Decizia civilă nr. 4679/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4679/R/2011
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. D. C. S. R. împotriva sentinței civile nr. 1. din 13 iulie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. S. T., având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 9 noiembrie 2011.
Văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. din (...) a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțată în dosarul numărul (...), a fost admisă în parte, acțiunea formulată de reclamantul P. S.-T. împotriva pârâtei SC „. C. S. R. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma netă de 7.467 lei, cu titlu de drepturi salariale restante pentru perioada 1 aprilie 2010-22 decembrie 2010, sumă ce va fi actualizată la data plății în funcție de rata inflației.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, potrivit contractului individual de muncă nr.1., începând cu data de (...), inițial cu un salariu brut de 1.000 lei lunar, salariu majorat ulterior, începând cu 1 ianuarie 2009, la suma de 1.200 lei lunar, așa cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului, aflat în copie la dosar. C. de muncă a încetat la data de (...), în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii, prin dispoziția nr.577/(...).
Potrivit statelor de plată aferente lunilor martie și aprilie 2010, depuse în copii certificate de reclamant, salariul net, ce trebuia efectiv încasat de către reclamant, după deducerea contribuțiilor sociale și a impozitului, corespunzător unui salariu brut de 1.200 lei, este de 878 lei lunar.
Din extrasele de cont, depuse de reclamant la filele 12-22, precum și din recunoașterile acestuia din acțiunea introductivă rezultă că, în perioada (...)- (...), reclamantul a încasat de la pârâtă suma totală de 5.594 lei astfel: 1482 lei,prin virament bancar, la (...), 800 lei în numerar în luna decembrie 2009; 1050 lei prin virament bancar la 24 martie 2010(600 lei) și 25 martie 2010( 450 lei);
312 lei în numerar în luna martie 2010; 900 lei, prin virament bancar la (...);
450 lei, prin virament bancar la (...) și 500 lei, în numerar, la (...), sumă care potrivit susținerilor reclamantului acoperă salariul până în luna martie 2010, inclusiv.
Plata salariului se dovedește cu semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, conform art.168 din Codul muncii.
Sarcina probei, în litigiile de muncă revine angajatorului, potrivit art.272 din Codul muncii republicat(fost art.287) astfel că pârâta avea obligația să probeze faptul că a achitat toate drepturile salariale cuvenite reclamantului.
Deși, în cauză, au fost acordate 5 termene de judecată și s-a solicitat prin adresă ca pârâta să depună documente justificative, prin care să probeze faptul că au fost achitate reclamatului drepturile salariale, aceasta nu a depus la dosar nici un act în acest sens.
Cum, începând cu luna ianuarie 2009 salariul net al reclamantului a fost de 878 lei lunar, pentru perioada octombrie 2009-martie 2010 (6 luni) suma totală cuvenită reclamantului cu titlu de salariu este de 5.268 lei astfel că, suma achitată reclamantului, de 5.494 lei, acoperă inclusiv salariul lunii martie 2010 și diferența de 226 lei reprezintă plata parțială a salariului aferent lunii aprilie 2010.
Pentru perioada (...)-(...), reclamantului i se cuvine suma totală de 7.693lei(8x878(aprilie-noiembrie) +16x878:21=669 lei(pentru luna decembrie 2010),din care a fost achitată suma de 226 lei.
În consecință reclamantul este îndreptățit să primească încă 7.467 lei cutitlu de drepturi salariale restante aferente perioadei aprilie 2010-22 decembrie
2010 și nu 7.650 lei cât acesta a solicitat prin acțiune.
Așa fiind acțiunea reclamantului a fost admisă în parte în baza art.166
Codul muncii, dispunându-se și actualizarea la data plății în funcție de rata inflației, având în vedere că salariul nu a fost plătit la scadență.
În baza art.1169 din Codul civil raportat la art.274 C. a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată întrucât reclamantul nu a probat cu acte justificative astfel de cheltuieli.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitândmodificarea/casarea sentinței recurate, arătând că această hotărâre este nelegală și netemeinică, potrivit art.304 pct.6 și 9 C.proc.civ.
În motivarea recursului pârâta a arătat că nu a fost respectat dreptul la apărare al recurentei. Întrucât administratorul societății Debrețeni Carolina a fost bolnavă, așa cum reiese din certificatul medical nr.3555 din (...), nu s-a putut prezenta la termenul de judecată. Cu toate acestea instanța, nerespectând dreptul la apărare a pășit la judecarea fondului cauzei.
Sentința este totodată netemeinică, întrucât nu s-au administrat probele în apărare necesare, dată fiind absența reprezentantului pârâtei, nu s-au putut stabili concret în care s-au făcut plățile către reclamant și motivele pentru care anumite plăți nu s-au făcut.
Cu ocazia judecării recursului pârâta susține că va depune o serie de înscrisuri cu care va demonstra temeinicia acestor susțineri.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 noiembrie reclamantul a solicitat respingerea recursului.
În motivare se arată că pârâta a fost legal citată și i-au fost acordate mai multe termene de judecată în care a putut să-și delege un reprezentant, așa cum a cerut în primele două termene de judecată, în conformitate cu art.118 alin.3 C. Instanța de fond a solicitat la numeroase termene să depună la dosar documentele doveditoare cu achitarea drepturilor salariale.
Al doilea argument invocat de pârâtă este nejustificat deoarece art.304 pct.6 C. prevede: „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s- a cerut";, or în temeiul principiului disponibilității, prima instanță s-a pronunțat asupra obiectului cererii de chemare în judecată, așa cum a fost dedus judecății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Sunt nefondate motivele de recurs invocate.
Astfel, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare al pârâtei, care a fost citată legal la 2 din cele 5 termene ale judecății în primă instanță, odată cu primirea citației sub semnătură de către administratoarea societății pârâte, aceasta luând termenul în cunoștință, potrivit art. 153 alin. 1 teza finală C.proc.civ., pentru celelalte termene de judecată.
Deși cererea de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător s-a formulat de către pârâtă la al doilea termen de judecată, aceasta a fost admisă.
S-a respins ca nedovedită cererea de amânare pentru imposibilitatea de prezentare în instanță a reprezentantei pârâtei din motive medicale, formulată pentru al treilea termen de judecată (filele 38-39 dosar fond), iar a doua cerere de amânare pentru același motiv, de această dată justificată cu acte doveditoare (fila 42 dosar fond), formulată pentru al patrulea termen de judecată, a fost respinsă, însă amânarea cauzei s-a dispus totuși, ca de altfel pentru toate termenele de judecată acordate în cauză, în vederea repetării adresei către pârâtă pentru depunerea înscrisurilor relevante pentru dovedirea achitării drepturilor salariale în litigiu.
Prin urmare, chiar respinsă fiind cererea de amânare pentru motive medicale ce o priveau pe reprezentanta pârâtei, amânarea cauzei s-a dispus în favoare acesteia, pentru a putea dovedi caracterul nefondat al acțiunii, acordându-se astfel, sub raportul protejării dreptului la apărare al pârâtei, chiar mai mult decât prevederile art. 272 Codul muncii (art. 287 înainte de republicare) stipulează în favoarea angajatorului (conform textului de lege, angajatorul este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare).
Pentru ultimul termen de judecată nu a fost depusă o cerere de amânare a cauzei de către pârâtă, astfel încât invocarea în cererea de recurs a încălcării dreptului la apărare al părții este cu totul nejustificată, pârâta bucurându-se de 5 termene de judecată pentru care de fiecare dată, și chiar anterior primului termen de judecată, prin măsuri administrative dispuse în baza art. 1141 alin.
5 C.proc.civ., tribunalul a dispus trimiterea de adrese cu solicitarea de a se depune practic înscrisuri doveditoare în favoarea pârâtei.
Este ca atare nejustificată și susținerea că nu au putut fi administrate probele în apărare.
În plus, deși recurenta arată că va depune în recurs dovezi scriptice referitoare la plata drepturilor litigioase, acestea nu au fost depuse.
Văzând prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recursul urmează a fi respins.
Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs nu se regăsește motivul stipulat de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., care vizează situația în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. D. C. S. R. împotriva sentinței civile numărul 1. din (...) a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. B. R.-I.
| ← Decizia civilă nr. 1627/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2963/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
