Sume încasate de personal didactic pentru plata cu ora sau cumul şi premii. Stabilirea bazei de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 154/A din data de 10.03.2014
Conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 19/2000 modificată, sumele încasate de personalul didactic pentru plata cu ora sau cumul și premii, nu fac parte din baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pe cale de consecință asupra acestor sume nu se datorează contribuție individuală de asigurări sociale și nici contribuția de asigurări sociale datorată de angajator și nu se au în vedere la stabilirea punctajului în vederea pensionării.
Prin Sentința civilă nr. 2027 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Mureș s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâta Universitatea "P. M."; din Tg.Mureș, s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe privind drepturile de natură salarială obținute în perioada aprilie 2001 - septembrie 2007, a fost obligată pârâta la întocmirea și depunerea la Casa Județeană de Pensii Mureș a declarației nominale de asigurare rectificative pentru perioada aprilie 2001 - septembrie 2007 referitoare la reclamant în care să se regăsească în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și veniturile brute de care acesta a beneficiat în perioada de mai sus astfel cum sunt menționate în adeverința eliberată de către pârâtă sub nr. 1175/12.04.2013 cu titlu de "premii";, "Cumul"; și "plata cu ora"; și care nu au fost menționate în declarațiile nominale de asigurare depuse.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din carnetul de muncă, din adeverințele aflate la dosar și statele de plată întocmite de către pârâtă , reclamantul a fost angajat al Universității "P. M."; din Tg. Mureș în perioada 1.4.2001-31.12.2007, realizând venituri brute lunare conform adeverinței de la fila 194-196. Din aceste venituri brute lunare sumele acordate reclamantului cu titlu de "premii";, "cumul"; și "plata cu ora"; nu au fost menționate în declarațiile nominale de asigurare întocmite de către pârâtă și depuse la Casa Județeană de Pensii Mureș.
Având în vedere că pe parcursul soluționării procesului reclamantului i-a fost eliberată adeverința cu privire la drepturile bănești realizate în perioada precizată 1.4.2001 - 30.08.2007, fiind lămurite diferențele existente între sumele menționate în carnetul de muncă și cele din adeverință în sensul că acestea rezultă din neaplicarea sporului de doctorat pe perioada concediilor de odihnă și a concediilor medicale potrivit art. 7 din HG nr. 250/1992, iar reclamantul a fost de acord în urma acestor lămuriri cu privire la cuantumul drepturilor bănești realizate, instanța a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței astfel cum a fost formulat și precizat.
În privința celui de-al doilea capăt de cerere s-a reținut că disputa părților privește includerea sau neincluderea drepturilor bănești realizate cu titlu de "premii";, "cumul"; și "plata cu ora"; aferente perioadei aprilie 2001 - august 2007 în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Instanța a reținut că pârâta nu a inclus aceste sume în această bază de calcul invocând în acest sens prevederile art. 26 alin. 1 lit. e (respectiv lit. f în forma inițială a legii) din Legea nr. 19/2000 în vigoare în acea perioadă interpretându-le în sensul că sunt exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale sumele achitate cu titlu de premii și alte drepturi prevăzute de legi speciale. Astfel, Legea nr.128/1997 este lege specială în raport de Codul muncii, iar plățile erau efectuate fără a avea la bază un contract individual de muncă diferit față de contractul de muncă pentru funcția de bază, ci decizia conducătorului instituției de învățământ, în speță, decizia rectorului care este un act administrativ.
Într-adevăr, Legea nr. 128/1997 este o lege specială în raport de Codul muncii, iar plățile respective erau efectuate în baza legii speciale fiind prevăzute de aceasta.
În schimb, pârâta denaturează sensul prevederilor art. 26 lit. e din Legea nr. 19/2000 când susține că premiile și alte drepturi bănești sunt exceptate din baza lunară de calcul prin simplul fapt al prevederii lor într-o lege specială.
Textul legii, art. 26 din Legea nr. 19/2000, este următorul: "(1) Contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând: e) premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale";.
Rezultă cu claritate din însuși conținutul articolului amintit că nu prevederea într-o lege specială a drepturilor atrage exceptarea lor, ci această exceptare trebuie să fie impusă de însăși legea specială.
S-au analizat și prevederile art. 23 din Legea nr. 19/2000 care prevăd conținutul bazei de calcul în discuție și care sunt evident aplicabile în speță, art. 26 venind să le expliciteze conținutul prin excluderea unor categorii de venituri.
Potrivit acestora, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I.
Din aceste dispoziții normative rezultă că la stabilirea bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale se includ pe lângă salariile individuale brute lunare, sporurile și adaosurile reglementate prin lege. Este admis deci ca această bază de calcul să fie constituită, pe lână salarii individuale brute, din drepturi bănești realizate cu titlu de sporuri și adaosuri reglementate prin lege, în speță, Legea nr. 128/1997. Acestea din urmă, se includ prin urmare în baza de calcul cu condiția să nu facă parte din categoria celor menționate la art. 26 alin. 1 lit. e din Legea nr. 19/2000, respectiv să nu fie premii și alte drepturi exceptate prin legea specială.
Or, pârâta nu a invocat nicio dispoziție a legii care să prevadă exceptarea lor de la constituirea bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale. De asemenea, nici instanța nu a identificat o atare dispoziție.
S-a mai reținut că în aplicarea Legii nr. 19/2000 a fost emis Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare. Acest Ordin a fost abrogat de art. 2 din HG nr. 257/2011, deci a fost în vigoare în perioada în litigiu, iar dispozițiile sale relevante în soluționarea cauzei.
Până la modificare intervenită la data de 22 august 2007, Ordinul MMSS nr. 340/2001 prevedea la pct. 19: Prin sintagma salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă se înțelege: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar (inclusiv indexări, compensații - numai cele incluse în salariul de bază conform legii -, indemnizații de conducere, salarii de merit și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază); b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu; c) sumele plătite din fondul de salarii pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, evenimente familiale deosebite, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților); d) sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie, plătite din fondul de salarii; e) premiile anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit; f) drepturile în natură acordate salariaților sub formă de remunerație; g) sumele plătite din fondul de salarii conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase etc.); h) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă, plătite din fondul de salarii.
De asemenea, pct. 20 prevedea: potrivit art. 26 din lege, contribuția de asigurări sociale nu se datorează pentru sumele reprezentând: f) premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale. Prin premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale se înțelege sumele care se acordă din fondul de salarii și pentru care se prevede expres prin acte normative cu caracter special că pentru acestea nu se datorează contribuție de asigurări sociale.
Prin Ordinul Ministerului Muncii nr. 680/2007 s-a modificat pct. 19 din Ordinul nr. 340/2001, ulterior modificării acestea având următorul conținut: prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților); d) sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie; e) premiile anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit; f) sumele plătite conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase etc.); g) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum și alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asigurații beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu etc.); h) sumele rezultate prin "plata cu ora", gărzi, indemnizații clinice; i) sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, în comitetul de direcție și în comisia de cenzori; j) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii; k) indemnizații de ședință acordate membrilor comisiilor constituite la nivelul autorităților și instituțiilor publice, potrivit legii; l) alte sume acordate potrivit legii.
S-a observat că la lit. h au fost menționate expres sumele reprezentând "plata cu ora";, iar lit. l cuprinde o formulare foarte generală "alte sume acordate potrivit legii";. De asemenea, instanța a reținut că pornind de la această modificare pârâta a început cu luna septembrie 2007 să includă în baza de calcul a contribuției toate sumele de bani realizate de către reclamant.
Cu toate că doar începând cu luna august 2007 s-au menționat expres sumele realizate cu titlu de "plata cu ora";, aceasta nu înseamnă că anterior modificării nu puteau fi incluse în categoriile menționate de pct. 19 din Ordinul nr. 340/2001.
Astfel, sumele neincluse de către pârâtă în baza de calcul ce au fost plătite reclamantului cu titlu de "premii";, "cumul"; și "plata cu ora"; până în luna septembrie 2007, se regăseau în categoriile amintite la pct. 19 lit. b, lit. e și lit. h din Ordinul MM nr. 340/2001.
Mai reține instanța că astfel cum indică și titlul actului, Ordinul nr. 340/2001 a fost emis în vederea punerii în aplicare a Legii nr. 19/2000. Modificarea pct. 19 a acestui Ordin nu a fost determinată de vreo modificare corespunzătoare a art. 23 din Legea nr. 19/2000 care în privința bazei de calcul a contribuției referitoare la categoria de asigurați prevăzuți de art. 5 pct. I (din care face pate reclamantul) a avut aceeași formă de la intrarea în vigoare a Legii până la data de 1.09.2007.
Raportat la aceste din urmă precizări este cu atât mai evident că distincția efectuată de către pârâtă nu are bază legală și a fost determinată de o greșită interpretare și aplicare a legii.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea precizată, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe privind drepturile de natură salarială obținute în perioada aprilie 2001 - septembrie 2007 și a obligat pârâta la întocmirea și depunerea la Casa Județeană de Pensii Mureș a declarației nominale de asigurare rectificative pentru perioada aprilie 2001 - septembrie 2007 referitoare la reclamant în care să se regăsească în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și veniturile brute de care acesta a beneficiat în perioada de mai sus astfel cum sunt menționate în adeverința eliberată de către pârâtă sub nr. 1175/12.04.2013 cu titlu de "premii";, "Cumul"; și "plata cu ora"; și care nu au fost menționate în declarațiile nominale de asigurare depuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta Universitatea "P. M.";, solicitând admiterea apelului și în principal respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței să oblige Universitatea "P. M." din Tg.-Mureș să întocmească și să depună la Casa Județeană de Pensii Mureș o declarație nominală de asigurare rectificativă pentru perioada aprilie 2001 - august 2012, declarație în care să se regăsească în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale toate veniturile brute obținute, inclusiv pentru cumulul de funcții didactice, pentru premiile salariale brute și celelalte venituri obținute în această perioadă.
Prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat ca perioada pentru care să se depună declarația nominală de asigurare rectificativă să fie perioada aprilie 2001 - septembrie 2007.
Astfel, veniturile realizate în baza art. 65 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic nu sunt sporuri și adaosuri reglementate prin lege, ci sunt venituri realizate în baza legii speciale. Acestea sunt ca rezultat al legii speciale și nu prin simplu fapt al prevederii lor în Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, deci considerăm în continuare că acestea sunt exceptate conform art. 26 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Aceste considerente au fost confirmate prin mai multe adrese primite de la diferite instituții ale statului, adrese care conțin explicații, interpretări și modalități de aplicare a Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Astfel, prin adresa nr. 1156/19.05.1999 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale către Curtea de Conturi a României se precizează clar că: persoana căreia îi sunt atribuite orele rămase neocupate în învățământ fie prin cumul, fie prin plata cu ora, NU se datorează contribuții la veniturile respective calculate asupra remunerației încasate prin această prestație. Plata cu ora nu face parte din norma de bază didactică și nu este o clauză în contractul individual de muncă. Mai mult reprezintă o plată sporadică și temporară generată de activitatea didactică care potrivit statului de funcții nu este acoperită de titulari.
Din această adresă eliberată de ministerul care a gestionat și gestionează și în prezent contribuțiile de asigurări sociale rezultă fără echivoc că activitățile prestate în baza Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic sunt activități care excedează celor care corespund funcției de bază, astfel că persoanele nu datorează contribuții pentru sumele încasate pentru aceste prestații, în speță plata cu ora sau cumul, pentru că aceste contribuții se datorau doar pentru funcția de bază conform Legii 83/1995 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă și a Legii nr. 2/1991privind cumulul de funcții.
Tot în sprijinul apelului s-a menționat și adresa nr. 1082/03.07.2001 emisă de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale către Ministerul Educației și Cercetării din care rezultă din nou faptul că potrivit art. 2 lit. b din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, în vigoare la aceea dată, persoanele care prestează diferite servicii în baza unor legi speciale - în cazul nostru Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, așa cum a admis și instanța de fond - fiind plătite în temeiul acestora, nu lis e încheie contracte individuale de muncă sau convenții civile de prestări servicii, astfel că sumele încasate de personalul didactic pentru plata cu ora sau cumul nu fac parte din baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, drept urmare NU se datorau contribuții de asigurări sociale prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Întradevăr la art. 5 alin.l din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se precizează că persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sunt asigurate obligatoriu, fără a se preciza excepțiile de la plata contribuției de asigurări sociale a persoanelor care desfășoară activități în baza Legii nr. 2/1991 privind cumulul de funcții, ori reclamantul nu a prestat acest cumul în baza acestei legii ci a Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic. A nu se confunda cumulul de funcții, adică norma sau fracțiunea de cumul cu plata cu ora.
Ambele forme de ocupare a posturilor rămase vacante se făcea prin concurs, diferența între plata cu ora și cumulul didactic era doar modalitatea de plată a contraprestației, ambele forme fiind prevăzute de art. 65 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic. Cumulul este pentru un an universitar, pe când plata cu ora este ceva sporadic.
În adresa nr. 1459/31.07.2007 a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale către Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, minister în a cărei coordonare ne-am aflat și ne aflăm și în prezent, se apreciază din nou faptul că sumele încasate de personalul didactic pentru plata cu ora nu își au izvorul într-un contract individual de muncă, ci într-un act administrativ emis cu respectarea anumitor cerințe legale, de către conducătorul unității de învățământ (DECIZIA RECTORULUI), acestea nefăcând parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, pe cale de consecință asupra acestor sume nu se datorează contribuție individuală de asigurări sociale și nici contribuția de asigurări sociale datorată de angajator și prin urmare nu se au în vedere la stabilirea punctajului în vederea pensionării.
Dacă în perioada 1999 - 2007 nu au existat modificări ale Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic raportate strict la art. 65 care prevedea forma de ocupare a posturilor vacante și din toate cele 3 adrese pe care le anexăm prezentului apel rezultă că pentru veniturile realizate în baza art. 65 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic nu se datorează contribuții individuale de asigurări sociale și contribuții de asigurări sociale datorate de angajator, considerăm atunci că Universitatea "P. M." din Tg.-Mureș a respectat prevederile legale și a interpretat corect legislația cu privire la contribuția de asigurări sociale, astfel că orice depunere a unor declarații rectificațive pentru perioada aprilie 2001- septembrie 2007, nu va produce nici un efect asupra pensiei de care beneficiază reclamantul.
Tocmai datorită faptului ca veniturile realizate din plata cu ora au fost prevăzute în mod expres în Ordinul Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse nr. 680/2007 modificând pct. 19 din Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001, care nu prevede decât un număr de 8 elemente care constituie sintagma salarii individuale brute realizate lunar, apreciem că legiuitorul a considerat că prestațiile remunerate în baza art. 65 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic nu constituie salarii astfel că ele nu sunt purtătoare de contribuție de asigurări sociale.
In concepția legiuitorului plata cu ora nu este asimilată normei didactice, nici nu este purtătoare de alte drepturi (sporuri, etc) deci nici nu conferă un drept de a fi calculată la pensie.
Abia începând cu septembrie 2007 în baza Ordinul Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse nr. 680/2007 sintagma prevăzută în Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001 la pct. 19 "salarii individuale brute" a fost modificată cu sintagma "venit brut realizat lunar" în aceasta fiind inclusă la lit h) "sumele rezultate prin «plata cu ora», gărzi, indemnizații clinice;", astfel că de la data intrării în vigoare a Ordinul Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse nr. 680/2007 remunerațiile obținute în baza art. 65 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic au fost purtătoare de contribuție de asigurări sociale.
Conform principiului unde legea nu distinge, nu distinge nici interpretul, considerăm că nici instanța de fond nu poate adăuga la lege pentru simplu fapt că, veniturile realizate de către reclamant nu sunt conform motivării instanței de fond nici "sporuri, indemnizații și sume acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu;", nici "premii anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit;" și nici "alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă, plătite din fondul de salarii.", ci sunt venituri rezultate dintr-o lege specială, Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic și nu prin simplu fapt al prevederii lor în această lege. Drepturile respective fac parte din raporturile de muncă directe, derivate din contractul individual de muncă și fișa postului, ce nu este cazul la plata cu ora sau cumulul didactic.
Instanța a reținut că termenul de prescripție curge de la aflarea de către salariat a faptei ilicite prejudiciatoare a angajatorului, care este în opinia instanței data comunicării de către Casa Județeană de Pensii Mureș a adeverinței nr. 138/12.09.2012.
În baza art. 1,3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă "Art. 1 Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă. Art. 3 Termenul prescripției este de 3 ani,...." considerăm că termenul de prescripție a fost împlinit pentru că raportarea nu trebuie să se facă la data comunicării de către Casa Județeană de Pensii Mureș a adeverinței nr. 138/12.09.2012 ci la data de 15 octombrie 2007, dată la care reclamantul a primit fluturașul de salariu în care se regăseau toate veniturile brute realizate (salariu de bază, plata cu ora, cumul, premii, etc.) și inclusiv toate reținerile care s-au făcut asupra acestor venituri și aici ne referim inclusiv la contribuția de asigurări sociale pe care a reținut-o și virat-o Universitatea "P. M." din Tg.-Mureș în calitate de angajator al reclamantului, pentru că începând cu data de 1 octombrie 2007, toate veniturile realizate au fost supuse unui nou regim fiscal, acestea regăsindu-se în fluturașii de salariu din 15 noiembrie 2007. Astfel începând cu data de 1 octombrie 2007 toate veniturile realizate la un angajator pe lângă salariul de bază (plata cu ora, cumul, premii, etc) au început să suporte contribuții de asigurări sociale atât de la angajat cât și de la angajator.
Consideră că termenul la care trebuie să se raporteze instanța de recurs este 15 octombrie 2007 (ridicarea ultimului fluturaș fără aceste rețineri) care reprezintă data la care reclamantul a luat act de lipsa plății de către angajator a obligațiilor pe care ar fi trebuit să le achite către instituțiile statului prin reținerea la sursă și virarea acestor sume ca și contribuții individuale de asigurări sociale și nu data comunicării de către Casa Județeană de Pensii Mureș a adeverinței nr. 1386/12.09.2012, solicitând în acest sens a se reține aplicarea prescripției.
Prin întâmpinarea depusă la data de 20 decembrie 2013, reclamantul D. V. a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că momentul nașterii dreptului la acțiune este momentul în care a luat cunoștință de fapta ilicită prejudiciatoare a angajatorului, iar pe fondul cauzei au fost încălcate dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. I, art. 6 alin. 1, art. 18, art. 22, art. 23 alin. 1 lit. a și art. 24 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
La dosar au fost depuse răspuns la întâmpinare și concluzii scrise de către pârâtă, care au fost luate în considerare la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, instanța a constatat că apelul declarat este fondat, în sensul celor ce urmează:
Potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, în învățământ, contractul individual de muncă la funcția de bază, se încheie pentru realizarea activităților corespunzătoare postului didactic, pentru îndeplinirea normei didactice stabilite de lege.
După epuizarea formelor stabilite de Statutul cadrelor didactice, pentru încărcarea orelor rămase neocupate, conducătorul instituției de învățământ dispune acoperirea lor prin plata cu ora sau cumul, de către personalul didactic titular sau colaborator, ambele forme fiind prevăzute de art. 65 din Legea nr. 128/1997.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b din Legea nr. 130/1999 modificată, în vigoare la acea dată, persoanele care prestează diferite servicii în baza unor legi speciale, fiind plătite în temeiul acestora, nu li se încheie contracte individuale de muncă sau convenții civile de prestări servicii.
Conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 19/2000 modificată, sumele încasate de personalul didactic pentru plata cu ora sau cumul și premii, nu fac parte din baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pe cale de consecință asupra acestor sume nu se datorează contribuție individuală de asigurări sociale și nici contribuția de asigurări sociale datorată de angajator și nu se au în vedere la stabilirea punctajului în vederea pensionării.
Așa cum a susținut apelanta, începând din septembrie 207, în baza Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 680/2007, sintagma prevăzută în Ordinul 340/2001 la pct. 19 "salarii individuale brute"; a fost modificată cu sintagma "venit brut realizat lunar";, stipulându-se expres că în aceasta este inclusă la lit. h "sumele rezultate prin plata cu ora"; și la litera l "alte sume acordate potrivit legii"; și pornind de la această dată s-a inclus în baza de calcul a contribuției toate sumele realizate de reclamant.
Instanța a apreciat că anterior modificării, nu puteau fi incluse în categoriile menționate de pct. 9 din Ordinul nr. 340/2001 pentru motivele expuse în interpretarea textelor de lege mai sus arătate.
Instanța a reținut că termenul de prescripție prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii a început să curgă de la data luării la cunoștință de către salariat a faptei prejudiciatoare a angajatorului, doar ulterior datei de 12 septembrie 2012, dată la care a fost emisă de către Direcția Economică, Stagii de Cotizare și Arhive, din cadrul CJP Mureș, adeverința nr. 4654, astfel încât în mod întemeiat s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii.
Față de cele ce preced, ținând seama și de art. 480 Noul Cod procedură civilă, s-a admis admite apelul declarat, s-a schimbat hotărârea atacată și s-a respins acțiunea. S-au menținut restul dispozițiilor.
| ← Recalculare pensie. Venituri obţinute de cadre didactice în... | Răspundere disciplinară a salariatului. Noţiunea... → |
|---|








