Răspunderea patrimonială a salariatului. Jurisprudență Raporturi de muncă; Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 256 din data de 06.04.2017
Răspunderea patrimonială a salariatului
- art. 254, art. 268 alin. 1 litera c) Codul Muncii
- art. 2521 alin 2 din Noul Cod Civil
Potrivit art. 254 alin. 1 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Deși din actele aflate la dosar reieșea că erau întrunite toate condițiile impuse de legiuitor pentru a fi angajată răspunderea salariatului, greșit instanța de fond a reținut contrariul fără a exista cauze exoneratoare în acest sens. Modul în care angajatorul a convenit plata daunelor cauzate de salariat, cu partenerul său contractual, greșit instanța de fond 1-a calificat ca fiind discutabil în lipsa unor probe clare în acest sens, factura, convenția încheiată nefiind anulate, se impuneau astfel a fi avute în vedere. Termenul de prescripție al acțiunii, prevăzut de art. 2521 alin. 2 din Noul cod civil nu era aplicabil raportat la obiectul litigiului-acțiune în răspundere patrimonială - ci cel stabilit de art. 268 alin 1 litera c) Codul Muncii.
Decizia civilă nr. 256/6 aprilie 2017
Prin sentința civilă nr. 918/LM din 29.12.2016, Tribunalul ... a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC ... SRL în contradictoriu cu pârâtul ... și în consecință:
A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1855 lei, sumă care urmează să fie actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație calculate de la data de 04.11.2015 și până la data efectivă a plății.
A respins ca neîntemeiate restul pretențiilor.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional ... în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional SC ... SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 254 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Tribunalul a constatat că pârâtul ..., în calitate de prepus-conducător auto, a cauzat reclamantei un prejudiciu în sumă de 1855 lei compus din 1450 lei echivalentul a 100.000 Ft amendă, 199 lei echivalentul a 13.692 Ft vignetă pentru autocamion cu nr. de înmatriculare ..., 206 lei vignetă.
S-a reținut de prima instanță că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a recunoscut că se face vinovat de producerea unui prejudiciu în valoare de 1855 lei.
Răspunderea patrimonială a salariaților, reglementată de art. 254 și urm. din Codul muncii, poate fi definită ca o varietate a răspunderii civile contractuale, având anumite particularități determinate de specificul raporturilor juridice de muncă.
De asemenea, Tribunalul a constatat că la data producerii pagubei, exista și se afla în executare contractul individual de muncă, astfel că pârâtul avea calitatea de salariat al angajatorului păgubit.
Fapta ilicită și personală a salariatului constă în nerespectarea prevederilor din fișa postului întrucât a condus sub influența băuturilor alcoolice, fără a deține rovinietă valabilă și este o faptă săvârșită în legătură cu munca sa.
Caracterul ilicit al faptei este determinat de nerespectarea obligației de serviciu astfel cum rezultă din fișa postului.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului, în sumă de 1855 lei, instanța de fond a constatat că acesta îndeplinește toate condițiile, respectiv este real, cert, actual, direct, material și nu a fost reparat.
Totodată, Tribunalul a mai reținut existența vinovăției salariatului, care este răspunzător de nerespectarea obligațiilor instituite în sarcina sa, cât și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu care rezultă din însăși materialitatea faptei.
S-a apreciat că în cadrul răspunderii patrimoniale regula o constituie răspunderea unipersonală, adică salariatul vinovat răspunde individual pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, astfel că, constatându-se îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului, în temeiul art. 254 alin. 1 Codul muncii, art. 1489 Cod civil, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâtul la plata sumei de 1855 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, cu dobânda legală și indicele de inflație calculate de la data de 04.11.2015 și până la data efectivă a plății.
Referitor la plata penalităților de întârziere în sumă de 17.744 lei menționate în factura fiscală nr. TIA .../2013 emisă de SC ... SRL în data de 08.11.2014 (f. 58), în care se menționează penalități pentru neprezentare camion la încărcare pe relația Ruzomberok-Turda, conform comenzii din 30.10.2014, Tribunalul a reținut că în comanda de transport nr. 28/30.10.2014 s-a menționat că transportul se derulează sub directa coordonare a ... SRL, orice problemă se ivește pe timpul derulării prezentei comenzi se anunță de urgență SC ... SRL și împreună se trece la soluționarea acesteia. În caz de nerespectare la încărcare/descărcare conform celor stabilite mai sus, ... are dreptul la despăgubiri cuprinse între 4.000 euro - 10.000 euro.
S-a constatat că deși reclamanta a solicitat prin acțiune plata penalităților de întârziere în sumă de 17.744 lei, aceasta a achitat penalitățile către SC ... SRL, după introducerea cererii, respectiv la data de 29.01.2016, conform extrasului de cont depus la dosar în data de 24.11.2016 iar faptul că pârâta a încheiat cu SC ... SRL comanda de transport nr. 28/2014 în care părțile au convenit anumite clauze, nu însemnă că în situația în care apar probleme la încărcare/descărcare, prepusul-un terț față de înscris, este răspunzător de modul în care s-au îndeplinit obligațiile.
Așadar, s-a reținut că în comanda de transport se specifică că orice problemă se ivește pe timpul derulării comenzii, se anunță de urgență SC ... SRL și împreună se trece la soluționarea acesteia, iar nerespectarea acestei obligații determină despăgubiri în sumă de 4000-1000 euro și chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecată a rezultat că reclamanta știa din ziua în care s-a indisponibilizat camionul că există o problemă în ce privește realizarea transportului, arătând că urmare a situației generate de pârât, un alt angajat al societății reclamantei, la solicitarea administratorului, a preluat în aceeași zi, cu un alt cap tractor, remorca încărcată pentru a o transporta în Slovacia și pentru a prelua ulterior încărcătura care trebuia transportată înapoi în România.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că reclamanta avea obligația de a anunța de urgență SC ... SRL despre problema ivită și întrucât a aflat în aceeași zi despre problemă, nimic nu a împiedicat-o să anunțe de urgență.
Dacă reclamanta nu a anunțat de urgență SC ... SRL, conform clauzei din comanda de transport, s-a apreciat de prima instanță că această neîndeplinire a obligației nu poate fi imputată prepusului-pârât pentru motivul arătat anterior, iar dacă reclamanta a anunțat de urgență, respectându-se obligația impusă în comanda de transport, penalitățile nu sunt datorate de reclamantă decât în măsura în care reclamanta nu a dorit ca împreună cu ... SRL să treacă la soluționarea problemei, situație care de asemenea nu este imputabilă pârâtului.
Având în vedere că pârâtul nu este răspunzător de producerea prejudiciului în sumă de 17.744 lei, care de altfel este discutabil în privința existenței acestuia, aspect care privește relațiile dintre părțile comenzii de transport, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților.
Cererea reconvențională prin care se solicită diurna pentru luna octombrie 2014 a fost respinsă de prima instanță întrucât reclamanta-pârâtă reconvențională a făcut dovada achitării diurnei pentru această lună prin înscrisurile depuse la dosar (f. 129-176) și totodată, neexistând nicio obligație de plată din partea pârâtei-reclamante reconvenționale, s-a respins și cererea de compensare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plat taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta SC ... SRL ..., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii, obligarea pârâtului la plata a 17.744 lei cu titlu de despăgubiri, menținerea celorlalte dispoziții, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel s-a invocat că s-a făcut confuzie între răspunderea sa contractuală față de SC ... SRL și răspunderea patrimonială de dreptul muncii a fostului său angajat față de ea. A suportat consecințele răspunderii contractuale față de partenerul contractual, urmare a neonorării obligațiilor asumate prin comanda de transport nr.28/2014, plătind beneficiarului contravaloarea penalităților aferente facturii emise la data de 08 11 2014. Deoarece a plătit prejudiciul urmare a faptei culpabile a salariatului său, este îndreptățită la o acțiune în regres întemeiată pe răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii, motivarea instanței de fond în sensul că intimatul ar fi un prepus terț față de comanda de transport, că nu ar fi răspunzător pentru neîndeplinirea obligațiilor de încărcare/descărcare, sunt străine de natura pricinii, o asemenea apărare putea fi făcută doar în cazul în care SC ... SRL ar fi intentat o acțiune directă împotriva intimatului.
Ea era direct răspunzătoare față de partenerul contractual, pentru neîndeplinirea obligațiilor din comanda de transport, astfel că, negăsind înțelegere la acesta a fost nevoită a achita factura pentru neexecutarea transportului. Se întreabă în ce bază s-a reținut că ar fi avut obligația să anunțe partenerul contractual pentru orice problemă ce s-ar fi ivit în legătură cu transportul, că această neîndeplinirea a obligației nu ar putea fi imputată intimatului, ori, instanțele potrivit art. 14 alin. 4-6 din Noul Cod de procedură civilă, nu își pot întemeia hotărârile pe aspecte pe care nu le-a pus anterior în discuția părților.
A purtat discuții telefonice cu ambele societăți beneficiare ale celor două transporturi pe care trebuia să le efectueze intimatul pe ruta România-Slovacia, tur -retur, cura tur a efectuat-o cu un alt șofer - ..., propus ca martor, probă respinsă de instanță, acesta a efectuat cursa tur cu întârziere datorată demersurilor pe care a fost nevoită a le efectua pentru deblocarea camionului din vama ungară, nefiind penalizați datorită înțelegerii cu beneficiarul. Cursa retur nu a mai reușit a o onora, a anunțat beneficiarul dar acesta a anunțat că problemele cu proprii angajați nu sunt ale lor, că nu reprezintă cazuri de forță majoră care să o exonereze de răspundere contractuală.
Nu a reușit soluționarea amiabilă a problemei, l-a invitat și pe intimat la conciliere dar acesta nu a răspuns invitației, a găsit doar o păsuire la partenerul contractual pentru plata până de Anul Nou. Nu s-a pus în discuția contradictorie a părților aspectele pe care s-a motivat sentința - dacă a anunțat sau nu beneficiarul, oricum această problemă privea raportul juridic dintre cele două societăți, motivarea fiind astfel greșită. Emiterea facturii nr. .../2013 din data de 08. 11. 2014 nu s-a datorat nerespectării obligației de informare ci a neexecutării cursei de transport. Cu ignorarea probelor instanța a arătat că a anunțat de urgență, și-a respectat obligația din comandă, penalitățile fiind datorate doar în măsura în care nu a dorit ca împreună cu SC ... SRL să treacă la soluționarea problemei, că aceasta nu ar fi imputabilă pârâtului, ori, instanța a analizat raporturile dintre cele două societăți, aspect cu care nu a fost sesizat.
Încercările de soluționare amiabilă a problemei dintre cele două societăți au fost probate prin înscrisurile depuse la dosar, a emis și un bilet la ordin avalizat personal de administratorul său pentru plata a 17.744 lei cu scadența la 1 an, termen negociat pentru a putea face demersuri în vederea ajungerii la o înțelegere cu intimatul, procurarea banilor pentru plata facturii. A fost această plată împovărătoare, este o societate mică și încearcă a rezolva amiabil orice potențial litigiu. Surprinzător instanța a reținut că ar fi discutabilă însăși existența prejudiciului, fără a arăta de ce.
A existat o comandă de transport neonorată întrucât intimatul s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice la lucru, nu a putut efectua nici cursa tur nici cea retur, aspecte necontestate. În baza comenzii de transport s-a emis pe seama sa factura de penalități pentru 17.744 lei, pentru neefectuarea cursei, neexistând cauze exoneratoare de răspundere, a încercat a limita prejudiciul prin întoarcerea din cursă a unui alt șofer pentru a efectua cursa tur. Și-a compromis administratorul o zi întreagă de lucru rechemând șoferii din cursă, a organizat o a doua plecare, a plătit amenda din Ungaria încasată de intimat, s-a prezentat pentru deblocarea camionului condus de acesta, și culmea, tot ei i se pune sub semnul întrebării însăși existența prejudiciului.
Factura de penalități a fost recepționată de ea, înregistrată în contabilitate, nu avea motive a protesta, nu deținea lichidități bănești de plată, a obținut o păsuire până când încerca a recupera banii de la intimat, care nu a mai venit la lucru, aspect acceptat sub condiția emiterii biletului la ordin avalizat de administratorul său. A refuzat intimatul a colabora, a trecut și termenul de păsuire, în ianuarie 2016 a plătit factura, bucuroși fiind că nu au plătit și dobânzi, a prezentat dovada plății dar s-a pus sub semnul întrebării veridicitatea documentului, a prezentat ordinul de plată dublat și de extrasul bancar. Operațiunile și actele juridice dintre cele două societăți nu au fost contestate de nimeni, fiind întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a intimatului.
S-a invocat în drept art. 480 și următoarele Cod de procedură civilă, art. 251 din Legea nr. 62/2011, art.451-453 Cod de procedură civilă.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului, s-a apreciat corect materialul probator. Îndoielile instanței cu privire la prejudiciu sunt întemeiate datorită modului de gestionare al presupusului litigiu dintre cele două societăți implicate și din prisma pasivității în care a rămas reclamanta .
Probele din dosar relevă o situație cel puțin bizară care îl face a se îndoi de buna credință a reclamantei și denotă că o parte din înscrisuri s-au întocmit pro causa. Se reține din acestea faptul că în data de 03. 11. 2014, orele 4.06 dimineața s-a indisponibilizat capul tractor, la data de 08. 11. 2014 s-a emis factura de penalități, achitată la data de 29. 01. 2016, după 3 luni de la înregistrarea cererii de chemare în judecată. Doar la data de 19. 10. 2015, după 1 an de la data evenimentului, a fost chemat la conciliere, se întreabă de ce a stat aceasta în pasivitate, de aici suspiciunea constituirii pro causa a unor înscrisuri. La data de 15. 12. 2014 reclamanta a somat SC ... SRL să-i plătească 85.622,64 lei, deci de 5 ori mai mult decât datora, rezultând relații îndelungate între acestea, astfel că din acest motiv se îndoiește de faptul că ar fi reală factura de penalități. SC ... SRL a somat-o pe reclamantă să îi plătească 17.744 lei, penalități de întârziere, la data de 01. 02. 2015 s-a încheiat între acestea un proces verbal de conciliere, reclamanta avea termen de plată de 1 an, surprinzător sau nu, chiar la împlinirea acestuia, dar după chemarea sa în judecată, se pretinde achitarea facturii și se depune ordin de plată.
Deși cele două societăți aveau datorii reciproce, nu s-a operat o compensare, operațiune care ar fi simplificat lucrurile în măsura în care suma ar fi fost real datorată, dar toate operațiunile denotă o înțelegere dintre cele două societăți, că suspiciunile lui sunt întemeiate. A invocat prin întâmpinarea depusă la data de 10. 12. 2015 excepția de prescripție, toată corespondența cu somații, conciliere a fost preconstituită pentru acoperirea prescripției, înscrisurile nefiind atașate cererii de chemare în judecată pentru că nu existau, ceea ce denotă reaua credință a reclamantei, nu există dovada clară a faptului că prejudiciul a fost suferit de reclamantă.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă la dosar de către intimat, apelanta a arătat că apărările acestuia nu sunt de natură a conduce la respingerea apelului, nu s-au adus argumente bazate pe dispoziții legale care să înlăture criticile aduse sentinței, nu avea obligația depunerii tuturor actelor referitoare la relația sa contractuală odată cu introducerea acțiunii, nu raportul dintre ele era dedus judecății. S-a conformat tuturor solicitărilor instanței, susținerile că ar fi întocmit înscrisurile pro causa fiind exagerate.
Dacă intenționa a întocmi înscrisurile pro causa împreună cu SC ... SRL, putea să o facă anterior introducerii acțiunii, să le depună odată cu aceasta, ori, nu a dorit a încărca dosarul cu înscrisuri ce a considerat că nu au legătură directă cu cauza, însă, deoarece instanța le-a solicitat s-a conformat. Au existat încercări de soluționare amiabilă a cauzei, demersurile prin avocat s-au făcut la 1 an distanță în momentul în care biletul la ordin risca a fi introdus în bancă spre decontare.
Tocmai datorită relației îndelungate cu SC ... SRL a găsit înțelegere la aceasta pentru a fi păsuită cu plata 1 an de zile, interval în care urma a rezolva cu intimatul amiabil problema. Când s-a apropiat scadența, a fost somată să plătească, s-a încheiat un proces verbal de conciliere, dar nu a fost de acord a aștepta finalizarea demersului juridic și astfel a fost nevoită să plătească la data de 29. 01. 2016. S-a contestat plata, ori, a demonstrat că a efectuat-o. Compensarea e o modalitate legală de stingere a creanțelor, la fel ca plata. A ales stingerea datoriei prin plată tocmai pentru a nu se susține că stingerea obligației nu ar fi una reală, un proces verbal de compensare putea fi mai ușor de contestat.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele:
Potrivit copiei xerox a contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. 18/11. 04. 2014 în registrul general de evidență a salariaților, filele 23-25 dosar de fond, intimatul a fost angajat al societății apelante, cu începere din data de 14. 04. 2014, în funcția de șofer, iar, potrivit fișei postului-filele 26-30 dosar de fond - , art. 10 punctul 15, constituie abatere gravă și atrage desfacerea contractului individual de muncă, consumarea de băuturi alcoolice sau derivate din acestea.
S-a constituit o comisie de cercetare disciplinară prealabilă, cu privire la săvârșirea de către intimat a abaterii disciplinare constând în conducerea autocamionului sub influența băuturilor alcoolice - înscris aflat în copie la dosar de fond fila 51, dar, din cuprinsul copiei deciziei nr. 3/28. 11. 2014, fila 52 dosar de fond, ținând cont de absențele nemotivate ale intimatului, cu începere din data de 28. 11. 2014 s-a dispus de către apelantă încetarea contractului individual de muncă susmenționat, în baza art. 31 litera A din Codul Muncii.
Potrivit înscrisului aflat la dosar de fond fila 13, adeverință de retragere, emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului ..., Serviciul Poliției de Frontieră din ..., în data de 03. 11. 2014, la ora 04:06, la trecerea de frontieră ..., s-a efectuat verificarea cu privire la încălcarea prevederilor referitoare la interzicerea consumului băuturilor alcoolice, în urma căreia s-a constatat că șoferul cu nr. de înmatriculare ... a încălcat aceste reguli, astfel că i s-a retras certificatul de înmatriculare până la prezentarea filei CEC care dovedește achitarea amenzii aplicate.
Analizând cuprinsul înscrisului sub semnătură privată, numit declarație, fila 18 dosar de fond, se reține faptul că intimatul a arătat că în data de 02. 11. 2014, în jurul orelor 22, s-a prezentat la camionul cu care lucra, în parcarea SC ... SA, pentru a pleca în cursă în data de 03. 11. 2014 dimineața. Ajungând la camion a consumat 1 litru de bere iar la controlul efectuat în Vama ..., a fost depistat cu alcool, motiv pentru care a fost dus la postul de poliție ... unde i s-a aplicat o amendă de 100000 de HUF, neavând bani să o plătească, autoritățile maghiare i-au sechestrat camionul în vamă. S-a mai evidențiat faptul că era încărcat acesta cu cherestea pentru Slovacia iar în data de 03. 11. 2014, orele 16:30 expira avizul de însoțire, motiv pentru care a venit un alt coleg -... și a luat remorca pentru a o duce la descărcat, el fiind însă programat și la încărcat în data de 04. 11. 2016, orele 06 la Ruzomberok.
Potrivit comenzii de transport nr. 28/30. 10. 2014-fila 57 dosar de fond - , emisă de SC ... SRL, i s-a solicitat apelantei să efectueze un transport pe ruta Slovacia România, urmând ca încărcarea să se efectueze la data de 04. 10. 2014, orele 06:00 în Mondi SCP AS Tatranska Cesta 3 Slovacia iar descărcarea la data de 05. 10. 2014 în Turda, 22 de tone de hârtie, convenindu-se că transportul se derulează sub directa coordonare a SC ... SRL iar la punctul 3, ca orice problemă să fie anunțată acesteia de urgență, pentru ca împreună să se treacă la soluționarea acesteia. Tariful negociat a fost de 900 de euro plus TVA. S-a convenit de către părțile contractante faptul că în cazul nerespectării celor convenite la încărcare/descărcare, beneficiarul SC ... SRL are dreptul la despăgubiri cuprinse între 4000-10000 de euro.
La data de 08. 11. 2014, SC ... SRL a emis factura cu nr. .../2013 potrivit căreia apelanta urma a-i achita 4000 de euro cu titlu de penalități de întârziere urmare a neprezentării camionului la încărcare pe relația Ruzomberox-Turda, la data de 04. 11. 2014, potrivit comenzii nr. 28/30. 10. 2014. Această factură a fost achitată potrivit ordinului de plată nr. 18/29. 01. 2016, respectiv suma de 17.744 lei, fila 124 dosar de fond, deci după data înregistrării acțiunii ce a avut loc la data de 04. 11. 2015.
Din cuprinsul somației nr. .../15. 12. 2014, emisă de apelantă către SC ... SRL, fila 125 dosar de fond, Curtea a reținut faptul că i s-a pus în vedere faptul că figura în evidențele sale contabile cu datorie restantă, facturi neachitate în valoare de 85.622,64 lei, la care urma a calcula și dobânzi, fiind astfel aceasta somată a o achita în termen de 3 zile de la achitare, sens în care la fila 126 s-a depus un extras de cont ce poartă ștampila SC ... SRL și mențiunea că se confirmă soldul.
Potrivit somației de plată - fila 127 dosar de fond, emisă de SC ... SRL, s-a adus la cunoștința apelantei faptul că se află în întârziere cu plata sumei de 17.744 lei reprezentând factura nr. TIA .../08. 11. 2014, că dacă nu o va achita va fi obligată a porni procesul de recuperare prin mijloacele legale, că până la data plății sumelor scadente nu va face plăți, că se confirmă debitul de 85.622,64 lei, somație nedatată.
Conform procesului verbal de conciliere din data de 01. 02. 2015, încheiat între apelantă și SC ... SRL, fila 128 dosar de fond, s-a convenit ca apelanta să achite contravaloarea facturii cu nr. TIA .../08. 11. 2014 în valoare de 17.744 lei în maxim 1 an de la data emiterii biletului la ordin seria DAFB3AC nr. ... pentru 17.744 lei garanție pentru neplată, ori, câtă vreme plata s-a făcut la data de 29. 01. 2016, este cert că au fost respectate condițiile de plată convenite, termenul de 1 an de zile expirând doar la data de 01.02. 2016.
Din cele expuse mai sus, Curtea a reținut faptul că apelanta a convenit cu beneficiarul, emitentul comenzii, ca în cazul în care nu vor fi respectate condițiile convenite, aceasta să plătească penalități cuprinse între 4.000 și 10.000 de euro, fără a se fi stabilit însă ca în cazul în care s-ar fi anunțat problemele ivite acest aspect să determine o înlăturare a plății, să reprezinte o clauză exoneratoare de răspundere. De altfel aceste aspect nici nu a fost pus în discuția părților, criticile apelantei fiind fondate.
Este cert faptul că datorită conduitei propriului salariat, apelanta a fost nevoită a achita o penalitate în valoare de 40000 de euro, prejudiciul fiind cert, fapta ilicită a constat în consumul băuturilor alcoolice ce a condus la imposibilitatea respectării clauzelor convenite de partenerii comerciali, culpa este evidentă, existând și raport de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul cauzat, greșit instanța de fond reținând contrariul
Potrivit art. 254 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii - salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar conform alin. 2, aceștia nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Răspunderea patrimonială este condiționată de existența raportului juridic de muncă dintre salariatul răspunzător și angajatorul păgubit, raport care își are izvorul în contractul de muncă, care potrivit celor expuse mai sus a existat, intimatul a fost salariatul apelantei și a ocupat funcția de șofer. La baza acestei răspunderi stă vinovăția, este o răspundere integrală, deci aceasta vizează nu doar dauna efectivă, actuală ci și cea pentru foloasele nerealizate
Din cele expuse mai sus reiese faptul că sunt întrunite toate condițiile impuse de legiuitor pentru a fi angajată răspunderea materială a salariatului, neexistând cauze exoneratoare de răspundere în sensul prevăzut de dispoziție legală evocată mai sus. A luat apelanta toate măsurile necesare pentru a limita daunele produse pentru nerespectarea clauzelor contractuale, a procedat la trimiterea unui alt salariat care să efectueze transportul în locul intimatului, penalitățile stabilite fiind astfel cele minime de 4.000 de euro și nu cele maxime de 10.000 de euro.
Emiterea facturii potrivit căreia s-a stabilit o penalitate de 4.000 de euro a fost generată de nerespectarea clauzelor contractuale nu de împrejurarea că apelanta nu ar fi anunțat beneficiarul transportului ce urma a fi efectuat de imposibilitatea creată de conduita propriului salariat. Plata facturii după înregistrarea litigiului s-a datorat potrivit celor expuse celor convenite de către apelantă cu partenerul contractual, iar câtă vreme factura emisă, ordinul de plată ce confirmă plata efectivă nu au fost anulate, se impunea a fi avute în vedere, apărările intimatului în sensul că s-ar fi întocmit pro causa apar ca nefondate.
Faptul că și beneficiarul transportului îi datora apelantei la rândul său sume de bani nu este de natură a înlătura cele expuse, părțile având în derulare raporturi comerciale convin de comun acord modul de stingere al datoriilor existente, fără ca aceste aspecte să poată fi calificate ca fiind discutabile, cum eronat a apreciat instanța de fond.
Câtă vreme astfel cum s-a arătat mai sus, s-a convenit amânarea plății facturii emise de către SC ... SRL până la data de 01. 02. 2016, termenul de prescripție de 1 an de zile prevăzut de art. 2521 alin. 2 din Noul Cod Civil nu era împlinit la data introducerii acțiunii, mai mult, acesta se referă doar la acțiunile îndreptate împotriva transportatorului. În speță acțiunea este una în răspundere materială îndreptată împotriva fostului salariat, termenul de prescripție este potrivit art. 268 alin. 1 litera c) din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii -de 3 ani de zile de la data nașterii dreptului la acțiune, termen care raportat la data emiterii facturii susmenționate -08. 11. 2014 - la data introducerii acțiunii - 04. 11. 2015, nu a fost împlinit, motive pentru care, chiar dacă instanța de fond nu a dispus expres în acest sens, excepția de prescripție nu era operantă, apărările intimatului nefiind fondate, astfel că va fi respinsă nefondată .
Nedepunerea înscrisurilor de către apelantă decât pe parcursul soluționării cauzei în fond nu este de natură a duce la concluzia că acestea s-ar fi preconstituit, neexistând potrivit celor arătate mai sus probe în acest sens și nici motive pentru a nu fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Față de toate considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de apel a admis ca fondat apelul, a schimbat în parte sentința, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei și suma de 17.744 lei cu titlul de despăgubiri, păstrând celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice, potrivit celor arătate mai sus.
Deoarece apelanta cu ocazia acordării cuvântului asupra apelului a arătat prin avocat că nu mai solicită a-i fi acordate cheltuieli de judecată, nu s-a impus acordarea acestora și nici aplicarea art. 451 alin. 1, art. 452, art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
| ← Dreptul muncii. drept procesual civil. Jurisprudență Raporturi... | Acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea... → |
|---|
