Decizia civilă nr. 3464/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3464/R/2011
Ședința din 06 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta S. O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 6. din 01 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. D., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 03 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește cererea de acordare a contravalorii ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anul 2007 și în consecință respinge, ca fiind prescris dreptul la acțiune, cererea de acordare a ajutorului pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007.
A fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește cererea de acordare a contravalorii a 4000 m.c. gaze naturale reprezentând cota de gaze de pentru anul 2007, ca neîntemeiată.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta M. D. împotriva pârâtei S. „. P. SA B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea ajutorului de 4.000 mc de gaze naturale pentru anii 2007, 2008 și pentru anul 2009 parțial, respectiv până la (...) și contravaloarea ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii
2008 și 2009, sume actualizate cu indicele inflației pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărui drept și data plății efective.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția prescrierii dreptului la acțiune tribunalul este întemeiată doar în parte, în privința ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anul 2007, care trebuia achitat în luna octombrie 2007, conform art.176 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră 53.396/10/(...), ulterior prelungit prin acte adiționale încheiate anual.
Prin urmare termenul de prescripție începe să curgă cel târziu la data de
31 octombrie 2007 astfel că s-a împlinit la 31 octombrie 2010 și cum acțiuneaa fost promovată la data de 28 decembrie 2010, la data formulării acesteia termenul de trei ani, prevăzut de art.283 alin.1 litera „c"; din Codul muncii, era împlinit și drept urmare, în privința acestui drept , tribunalul a reținut că dreptul la acțiune este prescris și cererea va fi respinsă ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În ce privește ajutorul material constând în cota de gaze naturale aferentă anului 2007 tribunalul a reținut că excepția prescrierii dreptului la acțiune nu este întemeiată întrucât termenul de prescripție începe să curgă doar de la data nașterii dreptului or, acest ajutor putea fi solicitat cel târziu până la sfârșitul anului 2007, pentru întreg anul 2007, astfel că termenul a început să curgă doar la 1 ianuarie 2008, acțiunea fiind formulată înlăuntrul termenului de trei ani și excepția a fost respinsă și cererea a fost analizată pe fond.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei până la data de (...) când raporturile de muncă au încetat , conform art.65-66 din Codul muncii(f.16).
Referitor la ajutorul material constând în cota de gaze de 4000 m.c. de gaze naturale , pentru anii 2007, 2008 și 2009 parțial, până la data încetării raporturilor de muncă (...), tribunalul a reținut că cererea a fost întemeiată și a fost admisă.
Acest supliment salarial, sub forma ajutorului material constând într-o cotă de gaze a fost solicitat de reclamantă în temeiul CCM încheiat la nivel de
R. energie electrică, termică, petrol, gaze nr.288/2006, care a fost prelungit ulterior prin acte adiționale, ultimul act adițional fiind nr. 106/(...), prelungirea operând cu un an. În art. 187 se prevedea că salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. 1, punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale. (2) De același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alineatul (1) și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.(3) Cuantumul și condițiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare.
Din înscrierile efectuate în carnetul de muncă al reclamantei(f.12-13) nu reiese că, în anul 1997, ar fi avut loc includerea c/v ajutorului material constând în cota de gaze în salariul de bază, în carnetul de muncă fiind înscrise doar mențiuni legate de indexarea salariului și reașezarea salariului de bază, fără să se poată stabili cu certitudine dacă creșterile de salariu corespund și includerii c/v ajutorului material sau sunt doar indexările prevăzute de art.128 din CCM la nivel de unitate.
Pentru a se stabili cu certitudine dacă c/v ajutorului a fost inclusă în salariul de bază în anul 1997, tribunalul a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile pentru a se verifica dacă, într-adevăr în anul
1997, salariul reclamantei a crescut corespunzător cu c/v acestui ajutor, însă pârâta a refuzat efectuarea unei astfel de expertize.
Având în vedere dispozițiile art.287 din Codul M. care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare solicitate de reclamantă cu titlu de c/v cotă de gaze de 4000 m.c. anual, tribunalul reține că cererea reclamantei este întemeiată atât pentru anii 2007, 2008, cât și pentru anul
2009, corespunzător perioadei lucrate , respectiv până la 6 decembrie 2009, chiar dacă, începând cu (...), CCM încheiat la nivel de ramură și-a încetat aplicabilitatea, întrucât în CCM încheiat pentru anul 2009 la nivelul unității pârâte, contract înregistrat ulterior încetării contractului colectiv la nivelsuperior, la (...), în art.127 se recunoaște dreptul salariaților săi la ajutorul material constând în cota de gaze naturale și în aul 2009, susținându-se doar că acest drept este inclus în salariul de bază, această dispoziție fiind eliminată doar începând cu anul 2010.
În ce privește ajutorul pentru aprovizionarea de toamnă iarnă aferent anilor 2008 și 2009, tribunalul a reținut că cererea reclamantei a fost întemeiată.
Acest supliment salarial a fost solicitat în baza art. 176 alin.1 și 2 din
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră 53.396/10/(...), ulterior prelungit prin acte adiționale încheiate anual, acest contract încetându-și aplicabilitatea la 13 martie 2009.
În privința anului 2008, în apărare pârâta a susținut că acest supliment salarial a fost inclus în salariul de bază în anul 2003 însă nu a probat cu certitudine aceasta.
În carnetul de muncă, în anul 2003, apare înscrisă doar mențiunea reașezării salariului(f.14) fără să se poată stabili cert că această reașezare include și suplimentul salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Tocmai de aceea s-a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile, probă apreciată de pârâtă ca nefiind necesară cauzei.
Cum, potrivit art.287 Codul muncii, sarcina probațiunii revine angajatorului și cum pârâta nu a probat că a plătit reclamantei ajutorul pentru aprovizionarea de toamnă iarnă prin includerea în salariul de bază cererea acesteia a fost admisă ca fiind întemeiată pentru anul 2008.
În privința anului 2009 tribunalul reține că acest drept trebuie achitat reclamantei în temeiul art.127 din CCM încheiat la nivel de unitate, contract înregistrat ulterior încetării aplicabilității CCM la nivel de grup de unități, respectiv la data de (...) întrucât, în art.127 din acest contract, se recunoaște îndreptățirea reclamantei la un astfel de supliment specificându-se doar că a fost inclus în salariul de bază, dar așa cum anterior s-a reținut, pârâta nu a probat acest aspect, așa că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de ajutorul pentru aprovizionare toamnă iarnă și pentru anul 2009, acest drept fiind eliminat din CCM la nivel de unitate doar prin actul adițional încheiat în anul 2010.
Așa fiind acțiunea reclamatei a fost admisă în parte și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea ajutorului de 4.000 mc de gaze naturale pentru anii 2007, 2008 și pentru anul 2009 parțial, respectiv până la (...) și contravaloarea ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2008 și 2009.
Acțiunea reclamantei fiind admisă în parte și respinsă ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru c/v ajutorului de aprovizionare a de toamnă iarnă
2007, în limita respingerii acțiunii reclamanta a căzut în pretenții și conform art.274 C.pr.civ. a fost obligată să plătească pârâtei 100 lei cheltuieli de judecată parțial, reprezentând onorariu avocațial parțial, din cel total de 768 lei, reclamanta neprobând faptul că și ea a efectuat cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC O. P. S. solicitândadmiterea acestuia pentru motivele prevăzute de art.3041 raportat la art.304pct.9 C.pr.civ., cu consecința modificării în tot a sentinței civile recurate, și pe calede consecință să se respingă acțiunea promovată de reclamanți.
În memoriul de recurs s-a arătat în esență că suplimentările privind aprovizionarea pentru toamnă-iarnă au fost incluse în salariul de bază conformart. 168 alin. 2 din CCM la nivel de P. pe anul 2008, astfel încât recurenta nu trebuia să facă dovada plății salariului de bază.
De asemenea, și contravaloarea cotei de gaze naturale prevăzută de art. 187 alin. 1 din CCM la nivel de ramură pe anii 2007-2009, respectiv de art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră a fost compensat prin CCM la nivel de unitate pe anul 2007, fapt ce rezultă din Adresele nr. 1721/(...), 1738/(...) și 1738/(...) emise de P. De asemenea, art. 176 din CCM la nivel de unitate pe anul 2008, respectiv art. 127 din CCM pe anul 2009 prevăd că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 2007.
Recurenta a mai invocat că pentru anul 2009 nu exisă contract colectiv de muncă la nivel de ramură, așa cum rezultă din Adresa nr. 590/(...) a M.ui
M., astfel încât instanța de fond nu putea să o oblige pe pârâtă la plata unor suplimentări salariale în baza unui contract care nu există.
S-a mai precizat că intimata a beneficiat de cu ocazia disponibilizării de plăți compensatorii, în care se regăseau și acest ajutor material și avea posibilitatea să atace decizia de încetare a contractului de muncă cu privire la cuantumul acestor plăți compensatorii.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimata M. D. a solicitat prin concluzii scrise respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă.
Prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră înregistrat la M. M. F. și P. S. sub nr. 53396/10/(...) a cărui aplicare s-a prelungit prin acte adiționale până în (...) (așa cum rezultă și din Adresa nr. 550/(...) emisă de M. M. F. și P. S. - fila 36), s-a prevăzut, la articolul 176, că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, Crăciun, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fiecare adaus fiind în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii (în forma anterioară abrogării prin L. 4.), care guvernează raporturile juridice dintre părți, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de S. ". S. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamanți, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997. Pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru anul 2008.
Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu data de (...) suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art.168 alin.3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P., întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens, așa cum prevedea chiar textul art.168 alin.3, din CCM la nivel P. pentru anul 1997.
Din actele depuse în probațiune în dosarul de fond, rezultă că în fapt, aceste indexări și majorări au fost înregistrate anual de mai multe ori, neexistând vreun motiv de a considera că acea creștere salarială din anul 1997 ar corespunde includerii în salariul de bază a suplimentării în discuție. Atâta timp cât înscrierile din carnetele de muncă ale reclamanților nu constată cu precizie creșteri salariale ca urmare a includerii suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, deci cât timp explicitarea acestor creșteri salariale nu este indubitabil formulată pentru a face nefondată cererea, Curtea consideră că nu a fost făcută proba de către angajator a susținerilor pe care își fundamentează apărarea.
Un număr de sporuri și adaosuri la salariul de bază al angajaților acestei unități au fost prevăzute în contractele colective de muncă, P. formulând constant apărări prin care invocă includerea acestor drepturi în salariul de bază, instanțele fiind confruntate cu un mare număr de diverse astfel de litigii, astfel încât, dată fiind deja notorietatea acestei apărări a pârâtei, nu se poate accepta fără o mai clară verificare simpla sa afirmație că a inclus în salariul de bază dreptul solicitat prin primul capăt de cerere din prezenta acțiune.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamanta invocă faptul că aceste creșteri salariale au corespuns unor majorări, indexări făcute conform indicelui de inflație în baza unor acte normative cu aplicabilitate generală. Față de inflația, ce a caracterizat economia în acea perioadă, și de constantele creșteri salariale prin care s-a încercat menținerea semnificației economice a salariului, susținerile reclamanților apar ca pertinente, fiind deci în sarcina angajatorului să probeze dincolo de orice dubiu că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiza, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului 1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu poate fi agreată interpretarea potrivit căreia aceste dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unitate, instituie doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 176 alin. 1 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor beneficia de (…) o suplimentare a drepturilor salariale";, la alin. 3 stipulându-se nu o condiție de care să depindă nașterea dreptului, ci o contextualizare a modalității în care se va pune în executare obligația.
Având în vedere dispozițiile art.287 din Codul M., care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă solicitate de reclamanți, în calitate de angajați și la data promovării acțiunii, Curtea constată căreclamanta este îndreptățită să beneficieze de ajutorul material constând în aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2008.
Așa cum s-a arătat anterior Contractul Colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră înregistrat la M. M. F. și P. S. sub nr.
53396/10/(...) a fost în vigoare până în (...).
De asemenea, conform art. 127 din Contractul colectiv de muncă la nivel de P. pe anul 2009 „. material anual concretizat într-o cantitate de gaze naturale și respectiv ajutorul pentru aprovizionare toamnă-iarnă, precizate în contractele superioare, nu se acordă în mod distinct în P. SA, acestea fiind absorbite în salariul de bază";.
Având în vedere formularea imperativă a acestei dispoziții contractuale din CCM la nivel de unitate în sensul că ajutoarele materiale „nu se acordă";, susținerile recurentei în sensul că pentru anul 2009 nu există temei contractual pentru acordarea ajutorului pentru aprovizionare de toamnă - iarnă, care se plătea în anii anteriori în luna octombrie, sunt întemeiate, instanța de fond interpretând greșit contrariul.
Referitor la ajutorul material constând în contravaloarea cotei de gaz,
Curtea reține că acesta este prevăzut de art. 187 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la M. M. F. și P. S. sub nr. 288/02/(...) a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 397/(...) până în (...) (așa cum rezultă și din Adresa nr. 590/(...) emisă de M. M. F. și P. S. - fila 7), în contractul colectiv de muncă la nivel unitate, fiind stipulat în anul 1997 că începând cu 0(...) ajutorul material reprezentând c/valoarea a 4.000 mc de gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază, urmând ca modalitatea concretă de calcul să facă obiectul unui act adițional.
În mod corespunzător, ca în cazul suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, nu s-a făcut proba acestei includeri; ea a fost doar afirmată, însă de la dosar lipsesc probele specifice cu care intimatul ar fi putut, dacă această includere ar fi avut loc efectiv, să o dovedească.
În consecință, Curtea apreciază că reclamanta era îndreptățită să beneficieze de ajutorul material de 4000 mc de gaze naturale pentru anii 2007 și 2008, respectiv în perioada (...) - (...), data la care și-a încetat valabilitatea Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, în temeiul căruia s-a acordat acest drept.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea apreciază pentru considerentele expuse anterior că în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009 nu există dispoziții în sensul că se acordă ajutorul material constând în contravaloarea cotei de gaz, astfel încât reclamanta nu este îndreptățită la acordarea acestuia pentru perioada (...) -(...).
În fine, Curtea reține că necontestarea deciziei de concediere de către reclamantă cu privire la cuantumul indemnizației de concediere nu îl lipsește de posibilitatea solicitării suplimentărilor salariale pe cale separată, deoarece art. 165 Codul M. interzice asimilarea acceptării unei părți din drepturile salariale cu renunțarea la partea neachitată, iar art.38 din Codul muncii instituie principiul interdicției renunțării salariaților la drepturile recunoscute prin lege, cum este dreptul la salarizare.
Față de considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 9 și
312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile numărul 6. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va modifica în parte în sensul că se va înlătura obligația pârâtei de a plăti reclamantei M. D. ajutorul materialreprezentând cota de gaz aferentă perioadei (...) -(...), precum și ajutorul pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anul 2009.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă, în raport de pretențiile admise, se va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 250 de lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat diminuat de la 768 lei ca urmare a admiterii în parte a acțiunii reclamantei (fila 376 dosar fond).
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă, se va obliga intimata M. D., în raport de pretențiile sale respinse prin admiterea în parte a recursului, să plătească recurentei suma de 80 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat diminuat de la 193 lei (filele
48-49).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile numărul 6. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantei M. D. ajutorul material reprezentând cota de gaz aferentă perioadei (...) -(...), precum și ajutorul pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anul 2009.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 250 de lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Obligă pe intimata M. D. să plătească recurentei suma de 80 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. C. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond: R. - I. B.
| ← Decizia civilă nr. 1645/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3245/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
