberarea acestora angajându-și răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.
Deci, stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din Carnetul de Muncă, sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situație lipsită de echivoc și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fișa postului și specificul meseriei și funcției în care a fost încadrat la angajare, sau pe parcursul derulării contractului de muncă.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Decretul 92/1976, datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin. Aliniatul (2) prevede că, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare - pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I și II de muncă la pensie.
Adeverința emisă constituie act oficial prin care se dovedește, meseria și timpul lucrat în grupa de muncă.
În speță, desfășurarea activității în grupa de muncă pe perioada în discuție a fost probată de intimat așa cum prevăd dispozițiile legale sus enunțate atât cu mențiunile din carnetul de muncă (poz.65) cât și cu adeverința nr.1726/19.11.1999 emisă de fostul angajator SC H.SA.
Contrar susținerilor apelantei în aceste înscrisuri se menționează expres încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat cu referire la prevederile HG. nr.1223/20.11.1990 și a Hotărârii C.A. a SC H. SA nr.900/20.03.1991.
Deci, fostul angajator și-a asumat întreaga răspundere cu privire la mențiunile efectuate în carnetul de muncă și conținutul și veridicitatea adeverinței eliberate, așa încât nici instanța și nici CJP, nu are abilitatea de a cenzura aceste afirmații atâta timp cât mențiunile din carnetul de muncă precum și din adeverința eliberată nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar conținutul acesteia a fost consemnat cu respectarea mențiunilor prevăzute în Ord.590/2008.
Toate prevederi legale susenunțate, învederează că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților. Prin urmare încadrarea personalului în condiții de grupa a II-a de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, în conformitate cu dispozițiile art.2 din H.G.nr.1223/1990, iar casa de pensii nu are abilitatea legală de a cenzura mențiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă, de exactitatea datelor fiind responsabilă unitatea angajatoare.
Din acest punct de vedere, susținerile apelantei că intimatul, în raport de natura funcției, nu putea fi încadrat în prevederile Ordinului nr.50/1990 nu au relevanță, ținându-se seama de mențiunile din carnetul de muncă și din adeverința nr.1726/19.11.1999 eliberată de fostul angajator, care atestă desfășurarea de către intimat a activității pe o anumită perioadă în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Totodată, faptul că nu s-a virat cota de CAS aferentă grupei superioare nu are relevanță în acest cadru procesual și nu o exonerează pe recurentă de obligația legală de a lua în considerare datele privind activitatea desfășurată de asigurat, evidențiate în actele emise de angajator și depuse la dosarul de pensie, care, așa cum s-a arătat mai sus, își produc pe deplin efectele juridice.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul cu care a fost investită de către intimată.
| ← plângere contravenţională. Jurisprudență Contracte de muncă | Decizie revizuire pensie. Invocarea încălcării dreptului de... → |
|---|
