Reîncadrarea în baza prevederilor legii nr.284/2010 şi plata drepturilor salariale aferente, consecinţele neatacării ordinelor emise de ordonatorul principal de credite pentru instanţa de conflicte de muncă.

Comentarii

0

Tribunalul PRAHOVA Sentinţă civilă nr. 114 din data de 14.01.2016

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.3175/105/2015 la data de 19.05.2015, reclamanta XXX chemat în judecata pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Y, Curtea de Apel Z, Tribunalul U, Tribunalul Z și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților la reîncadrarea sa, conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010, începând cu data de 01.01.2011, și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare; obligarea pârâtului Ministerului Justiției la emiterea ordinului de reîncadrare conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010, începând cu data de 01.01.2011, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 și până la pronunțarea sentinței, la care se adaugă dobânda legală, cu precizarea că, în perioada PPP, a fost angajată la Tribunalul U, iar începând cu data de RRR, până în prezent, este angajată la Tribunalul Z; obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de reîncadrare, cu includerea sporurilor prevăzute de Legea nr. 284/2010 - Anexa VI - Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 01.01.2011, au intrat în vigoare Legile nr. 284/2010 și nr. 285/2010, iar Ministerul Justiției a emis ordine de reîncadrare doar pentru Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, lege prin care se restituiau 15% din cei 25% reținuți începând cu luna iunie 2010, pentru aplicarea Legii nr. 284/2010 nefiind emis niciun ordin.

Prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, la art. 1, se prevede că "începând cu 1 ianuarie 2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%".

Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice are dispoziții diferite de Legea nr. 285/2010.

Astfel, Anexa VI - Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din sistemul justiției din Legea nr. 284/2010 prevede la art. 1 că dispozițiile capitolului indicat reglementează salarizarea și celelalte drepturi salariale ale: judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție; asistenților judiciari; personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; personalului de instruire, precum și ale personalului care ocupă funcții auxiliare din cadrul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, personalului de specialitate criminalistică și personalului auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice; specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și specialiștilor în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție; personalului de probațiune și personalului din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Articolul 4 alin. 1 prevede că, pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, personalul prevăzut la art.1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația lunară de încadrare, corespunzător timpului lucrat, în conformitate cu alin. 2, condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) aprobându-se de ordonatorul principal de credite.

Conform art. 5 din legea indicată, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare.

În prezent, salariul de încadrare este calculat în baza a două acte normative abrogate: OG nr. 8/2007 și Legea nr. 330/2009.

Din acest motiv, reclamanta consideră că salariul lunar (salariu de bază + sporuri) nu a fost corect calculat începând cu data de 01.01.2011 și solicită recalcularea drepturilor salariale.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 NCPC, art. 268 al. 1 lit. c Codul muncii; art. 28 și art. 208 - 211 din Legea nr. 62/2011, Legea nr. 284/2010 - Anexa VI - Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă prin care să se stabilească cuantumul diferențelor salariale ce i se cuvin.

În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de 3 ani de la data introducerii acțiunii. În al doilea rând, pârâtul a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că Ministerul Justiției are exclusiv rolul de a asigura fondurile necesare instanțelor și instituțiilor din subordine, neputând fi obligat direct la plata sumelor solicitate de către reclamantă. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În susținerea excepției invocate, pârâtul a arătat că, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 268 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", astfel încât pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.

Totodată, potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, "(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".

În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, pârâtul a învederat aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".

Având în vedere că reclamanta solicită obligarea pârâților la reîncadrarea conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010, începând cu data de 01.01.2011, cerere neformulată în termenul legal de prescripție, pârâtul a solicitat instanței să constate că acțiunea este prescrisă pentru perioada 01.01.2015-28.05.2015.

În al doilea rând, pârâtul a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere faptul că Ministerul Justiției are exclusiv rolul de a asigura fondurile necesare instanțelor și instituțiilor din subordine, neputând fi obligat direct la plata sumelor solicitate de către reclamantă.

Conform dispozițiilor art. 14 din HG nr. 625/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției: "Ministrul este ordonator principal de credite, președinții curților de apel sunt ordonatori secundari de credite, iar președinții tribunalelor sunt ordonatori terțiari de credite."

Direcția Financiar-contabilă din cadrul Ministerului Justiției are drept atribuții efectuarea calculului și acordarea drepturilor salariale pentru salariații aparatului propriu al ministerului, precum și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale pentru aparatul propriu și centralizarea situațiilor financiare la nivelul ministerului.

Conform Hotărârii CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, modificată, art. 12:

"1. Președintele și vicepreședintele tribunalului: "m) este ordonator terțiar de credite și răspunde de folosirea, conform legii, a sumelor primite de la buget, de integritatea bunurilor încredințate unității pe care o conduce, de ținerea la zi a contabilității și de prezentarea dărilor de seamă contabile asupra execuției bugetare. Atribuțiile specifice de ordonator terțiar de credite pot fi delegate vicepreședintelui sau, după caz, unuia dintre vicepreședinți ori managerului economic".

Ministerul Justiției are rolul de a asigura fondurile necesare instanțelor și instituțiilor din subordine, virarea efectivă a fondurilor deschise efectuându-se direct în conturile acestora, deschise la Trezoreriile locale și la Direcția Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, care au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective.

Pe fondul cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pârâtul a solicitat a se avea în vedere următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 7 din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: "(1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.

(2) Valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice".

Art. 1 al. 1 - 3 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede următoarele: "(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%; (2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010".

Al. 5 al aceluY articol prevede că: "(5) în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege".

Prin urmare, pârâtul a arătat că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul Legii nr. 285/2010 (prin care s-a stabilit și faptul că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. Aceleași dispoziții au fost menținute și în anii 2012 și 2013, prin legile anuale de salarizare) s-a acordat o majorare cu 15% a cuantumului salariilor, sporurilor, indemnizațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, astfel cum au fost acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010. Ulterior, în temeiul OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, începând cu data de 1 iunie 2012, drepturile salariale au fost majorate cu 8% față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, iar începând cu data de 1 decembrie 2012, cu 7,4%"față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

În luna octombrie 2010, drepturile salariale ale reclamantei s-au stabilit în temeiul prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, precum și ale OUG nr. 1/2010 și ținând seama de prevederile Legii nr. 118/2010 (prin care cuantumul drepturilor salariale, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010, s-a diminuat cu 25%, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi), după cum urmează: la salariul de bază stabilit potrivit reglementărilor în vigoare la data de 31 decembrie 2009 (prin includerea și a elementelor salariale care, potrivit legii, făceau parte din acesta, respectiv indemnizația de conducere și majorarea de instanță, după caz, conform OG nr. 8/2007), s-au adăugat sporurile și majorările prevăzute în nota la Anexa VI/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 (sporul pentru vechimea în funcție - sporul de fidelitate, sporul pentru vechimea în muncă), precum și adaosurile prevăzute la art. 4 al. 3 lit. a din Anexa VI la această lege (un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidențialității), rezultând astfel un nou salariu de bază. La noul salariu de bază se adaugă sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, prevăzut în cuprinsul Anexei VI la lege, precum și sporurile prevăzute la art. 4 al. 3 lit. b din Anexa VI (sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate), într-un cuantum (acordat, conform legii, sub forma unei valori nominale) care, împreună cu noul salariu de bază și cu celelalte sporuri prevăzute de lege, să fie egal cu câștigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și a unui spor de confidențialitate de 15%, calculate la salariul de bază.

Așadar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, respectiv pentru asigurarea confidențialității, reclamanta beneficiază de adaosurile mai sus menționate, care se includ în salariul de bază, precum și de sporuri într-un cuantum care, împreună cu noul salariu de bază și cu celelalte sporuri prevăzute de lege, să fie egal cu câștigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și unui spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază.

Prin urmare, până la aplicarea, în integralitate, a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010, drepturile salariale ale personalului auxiliar urmează a fi calculate în modalitatea indicată anterior.

În concluzie, în raport de prevederile legale învederate, pârâtul a solicitat instanței să aprecieze că drepturile salariale ale reclamantei au fost corect și legal stabilite, astfel încât să se respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La data de 29.07.2015, a formulat întâmpinare și Ministerul Finanțelor Publice, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, în cauza dedusă judecății, pârâtul consideră că are calitatea de terț, ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, neavând niciun fel de raporturi de muncă cu aceasta, potrivit prevederilor art. 267 din Codul Muncii.

Acțiunea de față reprezintă un litigiu de muncă, în care părți nu pot fi, potrivit art.267 din Codul Muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului de procedură civilă.

De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credit și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Finanțelor Publice să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.

Statul Român, care poate avea numeroși reprezentanți-instituții publice, nu poate fi confundat cu Ministerul Finanțelor Publice, pe de o parte, pentru că sunt două entități diferite, care nu se suplinesc una pe cealaltă, ci au drepturi și obligați distincte, iar pe de altă parte, având în vedere că nu există în dreptul nostru o reglementare care să identifice Statul Român cu Ministerul Finanțelor Publice sau Ministerul Finanțelor Publice cu Statul Român.

Faptul că ordonatorii principali de credite, care au și calitatea de pârâți în prezenta cauză, nu au corectat drepturile salariale cuvenite reclamantei, nu poate conduce la obligarea Ministerul Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă.

Pârâtul a susținut că Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, astfel încât este neîntemeiată aprecierea că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să fie parte în litigiu și să fie obligat la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea sumelor solicitate de reclamantă.

Având în vedere cele prezentate, pârâtul a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

La rândul său, pârâta Curtea de Apel Z a formulat întâmpinare prin care a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1, Anexa VI, Capitolul VIII, la Legea - cadru nr. 284/2010, în situația în care reclamanta era nemulțumită de modul de stabilire a drepturilor salariate, avea posibilitatea contestării, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, prin care i-au fost stabilite drepturile salariate, la organele de conducere ale Ministerului Justiției.

În situația în care contestația sa s-ar fi respins, ar fi avut dreptul să conteste hotărârea organelor de conducere ale Ministerului Justiției la Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere că reclamanta nu a utilizat de această procedură de contestare prevăzută de lege, astfel încât ordinul prin care ar fi fost stabilite drepturile salarizare a rămas definitiv, pârâta a înțeles să invoce excepția inadmisibilității acțiunii.

În același timp, față de momentul introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta a invocat prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare a trei ani de la data introducerii acțiunii.

De asemenea, față de calitatea reclamantei de judecător la Tribunalul Z, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Z, drepturile salariale ale judecătorilor fiind stabilite prin ordin de către Ministerul Justiției și plătite până la datele arătate mai-sus de către Tribunalul U, în perioada 14.01.20111 - 14.03.2011 și de către Tribunalul Z, începând cu data de RRR, astfel încât pârâta Curtea de Apel Z nu a stabilit și nici nu a plătit drepturile salariate ale reclamantei.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Salarizarea reclamanților se realizează după cum urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea - cadru nr. 284/2010," aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, iar potrivit dispozițiilor alin. 2 ale aceluY articol, valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, în anul 2011 s-a aplicat Legea nr, 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

În anul 2012 s-a aplicat Legea nr. 283/2011, în anul 2013 s-a aplicat OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în anul 2014, s-au aplicat dispozițiile OUG nr. 103/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, iar în anul 2015 se aplică dispozițiile OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, modificată și completată de Legea nr. 71/2015.

Prin urmare, din anul 2011 și până în prezent, Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu s-a aplicat în ceea ce privește modul de calcul al salariilor. Salariile au fost calculate așa cum prevede însăși legea - cadru, potrivit legilor speciale anuale de aplicare precizate mai sus.

În anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea - cadru nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 285/2010, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.01.2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Prin urmare, drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite și plătite în conformitate cu legea de salarizare în vigoare la data de 01.01.2011, care prevedea reîntregirea parțială a drepturilor salariale ale reclamantei (precum și a tuturor salariaților care erau plătiți din fonduri publice). Procentul de 15 % se aplică la cuantumul brut al indemnizațiilor de bază al lunii octombrie 2010.

Este adevărat că Legea - cadru nr. 330/2009 a fost abrogată, însă noua lege de salarizare, care s-a aplicat în anul 2011, prevedea modalitatea de salarizare în anul 2011, păstrându-se cuantumul brut al indemnizațiilor de bază al lunii octombrie 2010, la care s-a adăugat procentul de 15% prin care s-au reîntregit parțial drepturile salariale.

În prezent, indemnizația de bază legală se calculează pentru toți salariații, până la intrarea în vigoare a Legii - cadru nr. 284/2010, folosind deocamdată alt sistem de calcul și anume cel dat de grilele de salarizare existente până la data de 31.12.2009, în care au fost incluse unele sporuri conform legilor anuale de salarizare succesive.

Astfel, pârâta a arătat că cele 2 sporuri (25% sporul de risc și 5% sporul de confidențialitate) s-ar aplica numai dacă s-ar folosi noul sistem de calcul, respectiv la un salariu de bază calculat prin înmulțirea coeficientului de salarizare cu valoarea de referință 600 lei.

În continuare, pârâta a prezentat modul în care au stabilite și calculate drepturile salariale ale reclamantei la data de 01.01.2011, arătând că: cuantumul brut al indemnizațiilor de bază, astfel cum au fost acordate pe luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%; cuantumul sporurilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, astfel cum au fost acordate pentru luna octombrie 2010, s-au majorat cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Prin urmare, în indemnizația de încadrare lunară s-au inclus, la data de 01.01.2010, majorarea pentru vechimea în funcția de judecător, sporul pentru vechimea în muncă, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. 3 lit. a din anexa VI la Legea nr. 330/2009.

Astfel, indemnizația de încadrare lunară este diferită de la salariat la salariat, în funcție de vechimea în muncă și în funcție a fiecărui salariat.

În salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 au fost cuprinse sporurile, care potrivit Legii - cadru nr. 330/2009, făceau parte din salariul de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr.1/2010. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009 și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării, au fost introduse în salariul de bază, fără ca prin acordarea lor să ducă la creșteri salariate, altfel decât cele prevăzute de Legea nr. 285/2010.

Pârâta a precizat că, de la data de 01.01.2010, reclamanta, potrivit dispozițiilor art. 4 alin.3, din anexa VI, a Legii nr. 330/2009, beneficia de următoarele drepturi salariale: adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidențialității, calculate la indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază și care începând cu data de 1 ianuarie 2010 au fost incluse în indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază; sporurile pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de 25% din salariul de bază și de confidențialitate, de 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară, ce se vor acorda într-un cuantum care/împreună cu noul salariul de bază sau, după caz, noua indemnizație de încadrare brută lunară și cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câștigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și a unui spor de confidențialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizația de încadrare brută lunară. Gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate și drepturile aferente acestora, avute la 31 decembrie 2009, se mențin.

Prin urmare, pârâta a susținut că, în indemnizația de încadrare lunară au fost incluse, la data de 01.01.2010, majorarea pentru vechimea în funcția de judecător, sporul pentru vechimea în muncă, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. 3 lit. a din anexa VI la Legea nr. 330/2009.

La indemnizația de încadrare lunară a fost calculat sporul de 15% de condiții vătămătoare și adăugate sporurile de art. 4 alin. 3 lit. b din Anexa VI din lege (sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate) într-un cuantum care, împreună cu noua indemnizație de bază și cu celelalte sporuri prevăzute de lege sa fie egal cu câștigul aferent lunii mai 2009, stabilit potrivit dispozițiilor art.4 alin. 3 lit. b.

Pârâta a menționat că, acel cuantum la care s-a referit mai-sus este diferit de la salariat la salariat, întrucât acesta reprezintă diferența dintre venitul brut al lunii mai 2009, salariul de încadrare de la data de 01.01.2010 și sporul de condiții vătămătoare.

Sporul de vechime și de fidelitate, calculat în salariul de încadrare lunar la 01.01.2010, diferă de la salariat la salariat, în funcție de vechimea în muncă și în funcția de judecător a fiecărui salariat, influențând astfel și cuantumul la care s-a referit anterior.

Astfel, pârâta a arătat că, în prezent, modul de calcul pentru judecători se prezintă după cum urmează:

1. indemnizația de încadrare brută lunară în care au fost incluse:

- indemnizația de încadrare brută lunară pentru o funcție similară la data de 31.12.2009;

- majorare a indemnizației de încadrare brută lunară în raport de vechimea numai în funcția de judecător;

- spor pentru vechime în muncă;

- adaos pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25%;

- adaos pentru asigurarea confidențialității de 10%;

2. Spor de 15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară;

3. Cuantum pentru spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și spor de confidențialitate, reprezentând diferența între câștigul salarial aferent lunii mai 2009 și drepturile salariale stabilite la oct 1 și pct. 2.

Pârâta a solicitat să se observe că, în drepturile salariale ale reclamantei, sunt incluse sporul pentru asigurarea confidențialității de 15% (din care 5% data de 01.11.2009 și 10% din 01.01.2010) și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, din care 25% la data de 01.11.2009 și 25% din 01.01.2010).

Prin urmare, pârâta a susținut că nu pot fi achitate încă o dată sporurile de confidențialitate și sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică în temeiul unei legi care nu a intrat în vigoare în ceea ce privește modul de calcul al drepturilor salariale.

Prin urmare, pârâta a apreciat că solicitările reclamantei au rămas fără obiect.

În același timp, pârâta a arătat că și capătul de cerere prin care reclamanta solicită obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită în favoarea sa grilele de salarizare privind noul salariu de încadrare, în care au fost incluse unele sporuri, în mod corespunzător cu respectarea dispozițiilor Legii nr.284/2010, este neîntemeiată, întrucât este cunoscut faptul că salarizarea personalului plătit din fonduri publice se realizează prin lege.

Potrivit dispozițiilor art. 61 alin.1 din Constituția României, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

Astfel, Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal, însă în această calitate nu are competențe, potrivit legii fundamentale, de a stabili cadrul legal de acordare a drepturilor salariale pentru salariații care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești.

Pentru aceste motive, pârâta a solicitat instanței să admită excepția inadmisibilității acțiunii, iar în situația în care instanța va respinge această excepție, să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Z.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat să se constate că cererea este nefondată și să fie respinsă ca atare.

La data de 04.08.2015, pârâtul Tribunalul Z a formulat întâmpinare, prin care a arătat că reclamanta a început activitatea în funcția de judecător la Tribunalul Z de la data de RRR, când s-a transferat de la Tribunalul U.

La data de 03.07.2010, reclamanta înregistra drepturi salariale în sumă de 7.686 lei (brut), după cum urmează: indemnizația de încadrare brută lunară - 5.913 lei; spor condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase - 887 lei; cuantum spor risc și confidențialitate - 886 lei.

Pârâtul a precizat că drepturile salariale menționate au fost stabilite în urma diminuării cu 25% a salariilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, și care s-au înregistrat în carnetul de muncă al reclamantei, la poziția nr. 57.

Ulterior, prin Ordinul de reîncadrare nr. X emis de Ministerul Justiției în baza Legii nr. 285/2010, cu aplicare de la data de 01.01.2011, s-a restituit un procent de 15% din totalul de 25% reținut în luna iunie 2010, așa cum reiese din adeverința nr. 2733/A/27.06.2014 emisă de către Tribunalul U, înregistrând drepturi salariale în sumă de 8.839 lei venit brut, după cum urmează: indemnizația de încadrare brută lunară - 6.800 lei; spor condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase -1.020 lei; cuantum spor risc și confidențialitate -1.019 lei.

Urmare a publicării O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, potrivit dispozițiilor art. 1, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor/funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătiți din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: cu 8% începând cu data de 01.06.2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; cu 7,4%, începând cu data de 01.12.2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Având în vedere prevederile acestei ordonanțe, Ministerul Justiției a emis, pentru majorarea cu 8%, Ordinul nr. Z și pentru majorarea de 7,4%, Ordinul nr. 3975/04.12.2012.

La calculul pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei s-a avut în vedere faptul că aceasta are o vechime în funcție tranșa 10-15 ani, reprezentând un procent de 20% din indemnizația de încadrare, și o vechime în muncă corespunzătoare tranșei 15-20 ani, gradația 4, în procent de 20% din indemnizația de încadrare brută lunară.

De asemenea, pârâtul a precizat că, la data de 01.08.2010, reclamanta, ocupând la acea dată funcția de judecător la Tribunalul U, a îndeplinit condițiile de trecere în tranșa superioară de vechime în muncă, respectiv tranșa de la 15 la 20 de ani, dar ordinul de salarizare cu această modificare nu s-a emis în anul 2010, ci în anul 2014, ca urmare a discuțiilor purtate între Tribunalul Z și Tribunalul U, discuții ce s-au finalizat cu solicitarea făcută de către Tribunalul U și înregistrată la Ministerul Justiției sub nr. 49861/2014, și emiterea Ordinului MJ nr. M.

La emiterea Ordinului nr. M nu s-a avut în vedere și faptul că reclamanta a fost delegată de la Tribunalul Z la Judecătoria V, în perioadele 08.08.2011-19.08.2011 și 05.09.2011-31.05.2012, instanță ce se află în mediul rural, în condițiile în care, pentru mediul rural, se acordă un spor de 10% la indemnizația de încadrare.

În acest sens, prin adresa nr. 2324/7/29.07.2014, Tribunalul Z a solicitat Ministerului Justiției corectarea atât a ordinelor de salarizare emise pentru doamna XXX, pentru perioadele în care a fost delegată la Judecătoria V, respectiv 08.08.2011-19.08.2011 și 05.09.2011-31.05.2012, cât și a traseului profesional al acesteia.

Urmare a demersului Tribunalului Z, la data de 25.09.2014, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 3376/c cu privire la salarizarea aferentă perioadelor 08.08.2011-19.08.2011 și 05.09.2011-31.05.2012.

Începând cu data de 01.11.2014, reclamanta a îndeplinit condițiile de trecere în tranșa de vechime în funcție 15-20 ani, iar Ministerul Justiției a emis în acest sens Ordinul nr. 4598/C/17.12.2014.

Pe de altă parte, urmare memoriului transmis de către reclamantă Curții de Apel Z și Tribunalului Z, prin care a solicitat să i se comunice modul de calcul al drepturilor salariale ale judecătorilor, Ministerul Justiției, căruia i-a fost redirecționat spre competentă soluționare, prin adresa nr. 42780/43609/46236/22.06.2015, i-a adus la cunoștință faptul că Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut că, începând cu data intrării în vigoare a respectivului act normativ, respectiv 01.01.2011, personalul va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010, pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.

Tot prin Legea-cadru nr. 284/2010 s-a stabilit ca aplicarea prevederilor acestei legi să se facă etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor, funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare. Legea anuală de salarizare pentru anul 2011, respectiv Legea nr. 285/2010, a prevăzut faptul că, începând cu data de 01.01.2011, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010, în raport de funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la data de 31.12.2010.

Prin același act normativ s-a stabilit că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru.

Aceleași dispoziții au fost menținute și în anii 2012, 2013, 2014 și 2015, prin legile anuale de salarizare.

Pentru considerentele precizate mai sus, pârâtul a solicitat instanței să constate că acțiunea reclamantei este nefondată și să fie respinsă ca atare.

În dovedirea susținerilor sale, pârâtul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri

În cauză, la data de 11.08.2015, a formulat întâmpinare și pârâta Curtea de Apel Y, prin care, față de capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la reîncadrarea reclamantei conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010, începând cu data de 01.01.2010 și stabilirea corectă a drepturilor salariale lunare, a făcut următoarele precizări:

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010, "Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor se stabilesc, după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele Consiliului Superior al Magistraturii sau de procurorul general al Parchetului ele pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care prin lege specială sau prin prezenta lege se prevede altfel. "

Așadar, atribuția stabilirii indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi ale judecătorilor, inclusiv a sporurilor, revine exclusiv ministrului justiției, nu curților de apel.

Pe cale de consecință, raportat la primul capăt de cerere, pârâta a arătat că nu poate avea calitate procesuală pasivă.

Față de capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 și până la pronunțarea sentinței, la care se adaugă dobânda legală, pârâta a arătat că are calitatea de instituție publică finanțată integral din bugetul de stat, iar sumele de bani de care dispune reprezintă "credite bugetare", în accepțiunea art. 2 alin. (1) pct. 16, coroborat cu art. 1 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 500 din 11.07.2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 500 din 11.07.2002, "(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. (...) (3) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament și bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. "

Totodată, conform art. 22, alin. (1) din Legea nr. 500 din 11.07.2002, "Ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale. "

Din perspectiva legislației specifice Curții de Apel Y, în conformitate cu dispozițiile art. 6 pct. VII.3 din H.G. nr. 652 din 27.05.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Justiției are ca atribuție asigurarea fondurilor necesare, fundamentarea și elaborarea proiectului bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiilor publice din sistemul justiției pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului, repartizarea creditelor bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărirea modului de utilizare a acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304 din 28.06.2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite. "

De asemenea, conform prevederilor art. 131 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, "(1) Activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. (2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite. "

Pârâta a susținut că, din analiza tuturor dispozițiilor legale menționate reiese că doar ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției, poate dispune alocarea fondurilor necesare în astfel de situații, evident, în situația în care un act normativ sau o hotărâre judecătorească ar constata îndreptățirea reclamantei în acest sens.

În subsidiar, pârâta apreciază faptul că aceste drepturi salariale pot fi solicitate doar pentru perioada de 3 ani anterioară datei introducerii acțiunii.

În același timp, pârâta a arătat că, prin solicitarea de a se dispune obligarea pârâților la reîncadrarea sa, conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010, începând cu data de 01.01.2010 și la stabilirea corectă a drepturilor salariale lunare, precum și obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de reîncadrare conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01.01.2011, reclamanta contestă, implicit, ordinul emis deja emis de ministrul justiției, prin care a fost reîncadrată începând cu data menționată, respectiv Ordinul nr. 341/C/09.02.2011.

Or, pârâta a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, " (1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. "

Față de aspectele arătate, pârâta apreciază că acțiune reclamantei a fost formulată cu nerespectarea procedurii menționate, situație în care este inadmisibilă.

În ceea ce privește susținerea reclamantei, în sensul că se impunea emiterea unui ordin de reîncadrare potrivit dispozițiilor Legii nr. 284/2010, distinct de ordinul emis reîncadrare potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, în condițiile în care actele normative menționate cuprind dispoziții diferite, pârâta a arătat că reclamanta nu prezintă argumente în sprijinul afirmației că salarizarea stabilită potrivit Legii nr. 285/2010 ar fi diferită față de cea stabilită potrivit Legii nr. 284/2010, iar salariul său lunar nu ar fi fost corect calculat începând cu data de 01.01.2011, indicând o serie de dispoziții legale care privesc sporul de până la 15% din indemnizația lunară de încadrare pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sporul de până la 25% din indemnizația lunară de încadrare pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de până la 5% din indemnizația lunară de încadrare pentru păstrarea confidențialității.

În opinia pârâtei, analiza Ordinului ministrului justiției nr. 341/C/09.02.2011 și a dispozițiilor legale relevante relevă corectitudinea actului administrativ menționat și, implicit, netemeinicia acțiunii formulate de reclamantă.

După cum rezultă din Ordinul nr. 341/C/09.02.2011, acesta a fost emis în baza prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 42/2011 și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 77/2011.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, "(1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare. (2) Valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. "

Potrivit art. 33 alin. (1) din același act normativ, "La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia. "

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, "(2) în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru. (3) Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010. "

Potrivit pct. I, lit. B. din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 42/2011 și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 77/2011, " începând cu 1 ianuarie 2011, personalul din sistemul justiției se reîncadrează pe clasele de salarizare, pe funcțiile, gradele și gradațiile prevăzute în Legea-cadru nr. 284/2010, în raport cu funcția, gradul/treapta profesional/profesională, vechimea avute de persoana respectivă la data 31 decembrie 2010. "

Așadar, pârâta a susținut că reîncadrarea personalului din sistemul justiției, inclusiv a reclamantei, s-a realizat începând cu data de 01.01.2011, prin aplicarea coroborată a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, nefiind posibilă emiterea a două ordine distincte de salarizare și cu atât mai mult nu ar fi putut emise două ordine de reîncadrare care să conducă la salarizări diferite, după cum se invocă în acțiune.

În realitate, pârâta apreciază că reclamanta este nemulțumită de modul de calcul al sporurilor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, fără a indica, însă, care este, din perspectiva sa, modul corect de calcul.

În acest sens, pârâta a făcut următoarele precizări:

Potrivit O.G. nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea si alte, drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției; actualizată (data intrării în vigoare 07.04.2006), indemnizația de încadrare era calculată prin înmulțirea valorii de referință sectorială cu coeficienții de multiplicare, fiind apoi adăugate majorarea pentru mediul rural (art. 6) și majorarea pentru vechimea în funcție (art. 4).

La indemnizația de încadrare brută lunară astfel rezultată se calculau sporul de toxicitate de 15% (art. 7), sporul de vechime în muncă (art. 41), sporul de confidențialitate de 15%, sporul pentru titlul de doctor de 15% (art. 5), sporul risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și sporul pentru judecător delegat la penitenciar (dacă era cazul).

În urma acestor calcule rezultă venitul total brut al judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Legea nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, actualizată (data intrării în vigoare 01.01.2010) a impus menținerea, începând cu data de 01.01.2010, a aceluiași salariu de încadrare și aceluiași venit total brut la nivelul din luna decembrie 2009.

În consecință, pentru determinarea drepturilor salariale ale judecătorilor, punctul de plecare a fost indemnizația de încadrare de care beneficiau în decembrie 2009, menținut și începând cu 01.01.2010.

Elementul de noutate adus de Legea nr. 330/2009 a fost introducerea în indemnizația de încadrare a unor sporuri care, până la data apariției sale, erau calculate ulterior indemnizației brute de încadrare. Mai precis, din indemnizația de încadrare brută lunară făceau parte indemnizația de încadrare, sporul pentru vechime în muncă și adaosul prevăzut de art. 4 alin. (3) lit. a) din Anexa VI.

În indemnizația de bază brută lunară a fost inclus un adaos de 35% din indemnizația de încadrare brută lunară, menit să evite scăderea drepturilor salariale, în condițiile în care, anterior apariției Legii nr. 330/2009, se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și un spor de confidențialitate de 15%, ambele calculate la indemnizația de încadrare brută lunară, iar, ulterior apariției legii, s-a acordat un spor risc și suprasolicitare neuropsihica de 25% și un spor de confidențialitate de 5%, ambele calculate la indemnizația de încadrare brută lunară.

Ulterior determinării indemnizației de bază brute lunare, erau calculate sporul de toxicitate de 15%, sumele tranzitorii pentru sporurile care nu mai erau reglementate (sporul pentru titlul de doctor), sporul pentru judecător delegat penitenciar (dacă era cazul) și sporurile de risc și confidențialitate.

În mod normal, sporurile de risc și confidențialitate ar fi trebuit să fie 25% și de 5% din indemnizația de încadrare brută lunară (art. 4 alin. (1) din Anexa VI), dar, raportat la dispozițiile art. 4 alin. (3) lit. b) din Anexa VI ("sporurile prevăzute la alin. (1), ce se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul salariul de bază sau, după caz, noua indemnizație de încadrare brută lunară și cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câștigul salariul aferent lunii mai 2009"), venitul brut total rezultat începând cu 01.01.2010 nu putea depăși câștigul salarial aferent lunii mai 2009.

În consecință, cuantumul sporurilor de risc și confidențialitate nu a putut fi calculat ca procent de 30% (25% + 5%) din respectiv indemnizația de încadrare brută lunară, ci ca diferență între venitul total brut aferent lunii mai 2009 și suma rezultată din adunarea indemnizației de încadrare brută lunară (indemnizație de încadrare + spor vechime în muncă + adaos spor de risc și confidențialitate) cu sporul de toxicitate și sumele tranzitorii (dacă era cazul).

Cuantumul sporurilor de risc și confidențialitate astfel calculat era mai mic decât dacă s-ar fi aplicat procentul de 30% indemnizația de încadrare brută lunară, iar ca procent a variat de la persoană la persoană, după sumele care au fost avute în vedere.

O.U.G. nr. 1 din 25 ianuarie 2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar (data intrării în vigoare 27.01.2010) reafirmă același principiu, potrivit cu care venitul total brut calculat începând cu 01.01.2010 nu putea depăși nivelul stabilit pentru luna decembrie 2009, indiferent de modificările apărute în modul de calcul efectiv

Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, actualizată (data intrării în vigoare 01.01.2011) introduce un nou mod de stabilire a salariilor de bază, care, însă, nu a fost utilizat până în prezent. În consecință, stabilirea salariilor de bază ale judecătorilor s-a realizat, în continuare, conform dispozițiilor O.G. nr. 27/2006.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 4 alin. (1) al Anexei VI din Capitolul VIII, stabilesc că, "Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de pana la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația lunară de încadrare, corespunzător timpului lucrat. "

Totodată, potrivit art. 5 al Anexei VI din Capitolul VIII, "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, (...) beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5 %, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare. "

Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (data intrării în vigoare 01.01.2011) prevede faptul că, în anul 2011, nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, singura creștere permisă fiind de 15% pentru indemnizațiile de încadrare și sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din indemnizația de încadrare brută, față de nivelul din luna octombrie 2010.

În ceea ce privește sporurile de toxicitate, de risc și de confidențialitate, pârâta a făcut următoarele precizări:

Sporul de toxicitate a fost calculat, în continuare, în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută, fiind mai mare față de luna octombrie 2010, în condițiile în care și indemnizația de încadrare brută a fost mai mare față de luna octombrie 2010, urmare a creșterii de 15% permisă de Legea nr. 285/2010. .

Sporurile de risc și de confidențialitate sunt în același procent ca și în Legea nr. 330/2009 (25% și 5%) din indemnizația de încadrare brută, însă, odată cu apariția Legii nr. 330/2009, nu a fost posibilă acordarea acestor două sporuri la nivelul maxim de 30%, întrucât s-ar fi depășit câștigul salarial aferent lunii mai 2009.

La fel, Legea nr. 284/2010 prevede acordarea sporurilor de risc și de confidențialitate în procent de 25% și 5% din indemnizația de încadrare brută, dar nu a fost posibilă acordarea acestor două sporuri la nivelul maxim de 30%, întrucât Legea nr. 285/2010 a permis doar o creștere de 15% a salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare și a cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare față de nivelul din luna octombrie 2010.

Potrivit Legii nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea O.U.G nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, actualizată (data intrării în vigoare 17.12.2011). Cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare se mențin, în anul 2012, la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

Implicit, modul de calcul al sporurilor de risc și de confidențialitate folosit până la momentul respectiv (descris mai sus) a fost menținut.

O.U.G. nr. 19 din 16 mai 2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, actualizată (data intrării în vigoare 18.05.2012) a permis majorarea cuantumului brut al indemnizațiilor de încadrare și a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare cu 8% față de luna mai 2012, respectiv 7,4% față de luna noiembrie 2012, iară a se aduce modificări modului de calcul al sporurilor de risc și de confidențialitate folosit până la momentul respectiv.

Potrivit O.U.G nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare (data intrării în vigoare 13.12.2012), drepturile salariale calculate potrivit O.U.G. nr. 19/2012 (cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare din luna decembrie 2011 majorate cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012) au fost menținute și pentru anul 2013.

În consecință, pârâta a arătat că nu au intervenit modificări cu privire la modul de calcul al sporurilor de risc și de confidențialitate folosit până la momentul respectiv.

Potrivit O.U.G. nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, actualizată (data intrării în vigoare 15.11.2013), drepturile salariale calculate potrivit O.U.G nr. 84/2012 pentru anul 2013 au fost menținute și pentru anul 2014 și nu au intervenit modificări cu privire la modul de calcul al sporurilor de risc și de confidențialitate folosit până la momentul respectiv.

Potrivit O.U.G. nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, actualizată (data intrării în vigoare 01.01.2015), drepturile salariale calculate potrivit O.U.G nr. 103/2013 pentru anul 2014 au fost menținute și pentru anul 2015 și nu au intervenit modificări cu privire la modul de calcul al sporurilor de risc și de confidențialitate folosit până la momentul respectiv.

Pârâta a arătat că o situație aproximativ similară se observă și pentru sporul de toxicitate, care, deși a fost calculat în procent de 15% din indemnizația brută de încadrare începând cu Legea nr. 330/2009, cuantumul acestuia a rămas același până în 2015 (evident, cu excepția reducerii de 25% și, apoi, a creșterilor de 15%, 8% și 7,4%), motivat de faptul că, potrivit actelor de salarizare menționate, cuantumul sporului a fost menținut de la un an la altul, chiar dacă, în aceeași perioadă, a crescut cuantumul indemnizației brute de încadrare urmare a trecerii, de exemplu, într-o tranșă de vechime în muncă superioară.

Concluzionând, pârâta a menționat că sporurile de toxicitate, de risc și de confidențialitate sunt calculate prin aplicarea coroborată a tuturor actelor de salarizare menționate, iar faptul că, în prezent, cuantumul în care se încasează efectiv sporurile de risc și de confidențialitate nu reflectă procentul de 30 % (25% + 5%) din indemnizația brută de încadrare se datorează menținerii de la an la an a sporurilor în același cuantum (cu excepția majorărilor menționate menite să compenseze scăderea cu 25% din 2010).

Cu privire la solicitarea de obligare a Ministerului Justiției la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de reîncadrare cu includerea anumitor sporuri, pârâta a apreciază că excede competențelor legale ale acestui pârât, solicitându-se, în fapt, modificarea/completarea legilor de salarizare.

Raportat la toate aspectele menționate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În dovedirea susținerilor sale, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 205 și art. 208 C.proc.civ., Legea nr. 500 din 11.07.2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 304 din 28.06.2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 652 din 27.05.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, actualizată, Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 42/2011 și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 77/2011

La termenul de judecată din data de 05.11.2015, constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul a pus în discuție cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Z și Curtea de Apel Y, invocată de aceștia prin întâmpinările formulate și, constatând că legitimarea procesuală pasivă trebuie analizată în ansamblu, raportat la acțiunea promovată care are mai multe capete de cerere, în raport de care se justifică legitimitatea procesuală pasivă, în baza art. 248 alin 1 cu aplicarea art. 36 cod proc. civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Z și Curtea de Apel Y,

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtele Curtea de Apel Z și Curtea de Apel Y, apreciind că pentru soluționarea sa este necesară administrarea acelorași probe ca și pentru fondul cauzei, în baza art. 248 alin 4 cod proc. civilă, instanța a dispus unirea excepției cu fondul cauzei.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Z, considerând că pentru drepturile salariale pretinse de reclamantă, devenite scadente anterior datei de 13.05.2012, a intervenit prescripția, în baza art. 248 alin 1 coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958 și art. 2156 noul cod civil (aplicabile în cazul drepturilor salariale scadente după intrarea în vigoare) și art. 268 lit. c codul muncii, tribunalul a admis excepția prescripției parțiale pentru perioada 01.01.2012-13.05.2012.

La aceeași dată, instanța a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisurile depuse la dosar și efectuarea unei expertize specialitatea contabilitate drepturi salariale, având ca obiective: să se calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei raportat la dispozițiile Legii nr. 284/2010 și să se stabilească dacă există diferențe între drepturile astfel calculate și cele încasate efectiv de către reclamantă, fixând onorariu provizoriu de expert, în cuantum de 700 lei, în sarcina de plată a reclamantei.

De asemenea, instanța a încuviințat pentru pârâții Tribunalul Z și Tribunalul U proba cu înscrisurile depuse la dosar.

La termenul de judecată din data de 14.01.2016, având în vedere că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 05.11.2015 s-a stabilit în sarcina de plată a reclamantei achitarea a 700 lei, reprezentând onorariu provizoriu de expert, obligație adusă la cunoștința acesteia prin citația comunicată la data de 18.11.2015, conform mențiunilor aflate pe dovada de înmânare a citației (fila 86 dosar), astfel că a beneficiat de suficient timp pentru a-și îndeplini obligația, în baza art. 262 alin 2 și 331 alin 3 cod proc. civilă, instanța a constatat decăzută reclamanta din dreptul de a administra proba cu expertiza în specialitatea contabilitate drepturi salariale, reținând că aceasta nu a făcut dovada unor motive temeinice de împiedicare în a achita onorariul provizoriu de expert.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de invocată de pârâtele Curtea de Apel Z și Curtea de Apel Y, instanța consideră că neformularea contestației împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale potrivit art. 7 alin.1 Anexa VI Cap. VIII din Legea 284/2010 nu poate constitui un fine de neprimire a prezentei acțiuni, aceste susțineri circumscriindu-se unei apărări de fond ce va fi luată în considerare în analizarea temeiniciei pretențiilor formulate, în raport de prevederile legale de drept material aplicabile, iar nu unei excepții procesuale, care să necesite adoptarea unei soluții separate de aceea ce va fi dată asupra fondului.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Reclamanta XXX și-a desfășurat activitatea, în funcția de judecător, în cadrul Tribunalului U, în perioada PPP, iar, de la data de RRR și până în prezent, funcționează la Tribunalul Z, potrivit înscrisurilor administrate în cauză.

Prin Ordinul de reîncadrare nr. X emis de Ministerul Justiției în baza Legii nr. 285/2010, cu aplicare de la data de 01.01.2011, s-a restituit un procent de 15% din totalul de 25% reținut în luna iunie 2010, așa cum reiese din adeverința nr. 2733/A/27.06.2014 emisă de către Tribunalul U, înregistrând drepturi salariale în sumă de 8.839 lei venit brut, după cum urmează: indemnizația de încadrare brută lunară - 6.800 lei; spor condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase -1.020 lei; cuantum spor risc și confidențialitate -1.019 lei.

Urmare a publicării O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, potrivit dispozițiilor art. 1, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor/funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătiți din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: cu 8% începând cu data de 01.06.2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; cu 7,4%, începând cu data de 01.12.2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Având în vedere prevederile acestei ordonanțe, Ministerul Justiției a emis, pentru majorarea cu 8%, Ordinul nr. Z și pentru majorarea de 7,4%, Ordinul nr. 3975/04.12.2012, ordine în cuprinsul cărora s-a dat eficiență și prevederilor Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,

La calculul pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei s-a avut în vedere faptul că aceasta are o vechime în funcție tranșa 10-15 ani, reprezentând un procent de 20% din indemnizația de încadrare, și o vechime în muncă corespunzătoare tranșei 15-20 ani, gradația 4, în procent de 20% din indemnizația de încadrare brută lunară.

Deși, încă de la data de 01.08.2010, reclamanta, ocupând la acea dată funcția de judecător la Tribunalul U, a îndeplinit condițiile de trecere în tranșa superioară de vechime în muncă, respectiv tranșa de la 15 la 20 de ani, ordinul de salarizare cu această modificare nu s-a emis în anul 2010, ci în anul 2014, ca urmare a corespondenței derulate între Tribunalul Z și Tribunalul U, discuții ce s-au finalizat cu solicitarea făcută de către Tribunalul U și înregistrată la Ministerul Justiției sub nr. 49861/2014, și emiterea Ordinului MJ nr. M.

La emiterea Ordinului nr.M nu s-a avut în vedere și faptul că reclamanta a fost delegată de la Tribunalul Z la Judecătoria V, în perioadele 08.08.2011-19.08.2011 și 05.09.2011-31.05.2012, instanță ce se află în mediul rural, în condițiile în care, pentru mediul rural, se acordă un spor de 10% la indemnizația de încadrare.

În acest sens, prin adresa nr. 2324/7/29.07.2014, Tribunalul Z a solicitat Ministerului Justiției corectarea atât a ordinelor de salarizare emise pentru doamna XXX, pentru perioadele în care a fost delegată la Judecătoria V, respectiv -----, cât și a traseului profesional al acesteia.

Urmare a demersului Tribunalului Z, la data de 25.09.2014, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 3376/c cu privire la salarizarea aferentă perioadelor --- și ---.

Începând cu data de ---, reclamanta a îndeplinit condițiile de trecere în tranșa de vechime în funcție 15-20 ani, iar Ministerul Justiției a emis în acest sens Ordinul nr. 4598/C/17.12.2014.

Din analiza coroborată a tuturor acestor înscrisuri rezultă, cu evidență, că, pentru perioada rămasă în litigiu (după admiterea excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune), reclamanta a fost reîncadrată în clasă de salarizare (în raport cu vechimea în funcție și gradația pentru vechime în muncă), stabilindu-i-se, de asemenea, cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară, cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și cuantumul sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității.

Or, câtă vreme ordonatorul principal de credite a stabilit, prin ordine succesive, drepturile salariale ale reclamantei, iar aceasta nu a contestat, în condițiile art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea 284/2010 modul de stabilire a drepturilor salariale, instanța de judecată nu poate obliga Ministerul Justiției la reîncadrarea, recalcularea și la plata diferențelor rezultate, aceste ordine necontestate fiind singurele acte în temeiul cărora se poate face plata atâta vreme cât nu se constată nelegalitatea lor de către instanța de contencios administrativ competentă.

Instanța competentă să soluționeze conflictele individuale de muncă nu poate decât să verifice dacă plata salariului s-a realizat conform modului de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul principal de credite și, eventual, să îl oblige pe acesta, în solidar cu ordonatorii secundari și terțiari de credite, la plata diferențelor constatate. De vreme ce diferența de salariu pretinsă de către reclamantă nu rezultă dintr-o astfel de neconcordanță, ci se bazează pe o pretinsă nelegalitate în calculul drepturilor salariale, această acțiune nu poate fi admisă până ce însuși modul de stabilire a drepturilor salariale nu este schimbat, iar această modificare se poate realiza numai pe calea procedurii contencioase prev. de art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea 284/2010.

În ceea ce privește fondul chestiunii de drept invocate de reclamantă prin acțiunea introductivă, tribunalul constată că, potrivit art.7 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesiva, după caz, a salariilor de baza, soldelor funcțiilor de baza/salariilor funcțiilor de baza si a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.

În conformitate cu art.2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat in aceeași instituție/autoritate publica pe funcții de același fel, precum si pentru personalul promovat in funcții sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publica in care acesta este încadrat.";

Totodată, potrivit art. 4 alin. (2), în anul 2011 nu se aplica valoarea de referință si coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți in anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, denumita in continuare lege-cadru.";

Conform art.6 alin. (1) si (3) din același act normativ, în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție in gradația corespundatoare transei de vechime in munca se face prin încadrarea in clasele de salarizare corespundatoare vechimii in munca dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de baza avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fara acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzător si la trecerea într-o alta transa de vechime in funcție pentru personalul care ocupa funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție».

Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, denumita in continuare Legea nr. 283/2011, a statuat, la art. 4 alin. (2), că, în anul 2012, nu se aplica valoarea de referința si coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți in anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Prin art.2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, s-a statuat că prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 19/2012, aprobata cu modificări prin Legea nr. 182/2012, si ale art. 1 alin. (4) si (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) si art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 283/2011, se aplica in mod corespunzător si in anul 2013."

Nu în ultimul rând, tribunalul constată că, prin dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2014, s-a stabilit că, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 în măsura in care personalul își desfășoară activitatea in aceleași condiții si nu se aplica valoarea de referință si coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Tribunalul reține și că, prin dispozițiile art. 1 din OUG nr. 83/2014, s-a prevăzut că, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 32/19.10.2015 a ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (chiar dacă nu era motivată și publicată la data pronunțării prezentei sentințe), s-a statuat că trebuie să se facă distincție între reîncadrare potrivit legii-cadru de salarizare și plata efectivă a drepturilor, dar acest lucru nu înseamnă că plata drepturilor va putea avea alt temei decât salariul stabilit prin actele ordonatorului principal de credite.

Astfel cum s-a arătat anterior, în situația de față, prin ordinele emise de ordonatorul principal de credite, au fost stabilite, în mod distinct, încadrarea în clasa de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă, gradația și drepturile salariale cuvenite, însă calculul salariului s-a realizat potrivit dispozițiilor legilor anuale de salarizare ale căror norme aplicabile au fost prezentate, pe larg, mai sus.

Potrivit acestei hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, deși se face distincție între reîncadrare, potrivit Legii cadru de salarizare,și plata efectivă a drepturilor salariale care se efectuează potrivit art.2 din Legea 285/2010, raportarea se face la cei care au trecut în tranșele de vechime în muncă și în funcție ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu la cei care au îndeplinit aceste condiții anterior, potrivit vechii legi de salarizare.

Cum instanța de judecată nu poate depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, ci doar legiuitorul poate stabili drepturile salariale suplimentare, condițiile de acordare și cuantumul acestora, în baza textelor legale enunțate în precedent, tribunalul consideră că acțiunea dedusă spre soluționare este neîntemeiată.

Luând în considerare jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul apreciază că prin soluția legislativă enunțată în precedent, reclamanții nu au fost lipsiți de un "bun"; într-o modalitate incompatibilă cu exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la anumite beneficii bănești în calitate de salariat nu este un drept de sine stătător, consacrat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat, în jurisprudența curții, în anumite condiții, unui drept de proprietate.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o distincție esențială între dreptul de a primi, în viitor, un salariu câștigat pentru o muncă prestată și dreptul de a primi, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum (Lelas vs. Croația, cererea nr. 55555/08, hotărâre din 20 mai 2010, §. 58; Vilho Eskelinen ș.a. vs. Finlanda, cererea nr. 63235/00, hotărâre din 19 aprilie 2007, §. 94).

Totodată, s-a reținut că, în materia drepturilor salariale, statele se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea și intensitatea măsurilor adoptate, iar instanța de contencios european a declarat în mod constant că respectă modalitatea în care statele membre concep imperativele utilității publice, cu excepția cazului în care raționamentul acestora se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (Felicia Mihăieș și Gavril Senteș vs. România, cererile nr. 44232/11 și nr. 44605/11, §.19).

Ca atare, statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătore, însă atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate au fost respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora (Kechko vs. Ucraina, cererea nr. 63134/00, hotărâre din 8 noiembrie 2005, §23).

Față de toate argumentele expuse, în baza art.269 și următoarele din Codul muncii, tribunalul va respinge în tot acțiunea promovată de reclamanta XXX, împotriva pârâților, ca fiind neîntemeiată, cu precizarea că pentru drepturile salariale scadente în perioada 01.01.2011-13.05.2012, cererea reclamantei va fi respinsă ca fiind prescrisă, dată fiind admiterea excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune, prin încheierea din data de 5.11.2015.

În baza art.453 Cod procedură civilă, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul va lua act că nu s-au solicitat asemenea cheltuieli de către pârâți.

← Plata indemnizaţiei sportivului în limita îndeplinirii...		Netemeinicia deciziei angajatorului de retrogradare din funcţie →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Netemeinicia deciziei angajatorului de retrogradare din funcţie