Decizia civilă nr. 1593/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1593/R/2011
Ședința din 09 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele C. S. PRIN P. și
Ș. CU C. I-V. S. - S. Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 1817 din 09 noiembrie
2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați C. LOCAL S., P. C. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 03 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă C. S. prin primar a depus la dosar un script prin care arată că își menține poziția avută de-a lungul acestui proces.
De asemenea, se constată că la data de 04 mai 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 80 din Legea nr. 168/1999, invocă excepția tardivității recursului formulat de pârâta recurentă Ș. cu C. I-V. S., având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată pârâtei recurente la data de 28 decembrie 2010, conform dovezii de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 97 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost depus la poștă data de 11 ianuarie 2011, conform ștampilei de pe plicul aflat la fila 3 din dosar, cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Curtea constată recursul pârâtei C. S. prin P. în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar, iar în ceea ce privește recursul declarat de pârâta Ș. cu C. I-V. S. reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis acțiuneaprecizată formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții
Ș. S. - S. Ș. C., C. Local S. și P. comunei S.
Au fost obligați pârâții să plătească membrei de sindicat M. N. D. suma de 2350 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, aferente perioadei septembrie 2005-august 2008, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a reținut că membra de sindicat reprezentată în cauză, M. N. D., a fost angajată a Școlii S. - S. Ș. C. în perioada (...)-(...), pentru care a solicitat decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, în sumă de 2350 lei, conform cererilor scrise depuse la dosar.
Potrivit adresei nr. 854 din data de (...), eliberată de SC „.-T. SA B. M., aflată în copie la fila 56 din dosar, valoarea abonamentului pentru mijloacele de transport în comun pentru ruta B. M. - C. a fost de 85 lei din (...), 90 lei din
(...), 100 lei din (...) și 147 lei din (...).
Potrivit tabelului aflat la fila 55 din dosar, cheltuielile de navetă efectuate de reclamantă în perioada septembrie 2005 - august 2008 sunt în sumă totală de 2770 lei, din care s-a achitat acesteia suma de 420 lei, conform actelor depuse de P. S., rămânând o diferență de 2350 lei.
Prezența reclamantei la locul de muncă în perioada pentru care solicită decontarea cheltuielilor de transport este dovedită cu foile colective de prezență, depuse la filele 69-75 din dosar.
T. a apreciat că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că reclamanta, în calitate de profesor suplinitor, a avut doar completare de catedră la Ș. S. - S. Ș. C., fiind îndreptățită la decontarea contravalorii abonamentului lunar pe mijloacele de transport în comun, indiferent de numărul de zile din fiecare lună în care s-a deplasat efectiv la unitatea școlară pentru prestarea muncii.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.104 alin.3 din Legea nr.
128/1997, personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.
În cazul în care există mijloc de transport în comun, cum este cazul în speță, dar cadrul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun.
Prin urmare, textul de lege conferă cadrelor didactice dreptul la decontarea abonamentului lunar, fără a face distincție în funcție de numărul de ore pe care acestea le prestează în cadrul unității angajatoare, respectiv normă întreagă sau completare de normă.
Reclamanta are domiciliul în localitatea B. M., astfel cum rezultă din actul său de identitate (f. 12 dosar nr.(...)).
Analizând probele administrate în cauză, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru decontarea cheltuielilor de transport solicitate de reclamanta.
Așa fiind, în baza art. 104 alin.3 din Legea nr.128/1997, coroborat cu art. 40 alin.2 lit. c) Codul muncii, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să plătească membrei de sindicat M. N. D. suma de 2350 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport la și de la locul demuncă, aferente perioadei septembrie 2005-august 2008, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății.
Instanța a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele C. S. prin P. și Ș. cuclasele I-V. S. - S. Ș. C.
1. Prin propriul recurs, pârâta Ș. cu clasele I-V. S. - S. Ș. C. a solicitat admiterea recursului promovat.
Arată că reclamanta intimată a fost profesor suplinitor la Ș. C., prin urmare norma de lucru la Ș. C. a fost parțiala.
De asemenea, reclamanta intimată nu poseda mașina proprietate personală, iar in comuna S., respectiv in satul C. a fost asigurat tot timpul transportul in comun de către societăți specializate de transport, prin urmare, nu s-au putut calcula cheltuielile de transport așa cum sunt prevăzute în art. 104 alin.3 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, respectiv decontarea contravalorii a 7,51 benzina premium la 100 km parcurși, daca transportul se face cu autoturismul proprietate personală.
În cazul în care exista mijloc de transport in comun, iar personalul didactic prefera sa circule cu autoturismul proprietate personală urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport in comun daca prezintă documente justificative in acest sens la serviciul contabilitate.
Reclamantei i s-au decontat următoarele sume reprezentând contravaloarea navetei efectuate: în anul 2006 suma de 245 lei; în anul 2007, lunile I-VI suma de 175 lei; pentru anul 2007 lunile IX-XII; pentru anul 2008 lunile I-VI i s-a calculat suma de 280 lei, însă a refuzat ridicarea acestei sume.
Aceste sume au fost calculate în funcție de zilele de lucru si valoarea abonamentului pe mijloacele de transport, conform prevederilor art. 104 alin.3 din Legea nr. 128/1997 privind Statul personalului didactic ca urmare a pontajului zilnic efectuat de unitatea școlara.
2. Prin propriul recurs, pârâta C. S. prin P. a solicitat admiterearecursului, în sensul respingerii acțiunii.
Pe lângă aspectele învederate ca motive de recurs de către pârâta Ș. cu clasele I-V. S. - S. Ș. C., această recurentă consideră nelegal faptul de a deconta sume pentru activități care nu au fost desfășurate.
Reclamanta intimată nu a lucrat zilnic, prin urmare, nelucrând nu s-a deplasat în C. S. și nedeplasându-se in C. S. pentru a desfășura activitate didactica, nu a fost plătită.
Subliniază că dacă reclamanta intimată, pe perioada când a fost angajată cu normă parțială la Ș. C. ar fi fost angajată tot cu normă parțială la o altă școală din o altă comună, aceasta ar fi putut să beneficieze de decontarea transportului de la ambele instituții, ceea ce ar fi fost evident nelegal.
Prin întâmpinarea formulată (f. 14-16), reclamantul S. L. din Î. M. asolicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținea hotărârii recurate.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Trecând la soluționarea cauzei prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele :
1. Recursul pârâtei Ș. cu clasele I-V. S. - S. Ș. C.
Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului formulat de această pârâtă, Curtea o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea dindreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că sentința atacată i-a fost comunicată pârâtei recurente în data de (...), potrivit dovezii de primire și procesului verbal de predare (f. 97 dosar fond), iar recursul a fost înregistrat la data de (...) (f. 2 plic ), cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a recursului fiind (...).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., coroborat cu art. 301 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul pârâtei Ș. cu C. I- V. S. ca tardiv formulat.
2.Recursul pârâtei C. S. prin P.
Potrivit art. 104 al. 3 din legea nr. 128/1997, "personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.
În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală.
În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun.";
Pornind de la textul legal menționat Curtea consideră că nu pot fi primite susținerile acestei recurente care apreciază că acordarea contravalorii transportului pentru perioada de referință era justificată numai în măsura în care reclamanta intimată ar fi lucrat cu normă întreagă, respectiv s-ar fi deplasat zilnic la Ș. C.
Interpretarea pârâtei excede dispozițiilor art. 104 al. 3 din Legea nr.
128/1997, legiuitorul nefăcând nici o distincție de acordare a acestui beneficiu în raport de norma desfășurată de către cadrul didactic.
Singurele condiții instituite sunt cele privitoare la nedeținerea de către personalul didactic a unei locuințe în localitatea în care are postul, respectiv existența mijloacelor de transport în comun. A., acolo unde legiuitorul nu distinge, nici partea nu o poate face.
Este lipsit de relevanță dacă reclamanta intimată deținea sau nu un autoturism proprietate personală, întrucât norma legală arătată cuprinde mențiuni exprese, în sensul că indiferent de acest aspect, decontarea contravalorii transportului se face prin raportare la contravaloarea abonamentului lunar pe mijlocul de transport în comun existent pe acea rută.
De asemenea, nu prezintă importanță nici faptul că reclamanta intimată se deplasa la Ș. C. doar de două ori pe săptămână, în contextul în care, chiar dacă norma acesteia presupunea un număr limitat de ore, legiuitorul nu face o astfel de distincție.
Recurenta susține și teza unei duble decontări, aserțiune care, de asemenea, nu este fondată. În situația în care activitatea cadrului didactic ar consta în jumătate de normă la două școli aflate în două localități diferite de cea de domiciliu, decontarea contravalorii transportului efectuat la cele două unități de învățământ nu echivalează cu o dublă decontare, fiind în prezența unei navete pe două rute diferite, cu două abonamente diferite.
Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere dispozițiile legale menționate și cele ale art. 312 al.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. S. și ca tardiv recursul declarat de Ș. CU C. I-V. S. împotriva sentinței civile numărul 1817 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI G.
L. D. S. D. D. G. C. M.
Red. /dact.DG
2 ex./(...)
Jud.fond: D.H./M.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 5076/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3806/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
