Decizia civilă nr. 16/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 16/RC/2011
Ședința ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : I.-R. M. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul M. I. împotriva deciziei civile nr. 1. din 21 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. (...) al C.i de A. C., privind și pe intimații TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, M. E. ȘI F., având ca obiect calcul drepturi salariale- spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de repunere pe rol a cauzei, contestatorul M. I. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C., din oficiu, invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare, având în vedere că motivele acesteia nu se încadrează în prevederile art. 317 și
318 C.pr.civ. și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin deciziacivilă nr. 1282 din (...) a C.i de A. C. pronunțate în dosar nr. (...), au fost admise în parte recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, M. E. ȘI F. și TRIBUNALUL SĂLAJ contra sentinței civile nr. 284 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), care a fost modificată în parte, în sensul că:
- pentru reclamanta B. I. O. drepturile se cuvin începând cu 01 decembrie
2007;
- pentru reclamanta P. I. drepturile se cuvin pentru perioada 10 ianuarie -
17 august 2005;
- pentru reclamanta M. D. drepturile se cuvin pentru perioada 10 ianuarie
2005 - 1 iulie 2007;
- pentru reclamantul P. M. drepturile se cuvin pentru perioada 10 ianuarie
- 29 mai 2007;
- pentru reclamanta R. L. drepturile se cuvin pentru perioada 15 ianuarie
2007 - 1 ianuarie 2008;
- pentru reclamanții M. M., M. A., L. R., T. M., J. EVA drepturile se cuvin până la data pensionării.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților M. M. și M. I. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost de necontestat faptul că prin decizia civilă nr. 21/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în soluționarea recursului în interesul legii promovat de P. G. s-a stabilit că „judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică … și după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000 aprobată prin L. nr. 3..
Cum, dispozițiile deciziei în interesul legii, respectiv dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 C.pr.civ., criticile pârâților îndreptate împotriva admiterii de principiu a acțiunii reclamanților trebuie privite ca nefondate.
Trebuie însă de observat că instanța de fond la stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamanților nu a avut în vedere faptul că unii dintre aceștia nu sunt îndreptățiți să li se acordul sporul de 50% din venitul de bază brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de (...) și pe viitor, întrucât aceștia nu au deținut în permanență funcții de natura celor vizate de decizia în interesul legii, astfel că doar din acest punct de vedere recursurile sunt admisibile.
Astfel, din tabelul nominal cu personalul auxiliar din cadrul Judecătoriei
Z. și a Judecătoriei Ș. S., se reține că reclamanții B. I. O. a deținut funcția de grefier doar în perioada 10.01 - (...), reclamanta M. D. doar în perioada (...) - (...), reclamantul P. M. în perioada (...) - (...), reclamanta R. L. în perioada (...) -
(...), reclamanții M. M., M. A., L. R., T. M., I. Eva doar până la data pensionării.
Așadar, sub acest aspect, văzând și dispozițiile art. 249 și art. 312
C.pr.civ. curtea a adms recursurile și a modificat în parte sentința cu privire la reclamanții mai sus arătați și la perioadele pentru care s-a reținut că au fost îndreptățiți la sporul de 50%.
În ce privește pe reclamanta M. M. s-a reținut că aceasta are calitatea de pensionară încă din (...), iar reclamantul M. I. este șofer, deci nu fac parte din categoria profesională expres și limitativ prevăzută de decizia Î. C. de C. și
Justiție, astfel că sub acest aspect acțiunea lor s-a impus a fi respinsă ca nefondată.
S-a mai reținut faptul că pârâtul M. E. și F. a invocat faptul că acțiunea este inadmisibilă față de el, întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Dar motivul invocat de pârât trebuie privit ca nefondat, deoarece în categoria de litigii din care face parte și litigiul de față, pârâtul M. E. și F. putea să stea în judecată pentru un petit formulat pe calea unei acțiuni oblice, pentru ca în virtutea obligației ce-i revine de a aproba bugetul să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale pe care acesta, angajatorul, este obligat la rândul său prin aceeași sentință sau în cadrul unui alt proces distinct.
Legitimarea procesuală a pârâtului M. E. și F. în ipoteza în care se formulează pe calea unei acțiuni oblice un petit pentru ca în virtutea obligației ce-i revine de a aproba bugetul să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale, nu poate fi analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate, care stabilesc obligația sa de a suporta toate cheltuielile efectuate de către Ministerul Justiției, așadar și cheltuielile de personal care includ drepturile salariale cuvenite reclamanților.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002 M. E. și F. coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, prin pregătirea proiectelorde legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către chematul în garanție, este necesar ca acesta să i-a act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice, cum sunt în speță pârâții.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, curtea a admis recursurile și a modificat sentința doar în sensul celor mai sus arătate.
Împotriva acestei hotărâri s-a înregistrat la data de 13 noiembrie 2009contestație în anulare, formulată de reclamantul M. I. solicitând modificareaacesteia în sensul admiterii și a acțiunii lui din următoarele motive:
1. Conform Legii nr.567/(...) actualizează, la art.3 alin.3 se precizează:
„Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer";.
2. S-a comis discriminare față de reclamant, în sensul că unei părți din personalul conex personalului auxiliar de specialitate (agent procedural și aprod) le-a fost admisă acțiunea cu toate că prin adresa nr.(...)/(...) a T.ui S. pe același tabel figurau toți ca personal conex.
3. Menționează că a fost lipsit de dreptul de contestare a D. civile nr.1./2009 din 21 mai 2009 a C.i de A. C. prin care a solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prin faptul că aceasta i-a fost adusă la cunoștință abia în data de 2 noiembrie 2009 prin înștiințarea nr.6019/(...) a T.ui S..
4. De asemenea, nici până la această dată conținutul Deciziilor nr.
116/(...) și 199/2009 (referitor la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică) a C.i de A. C. la care face referire înștiințarea nr.6019/39/(...) a
T.ui S. nu i-au fost aduse la cunoștință.
5. Reclamantul se consideră discriminat și prin faptul practicii neunitare, dovadă fiind sentința nr.87 din 18 decembrie 2008 a C.i de A. S. prin care aceleiași categorii salariale, recte personal conex li se admite acțiunea, urmând ca factorii în drept să le achite reclamanților drepturile salariale cuvenite, respectiv sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Examinând contestația în anulare formulată în cauză, C. de A. reține următoarele:
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, se poate formula numai pentru motivele prevăzute expres de art. 317 Cod procedură civilă
(necompetență sau vicii vizând procedura citării) sau art. 318 Cod procedură civilă și art. 318 Cod procedură civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).
Motivele invocate de contestator, respectiv discriminarea în raport de faptul că agenților procedurali și aprozilor, care sunt tot personal conex, li s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și necomunicarea deciziei din recurs, nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior. De fapt, scopul urmărit de contestator este acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie
2008) C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „dreptul la un procesechitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de A. 6 alineatul 1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la C., care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al S. C. U. dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării.";.
În consecință, C. apreciază că susținerile contestatorului nu se încadrează în motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 317 și 318
Cod procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul M. I. împotriva deciziei civile nr. 1282 din (...) a C.i de A. C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. I. - R. M. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M./2 ex./ (...) Jud.recurs:L.Ș., G.P. și A.R.
| ← Decizia civilă nr. 413/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3959/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
