Decizia civilă nr. 1395/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1395/R/2011
Ședința din 18 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta A. V. și, respectiv de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 1845 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată T. C., și pe pârâții intimați C. DE E. B. S. M. Ș. CU C. I-V. D. M. DE A., C. N."D. V." S. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs atât reclamanta recurentă A. V. cât și pârâtul recurent I. Ș. al J. M. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 80 din Legea nr. 168/1999, invocă excepția tardivității recursului formulat de reclamanta recurentă A. V., având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată reclamantei recurente la data de 16 decembrie 2010, conform dovezii de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 38 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost formulat la data de
29 decembrie 2010, conform datei poștei de pe plicul aflat la fila 9 din dosar, cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1845 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. M..
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantele A. V. și T. C. în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. al județului M., C. de E. B. S. M. Ș. cu clasele I- V. „Dr. I. M. de A., C. N. „. V., S. M. și în consecință:
A fost obligat pârâtul C. de E. B. S. M. Ș. cu clasele I-V. „Dr. I. M. de A. să plătească reclamantelor, prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, pentru anii școlari 2006-
2007 și 2007-2008, sumele cuvenite urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul C. N. „. V. să plătească reclamantei T. C., prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, pentru anul școlar 2008-2009 și suma de 165 lei reprezentând reținerile cu titlu de contribuție la fondul de șomaj pentru perioada (...)-(...), sumele cuvenite urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";. De asemenea, potrivit art. 146 din aceeași lege „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. a, c și d din Legea 130/996 a contractelor colective de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel - național";, iar potrivit art. 8 al. 2 din același act normativ
„contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 al. 2 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin art. 36 al. 5 lit. f din Contractul Colectiv De M. U. la N. de R. Î. - 2. înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. cu nr. 596/15/(...) părțile au convenit acordarea și pentru anul școlar 2007-2008 a primei de vacanță, în cuantumul prevăzut în contractele colective anterioare.
Aceeași clauză s-a negociat și cu pârâtul I. Ș. al județului M. pentru anii
2008-2009, astfel că, în art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, s-a stipulat că toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Reclamantele au dovedit prin adeverințele depuse în probațiune că în ultimii trei ani au fost angajatele unităților școlare pârâte și nu au beneficiat de primă de vacanță.
Cu privire la cel de al treilea capăt de cerere s-a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii 76/2002, persoanele care au calitatea de pensionar, nu datorează contribuția individuală pentru constituirea fondului de șomaj, astfel că în mod greșit aceasta a fost reținută din veniturile realizate de reclamanta T. C. după ce a dobândit calitatea de pensionar.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor Contractului Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anii 2005-2006 și 2008-2009, instanța a admis cererea reclamantelor conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. Ș. al J. M., solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii acțiunii împotriva sa.
În motivarea recursului, s-a arătat că atribuțiile inspectoratelor școlare nu sunt reglementate prin art. 25 din Legea 128/1997, ci prin dispozițiile art. 142 din același act normativ, iar singura prerogativă cu privire la încadrarea personalului didactic din unitățile de învățământ este aceea de coordonare a încadrării unităților de învățământ cu personalul didactic necesar. Angajarea pe post se realizează conform art. 11 alin. (5) din Legea 128/1997 de directorul unității de învățământ.
S-a mai precizat că din art. 49 din Legea 128/1997 nu rezultă atribuția inspectoratului școlar de a stabili salariile personalului didactic, iar faptul că a semnat contractul colectiv de muncă nu îi conferă calitatea de angajator, raportat la dispozițiile exprese din art.14 din Codul muncii , respectiv art. 2 alin. (1) din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009
Atâta vreme cât angajatorul se obligă prin contractul individual de muncă și prin contractul colectiv de muncă la plata salariilor, precum și a altor drepturi salariale, cum ar fi primele de concediu, consideră că este nelegală și netemeinică obligarea unui terț, cum este cazul I. Ș. al J. M., la plata unor drepturi salariale ale angajaților altei unități.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și reclamanta A. V. solicitândmodificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. rețineurmătoarele:
Referitor la recursul reclamantei A. V., se constată că sentința recurată a fost comunicată acesteia în data de (...) (fila 38 dosar fond), iar recursul a fost a fost predat la oficiul poștal în data de (...), ultima zi de declarare a recursului fiind (...).
Conform art.80 din Legea 168/1999 în cauzele care au ca obiect soluționarea conflictelor de drepturi termenul de recurs este de 10 zile.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal imperativ de 10 zile, se va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. V.
Referitor la recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. se reține că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și
14 C. muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I. Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile
Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii), Curtea apreciază operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât I. Ș. al J. M., situație în care se impune în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ admiterea recursului acestui pârât pentru acest motiv, cu modificarea sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, acestea nefăcând obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile numărul 1845 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantele A. V. și T. C. în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. AL J. M., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge ca tardiv recursul formulat împotriva aceleiași sentințe de către reclamanta A. V.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. D. G. L. D.
G., C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: B.G./V.C.
| ← Decizia civilă nr. 3885/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3708/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
