Decizia civilă nr. 1152/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1152/R/2011
Ședința din data 29 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. OMV P. S. împotriva sentinței civile nr. 754 din 10 mai 2010 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții K. I., E. M.-M., C. M., având ca obiect litigiu de muncă
- drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților - avocat D. J. M. din cadrul Baroului M., cu delegație la dosarul cauzei, lipsind reclamanții și reprezentanta recurentei.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamanților depune la dosar un decont de cheltuieli și concluzii scrise arătând că înțelege să le susțină la acest termen de judecată.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat în cauză.
Reprezentanta reclamanților susține concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de (...) pe rolul T. M. sub numărul de mai sus, reclamanții K. I., E. M. M., C. M. au chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA- M. OMV G., solicitând obligarea la plata diferențelor salariale, prima de vacanță și concediu neacordate ca urmare a nemajorării salariului în anul
2007 cu procentul de 12%, respectiv 2494 lei pentru K. I., 4.089 lei pentru E. M., 3.720 lei pentru C. M., sume ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data achitării cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, reclamanții nu au beneficiat de majorarea salariului în cursul anului
2007 cu un procent de 12%, conform art. 128 alin. 6 pct. 1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 și 274 C.proc.civ., art. 243,
269 alin. 1, 281, 282, 283 lit. c, 287 din Codul muncii, art. 128 al. 6 pct. 1 și
145 al. 5 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, cu motivarea că art. 128 al. 6 pct. 1 din contractul colectiv de muncă P. reglementează creșterea generală a salariilor de bază aplicabilă într-un anumit an.
Prin sentința civilă nr. 754 din 10 mai 2010 a T. M. a fost admisăacțiunea.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumelor reprezentând diferență salariu, primă de vacanță și concediu neacordate ca urmare a nemajorării salariului în anul 2007 cu procentul de 12%, respectiv a sumei de
2494 lei - către reclamanta K. I., 4089 lei - către reclamantul E. M. și 3720 lei
- către reclamanta C. M., actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au avut calitatea de angajați ai pârâtei, așa cum rezultă din carnetele de muncă.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la (...) - pentru reclamanta K. I., la (...) - pentru reclamantul E. M. M. și, respectiv, la (...) - pentru reclamanta C. M.
În conformitate cu dispozițiile art. 128 alin. 6 pct. 1 din contractul colectiv de muncă P. pe anul 2007, a fost stabilită o creștere a salariilor de bază, în medie, cu 12%, cu aplicare de la (...), de care trebuiau să beneficieze salariații P. aflați în evidență la data de (...).
Pârâta nu a făcut dovada acordării acestei creșteri salariale către reclamanți, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 287 din Codul muncii.
Din înscrierile efectuate în carnetele de muncă ale reclamanților rezultă că în anul 2007 nu li s-a operat majorarea cu 12% a salariului de bază, motiv pentru care nu au beneficiat nici de prima de vacanță și indemnizația de concediu, corespunzătoare salariului majorat.
Cuantumul sumelor solicitate rezultă din tabelul anexat acțiunii și nu a fost contestat de către pârâtă.
Potrivit art. 243 din Codul muncii, executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de acestea.
Față de redactarea clară a clauzei contractuale invocate, nu pot fi reținute apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 161, art. 163, art. 243, art. 287 din Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând că a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, instanța a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 2 din (...), depusă la fila 93 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. OMV P. S. B. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că art.128 alin.6 pct.1
CCM P. reglementează creșterea generală a salariilor de bază aplicabilă într-un anumit an. Pe de altă parte, art.128 alin.5 lit.b CCM. P. reglementează salariile de bază minime pe niveluri și funcții deținute în P., salarii care au ca bază de calcul o anumită valoare de referință actualizată în fiecare an.
Așadar, interpretând sistematic dispozițiile contractuale arătate (art.128 alin.5 lit.b și art.128 alin.6 CCM P.) se concluzionează că art.128 alin.6
(creșterea salarială generală) vizează fondul de salarii aferente anului corespunzător acesteia, iar nu fiecare salariu individual; fiecare salariat are dreptul numai la creșterea salarială corespunzătoare salariului minim pentru funcția/poziția pe care o ocupă în P. la un moment dat, așa cum aceasta este determinat potrivit art.128 alin.5 lit.b; peste salariul minim determinat potrivit art.128 alin.5 lit.b, se pot negocia majorări salariale (fără a exista o obligativitate în acest sens din partea P.), majorări care pot fi sub sau peste creșterea salarială generală prevăzută de art.128 alin.6; sumele majorărilor salariale negociate nu poate depăși împreună cu suma salariilor minime dintr- un anumit an fondul de salarii aprobat în anul respectiv; fondul de salarii dintr-un anumit an trebuie să acopere totalitatea salariilor minime pe funcții și niveluri, prevăzute de art.128 alin.5 lit.b precum și totalitatea diferenței negociate în mod individual peste salariul minim prevăzut de art.128 alin.5 lit.b; fondul de salarii de bază aprobat pentru un anumit an se determină prin majorarea fondului de salarii din anul anterior cu creșterea salarială generală prevăzută de art.128 alin.6 CCM P..
În realitate, reclamanții erau îndreptățiți numai la creșterea salarială rezultată din aplicarea art.128 alin.5 lit.b și eventual la cea negociată și agreată prin contractul individual de muncă, creșterea pe care pârâta cu bună credință le-a achitat-o, pretențiile lor fiind în consecință neîntemeiate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 ianuarie 2011 reclamanții ausolicitat respingerea recursului.
În motivare, reclamanții au arătat că pârâta nu indică nici un motiv de nelegalitate, făcând doar o critică cu privire la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art.128 alin.6 din Contractul colectiv de muncă P. pe anul 2007, fără a analiza și dispozițiile art.128 alin.5 din același contract.
Sunt citate prevederile art. 128 alin.6 pct.1 din Contractul colectiv de muncă pe P. pe anul 2. „A fost stabilită o creștere a salariilor de bază, în medie, cu 12%, cu aplicarea de la (...), de care vor beneficia salariații P. aflați în evidența la data de (...)";.
Reclamanții se aflau în evidența pârâtului la (...) - singura condiție fiind îndeplinită.
Din carnetele de muncă anexate rezultă că reclamanții în anul 2007 nu li s-a operat majorarea cu 12% a salariului de bază, motiv pentru care nu au beneficiat nici de prima de vacanță, corespunzător majorării salariale și de indemnizația de concediu.
Nici la fond, nici în recurs nu se constată calculul sumelor solicitate.
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți conform art.243 Codul muncii și art.30 din Legea nr.130/1996.
În mod legal reține instanța de fond că față de redactarea clară a clauzei contractuale invocate, nu pot fi reținute apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării. În speță intimații-reclamanți sunt singurii care nu au beneficiat de această majorare a salariilor de bază deși erau angajați la (...).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În acest sens, se reține că prin chiar modul de formulare a acțiunii, reclamanții solicită acordarea unui drept care nu este prevăzut direct în favoarea lor.
Textul art. 128 alin.6 pct.1 din Contractul colectiv de muncă pe P. pe anul 2007, citat de aceștia, statuează: „A fost stabilită o creștere a salariilor debază, în medie, cu 12%, cu aplicarea de la (...), de care vor beneficia salariații
P. aflați în evidența la data de (...)";.
Această prevedere este însă explicitată chiar prin dispozițiile consecutive din același articol și chiar din același alineat, care prin această topică, se conturează ca o clarificare, o precizare a dreptului astfel reglementat:
„În acest sens, se va proceda la o reașezare a salariilor de bază individuale, realizată de comun acord cu sindicatul corespondent, până la data de (...).
Fondul alocat în acest scop se determină aplicând 12 % asupra sumei reprezentând totalul salariilor de bază ale personalului existent la data de (...).
Suma creșterilor individuale va fi egală cu mărimea fondului.
Comisa paritară P. S. va putea aproba eventuale corecții ale acestui fond, justificate de relocări semnificative de personal";.
Se observă astfel că nu este reglementată o creștere salarială individuală, pentru fiecare dintre salariați, ci aceasta privește creșterea în medie a salariilor de bază, fiind astfel clar, prin folosirea sintagmei „în medie";, că în fapt, este vizat fondul de salarii, așa cum susține recurenta pârâtă. De altfel, se stabilește o limită maximă a creșterilor salariale, anume, până la concurența sumei reprezentând fondul alocat în acest scop.
Or, reclamanții s-au întemeiat pe aceste dispoziții din perspectiva unui drept individual la creșterea salarială solicitată, neluând în considerare faptul că prin modul de reglementare, un atare drept nu este câștigat. Practic, dispozițiile contractuale citate nu garantează unui salariat al P. că va beneficia personal de o creștere salarială, în condițiile în care nu se impune o reașezare a tuturor salariilor de bază individuale, concluzia fiind că prin trimiterea la reașezarea salariilor de bază, se indică procedura de urmat. F. vorba însă despre o creștere în medie a salariilor de bază, Curtea concluzionează că aceasta poate viza în mod diferit persoanele aflate în situații diferite, mai cu seamă că se indică reașezarea salariilor de bază de comun acord cu sindicatul, trimițându-se astfel la noi negocieri.
Așa fiind, se constată că nu există un drept individual născut al reclamanților la acordarea creșterii salariale de 12 % în anul 2007. Acest drept este prevăzut în mod generic, vizând situația generală a fondului de salarii la nivelul unității, iar situațiile individuale urmau a fi stabilite prin negociere și acord cu sindicatul.
Or, prin modul de formulare a acțiunii, reclamanții nu au înțeles să sesizeze instanța cu verificarea punerii în operă a dispozițiilor art. 128 alin.6 din Contractul colectiv de muncă pe P. pe anul 2007, ci au solicitat direct aplicarea în favoarea lor a creșterii salariale de 12 procente, solicitare care, pentru considerentele ce preced, nu are temei în dispozițiile contractuale supuse interpretării și aplicării.
În drept, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 8 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta S. OMV P. S. împotriva sentinței civile nr. 754 din 10 mai 2010 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții K. I., E. M.-M., C. M., în contradictoriu cu pârâta S. OMV P. S. ca nefondată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 29 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECATORI, I. T. D. C. G. C. M.
G., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. D.M.H. și M.C.
| ← Decizia civilă nr. 3083/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1390/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
