Decizia civilă nr. 1719/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1719/R/2011

Ședința publică din data de 17 mai 2011

Instanța constituită din: PREȘED.TE : I. T.

JUDECĂTOR : D. C. G.

JUDECĂTOR: C. M.

GREFIER : N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. SA B. precum și recursul declarat de C. N. DE CĂI F. SA B. - S. R. CF C. împotriva sentinței civile nr. 3943 din 18 noiembrie 2010 a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. M. DE L. - D. C. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat M. D. din cadrul Baroului Mehedinți, lipsind reprezentanții recurentelor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimatului și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 mai

2011 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare însoțită de extrase din Contractul colectiv de muncă și practică judiciară.

Reprezentantul reclamantului depune la dosar în ședința publică de azi copie de pe actul adițional la contractul individual de muncă al unuia dintre reclamanți din care rezultă că S. R. C. C. are calitatea de angajator asumându- și toate drepturile și obligațiile ce decurg din Contractul colectiv de muncă. Declară că înțelege să susțină la termenul de judecată de azi întâmpinarea formulată, nemaiavând cereri în probațiune de formulat și nici de invocat excepții.

Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar, reprezentând onorariu avocațial. A. în esență că, recurentele își invocă, practic, propria culpă, atunci când arată că nu au cuprins în fondul de salarii fondurile necesare acordării drepturilor salariale, Contractul C. de M. pe anul 2009-2010 producând efecte de la data încheierii lui.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3943 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C.-N. și pentru membrii de sindicat C. I., C.

M., C. L., P. C. și G. S. A. în contradictoriu cu pârâții C. N. DE CĂI F. "C." S. și S. CN C. "C." SA I. C.-N., pârâții fiind obligați în solidar să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anii 2007, 2008 și 2009, prima ocazionată de Z. feroviarului 23 aprilie, precum și ajutorul material de P. pentru anul 2009 la nivelul clasei i de salarizare, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamantului suma de

2000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați de către reclamant sunt angajați ai pârâtei, fiindu-le aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.

Potrivit art. 65 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2007 - 2008 încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de P. și C., se acordă salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare. A. nivel îl are și ajutorul acordat de ziua F.

C. art. 236 C. muncii, contractul colectiv de muncă legal încheiat, reprezintă legea părților. C. art. 40 al. 2 lit. c) C. muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.

Instanța a constatat că plata ajutorului de P. și C., precum și plata ajutorului acordat de ziua F. nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. A., suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumului acestei sume peste nivelul minim stabilit de către părți. P. societății în anul de referință este irelevant pentru existența și executarea obligației.

Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților, iar apărările pârâtelor nu pot fi reținute. Aspectele legate de situația materială precară a pârâtei de rând 1 nu pot fi luate în considerare, obligația de plată rezultând rară echivoc dintr-o prevedere legală asumată de către angajator prin semnarea contractului8 colectiv de muncă.

În ce privește ajutorul material de P. și Z. feroviarului -23 aprilie pentru anul 2009, instanța a constatat că datoria angajatorului a devenit exigibilă anterior intrării în vigoare a C. colectiv de muncă pe anul 2009 - 2010, unde părțile au convenit să nu se acorde cele două ajutoare în anul 2009, respectiv (...).

În consecință constatând că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul contractelor colective de muncă mai sus menționate, în baza art. 236 al. 1 C. muncii, art.40 al.2 lit. c) C. muncii, instanța a admis acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C. N. DE CĂI F. SA B. precum și C. N. DE CĂI F. SA B. - S. R. CF C..

C. N. de Căi F. SA B. a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pe fond a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a arătat că instanța de fond, în mod greșit reține faptul că C. "C."-SA nu a onorat obligațiile asumate potrivit Contractelor C.e de

M. ale C. "C." - SA aplicabile.

Învederează că nivelul salarizării la calea ferată, valorile claselor de salarizare, precum și modalitățile concrete de stimulare a salariaților sestabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale Companiei și la prevederile legale.

C. N. de Căi F. "C."-SA. a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din OUG nr. 7. fiind companie națională la care statul este acționar majoritar și este în continuare conform OUG 79/2008 privind măsuri economico financiare la nivelul unor operatori economici.

Pentru anul 2007 prin H. nr. 5. si H. nr. 1. s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală. Plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectivă de personal reprezintă limite minime.

În anul 2007 C. "C."-SA. a acordat salariaților ajutoare materiale cu încadrarea în Fondul de salarii comunicat de M. T. pentru anul respectiv, iar pentru anul 2008 a acordat ajutoare materiale fără a avea Bugetul de V. și C. pe anul 2008 aprobat.

Principiul forței obligatorii a contractului statuat prin dispozițiile art.969

Cod civil se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.

Obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamanta era

și este condiționata de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.

A. ca, împrejurările în speța sunt asimilabile forței majore care, conform art. 246 din Codul Muncii este cauza de suspendare a C. C. de M.

In ipoteza în care instanța nu va fi de acord cu modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pe fond a acțiunii ca neîntemeiata, solicită modificarea acesteia în sensul neacordării ajutorului material de P. și de Z. F. pe anul 2009 și obligării societății de a achita fiecărui membru de sindicat, drepturile bănești reprezentând ajutorul material pentru Z. F., pentru perioada 2007-2008 în suma de 807 lei, respectiv 307 lei pentru anul 2007 și

500 lei pentru anul 2008.

In acest sens reiterează că, în anul 2007, în luna aprilie, pentru Z. F., s-a acordat suma de 100 lei brut/salariat ( valoare neta 70 lei, diferența de 30 lei reprezentând obligații la bugetul de stat), așa cum reiese din listele nominale cu salariații care beneficiază de prima Z. C.-ului , pe care le-a depus în probațiune la instanța de fond.

Cu privire la plata ajutorului material aferent sărbătorii P.lui și Zilei F. (23 aprilie) pe anul 2009, consideră că acordarea acestora de către instanța de fond este netemeinică și nelegală.

A., în conformitate cu prevederile art.65 alin. ultim din CCM al C. C. SA pe anul 2009 - 2010 " în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F.".

Ca atare, motivat de înțelegerea părților ( patronat - sindicate), consideră ca în mod greșit instanța de fond a acordat aceste drepturi, deoarece nu există temei legal pentru acordarea lor în anul 2009.

Motivat de faptul că au cunoștința de situația economica cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu C. C. SA Contractul C. de M. pe anul 2009 -2010 cu prevederea ca ,"în anul

2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F.".

C. N. DE C. F. "C." SA B. - S. R. CF C. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. -S. R. CF C.;

In subsidiar admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pe fond a acțiunii ca neîntemeiata;

În motivarea recursului a arătat următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Regionale C. C. a arătat ca S. R. CF C. are statut de sucursală fără personalitate juridică a C. C. SA B. astfel ca S. R. C. C. nu poate avea calitate procesuala pasiva pentru a fi obligata la acordarea de drepturi bănești, deoarece politica manageriala privind acordarea drepturilor salariale nu intra în competența conducerii acesteia.

S. R. C. C. nu are buget propriu de venituri si cheltuieli, deci nu are posibilitatea asigurării resurselor financiare necesare punerii în executare a unei astfel de obligații și ca atare nu poate fi obligată la plata unor sume de bani în condițiile în care aceasta nu funcționează pe principiul autonomiei financiare.

In ce privește fondul cauzei arată că instanța de fond, în mod greșit reține faptul că C. "C."-SA nu a onorat obligațiile asumate potrivit Contractelor

C.e de M. ale C. "C." - SA aplicabile.

Invederează că nivelul salarizării la calea ferată, valorile claselor de salarizare, precum și modalitățile concrete de stimulare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale Companiei și la prevederile legale.

Principiul forței obligatorii a contractului statuat prin dispozițiile art.969

Cod civil se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.

Obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamanta era și este condiționata de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.

A. ca, împrejurările în speța sunt asimilabile forței majore care, conform art. 246 din Codul Muncii este cauza de suspendare a C. C. de M.

500 lei pentru anul 2008.

In acest sens reiterează că, în anul 2007, în luna aprilie, pentru Z. F., s-a acordat suma de 100 lei brut/salariat ( valoare neta 70 lei, diferența de 30 leireprezentând obligații la bugetul de stat), așa cum reiese din listele nominale cu salariații care beneficiază de prima Z. C.-ului , pe care le-a depus în probațiune la instanța de fond.

A., în conformitate cu prevederile art.65 alin. ultim din CCM al C. C. SA pe anul 2009 - 2010 " în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F.".

2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F.".

S. M. de L. din D. C. C.-N. prin întâmpinare (f.15-17) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 cod de procedură civilă, Curtea apreciază că nici acesta nu este fondat.

A., Contractul colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de muncă.

Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.

În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. a din Codul Muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.

Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.

Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta, conform prevederilor art. 30 din Legea nr. 130/1996.

Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale mai sus evidențiate, în ceea ce privește soluționarea în fond a pricinii.

Cu ocazia negocierii C. colectiv la nivel de unitate pe anii 2005 - 2006, părțile au prevăzut la art. 64 că salariaților li se va acorda cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. F. un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.

Dispoziții cu conținut identic au fost prevăzute și la art. 65 din C. colectiv la nivel de unitate încheiat pe anii 2007 - 2008, și prin urmare, în mod just, instanța de fond a reținut că membrii de sindicat reprezentați în litigiul pendinte, sunt îndreptățită la plata ajutorului prevăzut de C. colective de muncă C. C. SA, fiind angajați ai acestei unități.

Susținerile recurentelor cu privire la monitorizarea agentului economic, ritmul scăzut al creșterii productivității muncii, fondul de salarii limitat și dificultățile financiare întâmpinate pentru acordarea acestui ajutor nu este imputabilă beneficiarilor lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 64 (65) din Contractul colectiv de muncă invocat, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale pentru angajatorii la care se referă.

De altfel, chiar prin recursurile formulate pârâtele au recunoscut că au achitat salariaților mai multe sume de banii în anii 2006 -2007, însă din acestea a fost achitată cu titlu de ajutor pentru Z. F. doar suma de 100 lei în anul 2007.

În ceea ce privește invocarea de către recurente a dispozițiilor art. 1156 alin. ultim din codul civil, privitor la stingerea obligațiilor, Curtea constată că aceste dispoziții nu își găsesc aplicabilitatea în cauză și nu sunt de natură să conducă la exonerarea debitoarelor de răspunderea contractuală.

A., din cuprinsul art. 1156 C.civil, reiese că imposibilitatea de executare poate privi doar obligațiile de a da un bun individual determinat, de a face și de a nu face și se datorează cazului fortuit sau forței majore.

În cauza de față nefiind îndeplinite aceste condiții nu poate opera stingerea obligației recurentelor, întrucât aceasta are ca obiect bunuri de gen, iar neexecutarea se datorează culpei pârâtelor și nu unor împrejurări independente de vina lor.

Critica recurentelor potrivit căreia obligația lor de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată, deoarece în

Contractul colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite, iar prin aceste contracte nu s-a derogat de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, susținerile recurentelor în acest sens fiind de asemenea nefondate.

Având în vederea natura obligației recurentelor, cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le plătească angajaților, se constată că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea nici susținerile din cererea de recurs cu privitoare la teoria impreviziunii, astfel că forța obligatorie a contractelor se impune și în speța de față.

Curtea reține însă ca întemeiat motivul de recurs referitoare la ignorarea de către instanța de recurs a plății voluntare în anul 2007, în luna aprilie, pentru Z. F., s-a acordat suma de 100 lei brut/salariat , astfel încât, în temeiul art. 304 ind. 1 raportat la art. 312, va admite recursurile declarate de pârâtele C. N. DE CĂI F. SA B. și C. N. DE CĂI F. SA B. - S. R. CF C. împotriva sentinței civile nr. 3943 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că pentru anul 2007 pârâta va acorda fiecărui membru de sindicat reprezentat diferența dintre suma cuvenită cu titlu de primă pentru Z.

F. și cea plătită.

Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga pe numita recurentă să plătească intimaților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursurile declarate de pârâtele C. N. DE CĂI F. SA B. și C. N. DE CĂI F. SA B. - S. R. CF C. împotriva sentinței civile nr. 3943 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că pentru anul 2007 pârâta va acorda fiecărui membru de sindicat reprezentat diferența dintre suma cuvenită cu titlu de primă pentru Z. F. și cea plătită.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 17 mai 2011.

PREȘED.TE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.

Cu opinie separată însensul respingeriiacțiunii N . N.

GREFIER R ed.DCG/(...) Dact.SzM/3ex-

MOT.EA OPINIEI SEPARATE

Apreciez oportună soluția admiterii recursurilor, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În esență, considerentele ce stau la baza opiniei mele sunt legate de obligativitatea ca un contract colectiv de muncă să respecte imperativele legii, pentru a putea deveni la rândul său legea părților, conform art. 969 cod civil și art. 30 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.

În acest sens, constat că în cazul special al societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, atât resursele financiare obținute prin derularea activității comerciale cât și cele necesare acoperirii costurilor, deci implicit cele necesare plății drepturilor salariale constituie fonduri publice, așa cum de altfel se arată în recursurile declarate atât de companie cât și de sucursala de la C..

În acest sens, rețin intervenția legiuitorului, care prin O. nr. 7. privind

întărirea dis ciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar a luat măsuri în scopul rentabilizării activității economice și întăririi disciplineieconomico-financiare, încasării creanțelor și plății obligațiilor restante - arieratelor -, precum și al evitării sau, după caz, reducerii pierderilor în economie, statuând la art. 3 alin. 1 că indicele câștigului salarial mediu nu

poate fi mai mare decât indicele productivității muncii .

Pe de altă parte, prin H. nr. 5. privind aprobarea obiectivelor salariale trimestriale, pe anul 2006, pentru operatorii economici monitorizați potrivit

Ordonanței de urgență a G. nr. 7. privind întărirea disciplinei economico- financiare și alte dispoziții cu caracter financiar se statuează, la art. 1 alin.1coroborat cu alin. 2 că fondul de salarii și numărul mediu de personal prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli pentru operatorii economici monitorizați aprobate pentru anul 2006 potrivit legii (...) reprezintă limita

maximă în anul 2006 și constituie baza de calcul a drepturilor salariale ce urmează a fi negociate prin contractele colective de muncă, cu sublinierea, la art.2, că plafoanele trimestriale cuprinse în anexa nr. 1, referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal, reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectivă de personal, prevăzute în anexa nr. 2, reprezintă limite minime.

La art.3 se face referire expresă la situația primei acordate cu ocazia zilei festive a unității, în sensul că aceasta nu va putea, alături de alte premii, să depășească fondul de salarii aprobat: „drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz, în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul operatorilor economici prevăzuți la art. 1, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de P.,

prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul anului, să reprezinte, pe prime le 3 trimestre ale an ului 2006, cel mult 65% și, respectiv,

cel mult 35% în trimestrul I V, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat";.

Situația este menținută și în anul 2007, în care se adoptă H. nr. 1., articolul său unic statuând că „anexa nr. 1 la G. nr. 5. privind aprobarea obiectivelor salariale trimestriale, pe anul 2006, pentru operatorii economici monitorizați potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 7. privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 23 ianuarie

2006, cu modificările ulterioare, se înlocuiește cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre";, fiind deci evident că se mențin dispozițiile imperative valabile pentru anul 2006, raportat la sumele indicate în noua anexă.

Prin O. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, la art. 7 alin. 1, se statuează că „fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al operatorilor economici, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii, calculat în unități valorice comparabile sau în unități fizice, după caz";. Dispozițiile sunt aplicabile regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar, conform art. 1, cum este și cazul recurentei.

Potrivit art. 22 din H. nr. 581/1998, C. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aprobă de către G., la propunerea M. T., cu avizul

M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor.

În speță, s-a arătat, fără a se contesta de către oponent, faptul că bugetele de venituri și cheltuieli aprobate nu au permis acordarea ajutorului pentru Z. F. și a primei de P., mai mult, pentru anii 2008 și 2009 C. „C."; SA neavând aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, pentru a se putea stabili cuantumul veniturilor și fondul de salarii de bază pentru constituirea subsecventă a fondului pentru plata salariului suplimentar.

Față de aceste dispoziții cu caracter imperativ, consider că nu se poate opune angajatorului obligativitatea contractului colectiv de muncă, în măsura în care acesta încalcă dispoziții imperative ale legii.

Dacă pentru angajatorii care nu au o componentă publică, nu se pune problema cenzurării resurselor pe care, prin contracte colective de muncă, aceștia promit a le pune la dispoziția angajaților sub forma diferitelor premii, existând libertatea de decizie asupra propriilor resurse financiare, în cazul societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, intervine o componentă de interes național în gestionarea resurselor financiare, drept dovadă faptul că aprobarea bugetelor acestor entități revine executivului: art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 1. privind aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale unităților din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și a autorităților publice centrale statuează că „ bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților care primesc sume de la bugetul de stat și cele ale unităților monitorizate în baza prevederilor art. 11 din Ordonanța de urgenta a G. nr. 7. privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobată cu modificări prin nr. 5., cu completările ulterioare, se

aproba prin ordin comun al ministru lui de resort, mini strului finanțelor p ublice și al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei , cu respectareaprevederilor legale în vigoare";.

Drept urmare, limitările impuse prin hotărâri de guvern, în sensul celor arătate mai sus, prin condiționarea de a se încadra în suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat, apar ca imperative, deci opozabile nu doar angajatorului, ci și angajaților, cu putere de lege.

Nu se poate vorbi deci despre o obligativitate a contractului colectiv de muncă care să depășească puterea obligatorie a legii, fiind de la sine înțeles, în cazul acestor angajatori și deci a angajaților lor, o condiționare a îndeplinirii obligațiilor contractuale de încadrarea în veniturile aprobate prin buget. T. pentru că statul este, în cazul acestui angajator, acționar majoritar, fiind implicate deci în derularea raporturilor de drept dintre angajator și angajat, finanțele publice, este implicită obligativitatea respectării normelor financiare și mai ales, a principiului proporționalității dintre câștigul salarial și productivitatea muncii, statuat de altfel explicit în dispozițiile legale mai sus enunțate.

În acest sens, mă raportez la dispozițiile art. 981 Cod civil, conform cărora clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt exprese într-însul.

De altfel, acest principiu, al proporționalității dintre câștigul salarial și productivitatea muncii dintre este strâns legat, în aprecierea mea, de principiul bunei credințe în derularea raporturilor de muncă, fiind greu de acceptat admisibilitatea cererii de acordare a unor sume care nu au corespondent în rezultatele muncii, sens în care sunt dispozițiile art. 10 și 154 Codul muncii, unde se arată: „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoana fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu";. „Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani";.

În mod evident, în cazul unui angajator care să nu implice, ca acționar majoritar, statul, această proporționalitate se poate asigura în mod mult mai simplu, prin măsuri mai operative și mai puțin restricționate decât în cazul unui angajator de anvergura celui în litigiu, care este ținut să își limiteze eventualele măsuri de reducere a cheltuielilor salariale din considerente ce țin totodată de politica statului în materie de protecție socială.

Acestea sunt considerentele pentru care apreciez întemeiate recursurile formulate, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii, în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.

JUDECĂTOR,

I. T.

Red., dact. I.T. (...)

← Decizia civilă nr. 3776/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de...		Decizia civilă nr. 3026/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... →

Decizia civilă nr. 1719/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1719/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă