Decizia civilă nr. 1595/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1595/R/2011
Ședința din 09 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA și S. N. DE T. F. DE C. "C. C." B. - R. S. DE T. F. DE C. C. C. SA C. împotriva sentinței civile nr. 2098 din 09 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat S. L. R. V. R. C. C., avocat M. D., lipsă fiind reprezentanți pârâtelor recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinări la recursurile formulate de pârâtele recurente.
La întrebarea instanței, dacă salariul suplimentar pentru anii (...) se referă la următorul an, reprezentantul reclamantului intimat arată că salariul suplimentar pentru anul 2007 a devenit scadent la începutul anului 2008.
La întrebarea instanței, dacă salariul suplimentar pentru anul 2009 a devenit scadent la data de (...), reprezentantul reclamantului intimat arată că salariul suplimentar pentru anul 2009 a devenit scadent la data de (...).
La întrebarea instanței, referitoare la încetarea C. C. de M. la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, reprezentantul reclamantului intimat arată că acest contract a fost înregistrat la data de 21 martie 2007 și a fost prelungit până la (...); se obligă să-l depună până la sfârșitul dezbaterilor.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantului intimat să depună la dosar C. C. de M. pentru perioada 2009-2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de C. „ C. C. SA B. - R. S. de T. F. de C. C., consilier juridic B. N. și reprezentantul reclamantului intimat S. L. R. V. R. C. C., avocat M. D., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de C. „ C. C. SA B.
Curtea înmânează un exemplar al întâmpinărilor depuse la dosar de reprezentantul reclamantului intimat, reprezentantului pârâtei recurente S. N. de T. F. de C. „ C. C. SA B. - R. S. de T. F. de C. C.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar actele adiționale la
C. C. de M., într-un singur exemplar.
Reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de C. „ C. C. SA B. - R. S. de T. F. de C. C. arată că nu dorește comunicarea acestor acte adiționale, întrucât are cunoștință despre ele.
La întrebarea instanței, dacă salariul suplimentar pentru anii (...) se referă la următorul an, reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de C. „ C. C. SA B. - R. S. de T. F. de C. C. arată că, conform C. C. de M. salariul suplimentar se referă la salariul din luna decembrie 2008, iar în baza actelor adiționale s-a prelungit această prevedere.
Reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de C. „ C. C. SA B. - R. S. de T. F. de C. C. și reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de C. „ C. C. SA B. - R. S. de T. F. de C. C. solicită admiterea recursului pentru partea pe care o reprezintă, modificarea în totalitate a sentinței, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor declarate de pârâtele recurente ca nefondate, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtelor recurente la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de C. „ C. C. SA B. - R. S. de T. F. de C. C. solicită respingerea recursului declarat de pârâta recurentă S. N. de T. F. de C. „ C. C. SA.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. N. de T. F. C. „. C.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. R. V. R. C., împotriva pârâtelor S. N. de T. F. C. „. C. și R. de T. F. de C. C. și în consecință: Au fost obligate pârâtele să achite următorilor membri de sindicat reprezentați în cauză: Roșu V., Bonus Șt. S., Fărcășanu G., Parasca I., Martocean Gavril, Florian Tiberiu, C. Romulus, M. D.el, Hotea G. D., Gozar Marcel, Coste I., M. I., Lucăcel T., P. V., Găvrilaș Alex, Mărieș M., Parasca Grigore, Leș I., S. Călin, Feder C., O. G., Coste Costel, Bran Georgel, A. D., O. R., Zah Marcel, C. Grigore, C. V., Dorca I., Kanya L., C. Silviu, câte un salariu suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de T. F. de C. „. C. SA"; C., instanța a reținut că membrii de sindicat, în numele cărora a fost promovată acțiunea, sunt sau au fost angajați ai acesteia, fiind semnatara contractelor individuale de muncă.
Chiar dacă R. de T. F. de C. „. C. SA"; C. nu are personalitate juridică proprie, ea are organe proprii de conducere, astfel că, în temeiul art. 41 al. 2
C.proc.civ., poate sta în judecată ca pârâtă.
Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității pro- cesuale pasive a R. de T. F. de C. „. C. SA"; C.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA instanța a constatat că aceasta este parte contractantă în contractul colectiv de muncă la nivel C. C. pe care se fundamentează pretențiile membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, această calitate conferindu-i legitimare procesuală pasivă.
R. la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța a respins-o cu justificarea că drepturile solicitate reprezintă drepturi salariale, regimul juridic al prescripției extinctive în cazul acestora este reglementat de art. 166 coroborat cu art. 283 lit. c Codul muncii. Raportat la data promovării acțiunii - (...), s-a considerat că aceasta a fost formulată în termenul de prescripție de 3 ani.
R. la fondul cauzei, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 32 din C. colectiv de muncă pe 2007-2008 încheiat la nivelul pârâtei de rând 1 și înregistrat la D. B. sub nr. 1625/(...), se stipulează: „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv"; iar art. 33 (1) stabilesc criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar conform anexei 6 la C. colectiv de muncă pe anii
2007-2008.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) C. muncii, „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.
Acordarea salariului suplimentar nu este o facultate, ci o obligativitate a angajatorului, fapt ce rezultă din interpretarea anexei 6 la C. colectiv de muncă pe 2006-2008 pct. 1 „salariul suplimentar se acordă pentru munca prestată în cursul anului calendaristic";.
La punctul 2 din Anexa 6 la C. colectiv de muncă pe 2006-2008 sunt menționate expres situațiile în care salariații nu au dreptul la salariul suplimentar (cei cărora, în cursul anului încheiat li s-a aplicat sancțiunile prevăzute în Anexă). per a contrario, toți salariații care nu se regăsesc în situațiile menționate la punctul 2 din Anexa 6 au dreptul la acordarea unui salariu suplimentar pentru munca prestată în cursul anului calendaristic.
De asemenea, în susținerea argumentului obligativității plății acestor drepturi salariale suplimentare sunt și dispozițiile art. 32 (3) din C. colectiv de muncă pe 2006-2. „. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la
10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Deci, constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar nu este o facultate a angajatorului, ci o obligativitate prevăzută de C. colectiv de muncă.
Conform art. 238 (1) Codul muncii: „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Prin urmare, C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transport feroviar pe 2006-2010 prevede la art. 30 (1) „acordarea salariului suplimentar"; la sfârșitul anului calendaristic, este o obligație a angajatorului, acest contract fiind încheiat la nivel superior față de C. colectiv de muncă al CFT M. S., prevederile lui sunt obligatorii pentru societate.
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea potrivit dispozitivului.
În termen legal, au declarat recurs ambele pârâte.
1.Prin recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „ C. M. SA - R. S. C. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva sa, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului s-a arătat că S. N. de T. F. de M. - C. M. SA a încheiat contractul colectiv de muncă, astfel încât îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg în contractul colectiv de muncă aplicabil(contract colectiv de muncă semnat de către reprezentanții S.), în raport și de prevederile HG nr. 5., conform cărora își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli și negociază prin acordul colectiv drepturile salariale.
Or, calitate procesuală activă/pasivă poate avea doar părțile semnatare ale contractului nu și unitățile care fac parte din structura vreunei părți semnatare.
2. Prin propriul recurs, pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C." S. a solicitat, întemeiul art. 304 pct. 7 și 9 coroborate cu prevederile art. 3041 C.proc.civ., admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
Arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât calitatea de angajator îi aparține exclusiv Regionalei de T. F. de C. C.
Apreciază ca fiind lipsit de relevanță faptul că este semnatara contractului colectiv de muncă 2009-2010, deoarece în conformitate cu prevederile art. 239
Codul muncii, acesta se aplică atât salariaților societății, cât și angajaților subunităților acesteia (RTFC 1-8) și filialelor, unde C. C. este unic acționar, respectiv S. B. și C. S. B. SA.
Menționează că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată prin întâmpinare. R. la acest aspect învederează că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 al. 1 lit. e din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
S-a invocat că salariul suplimentar nu poate fi acordat în mod necondiționat, din dispozițiile art. 30 din CCM rezultând că plata sa nu are caracter obligatoriu, ci facultativ.
Se invocă faptul că salariul suplimentar nu poate fi acordat în mod necondiționat, din dispozițiile art. 30 din CCM rezultând că plata sa nu are caracter obligatoriu, ci facultativ.
Se susține că drepturile solicitate s-au prevăzut în CCM sub condiția ca societatea să fi avut pentru anii 2007-2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu. Or, având în vedere dispozițiile OUG nr.79/2008 recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007-2008, aprobate prin acte normative, iar pierderile financiara au împiedicat S. SA să achite aceste drepturi.
Prin întâmpinările depuse (23-26, 27-28) reclamantul intimat S. L. R. V. R. C.
C. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Trecând la analizarea sentinței recurate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
1. Recursul pârâtei S. N. DE T. F. DE M. „ C. M. SA - R. S. C.
În conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c Codul muncii, „clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. S.A B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este S. C. Chiar dacă recurentul nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. S.A B.
Prevederile HG nr. 5. nu au semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Sucursalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. S.A B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul acestei pârâte.
2. Recursul pârâtei S. N. DE T. F. DE C. "C. C." S.
R. la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C.
„. C. SA, Curtea reține că deși nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, are calitate de ordonator de credite, față de prevederile art. 18 alin 1 din HG nr. 584/1998 potrivit cărora :"; C. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care include subvențiile, alocațiile și compensațiile de la bugetul de stat și care se aproba de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor.";
De asemenea, recurenta a semnat contractele colective de muncă în temeiul cărora se solicită drepturile care fac obiectul prezentei cauze, iar R. S. de T. F. de C. C., constituită în temeiul art. 1 alin.(3) din HG 584/1998 are statut de sucursală, neavând personalitate juridică conform art.43 din Legea 31/1990.
În plus, conform art.6 alin. 2 pct.10 din același act normativ S. N. de T. F. de C. „. C. SA înființează sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate și coordonează activitatea acestora.
Așadar, pentru efectuarea de către angajator a plații salariului suplimentar este necesar ca acesta sa fie prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli, a cărui elaborare intra în sarcina paratei amintite, calitatea sa procesuală fiind justificată sub acest aspect.
R. la prescripția dreptului la acțiune, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate, ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentrudrepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea notează că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica atât caracterul facultativ al dreptului pretins, cât și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În sensul caracterului necondiționat al dreptului la acordarea salariului suplimentar, pledează și art. 31 din CCM care face trimitere la criteriile de acordare a salariului suplimentar, prevăzute în anexa 6, din care rezultă că plata dreptului este obligatorie, cu excepția unor situații care țin de conduita disciplinară a salariaților.
Se reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește OUG nr.79/2001 și OUG nr. 79/2008, deși invocate în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale
(adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii) și diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul pârâtei.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâtele vor fi obligate la plata sumei de 1500 de lei, cheltuieli de judecată suportate de reclamant, constând în onorariu de avocat (fila 29).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții S. N. DE T. F. DE C. "C. C." S. și S. N. DE T. F. DE C. "C. C." B. - R. S. DE T. F. DE C. „. C. S. C. împotriva sentinței civile numărul 2098 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului S. L. R. V. R. C. C. suma de
1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
L. D. S. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: B.G.
| ← Decizia civilă nr. 3245/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5121/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
