Recalculare pensie. luarea în considerare a veniturilor cuprinse în adeverinţe eliberate de angajator
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă civilă nr. 128/A din data de 23.02.2016
Cotele de contribuții nu puteau fi calculate la nivelul salariilor tarifare lunare de încadrare deoarece se încălca, în acest mod, legislația în vigoare privind modul de stabilire și virare a CAS la buget. Contribuția la bugetul asigurărilor sociale s-a efectuat pe întreaga organizație cooperatistă raportat la câștigurile salariale nete/brute realizate.
Coroborând dispozițiile art. 27,28 din Legea 1/1977 cu dispozițiile art. 12 din aceeași lege rezultă în mod evident că în fondul total de retribuire al angajatorului erau incluse și sumele pentru plata muncii în cote procentuale întrucât aceste drepturi salariale pentru munca prestată nu sunt cuprinse în enumerarea expresă a legiuitorului, enumerare cuprinsă în art. 27 din lege și nici în enumerarea cuprinsă în art.2 din Decretul 389/1972.
Legea nr. 3/1950: art. 106;
Decretul nr. 389/1972;
Legea nr. 1/1977;
Legea nr. 263/2010.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02 iulie 2015 la Tribunalul Mureș, sub nr. xxx, reclamantul C.Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună recalcularea pensiei sale, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 60/14.04.2015 emisă de UJCC Mureș.
Tribunalul Mureș, prin Sentința civilă nr.xxx, a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C.Z., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost, așa cum se susține chiar de către pârâtă, beneficiar al unei pensii de invaliditate stabilite în anul 1994, iar ulterior, a devenit beneficiarul unei pensii pentru limita de vârstă, stabilite în anul 2011.
Chiar dacă nu a contestat vreuna dintre deciziile de pensionare ce au fost emise pe numele său, această împrejurare nu exclude dreptul reclamantului pensionar, de a solicita revizuirea drepturilor sale de pensie, dacă reușește să prezinte probe apte să conducă la un asemenea rezultat. Dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 îi conferă reclamantului acest drept.
Prin cererea nr. 28263/17.04.2015, pensionarul reclamant a solicitat pârâtei case de pensii recalcularea pensiei, cu valorificarea datelor din adeverința nr. 60/14.04.2015 emisă de UJCC Mureș, privind veniturile realizate de acesta.
Prin adresa nr. 28263/28.05.2015, casa de pensii pârâtă și-a comunicat refuzul de soluționare favorabilă a cererii de recalculare, invocând prevederile art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, în sensul că adeverința cu pricina ar fi fost valorificată la calculul pensiei prin decizia nr. 158907/14.05.2004. Pârâta nu a emis o decizie de admitere sau a respinsre a cererii de recalculare, conform art. 107 alin. 3 și 5 din Legea nr. 263/2010.
Cu respectarea prevederilor art. 153 lit. f și g din Legea nr. 263/2010, reclamantul a sesizat instanța de judecată, fiind nemulțumit de refuzul de admitere a cererii sale de recalculare a pensiei.
Cercetând pe de o parte modalitatea în care a acționat din punct de vedere procedural pârâta, instanța a constatat că aceasta se plasează în sfera ilicitului, întrucât nu a dat o soluție formală asupra cererii formulate de către reclamant, încălcând dispozițiile Legii nr. 263/2010 privitoare la modalitatea de soluționare a cererilor de recalculare a pensiei.
Pe de altă parte însă, această conduită a pârâtei nu poate atrage în mod automat admiterea cererii formulate în fața instanței de judecată de către reclamant, ci impune examinarea pe fond a solicitării acestuia.
Or, adeverința nr. 60/14.04.2015 emisă de UJCC Mureș chiar însoțită de precizările suplimentare făcute prin adeverința nr. 136/17.08.2015 nu este în măsură să justifice recalcularea pensiei reclamantului, pe temeiurile invocate de acesta și anume, Decizia nr. 19/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, de admitere a unui recurs în interesul legii în materia muncii în acord. Prin această hotărâre a instanței supreme, dată în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 si art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 si 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Mai întâi, cu titlu general, s-a reținut că adeverința nr. 60/14.04.2015 emisă de UJCC Mureș, completată de adeverința nr. 136/17.08.2015, nu corespunde cerințelor legale edictate de prevederile art. 125, art. 127 alin. 2 și art. 134 alin. 1 din Normele aprobate prin HG nr. 257/2011 și art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010.
În această adeverință sunt cuprinse o serie de informații precare, insuficiente pentru a permite stabilirea coordonatelor în care a muncit reclamantul. În primul rând, nu se indică în cuprinsul documentului care a fost sistemul în care a fost retribuit reclamantul, dacă a muncit în acord global sau în altă formă. În al doilea rând, chiar dacă sumele indicate la rubrica "salariu realizat"; nu includ adaosuri, prime, premii, ore suplimentare sau alte categorii de sporuri (așa cum s-a arătat în adeverința completatoare emisă de către angajator), totuși nu se poate stabili dacă valorile acolo indicate sunt valori brute ori nete. Mai mult decât atât, nu poate fi explicată rubrica din adeverință intitulată "salariu minim"; și niciuna din probele administrate nu aduce lămuriri suplimentare asupra acestui aspect, cu atât mai mult cu cât valorile indicate în carnetul de muncă al reclamantului sunt diferite atât prin raportare la rubrica "salariu realizat";, cât și prin raportare la rubrica "salariu minim";. Mai mult decât atât, mențiunea de pe ultima pagină a adeverinței litigioase, în cuprinsul căreia se arată că a fost reținut și virat CAS-ul și pensia suplimentară conform legilor în vigoare, este una în mod evident evazivă și generatoare de potențiale confuzii, întrucât nu se precizează dacă aceste contribuții au fost virate în raport de salariul tarifar cu care reclamantul figura în evidențele angajatorului ori în raport de salariul minim indicat la rubrica corespunzătoare din adeverință ori în raport de salariul efectiv realizat de acesta. Or, practica angajatorilor din perioada avută în vedere de această adeverință de salarizare a fost în mod notoriu diferită, unii dintre ei virând contribuțiile către CAS în funcție de salariile tarifare cu care erau încadrați angajații lor, in vreme ce alții virau aceleași contribuții în funcție de veniturile efective pe care le obțineau salariații.
Prin urmare, pentru a se putea da eficiență Deciziei nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și invocată ca temei de către reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată, mai întâi se impunea să fie stabilită forma de retribuire care i-a fost aplicată reclamantului (muncă în acord global ori altă formă), iar în continuare, ar fi trebuit să putem stabili dacă plata contribuțiilor de asigurări sociale la sistemul public de pensii s-a făcut în raport de venitul efectiv realizat de către salariat. Adeverința primită de la angajator și pe care s-a fundamentat pretenția reclamantului nu este însă în măsură să furnizeze niciuna dintre aceste informații și pe cale de consecință, ea nu poate justifica recalcularea pensiei deja stabilite.
La aceeași concluzie a condus și necesitatea respectării principiului contributivității, care a fost instituit, ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, prin art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și prin art. 2 lit. c Legea nr. 263/2010. Această regulă de drept a stat și la baza Deciziei nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât formele de retribuire obținute în acord global, vor putea fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, numai dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul C.Z. solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivare apelantul a arătat că adeverințele depuse la dosarul cauzei cu nr.60/2015 și 136/2015, dovedesc împrejurarea că în perioada 10 dec.1979 - 01 aprilie 1997 a beneficiat de venturi salariale superioare celor înscrise în carnetul de muncă, venituri pentru care au fost reținute și virate de către angajator, contribuțiile de asigurări sociale.
Apelantul reclamant a susținut că prima instanță avea obligația de a ține cont de adeverințe în privința cuantumului veniturilor întrucât unitatea emitentă și-a sumat răspunderea față de datele înscrise în acestea.
Pârâta intimată Casa Județeană de Pensii Mureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat a respingerea apelului ca nefondat.
Intimata pârâtă a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată întrucât ea contravine tuturor înscrisurilor din dosarul de pensie. Pe de altă parte, adeverința eliberată de UJCC nu poate face obiectul recalculării întrucât nu sunt detaliate categoria și felul eventualelor sporuri acordate și, de asemenea, nu este individualizat cuantumul acestora.
Datele din adeverința prezentată de reclamant ridică semne de întrebare și sub aspectul faptului că fiind salarii realizate, extrase lunar din statele de plată, acestea cuprind și alte componente care au caracter temporar și care nu fac parte din baza de calcul a pensiilor. Lipsa caracterului fix a veniturilor lunare conduce la ideea că, salariile cuprinse în adeverință pot cuprinde alte adausuri la salariu, prime, premii, ore suplimentare care potrivit legii, nu făceau parte din baza de calcul a pensiilor și nu pot face obiectul unor recalculări.
Potrivit disp.art.478 alin.2 Cod procedură civilă, instanța din oficiu, a dispus administrarea probei cu înscrisuri solicitând angajatorului să comunice: forma de retribuire a reclamantului; dacă sumele indicate în adeverința litigioasă cuprind valori brute sau nete; care este componența sumelor cuprinse în rubrica "salariu realizat";.
Examinând hotărârea atacată, Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul C.Z. a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate stabilită prin Decizia 158907 din 01.08.1994, iar în prezent, este beneficiarul pensiei pentru limită de vârstă conform Deciziei 158907 din 15.09.2011.
Prin cererea înregistrată la 17.04.2015, reclamantul a solicitat pârâtei valorificarea adeverinței nr.60/14.04.2015, eliberată de UJCC Mureș.
Inițial, prin răspunsul înregistrat cu nr.28263 din 28 mai 2015, pârâta CJP Mureș, a comunicat reclamantului că veniturile cuprinse în adeverința 60/2015 au fost valorificate prin Decizia 158907/2004.
Reclamantul s-a adresat astfel instanței solicitând ca veniturile realizate în perioada decembrie 1979-august 1994 și cuprinse în adeverința indicată mai sus, să fie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Pe parcursul procedurilor judiciare, în prima instanță și în apel, pârâta și-a nuanțat poziția în sensul în care a formulat apărări privind conținutul adeverinței, mai exact, a invocat aspecte legate de natura sumelor câștigate de reclamant, diferențele evidente între sumele cuprinse în adeverință și cele înscrise în carnetul de muncă, precum și componența efectivă, nelămurită a veniturilor încasate de reclamant.
Pentru a clarifica conținutul adeverinței, instanța a solicitat, din oficiu, lămuriri unității angajatoare.
Din cuprinsul răspunsului aflat la f.26-28 din dosar, se desprind următoarele concluzii:
Forma de remunerare a reclamantului pentru perioada în litigiu a fost aceea de "cote procentuale";.
Sumele indicate în coloana "salariu realizat"; cuprind valorile nete pentru intervalul 1979-1991 și valori brute pentru intervalul 1991-1994.
Emitentul adresei a mai precizat că, în aceste sume nu sunt cuprinse sporurile pentru vechimea neîntreruptă în muncă de care beneficiau salariații indiferent de forma de salarizare practicată.
Cotele de contribuții nu puteau fi calculate la nivelul salariilor tarifare lunare de încadrare deoarece se încălca, în acest mod, legislația în vigoare privind modul de stabilire și virare a CAS la buget. Contribuția la bugetul asigurărilor sociale s-a efectuat pe întreaga organizație cooperatistă raportat la câștigurile salariale nete/brute realizate.
În perioada de referință, 1970-1991, sistemul asigurărilor de stat a fost guvernat de dispozițiile art. 106 din Legea 3/1950 codul muncii, Decretul 389/1972 și Legea 1/1977.
Potrivit art. 106 CM ( Legea 3/1950) "În vederea organizării Asigurărilor Sociale se stabilesc cotizațiile de asigurări procentuale în raport cu salariile plătite.
Cuantumul cotizațiilor de asigurări se va fixa prin decizia Confederației Generale a Muncii, în raport cu felul muncii și cu pericolul ce-l prezintă condițiunile în care ea se prestează.
Cotizațiile de asigurare sunt în sarcina celor care angajează și nu pot fi reținute din salariile angajaților.";
Prin articolul 8 al Decretului 389/1972 articolul 106 alin 2 din Legea 3/1950 a fost abrogat explicit iar dispozițiile legale contrare au fost abrogate implicit.
Potrivit art. 1 din Decretul 389/1972 "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra cîștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă..";
Legea 1/1977 a reglementat impozitul pe fondul total de retribuire.
Potrivit art. 27 și 28 din Legea 1/1977:
"În fondul total de retribuire asupra căruia se calculează impozitul nu se includ: diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare sau instalare; drepturile de autor sau colaborator extern; retribuțiile pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; retribuțiile și alte drepturi plătite nevăzătorilor invalizi de gradele I sau II.";
"Fondul de retribuire asupra căruia se aplică cotele de asigurări sociale de stat se determină pe baza fondului total de retribuire stabilit potrivit prevederilor art. 12, din care se scad sumele reprezentând drepturile prevăzute la art. 2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat. La suma astfel obținută se adaugă impozitul pe fondul total de retribuire aferent calculat cu cotele prevăzute în prezenta lege";.
Potrivit art. 12 din Legea 1/1977
"Fondul total de retribuire asupra căruia se calculează impozitul prevăzut la art. 11 cuprinde retribuțiile tarifare, indemnizațiile, premiile, precum și orice alte drepturi prevăzute de lege pentru munca prestată.";
Coroborând dispozițiile art. 27,28 din Legea 1/1977 cu dispozițiile art. 12 din aceeași lege rezultă în mod evident că în fondul total de retribuire al angajatorului erau incluse și sumele pentru plata muncii în cote procentuale întrucât aceste drepturi salariale pentru munca prestată nu sunt cuprinse în enumerarea expresă a legiuitorului, enumerare cuprinsă în art. 27 din lege și nici în enumerarea cuprinsă în art.2 din Decretul 389/1972.
Potrivit art. 29 din Legea 1/1977:
"Prevederile prezentei legi se aplică și organizațiilor cooperației meșteșugărești și de consum, celorlalte organizații obștești, precum și asociațiilor economice intercooperatiste și cooperativelor agricole de producție, pentru fondul de retribuire aferent persoanelor încadrate cu contract de muncă.";
Având în vedere argumentele și dispozițiile legale citate anterior, dispozițiile art.2 lit.c din Legea 263/2010 coroborate cu probele administrate în cauză instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată urmând a fi admisă în sensul obligării pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a veniturilor ("salariu realizat";) cuprinse în adeverința nr.60 din 14.04.2015 eliberată de U.J.C.C. Mureș.
| ← Dovada existenței prejudiciului. Jurisprudență Raporturi de muncă | Medic rezident. interpretare clauză a contractului individual... → |
|---|
