Decizia civilă nr. 1448/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1448/R/2011
Ședința publică din data de 20 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 1849 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată R. M. A. și pe pârâtul intimat L. DE A. - G. DE A. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr. (...) pe rolul T. M. reclamanta R. M. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții I. Ș. al județului M. și L. de A. - G. de A. B. M., ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâții să-i acorde prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu
(conform art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M.
2008-2009), pentru perioada (...) actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prima de vacanță este prevăzută în contractele colective de muncă unice la nivel național, în contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și în Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M..
A mai arătat că prin OUG nr. 1. pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, s-a prevăzut acordarea retroactivă a primelor de concediu de odihnă pentru anumite categorii din sectorul bugetar și consideră că dacă pentru o parte a angajaților din sistemul bugetar se acordă primele de concediu retroactiv peperioada 2001-2006 și personalul din învățământ, fiind o parte a sistemului bugetar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 145 din Codul muncii,
Contractele Colective de M. U. la N. N. pentru 2007-2010, pentru 2005-2006 și 2003, art. 37 lit. g din Contractele Colective de M. U. la N. de R. Î. pentru anii (...)-2006 și 2003-2004.
Pârâtul I. Ș. al județului M., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive învederând instanței că rolul său se limitează la organizarea și validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice. I. școlar are doar atribuții în ceea ce privește procesul educativ, iar nu de finanțare a unităților de învățământ.
Pe fondul cauzei, pârâtul I. Ș. al județului M. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, căci Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M.
2008-2009 pe care își fundamentează reclamanta pretențiile a fost înregistrat la D. de M. și P. S. la data de (...), fiind valabil până la data de
(...), dată la care s-au abrogat toate dispozițiile legale în baza cărora se puteau acorda prime sau alte ajutoare, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009. Anterior, se aplicau prevederile Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. 2. respectiv 2., iar la art. 37 din aceste contracte, se prevedea acordarea unei prime de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, astfel că nu se justifică solicitarea acestor prime de la pârât.
Prin sentința civilă nr. 1849/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureșîn dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de pârâtul I. Ș. J. M..
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta R. M. A., în contradictoriu cu pârâții I. Ș. al jud. M. și L. de A. - G. de artă B. M. și în consecință:
A fost obligat pârâtul L. de A. - G. de artă, să plătească reclamantei, prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu pentru anii școlari (...)-2008 și 2008-2009, sumele cuvenite fiind actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. școlar județean M., instanța a reținut că este neîntemeiată, deoarece prerogativele conferite acestuia de art. 25 din Legea nr. 128/1997 de a exercita atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar și abilitarea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar conform art. 49 și următoarele din același act normativ, legitimează calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Mai mult, I. Ș. județean M. este parte semnatară a Contractului
Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pentru anii 2008-2009, convenție pe care se întemeiază parte din pretențiile reclamantului.
Reținându-se însă că acest pârât nu este ordonator de credite în raport cu nici unul dintre membrii de sindicat din prezenta cauză, acesta nu ar putea fi obligat la plata drepturilor revendicate de reclamant, hotărârea pronunțându-se în contradictoriu cu acesta pentru opozabilitatea necesară îndeplinirii ulterior a obligațiilor asumate potrivit art. 32 din contractul colectiv de muncă la nivelul I. Ș. M..
În ce privește fondul cauzei T. a reținut că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturibănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";. De asemenea, potrivit art. 146 din aceeași lege „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/996 a contractelor colective de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel - național";, iar potrivit art. 8 al. 2 din același act normativ „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 al. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin art. 36 al. 5 lit. f din Contractul Colectiv De M. U. la N. de R. Î. -
2. înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. cu nr. 596/15/(...) părțile au convenit acordarea și pentru anul școlar 2007-2008 a primei de vacanță, în cuantumul prevăzut în contractele colective anterioare.
Aceeași clauză s-a negociat și cu pârâtul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, astfel că, în art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, s-a stipulat că toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
S-a mai reținut că reclamanta a dovedit prin adeverința depusă în probațiune că în ultimii trei ani a fost angajata unității școlare și nu a beneficiat de primă de vacanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. Ș. al J. M., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă împotriva I. Ș. al J. M., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului recurentul s-a arătat că aprecierea instanței în sensul că prin art. 25 din Legea nr. 128/1997 i se conferă I. Ș. prerogative de a exercita atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar nu este corectă și cu atât mai mult nu rezultă din acest text calitatea de angajator al cadrelor didactice.
Arată recurentul că atribuțiile inspectoratelor școlare sunt expres și limitativ prevăzute în art. 142 din Legea nr. 84/1995 și singura prerogativă cu privire la încadrarea personalului didactic în unitățile de învățământ este prevăzută la litera g, inspectoratele școlare având doar un rol de coordonare a încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar, și nicidecum rol de angajare a personalului didactic, rol atribuit de legislația învigoare directorului unității de învățământ. R. invocă în acest sens dispozițiile art. 11 alin 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ și cele ale art. 20 din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4925/2005 conform cărora directorul, în calitate de angajator, încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat.
Mai arată recurentul că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluționarea excepției pe prevederile art. 49 din Legea nr. 128/1997, deoarece salarizarea personalului didactic nu este stabilită de către inspectoratul școlar, ci este reglementată în mod expres prin lege, grila de salarizare fiind cuprinsă în anexele Statutului personalului didactic.
Precizează recurentul că în Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009 este definit termenul de angajator la art. 2 alin.1: „T. angajator desemnează: I. Ș. al J. M., reprezentat prin inspectorul școlar general; unitățile de învățământ preuniversitar reprezentate prin directori; alte instituții subordonate I. Ș. al J. M., reprezentate prin directori."
Tot în Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-
2009" este dată definiția termenului salariat la art. 2 al (3), și anume: "T. salariat desemnează persoana fizică ce se obligă să presteze munca pentru unul dintre angajatorii desemnați la alin (1) și sub autoritatea acestora, în schimbul unei remunerații denumite salariu, în baza unui contract individual de muncă". Atâta vreme cât contractele individuale de muncă sunt încheiate între unitatea școlară și cadrele didactice, inspectoratul școlar nu poate avea și el calitate de angajator.
Atâta vreme cât contractele individuale de muncă sunt încheiate între directorul unității școlare în calitate de angajator și personalul didactic în calitate de angajat, iar plata drepturilor salariale se face tot de către unitățile de învățământ, inspectoratul școlar nu poate avea și el tot calitatea de angajator, recurentul învederând în acest sens dispozițiile art. 10 și 14 din codul muncii.
Intimata reclamantă, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu aformulat întâmpinare față de recursul pârâtului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I. Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prinbugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Raportat la obligațiile pe care acest pârât și le-a asumat în cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivelul I.Ș.J. M., Curtea consideră că, atât timp cât I. Ș. nu are atribuții legale vizând achitarea efectivă a drepturilor salariale, acesta nu-și putea asuma astfel de obligații prin contractul colectiv de muncă. Dat fiind caracterul imperativ al normelor legale prin care sunt stabilite competențele unei instituții de stat, o asemenea instituție nu-și poate asuma obligații cu depășirea competențelor prevăzute de lege.
Cum prin cererea introductivă reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul recurent pentru ca acesta să fie obligat la plata drepturilor salariale solicitate, calitatea procesuală pasivă a acestui pârât trebuie stabilită prin raportare la obiectul acțiunii, astfel că nu poate fi reținută argumentarea primei instanțe privind pronunțarea hotărârii în contradictoriu cu acest pârât pentru opozabilitatea necesară îndeplinirii ulterior a obligațiilor asumate potrivit art. 32 din Contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. M..
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât, situație în care se impune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., admiterea recursului cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 1849 din 12 noiembrie 2010 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calitățiiprocesuale pasive a pârâtului I. Ș. AL J. M. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta R. M. A. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G. L. T.
G.
G. C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: B.G./V.C.
| ← Decizia civilă nr. 4106/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3572/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
