Decizia civilă nr. 1473/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1473/R/2011
Ședința publică din data de 29 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamanta recurentă V. C. G. împotriva sentinței civile nr. 3281 din 7 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați A. C. și A. N. PENTRU P. S. B., având ca obiect litigiu de muncă
- contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierile
ședințelor publice din data de 19, 21, 26 și 28 aprilie 2011, când a fost amânată pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta V. C. G., în contradictoriu cu pârâții A. C. și A. B., a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 60/(...) și a deciziei rectificative nr. 62/(...) emise de A. C. prin care, în baza art. 65 alin. 1 din C. Muncii a fost concediată începând cu data de (...) din postul de referent, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere și reîncadrarea în postul deținut, plata drepturilor salariale la care ar fi avut dreptul pentru perioada de la încetarea contractului individual de muncă și până la reîncadrarea efectiva, cu obligarea A. C. la plata contribuțiilor către stat aferente drepturilor salariale pentru această perioadă, plata unui salariu compensatoriu, egal cu veniturile sale nete din luna decembrie 2009, în temeiul art.78 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. nr.
2. pe anii 2007-2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că decizia este abuzivă deoarece nu s-au respectat prevederile art. 6 alin.5 din L. 329/2009 în sensul că nu s-a luat în considerare faptul ca este necăsătorita, că nu are un soț care să o întrețină, că locuiește împreună cu părinții care nu mai au serviciu, iar reclamanta contribuia cu venitul ei salarial la întreținerea întregii familii. Ceilalți colegi au fost disponibilizați avându-se în vedere îndeplinirea condițiilor de pensionare și existența unei abateri disciplinare, iar pentru persoanele necăsătorite se proceda la preluarea în corpul de rezervă al funcționarilor publici care apoi sunt redistribuiți pe posturi vacante. Desfacerea contractului său de muncă pentru considerentul că nu are copii în întreținere este abuzivă.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta a fost disponibilizată ca urmare a apariției Legii nr. 329/2009, H.G. nr.1387/2009 pentru modificarea H.G. nr.11/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui Muncii, Familiei și Protecției S. și H.G. nr. 1384/2009 pentrumodificarea și completarea H.G. nr. 1285/2008 privind aprobarea Statutului propriu de organizare si funcționare al A..
A. C., instituție reorganizată prin preluarea activității de la D. de muncă a fost nevoită sa facă reducerile de personal cerute, 6 la număr din care 4 funcționari publici și 2 contractuali.
Este adevărat că pentru toți ceilalți s-a avut în vedere faptul că îndeplinesc condiții de pensionare (și anticipată), iar în cazul de față s-a avut în vedere alt criteriu, anume, ca măsura să nu afecteze persoane care au copii în întreținere, însă s-a căutat ca aceste masuri de disponibilizare să afecteze cât mai puțin persoanele disponibilizate și familiile lor și să beneficieze de o forma de protecție socială, fie și temporară, cum este șomajul.
Desființarea locului de munca a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
Prin sentința civilă nr. 3281 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. PENTRU P. S. și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 60/(...) emisă de pârâta A. J. pentru P. S. C. s-a stabilit că începând cu data de (...) încetează activitatea reclamantei, angajată pe postul de referent, ca urmare a reorganizării și a reducerii postului ocupat de aceasta, în temeiul art. 65 al. 1 din C. muncii, L. nr. 329/2009, HG nr. 1387/2009, HG nr. 1384/2009. Prin decizia rectificativă nr. 62/(...) s-a stabilit că data încetării raportului de muncă este (...).
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei și conform copiei contractului de muncă nr. 3/(...), reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de referent, începând cu data de (...), durata fiind nedeterminată).
Prin ordinul nr. 103 din (...) al președintelui A. s-au aprobat noile state de funcții și s-a dispus reîncadrarea personalului din cadrul Agenției N.e pentru P. S., a agențiilor județene și a agenției municipiului B., potrivit Legii nr.
330/2009, postul ocupat de reclamantă fiind eliminat din organigrama pârâtei de rândul 1.
Reorganizarea pârâtei de rândul 1 și desființarea postului reclamantei s- au efectuat în temeiul art. 1 și urm. din L. nr. 329/2009.
Nu s-au încălcat dispozițiile art. 65 și urm. din C. muncii, nefiind incident vreun motiv de nulitate care să justifice desființarea concedierii și reintegrarea reclamantei, cu consecința plății către aceasta a despăgubirilor. Desființarea postului reclamantei a fost reală, efectivă și serioasă, cauza fiind dificultatea economică relevată în plan legislativ, în cuprinsul Legii nr. 329/2009.
În ceea ce privește prioritatea la efectuarea concedierilor, s-a constatat că s-au respectat dispozițiile art. 81 al. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, care prevede: „La luarea măsurii de desfacere a CIM pentru motive ce nu țin de persoana salariatului vor fi avute în vedere următoarele criterii minimale: a) daca măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului care are venitul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul de munca al unei persoane care ocupa un post nevizat de reducere; b) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere; c) măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbații văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult
3 ani până la pensionare la cererea lor.";
Reclamantei nu îi sunat aplicabile prevederile art. 81 al. 2 lit. a ) din contract, nu are copii în întreținere sau îngrijire. Reclamanta a arătat că mama sa este pensionară, iar tatăl este șomer (primește ajutor de șomaj), astfel că reclamanta nu este unică întreținătoare de familie.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. PENTRU P. S., instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, această pârâtă fiind emitenta ordinului nr. 103 din (...) al președintelui A. care a stat la baza desființării postului ocupat de reclamantă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 65 și urm. C. muncii, art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitânddesființarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că nu au fost analizate suficient actele depuse în susținerea cauzei.
Reducerea postului a fost făcută abuziv, deoarece decizia nu a fost luată de către conducerea A. C. în același timp cu a celorlalți colegi. Pe lista inițială figura altă persoană care îndeplinea condițiile de pensionare anticipată, însă după câteva zile după ce i s-a înmânat acesteia decizia de încetare a raportului de muncă s-a revenit asupra deciziei, s-a anulat acea decizie și ulterior i s-a înmânat recurentei decizia de încetare a contractului de muncă. În luna august
2010 când în cadrul A. C. s-a făcut altă reducere de personal, persoana în locul căreia în decembrie 2009 a fost dată recurenta afară, a fost pe lista de disponibilizări însă cu (...) s-a pensionat anticipat. Condiția de pensionare anticipată o îndeplinea și în luna decembrie, iar cuantumul pensiei este ceva mai mare decât ajutorul de șomaj, diminuat cu 15%.
Mai mult, în această perioadă chiar dacă s-au făcut reduceri de personal A. C. a făcut și angajări, chiar în prezent sunt în procedura de angajare pe diverse posturi.
Motivarea instanței de fond că în acest caz sunt aplicabile prevederile art.81 alin.2 din CCMUN pentru anii 2007-2010 nu este reală, în cazul reclamantei au fost aplicate acele prevederi pe care conducerea A. C. a considerat că dorește să le aplice.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 februarie 2011 pârâta intimată A . J. PENTRU P. S. C. a solicitat respingerea recursului.
În motivare pârâta a reiterat apărările dezvoltate la fond, arătând în plus că potrivit adresei A. nr. 5526/(...) privind numărul de posturi repartizat pentru
A. C., din totalul de 39 de posturi existente la data de (...) , au fost aprobate începând cu data de 01 ianuarie 2010 un număr de 31 de posturi, fiind reduse aproximativ 25% din numărul total de posturi.
Prin O. Președintelui A. nr. 103/(...) a fost aprobat Statul de F. pentru A.
C. cu reîncadrarea personalului potrivit Legii nr.330/2009.
Decizia de concediere nr.60/(...), rectificata prin decizia nr. 62/(...), a fost emisă cu respectarea prevederilor legale invocate în preambulul deciziei, respectiv în temeiul art.1 și următoarele din L. nr. 329/2009, HGR nr.
1384/2009, art.65 din L. nr.53/2003, cu respectarea criteriului prevăzut la art.6, alin.6, lit.d ) din L. nr.329/2009.
Începând cu data de (...) s-a acordat termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare, termen care a expirat la data de (...), pentru motivul ca în perioada
(...)- (...) , recurenta s-a aflat în zile libere fără plată, conform Legii nr.329/2009.
Decizia de încetare a contractului individual de munca a fost emisa cu respectare criteriilor minimale prevăzute de art. 6, alin.6, lit.d) din L.nr.329/2009 „măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere";, precum și a dispozițiilor art.81, alin.2 din Contractul Colectiv de M.
U. la N. N. pentru anii 2007-20010.
Desființarea postului a fost reală, efectivă și serioasă și a fost cauzată de dificultatea economică relevată în plan legislativ de L. nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 martie 2011, pârâta A. N. pentru P. S. (A.) B. arată, în plus, că instanța de fond a avut în vedere toate actele dosarului și făcut o analiza amănunțită, hotărârea fiind pronunțata cu respectarea art.261 alin.(1).
Prin A. nr.2, respectiv A. nr.3 ale O.ui nr.1827/(...), emis de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, s-a aprobat structura organizatorică și repartizarea numărului de posturi pentru Agențiile județene pentru prestații sociale și a municipiului B.
Încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă s-a realizat cu respectarea procedurilor legale aplicabile fiecărei categorii de personal și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea instituției publice și reprezentanții salariaților ori ai sindicatelor, conform art. 6 alin. (5) sau, după caz, ținându-se seama de criteriile minimale prevăzute de alin. (6) al aceluiași articol, din L. nr. 329/2009.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. față de care instanța a reținut că este neîntemeiata, solicită admiterea acesteia în temeiul art.1 alin.(1) din OUG nr.116/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției N.e pentru P. S., cu modificările și completările ulterioare, aceasta fiind organizată și funcționând ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea M.ui Muncii, Familiei și Protecției S. (MMFPS). Se fac trimiteri la prevederile art. 2 din O.U.G. nr.116/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Între reclamantă și instituția pârâtă nu a existat și nu există niciun fel de raporturi de serviciu, raporturile menționate fiind stabilite între reclamantă și A. J. pentru P. S. C. (A. C.), serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridică, care în temeiul prevederilor art.1 alin.(2) din O.U.G. nr.116/2007, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art.2 alin.(1) din H.G. nr.1285/2008, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2008, funcționează în subordinea A..
Este adevărat că pârâta este „emitenta O.ui nr.103/(...) al președintelui A. care a stat la baza desființării postului ocupat de reclamanta"; prin care s-au aprobat noile state de funcții și s-a dispus reîncadrarea personalului din cadrul Agenției N.e pentru prestații S., a agențiilor județene și a agenției municipiului B., potrivit Legii nr.330/2009, dar pe de o parte A. are statutul de instituție publică organizată la nivel central, neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa, iar pe de alta parte, A. C. a dispus încetarea raportului de serviciu cu reclamanta.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii, mai puțin a petitului privind plata unui salariu compensator.
Acest petit nu poate fi admis în condițiile în care sunt admise celelalte capete de cerere, având un caracter subsidiar, în sensul că a fost formulat pentru ipoteza în care nu s-ar încuviința de către instanță anularea deciziei de concediere și punerea părților în situația anterioară. Practic, acest petit priveșteacordarea unui drept prevăzut pentru situația încetării contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, or prin modificarea sub acest aspect a sentinței, nu mai subzistă măsura încetării contractului individual de muncă, astfel încât nici dreptul la acordarea compensației prevăzute de art. 78 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 nu poate subzista.
Raportat la reinvocata excepție a lipsei calității procesuale pasive a intimatei A., se constată de către Curte că în lipsa căii de atac formulate de aceasta, analizarea excepției în recursul reclamantei ar fi de natură a conduce, în ipoteza admiterii, la agravarea situației recurentei în propria cale de atac, fapt interzis de art. 316 coroborat cu art. 296 C.proc.civ.
Trecând la soluționarea recursului, se constată că reclamanta recurentă invocă încălcarea, în cazul său, atât de către pârâte, cât și de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 6 alin. 5 din L. nr. 329/2009, raportate de prima instanță și de către intimatele pârâte la dispozițiile art. 81 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
Practic, recurenta invocă faptul că o altă persoană trebuia să figureze pe listele de reducere de personal, întrucât îndeplinea condițiile de pensionare anticipată, condiție enumerată de art. 81 alin. 1 lit. c) din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
Art. 6 alin. 5 și 6 din L. nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, în baza căreia a fost dispusă concedierea reclamantei, prevede că „încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării potrivit prezentei legi, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face
parte și a prevederilor legale privind protecția socială , pe baza criteriilorstabilite între conducerea autorității ori instituției publice și reprezentanții salariaților sau, după caz, ai sindicatelor, în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (1)-(4).
(6) În absența criteriilor stabilite potrivit alin. (5), la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau, după caz, de serviciu, se vor avea în vedere următoarele criterii minimale: a) dacă sunt îndeplinite condițiile de pensionare, prevăzute de lege; b) calificativul obținut la ultima evaluare a performanțelor profesionale individuale, realizată în condițiile legii; c) existența unor sancțiuni disciplinare, aplicate în condițiile legii; d) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere; e) dacă măsura ar afecta 2 soți care lucrează în aceeași unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după caz, a raportului de serviciu al soțului care are venitul cel mai mic; f) măsura să afecteze în ultimul rând familiile monoparentale care au în îngrijire copii, întreținătorii de familie, precum și salariații bărbați sau femei care au cel mult 5 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare; g) alte criterii stabilite de legi speciale, dacă este cazul";.
În soluționarea cauzei, în scopul de a stabili, în conformitate cu prevederile Legii nr. 329/2009, care sunt procedurile legale aplicabile categoriei de personal din care face parte reclamanta și prevederile legale privind protecția socială, s-au solicitat clarificări de către instanța de recurs asupra caracterului concedierii dispuse, anume, dacă concedierea reclamanteis-a încadrat într-o măsură de concediere colectivă, sens în care s-au solicitat date de la A. N. pentru P. S..
S-a răspuns de către aceasta că numărul maxim de posturi atât la nivel central cât și la nivel local se stabilesc prin statutul de organizare și funcționare, ce se aprobă prin H. a G. În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 329/2009 și a celor ale H.G. nr. 1384/2009, Direcțiile de muncă și protecție socială au fost desființate ca urmare a comasării prin absorbție de către agenție, astfel că la data de (...) existau 1781 posturi, fiind restructurate prin reducere un număr de 405 posturi, numărul maxim de posturi aprobate prin O. nr. 1827/(...) fiind de 1376, pe aparatul central și agențiile teritoriale(fila 26 dosar recurs).
Față de aceste precizări, Curtea constată că nu se poate accepta suplimentarea cazurilor de încetare de drept a contractului individual de muncă, aceste cazuri fiind enumerate în mod restrictiv de art. 56 C. muncii. Or, printre aceste cazuri nu se enumeră și cel de încetare prin lege a contractului individual de muncă. De altfel, chiar angajatorul a înțeles să emită în cauză o decizie de încetare a activității reclamantei în baza art. 65 alin. 1 C. muncii. În mod evident, punerea în aplicare a Legii nr. 329/2009, așa cum chiar textul legii arată în mod explicit, trebuia a se face cu respectarea
procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din ca re face parte și a p revederilor legale privind protecția socială .
În cauză, față de numărul mare de concedieri dispuse în cadrul aceleiași agenții, se pune problema aplicabilității prevederilor art. 68 C. muncii, care definește ca fiind concediere colectivă cea făcută într-o perioadă de 30 de zile a cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați.
Punându-se în discuție aspectul aplicabilității acestui text legal de către instanța de recurs, era în sarcina angajatorului, conform art. 287 C. muncii, să probeze teza sa conform căreia concedierea reclamantei a fost una individuală.
În cauză nu s-a produs această probă, dimpotrivă, datele trimise la solicitarea instanței sunt cele arătate, deci în sensul că numărul concedierilor permite a se vorbi despre o concediere colectivă.
Trebuie avute în vedere și prevederile art. 69 alin. 3 și 4 C. muncii, care stipulează că „obligațiile prevăzute la alin. (1) si (2) se mențin indiferent daca d ecizia care determină concedierile colective este luată de către angajator sau d e o întreprindere care deține controlul asupra angajatorului .
(4) În situația în care decizia care determină concedierile colective este luată de o întreprindere care deține controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, în nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) si (2), de faptul că întreprinderea respectivă nu i-a furnizat informațiile necesare";.
Reiese deci cu evidență, din aceste dispoziții legale, că despre o concediere colectivă se poate vorbi nu doar prin raportare la angajatorul local care a semnat contractul individual de muncă al salariatului în calitate de angajatori, ci, din perspectiva necesității de a defini concedierea colectivă, prin angajator este necesar a ne raporta la întreprinderea care deține controlul asupra angajatorului.
Este vorba deci despre situații similare celei în speță, în care angajatorul are personalitate juridică și încheie contracte individuale de muncă însuși, însă deciziile de organizare nu îi aparțin, astfel încât acestea se iau la nivelul superior, al forului tutelar care deține controlul asupra angajatorului.
În mod evident, prin „., în sensul art. 69 C. muncii, trebuie înțeleasă orice entitate care prin organizarea factorilor de producție desfășoară oactivitate menită a produce bunuri sau servicii, indiferent dacă scopul urmărit este unul lucrativ sau nu și dacă activitatea desfășurată aparține domeniului public sau privat, în lipsa unor stipulații contrare. Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
De altfel, modificările aduse C.ui Muncii prin L. nr. 4., publicată la data de 31 martie 2011 și care a intrat în vigoare la data de (...), sunt elocvente în acest sens, prin aceea că introduc restricția ce se regăsește în Directiva nr.
98/59/CE privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, anume, cea prin care se exclud de la aplicarea dispozițiilor privitoare la concedierile colective salariații din instituțiile publice și autoritățile publice. Având în vedere că abia prin L. nr. 4. a înțeles legiuitorul român să adopte menționata restricție în aplicarea principiilor numitei D. în legislația internă, se înțelege că anterior adoptării acestei legi, această restricție nu exista, astfel încât față de prevederile aplicabile la data emiterii deciziei de concediere ce face obiectul litigiului, dispozițiile art. 69 din C. muncii erau aplicabile și angajaților din sectorul public, din cadrul autorităților și instituțiilor publice.
Față de aceste concluzii, se constată caracterul nelegal al concedierii contestate în prezenta cauză, datorită neurmării procedurilor speciale prevăzute de lege în cazul concedierilor colective, anume, cele enumerate de art. 69 alin. 1 și 2 C. muncii (a care se face trimitere specială prin art. 69 alin.
3 și 4 C. muncii citate mai sus):
„în cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la: a) metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați; b) atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.
(2) În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele: a) numărul total și categoriile de salariați; b) motivele care determina concedierea preconizată; c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere; d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile; h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați";.
Nu s-a probat în cauză urmarea nici uneia dintre aceste proceduri, deși s-a pus în discuție de către instanța de recurs, din oficiu, caracterul de concediere colectivă pe care l-ar putea îmbrăca măsurile luate de către A. în aplicarea Legii nr. 329/2009.
Totodată, se constată nerespectarea dispozițiilor art. 71 ind. 1 C. muncii, privind notificarea măsurii de concediere colectivă către ITM și ATOFM, precum și a celor ale art. 71 ind. 2 C. muncii, privind amânarea momentului emiterii deciziilor de concediere.
Nerespectate sunt și prevederile art. 74 alin. 1 lit. c) C. muncii, care stipulează printre mențiunile obligatorii ale deciziei de concediere și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d) în cazul concedierilor colective.
Se constată totodată încălcate prevederile Legii nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților, cu o privire specială asupra dispozițiilor art. 3-7 și ale art. 49-50 din L. nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Față de toate aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 și
3 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., prin raportare la art. 76 și 78 C. muncii să fie admis recursul reclamantei și să se dispună modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu consecința anulării deciziei de concediere nr. 60 din (...) și a deciziei rectificative nr. 62 din (...) emise de A. C., cu repunerea părților în situația anterioară, în sensul reîncadrării reclamantei pe postul deținut anterior și al obligării pârâtei A. C. la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata pentru perioada de la încetarea contractului individual de muncă și până la reîncadrarea efectivă, cu obligarea pârâtei și la plata contribuțiilor către stat aferente acestei perioade.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta V. C. G. împotriva sentinței civile nr. 3281 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul admite în parte acțiunea formulată de reclamanta V. C. G. în contradictoriu cu pârâtele A. J. PENTRU P. S. C. și A. N. PENTRU P. S. B. și în consecință:
Anulează decizia de concediere nr. 60 din (...) și decizia rectificativă nr.
62 din (...) emise de A. J. pentru P. S. C..
Dispune repunerea părților în situația anterioară, în sensul reîncadrării pe postul deținut anterior.
Obligă pe pârâta A. J. pentru P. S. C. la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata pentru perioada de la încetarea contractului individual de muncă și până la reîncadrarea efectivă, cu obligarea pârâtei și la plata contribuțiilor către stat aferente acestei perioade.
Respinge capătul de cerere privind plata unui salariu compensatoriu.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 29 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. I.P./E.B.
| ← Decizia civilă nr. 1393/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4057/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
