Decizia civilă nr. 3329/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3329/R/2011
Ședința publică din 30 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. D. M., împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați C. N. ";. M. B., P. M. B., C. LOCAL AL M. B., precum și pe chemații în garanție intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. A J. B.-N. și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești - diminuare salariu cu 25%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta B. D. M., nu a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 285 din Codul muncii.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 2 din dosar), recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâtul intimat P. M. B. a înregistrat la dosar o întâmpinare, prin care, în principal invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a P. M. B. și a C.ui Local al M. B., iar în subsidiar, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă și admiterea cererii de chemare în garanție a M. F. P., prin D. a jud. B.-N. și a M. E., C., T. și S. formulată la fondul cauzei, iar în temeiul art. 242 alin.2 C. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C. raportat la art. 301 C.
și a prevederilor art. 80 din L. nr. 168/1999, invocă excepția tardivității recursului declarat de reclamanta B. D. M., având în vedere că sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de (...), așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii care se află la f. 31 din dosarul instanței de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la T. B.-N. la data de (...), după împlinirea termenului legal de 10 zile prevăzut de lege pentru declararea căii de atac a recursului, ultima zi pentru înregistrarea recursului fiind (...).
Având în vedere că atât prin memoriul de recurs, cât și prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității recursului declarat de reclamanta B. D. M., invocată din oficiu de către instanță.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5. din 21 martie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al municipiului B. și a P. municipiului B.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta B.
D. M., împotriva pârâților C. N. ";. M. B., P. municipiului B. și C. local al municipiului B. și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B. împotriva M. F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N., și a M. E., C., T. și S. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru respectarea prevederilor C.i trebuie observat că, referitor la regula aplicabilă art.1 din Protocolul nr.1, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la S. a statuat, în numeroase cauze, că acest articol conține 3 norme distincte: prima, care se exprima in prima fraza a primului alineat si care are un caracter general, enunța principiul respectării proprietății; cea de-a doua, ce figurează în cea de-a doua frază a aceluiași alineat, vizează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; cât despre a treia, menționată în cel de-al doilea alineat, recunoaște puterea statelor contractante de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau a amenzilor.
Pentru analizarea prevederilor art.1 din Primul protocol, trebuie avute in vedere următoarele aspecte: dacă reclamanta are un „. în sensul art.1 alin.1 din Primul protocol; existenta unei ingerințe a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, ce a avut ca efect privarea reclamantului de bunul său, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1; dacă sunt îndeplinite condițiile privării de proprietate, respectiv dacă ingerința este prevăzută de lege, dacă ingerința urmărește un scop legitim de interes general (ea a intervenit pentru o cauză de utilitate publică), dacă ingerința este proporțională cu scopul legitim urmărit, adică dacă s-a menținut un „just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.
Noțiunea de „. utilizată de acest text are o semnificație autonomă, neputându-se considera că salariul este un „. care intră sub protecția acestui text sau cel puțin o „speranță legitimă";. Curtea europeană face o distincție esențială între dreptul de a continua să se primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea cauza Lelas împotriva Croației, Hotărârea din 20 mai 2010).
Ca atare, existența bunului sau a speranței legitime s-ar fi putut reține numai atunci când fie creanța reclamantei, în cuantumul anterior datei de 3 iulie 2010, ar fi fost stabilită irevocabil printr-o hotărâre judecătorească, fie diminuarea salarială ar fi intervenit retroactiv, după prestarea muncii de către reclamantă, ceea ce nu este cazul întrucât L. nr.
118/2010 s-a aplicat numai pentru viitor, de la momentul intrării sale în vigoare (a se vedea Cauza Bahceyaka împotriva Turciei, Hotărârea din 13 iulie 2006, unde s-a arătat că veniturile viitoare constituie bun numai dacă au fost câștigate sau există un titlu executoriu în privința lor).
O creanță poate fi considerată o valoare patrimonială în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la C. europeană numai dacă are o bază suficientă în dreptul intern, fiind spre exemplu confirmată prin jurisprudența bine stabilită a instanțelor judecătorești (a se vedea Cauza K opecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2002; Cauza Vilho
Eskelinen împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 aprilie 2007).
C. europeană nu garantează dreptul de a continua să se primească un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 aprilie 2007), ci este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților din bugetul de stat, astfel că statul poate introduce, suspenda sau anula plata diferitelor sume (a se vedea Cauza Kechko împotriva Ucrainei, Hotărârea din 8 noiembrie 2005).
Diminuarea drepturilor salariale nu este analizată de Curtea europeană din perspectiva privării de proprietate, ci a regulii generale privitoare la dreptul la respectarea bunurilor. Privarea de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite în scopul vizat; privarea de proprietate trebuie să menajeze un just echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilă și proporțională a valorii bunului, acordată titularului acestuia.
Măsura reducerii salariilor a fost făcută în baza unei Legi, nr.
118/2010, astfel că este îndeplinită și condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege.
În ceea ce privește scopul urmărit și proporționalitatea, prin adoptarea
L. nr.118/2010 s-a urmărit aplicarea aceluiași mod de calcul pentru toate categoriile de beneficiari ai sistemului public de pensii și eliminarea inechităților generate de aplicarea unor criterii diferite pentru aceeași categorie de pensionari. A. a fost generat de dificultățile financiare pe care le- a avut statul în suportarea de la buget a părții din pensie care nu se baza pe sistemul contributiv.
T. a reținut că în speță nu s-a încălcat dreptul la respectarea bunului recunoscut și ocrotit de art.1 din Primul Protocol adițional la C. , în cazul de față, însă, așa cum s-a arătat mai sus, constituie bun doar dreptul la salariu conferit prin lege, iar nu și întinderea concretă a cuantumului acestuia, care poate evolua în funcție de lege, pentru că, admițând o interpretare contrară, ar însemna că mărimea salariului odată stabilită, aceasta nu mai poate fi modificată, nici redusă, dar nici majorată, interpretare care nu este în spiritul jurisprudenței constante a CEDO.
Prin urmare, o „speranță legitimă "; a reclamantei cu privire la dreptul de a încasa un anumit cuantum al salariului nu a putut fi reținută.
Statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale in acest domeniu. Curtea a constatat de mai multe ori că nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei (Wieczorek c. Poloniei, hotărâre din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotărâre din
19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).
În considerarea celor menționate mai sus, instanța a apreciat că măsura luată a avut un scop legitim , fiind necesară într-o societate democratică, ea răspunzând unei situații de criză economică și socială majoră a societății, care poate fi evitată și prin măsura diminuării salariale. Ea este proporțională cu scopul urmărit, deoarece salariatul nu a fost lipsit în totalitate de salariu, acesta fiindu-i doar redus, iar măsura diminuării drepturilor salariale are caracter temporar.
Chiar dacă și în prezent, în urma adoptării L. nr. 2., nivelul salariilor este inferior momentului iunie 2010, nu înseamnă că situația diminuării drepturilor s-a definitivat, ea păstrându-și caracterul temporar, fiind aplicabilă pentru anul 2011, tocmai pentru a nu afecta substanța dreptului constituțional protejat.
Desigur, pe perioada cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare momentului iunie 2010 există în continuare, o restrângere a exercițiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, ca și corolar al dreptului la muncă. Această restrângere îndeplinește însă toate exigențele prevăzute de art. 53 din Constituție, fiind prevăzută de lege (L. nr. 2., începând cu data de 1 ianuarie 2011, pe tot parcursul anului 2011), fiind justificată de menținerea în continuare a existenței unei amenințări la adresa securității naționale (conform expunerii de motive la L. nr. 2.), măsura fiind necesară într-o societate democratică, ea răspunzând unei situații de criză economică și socială majoră a societății, care poate fi evitată și prin măsura diminuării salariale.
T. a apreciat că nu se poate reține nici încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art.14 din CEDO pentru că este necesar ca diferența de tratament să aibă loc între persoane aflate în aceeași situație, ori în situație analogă sau comparabilă și, așa cum rezultă din cuprinsul L. nr. 118/2010, dispozițiile sale privesc întreg personalul bugetar și nu numai anumite categorii profesionale.
Angajații din sectorul public nu se află în aceeași situație juridică cu cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile, de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. In timp ce salariile reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact cheltuieli de personal, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator.
În sfera publică angajatorul este, întotdeauna, statul, prin diferitele sale entități de la nivel central sau local, care trebuie să țină seama de faptul că în sectorul public salariile sunt stabilite în baza legii. Atunci când legea diminuează cuantumul salariilor, contractul individual de muncă nici măcar nu trebuie renegociat prin întâlnirea voinței concordante pentru a se aplica noile prevederi legale. R.nea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea, astfel că angajatorul public nu este în aceeași situație cu cel privat și nici măcar într-o situație analogă și comparabilă, astfel încât unei situații de fapt diferite îi corespunde un tratament juridic diferențiat.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că măsura diminuării drepturilor salariale a fost dispusă prin lege, fără a fi necesară manifestarea de voință a angajatorului și a salariatului, este justificată de necesitatea asigurării securității naționale pe fondul crizei economice internaționale, și că prin aceasta nu se aduce atingere niciunuia dintre drepturile invocate de către reclamantă, situație în care, în baza prevederilor art. 1 din L. nr. 118/2010, a art. 1 din L. nr. 2., a prevederilor art. 14 din C. europeană, a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., a P. nr. 12, va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Față de soluția respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată, dat fiind caracterul incidental al cererii de chemare în garanție față de acțiunea principală, examinarea independentă, nu s-a mai impus a fi realizată, și a fost respinsă, în temeiul art. 60 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. municipiului B. și C. local al municipiului B. împotriva M. F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N., și a M. E., C., T. și S., întrucât este exclusă ipoteza căderii în pretenții a pârâților. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta B. D. M. a declarat recurs la datade (...), solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, în sensul admiterii în întregime a acțiunii civile astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive, respectiv a obligării pârâtului de ord.1 la plata diferențelor salariale de 25 % reținute, aferente concediului de odihnă cuvenit pentru perioada septembrie 2009 - 3 iulie 2010.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât în mod greșit prima instanță a considerat că salariul nu constituie un bun sau cel puțin o speranță legitimă cu privire la cuantumul acestuia.
Reclamanta arată că pentru motivele arătate în cuprinsul acțiunii introductive, pe care înțelege să le invoce din nou, nu este de acord cu interpretarea dată de instanța de fond, astfel încât se justifică admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În subsidiar, reclamanta a menționat că prima instanță a făcut o greșită aplicare a L. nr. 118/2010, prin aplicarea retroactivă asupra drepturilor bănești cuvenite cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv anterior datei de (...).
Potrivit art. 103 din L. privind statutul personalului didactic, în vigoare la acea dată, cadrele didactice au dreptul, pentru activitatea desfășurată într-un an școlar, la un număr de 62 zile lucrătoare de concediu de odihnă. Potrivit principiilor dreptului muncii, dreptul la concediu de odihnă se naște zi de zi, dar se execută în cursul vacanțelor școlare. Chiar dacă reclamanta a efectuat concediul de odihnă în timpul vacanței de vară, respectiv în cursul lunilor iulie și august 2010, reținerea din indemnizația de concediu a procentului de 25 % este nelegală, iar L. nr. 118/2010 a fost aplicată retroactiv.
Pârâții intimați P. M. B. și C. LOCAL AL M. B., prin întâmpinare, ausolicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.10).
În susținerea poziției procesuale, pârâții intimați au învederat că potrivit dispozițiilor legale, personalul didactic nu are raporturi juridice de muncă cu C. Local al M. B. și nici cu P. mun. B., care nu stabilesc și nu plătesc efectiv salariile în calitate de angajatori.
În ședința publică din 30 septembrie 2011 Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C. raportat la art. 301 C. și a prevederilor art. 80 din L. nr. 168/1999, a invocat excepția tardivității recursului declarat de reclamanta B. D. M.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C., Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocată din oficiu, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Conform art. 301 C., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, L. nr. 168/1999, în art. 80, prevede că, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de (...), așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii care se află la f. 31 din dosarul instanței de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la T. B.-N. la data de (...), după împlinirea termenului legal de 10 zile prevăzut de lege pentru declararea căii de atac a recursului, ultima zi pentru înregistrarea recursului fiind (...).
Prin urmare, în temeiul art. 137 alin. 1 C., Curtea va admite excepția tardivității recursului, iar în temeiul art. 312 alin. 1 C., va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta B. D. M. împotriva sentinței civile nr. 5. din
21 martie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta B. D. M. împotriva sentinței civile nr. 5. din 21 martie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
A.-A. M.
GREFIER R ed.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Judecător fond: I. C.
| ← Decizia civilă nr. 3621/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3772/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
