Pretenţii . Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. **** din data de 03.04.2018
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. ***
Sentința civilă nr. **
Ședința Publică de ***
Completul compus din:
Președinte ***
Asistent judiciar **
Asistent judiciar ***
Grefier ***
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta *** în contradictoriu cu pârâtul ***, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din ** fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de ***, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCURESTI SECTIA A VIII-A CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCILAE sub nr.***, la data de ***, reclamanta *** solicitat, in contradictoriu cu pârâtul ***, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1.Obligarea paratei la plata indemnizației aferenta concediului de odihna neefectuat pentru anul 2016, actualizata cu indicele de inflație la data plații efective.
2.Obligarea paratei la plata unei adeverințe din care sa rezulte veniturile realizate de către subsemnata in perioada derulării raporturilor de munca cu menționarea in mod diferențiat pe fiecare categorie de venit a fiecărui spor, prima sau venit suplimentar, cu indicarea temeiurilor de drept in baza carora au fost acordate fiecare si cu specificarea plații contribuțiilor către bugetele consolidate ale statului si a temeiurilor de drept in baza carora au fost reținute si achitate aceste contribuții.
3.Obligarea paratei la plata sumei de 7.000 lei, cu titlu de daune interese.
4.Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, se arata ca intre părți a fost incheiat contractul individual de munca nr. ***, pe perioada nedeterminata. Acest raport de munca a fost modificat atat in ceea ce privește funcția, cat si salariul lunar brut, iar prin decizia nr.**, parata a stabilit ca, incepand cu data de 01.03.2015, reclamanta sa aiba funcția de sef birou salarii cu delegație avand un salariu de **, sume compensatorii (spor risc 15%) = 200 lei corespunzător grad I - clasa 69, salariu ce a fost modificat la data de 01.08.2016, fiind in cuantum de ***lei.
Incepand cu data de 11.10.2016, acest raport de munca a fost suspendat conform art. 54 din legea 53/2003, prin decizia nr. ***emisa de parata, contractul individual de munca fiind suspendat pe perioada 11.10.2016-10.06.2017. Ulterior, prin decizia nr. **s-a dispus ca raportul de munca sa fie suspendat pe perioada 11.06.2017-10.06.2018.
In aceasta perioada de suspendare, la data de 03.11.2017, reclamanta a solicitat paratei sa ia act de incetarea contractului individual de munca nr. *** in temeiul dispozițiilor art. 81 din Codul muncii.
Menționeaza ca nu a primit nici un răspuns la aceasta solicitare, motiv pentru care, la data de 20.12.2017, a formulat o cerere la ITM București pentru a afla care este stadiul contractului individual de munca, si a aflat ca aceștia operaseră in baza de date REVISAL incetarea contractului individual de munca nr. *** incepand cu data de 10.11.2017, fapt confirmat si in scris de ITM București prin adresa nr. P10213/83228/CRM/10.01.2018.
In aceasta situație, la data de 21.12.2017, a solicitat paratei ca in termen de 15 zile sa-mi achite indemnizația aferenta concediului de odihna neefectuat pe anul 2016, aceasta raspunzandu-i la data de 11.01.2018 ca va analiza situația si va lua masuri.
Dispozițiile art. 146 alin 1 Codul muncii statueaza " (1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) In cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.
(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă."
Totodată, potrivit art. 150 codul muncii "(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
(2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu."
Cum contractul individual de munca a incetat la data de 10.11.2017, considera ca are dreptul la compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, in conformitate cu prevederile art. 146 din Legea 53/2003.
In ceea ce privește daunele interese, solicita sa se constatate ca potrivit dispozițiilor art. 1531 cod civil, prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiva suferita de creditor (in speța, suma datorata - compensarea in bani a CO neefectuat actualizata cu indicele inflației), iar art. 1530 cod civil statueaza dreptul la daune interese, care in cazul de fata sunt reprezentate de prejudiciul moral suferit, in urma refuzului nejustificat al paratei de a efectua aceasta compensare.
De asemenea, considera ca sunt incidente si dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. h Codul muncii, conform caruia angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului, reclamnata nefiind tinuta de a formula in prealabil o astfel de cerere direct la angajator, atat timp cat, deși notificata pentru compensarea concediului de odihna si plata acestuia, parata s-a limitat in a preciza ca va lua masuri, doar pentru a susține ca i-a comunicat un răspuns.
In atare situație, considera ca acțiunea promovata este intemeiata si pe cale de consecința solicita admiterea ei, cu plata cheltuielilor de judecata.
In drept, isi intemeiaza cererea pe dispozițiile art. 194 si urm., art. 453 Cod procedura civila, art. 40 alin 2 lit h, art. 146, art. 150 Legea 53/2003 republicata si modificata, art. 1530, art. 1531 Cod civil.
La data de 6.02.2019, pârâtul *** a depus, în contradictoriu cu cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea ***, întâmpinare prin care solicită:I.respingerea Cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală;II.obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.
In motivare, se arata ca, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii concediului de odihnă aferent anului 2016. Menționeaza faptul că reclamanta, începând cu data de 11.10.2016, a solicitat suspendarea contractului individual de muncă prin acordul părților. Prin Decizia nr. *** s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă prin acordul părților. La data de 03.11.2017, reclamanta a solicitat încetarea contractului individual de muncă în baza art. 81 din Codul muncii - demisie. Ca urmare a acestei demisii, parata a solicitat reclamantei prezența la locul de muncă pentru efectuarea termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, mai ales că în perioada demisiei reclamantei Curtea de Conturi a României realiza un control la sediul paratei, astfel încât se impunea cu necesitate prezența acesteia. Cum reclamanta nu s-a prezentat la locul de muncă, parata a apreciat că își efectuează zilele de concediu de odihnă aferente anului 2016.
Astfel, cererea reclamantei este neîntemeiată, deoarece zilele de concediu de odihnă neefectuat pe anul 2016 au fost compensate cu zilele de preaviz pe care era obligată se le efectueze ca urmare a demisiei, în temeiul art. 81 din Codul muncii.
Așadar reclamanta avea obligația de a se prezenta la locul de muncă în vederea efectuării preavizului. In condițiile în care reclamanta nu s-a prezentat la locul de muncă pe durata preavizului, parata a compensat zilele de concediu de odihnă cu zilele de preaviz, astfel încât reclamanta nu mai are dreptul să beneficieze de compensarea concediului de odihnă.
Cu privire la obligarea subscrisei la plata unei adeverințe din care să rezulte veniturile realizate, solicită respingerea acestui capăt de cerere ca netemeinic și nelegal, deoarece reclamanta nu precizează unde anume să plăteasca, ce anume să plăteasca.
Având în vedere că nu subzistă obligația paratei la plata vreunei adeverințe, solicită respingerea acestui capăt de cerere ca netemeinic și nelegal.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea paratei la plata daunelor morale, se impune respingerea și a acestui capăt de cerere, având în vedere faptul că reclamanta nu a suferit nicio daună morală, dimpotrivă, parata a fost de bună-credință, iar pe perioada preavizului a realizat compensarea zilelelor de concediu de odihnă cu zilele de preaviz.
In mod normal absentarea reclamantei de la locul de muncă pe durata preavizului atrage sancționarea disciplinară a salariatului cu desfacerea contractului individual de muncă. Cu toate acestea parata a fost de bună-credință și a compensat zilele de concediu cu zilele de preaviz.
Pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 207 și urm. Cod proc. civ., si dispozițiile art. 81 alin. (4) din Codul muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul retine următoarele:
Reclamanta a fost salariata pârâtului, in baza Contractului individual de munca nr.***, contract modificat atat in ceea ce privește funcția, cat si salariul lunar brut, iar prin decizia nr. ***, parata a stabilit ca, incepand cu data de 01.03.2015, reclamanta sa aiba funcția de sef birou salarii cu delegație avand un salariu de *** lei, sume compensatorii (spor risc 15%) = 200 lei corespunzător grad I - clasa 69, salariu ce a fost modificat la data de 01.08.2016, fiind in cuantum de *** lei.
Incepand cu data de 11.10.2016, acest raport de munca a fost suspendat conform art. 54 din legea 53/2003, prin decizia nr. 359/15.09.2016 emisa de parata, contractul individual de munca fiind suspendat pe perioada 11.10.2016-10.06.2017. Ulterior, prin decizia nr. ***s-a dispus ca raportul de munca sa fie suspendat pe perioada 11.06.2017-10.06.2018.
In aceasta perioada de suspendare, la data de 03.11.2017, reclamanta a solicitat paratei sa ia act de incetarea contractului individual de munca nr. *** in temeiul dispozițiilor art. 81 din Codul muncii. Potrivit extrasul REVISAl, reclamantei i-a incetat contractul de munca la data de 10.11.2017, ca urmare a demisiei.
Obiectul prezentei cereri îl constituie obligarea pârâtului la plata către reclamanta a drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, proporțional cu perioada lucrata in cadrul paratului in anul 2016.
Potrivit art.144 și 145 din Codul Muncii, pentru perioada lucrată reclamantul avea dreptul la concediu de odihnă, conform numarului de zile inserat in contractul individual de munca si proporțional cu activitatea prestată.
Potrivit art.146 alin.4 din Codul Muncii compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este posibilă doar în cazul încetării contractului individual de muncă.
Instanta nu va retine apararile paratului in sensul ca a compensat perioada de preaviz, in care reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, cu zilele de concediu de odihna pe care aceasta nu le efectuase. Pârâtul căruia ii revenea sarcina probei conform disp.art.272 si 273Codul muncii, nu a înțeles sa facă această proba si nu a depus nici un inscris din care sa rezulte ca a somat reclamanta sa se prezinte la serviciu in perioada de preaviz, deoarece nu intelege sa renunte la preaviz. Sanctiunea in cazul neprezentarii reclamantei la serviciu era una disciplinara, asa cum a aratat si paratul in intampinare, iar nu compensarea cu concediul de odihna, neexistand temei legal in acest sens.
Este necontestata imprejurarea ca reclamanta nu a efectuat concediul de odihnă, respectiv ca nu a fost compensat în bani concediul neefectuat, având în vedere încetarea raporturilor de muncă.
Pentru toate aceste motive, instanta apreciaza ca acest capat de cerere este întemeiat și urmează să oblige pârâtul la plata către reclamanta a drepturilor bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat cuvenit in baza contractului individual de munca, proportional cu perioada lucrata in anul 2016.
Instanta retine si dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. h Codul muncii, conform carora angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului, motiv pentru care va obliga pârâta sa emită reclamantei o adeverința din care sa rezulte veniturile pe care le-a realizat in perioada in care a fost angajata paratei, defalcate pe fiecare categorie de venit, spor, prima sau venit suplimentar, cu indicarea temeiurilor de drept in baza cărora au fost acordate fiecare si cu specificarea plații contribuțiilor către bugetele consolidate ale statului si a temeiurilor de drept in baza cărora au fost reținute si achitate aceste contribuții.
Va respinge capătul de cerere privind acordarea de daune interese ca neîntemeiat, apreciind ca reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu moral prin neplata la incetarea contractului de munca a indemnizației aferente concediului de odihna neefectuat in anul 2016.
In baza art.453 C.pr.civ., va obliga parata sa plătească reclamantei, cheltuieli de judecata in cuantum de ***lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea privind pe reclamanta ***- , cu domiciliul procesual ales la , cu sediul în , , nr., bl. , sc., ap., în contradictoriu cu pârâtul ***, cu sediul în , str. , nr., .
Obligă pârâta sa plătească reclamantei indemnizația aferenta concediului de odihna neefectuat in anul 2016.
Obligă pârâta sa emită reclamantei o adeverința din care sa rezulte veniturile pe care le-a realizat in perioada in care a fost angajata paratei, defalcate pe fiecare categorie de venit, spor, prima sau venit suplimentar, cu indicarea temeiurilor de drept in baza cărora au fost acordate fiecare si cu specificarea plații contribuțiilor către bugetele consolidate ale statului si a temeiurilor de drept in baza cărora au fost reținute si achitate aceste contribuții.
Respinge capătul de cerere privind acordarea de daune interese ca neîntemeiat.
Obliga parata sa plătească reclamantei, cheltuieli de judecata in cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare ce se depune la sediul Tribunalului București Secția a VIII a.
Pronunțarea hotărârii se face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar,
Grefier,
Red. Jud..
Com. ___exemplare ___/___2018
| ← Interesul promovarii actiunii de majorare pensie de intretinere... | Contestaţie decizie concediere. Jurisprudență Desfacerea... → |
|---|
