Decizia civilă nr. 1615/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1615/R/2011
Ședința mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul T. C. M. și, respectiv de pârâta SC S. B. SA împotriva sentinței civile nr. 89 din 18 ianuarie
2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), având ca obiect contestație deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent T. C. M., avocat C. M. D. F. și reprezentantul pârâtei recurente SC S. B. SA, avocat P. C., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei recurente arată că nu a primit cererea scrisă de renunțare la suspendarea executării sentinței recurate semnată de către reprezentantul legal al pârâtei recurente.
Curtea pune în discuția reprezentanților părților cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul recurent și excepția tardivității recursului declarat de reclamantul recurent invocată de către reprezentantul pârâtei recurente prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar note de ședință sau concluzii scrise.
Referitor la excepția tardivității recursului declarat de reclamantul recurent, reprezentantul pârâtei recurente arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei, și arată că pârâta recurentă a primit comunicarea sentinței de la Tribunalul Maramureș și a formulat recursul în termen și din aceste considerente a formulat întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din 02 mai 2011, însă după studierea dosarului rezultă că reclamantului recurent nu i-a fost comunicată sentința recurată.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul recurent, reprezentantul pârâtei recurente arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cereri.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât nu i-a fost comunicată sentința recurată nici la domiciliul reclamantului recurent și nici la domiciliul procesual ales ci la un alt domiciliu.
Curtea, în urma deliberării, reține că sentința recurată nu i-a fost comunicată reclamantului recurent potrivit dispozițiilor art. 93 C.pr.civ., astfel că nu a început să curgă termenul de recurs și va respinge cererea de repunereîn termenul de recurs ca lipsită de obiect, întrucât nu a început să curgă termenul de recurs în situația în care reclamantului recurent nu i-a fost comunicată sentința recurată. De asemenea, va respinge excepția tardivității recursului declarat de reclamantul recurent prevăzută de art. 80 din Legea nr.
168/1999 .
Reprezentanta reclamantului recurent și reprezentantul pârâtei recurente arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor și asupra cererii de suspendare a executării hotărârii, cerere lipsită de obiect.
Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii, reprezentantul pârâtei recurente arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia. De asemenea, solicită admiterea recursului declarat de pârâta recurentă casarea în parte a sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare urmând a se dispune admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantului recurent T. C. M. la plata sumei de 22.868,22 lei și dobânda legală din data de (...) până la plata efectivă, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs și notele sau concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursului declarat de pârâta recurentă, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Referitor la recursul declarat de reclamantul recurent, reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate împotriva deciziei de concediere nr. 2051/(...), susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea recursului declarat de reclamantul recurent, arătând că desființarea postului s-a făcut ținând cont de prevederile C. M., fiind subsecventă desființării agenției A. I. din C.-N.. Desființarea agenției s-a făcut datorită problemelor economice pe care le înregistra societatea.
Referitor la susținerile formulate de reclamantul recurent, reprezentantul pârâtei recurente arată că decizia de concediere i-a fost comunicată acestuia la data 10 martie 2009, decizie prin care a fost stabilit un termen de preaviz. De asemenea, arată că desființarea postului a fost efectivă, reală și serioasă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.89 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă contestația (dosar nr. (...)) formulată de contestatorul T. C. M., împotriva deciziei de concediere nr. 2051/(...) emisă de
S. B. S., în contradictoriu cu această intimată.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta S. S. B. S. împotriva reclamantului T. C. M. pentru plata sumei de 22.868,22 lei cu titlu de pagubă materială cauzată.
În dosar (...) conexat la (...) ale T.ui C., a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul T. C. M. împotriva pârâtei S. S. B. S. și, în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale restante în perioada 2007 - 2009, în cuantum de 3378 lei.
Au fost respinse excepțiile necompetenței materiale, a prematurității cererii și a lipsei de obiect a cererii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a avut raporturi juridice de muncă cu pârâta, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 62927/(...), începând cu (...), pe postul de agent de servicii de investiții financiare - 3. conform clasificării ocupațiilor din România, cu un salar de 350 lei și programul de lucru de 4 ore/zi.
Potrivit deciziei nr. 2051 din (...) s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu (...) în baza art. 65 alin. 1 C. muncii, ca urmare a desființării locului de muncă - concediere individuală.
Referitor la excepția tardivității contestației asupra deciziei de concediere, invocată de pârâtă aceasta este neîntemeiată, întrucât a fost înregistrată la (...) la Tribunalul Cluj (dosar nr. (...)) în termen de 30 de zile de la emiterea ei, aceasta fiind comunicată reclamantului la (...).
Pe fond, nu se poate reține nulitatea absolută a deciziei de concediere întrucât aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de C. muncii, motivându- se concedierea reclamantului în temeiul art. 65 alin. 1 C. muncii intervenită datorită reducerii activității, datorată crizei financiare.
Reclamantului i-a fost acordat dreptul de preaviz prevăzut de art. 73 alin.
1) C. muncii raportat la art. 65 C. muncii, care a fost de 20 de zile lucrătoare, aspect ce rezultă din faptul că decizia de concediere internă 1560/(...) stabilește că reclamantul urmează să fie concediat începând cu (...) iar prin decizia atacată nr. 2051 raporturile de muncă încetează începând cu (...).
Așadar nu sunt motive de nulitate absolută a deciziei de concediere.
Pe fondul ei, instanța urmează a verifica dacă desființarea locului de muncă a reclamantului a fost efectivă, reală și serioasă și a avut o cauză reală.
Prin hotărârea luată în ședința lunară din (...), consiliul de A. al S. S. B.
S. a decis: „desființarea și retragerea autorizației de la C. (C. N. a V. I.) pentru sediul secundar de tip S. din C.-N., str. P-ța A. I., nr. 8, ap. 1, județul C."; și radierea acestuia din evidențele Registrului Comerțului C.. Prin urmare condiția ca desființarea locului de muncă să fie efectivă a fost îndeplinită de S. S. B. S. întrucât locul de muncă al reclamantului a fost desființat, acesta nu se regăsește în Organigrama societății sau pe statul de plată al societății ca entitate (organigrama de la fila 29, H. C. de A. a S. S. B. S. - fila 31, retragerea autorizației de funcționare pentru S. din C.-N., str. P-ța A. I., nr. 8, ap. 1, județul C., locul de muncă al pârâtului - fila 32, actul adițional la actul constitutiv al S. Societate de S. de I. F. S. S. B. S. - fila 33).
A doua condiție, potrivit legii, impune ca desființarea postului să fie determinată de dificultățile economice prin care trece angajatorul, adică să aibă o cauză serioasă și reală, și această a doua condiție este îndeplinită pentru că din bilanțul unității la (...), rezultă că la această dată societatea înregistra o pierdere de 2297826 lei.
Așadar desființarea postului reclamantului a fost efectivă și a avut la bază o cauză serioasă și reală motiv pentru care instanța reține că decizia deconcediere este temeinică și legală iar în baza art. 65 C. muncii contestația urmează a fi respinsă ca nefondată, și, implicit și cererile auxiliare de reintegrare și plata salariilor indexate de la desfacerea contractului individual de muncă până la reintegrare și plata contravalorii costurilor de reautorizare de către C. N. a V. I. pe postul de A. servicii de I. F.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta S. S. B. S. cu privire la obligarea reclamantului la plata sumei de 22.868,22 lei pentru paguba cauzată angajatorului, instanța reține:
Reclamantul pârât a fost autorizat în calitate de agent pentru servicii de investiții financiare și înscris în Registrul C. în calitate de agent delegat - în acest sens a se vedea adresa Direcției Generale Autorizare - Reglementare - fila
58.
În calitate de agent delegat potrivit Regulilor și procedurilor conform Regulamentului C. 32/2006 ȘI a Legii nr. 297/2004, salariatul avea atribuții de:
- promovarea serviciilor de investiții financiare prestate de S. B. S. și autorizate de C.
- preluarea și transmiterea ordinelor primite de la clienți sau de la potențiali clienți către sediul central al unei sucursale a S. B. S. în vederea executării lor;
- furnizarea către clienții efectivi și a celor potențiali de informații în legătură cu instrumentele financiare prestate de S. B. S.
- plasarea de instrumente financiare;
- furnizarea clienților sau potențialilor clienți de servicii de consultanță privind instrumentele financiare sau serviciile pentru care S. B. S. a fost autorizată de C.
Agenții delegați nu pot fi implicați în operațiunile de tranzacționare sau de decontare și nu pot efectua operațiuni de încasări și plăți de la sau pentru clienții S. B. S.
Acest aspect este confirmat și de răspunsul la interogator pct. 15 - fila
41, unde pârâta arată că cel care intră în sistemul Back - Office pentru introducerea ordinelor era „agentul de servicii de investiții financiare"; și nu agentul delegat.
Cu privire la angajamentul de plată - fila 66 - potrivit căruia salariatul se obligă să restituie societății suma de 22.868,22 lei, se face mențiunea că executarea debitului să se facă din fondul de garantare care este de 58.379
RON.
Martorul audiat Perde M., confirmă faptul că la nivelul societății există un fond de garantare care era menit să acopere eventualele debite create de angajați, din acest fond de garantare s-au acoperit și debite ale altor angajați ai pârâtei.
Așadar din coroborarea probelor administrate rezultă cu prisosință că cererea reconvențională este neîntemeiată, urmând a fi respinsă , în temeiul art. 270 C. muncii.
Cu privire la acțiunea conexată în dosarul nr. (...) a T.ui C. prin care reclamantul solicită drepturile salariale restante, se reține: Pârâta a invocat trei excepții:
1.) Necompetența instanței de judecată cu privire la plata comisioanelor, care este neîntemeiată întrucât în speță nu este vorba de un contract de comision așa cum este reglementat de art. 405 - 412 Codcomercial ci este vorba de drepturi bănești care își au izvorul în contractul individual de muncă.
2.) Excepția prematurității cererii, de asemenea, nefondată întrucât fiind vorba de drepturi salariale, calculul acestora se face potrivit reglementărilor interne, nu este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile.
Potrivit art. 155 C. muncii „salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri";, salariatul solicită salariul plus adaosurile.
3.) Excepția lipsei de obiect al cererii și această excepție este nefondată pentru că potrivit art. 112 alin. 3 Cod procedură civilă reclamantul a precizat la fila 98 în dosarul nr. (...) al T.ui C. cuantumul sumei solicitate 4010 lei, defalcate pe 2007 (decembrie), 2009 (ianuarie) și 2008 (iunie - noiembrie) iar prin precizarea făcută în prezentul dosar și-a precizat câtimea obiectului cererii la 3378 lei (ședința publică din data de (...) - fila 114).
Așadar toate cele trei excepții au fost respinse ca nefondate.
Pe fond, potrivit art. 287 C. muncii angajatorului îi incumbă sarcina probei și potrivit art. 163 C. muncii, dovedește plata salariului cu semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat.
O astfel de dovadă n-a fost făcută, ba dimpotrivă angajatorul recunoaște că o serie de plăți în societate s-au făcut neglijent existând neconcordanțe între sumele plătite și cele încasate - fila 7 din dosarul nr. (...) al T.ui M..
Așa fiind, reclamantul este îndreptățit la încasarea drepturilor salariale restante din perioada 2007 - 2009, în cuantumul precizat de acesta - 3378 lei, sens în care acțiunea conexată din dosarul (...), a fost admisă.
Potrivit art. 274 - 276 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 800 lei cheltuieli de judecată din totalul de 1800 solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Prin recursul declarat de reclamantul T. C. s-a solicitat modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii sale principale și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a invocat nulitatea deciziei de concediere pentru neindicarea termenului de preaviz și a motivelor care au determinat concedierea, cerințe obligatorii conform art.74 C. muncii.
În privința fondului, reclamantul a apreciat că măsura desființării postului nu are un caracter efectiv și nu a avut o cauză reală și serioasă, prezentând în acest sens criticile sale concrete.
Prin întâmpinare, pârâta S. S. B. S.A a solicitat respingerea recursului, arătând că măsura concedierii reclamantului a fost determinată de desființarea agenției A. I. din C.-N. în care acesta își desfășura activitatea.
Recursul este întemeiat în parte.
Prin decizia nr.2051 din (...) (f.5 dosar nr. (...)), pârâta a decis concedierea reclamantului în baza art.65 C. muncii, reținând că această măsură este determinată de desființarea locului de muncă.
Referitor la decizia de concediere contestată, Curtea observă că aceasta este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării prevederilor art. 74 al. 1 lit. a din C. M..
Astfel, Curtea reține că potrivit art. 74 lit. a din C. M., legiuitorul a instituit obligativitatea motivării în fapt și în drept a deciziei de concediere, lipsa acestor mențiuni obligatorii fiind sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 76 din C. M., sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr. 3. și 5..
În concret, dispozițiile art. 74 lit. a din C. M. stabilesc obligația angajatorului de a menționa în cuprinsul deciziei de concediere suficiente motive și informații pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea și temeinicia măsurii de concediere și să poată decide asupra contestării sale în justiție, ca expresie și a principiului consensualității și a bunei credințe edictat de art. 8 din C. M., conform căruia „pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.";
În cauza dedusă judecății, nu se poate reține că decizia de concediere atacată cuprinde o dezvoltare a motivelor de fapt care l-au determinat pe angajator să dispună concedierea recurentului reclamant, întrucât mențiunile făcute în acest sens în decizie au un caracter general - desființarea locului de muncă.
Cerința legală a motivării deciziei de concediere este respectată prin prezentarea motivelor de fapt concrete ce determină concedierea (cu titlu de exemplu: situația economică nefavorabilă evidențiată de date și acte financiare concrete, deficiențele constatate la veche structură organizatorică, perspectivele redresării economice prin desființarea postului, prognoza unei mai bune funcționări în baza unei noi organigrame), nu prin menționarea actului intern pe care s-a întemeiat concedierea.
Or, în lipsa evidențierii motivelor concrete și efective care au determinat angajatorul să ia o astfel de măsură, nu este posibilă stabilirea gravității situației de natură să justifice desființarea postului reclamantului și nu se poate exercita controlul judecătoresc doar în limita motivelor de fapt și de drept precizate în decizia de concediere, conform regulii impuse de art. 77 C. muncii, care pledează în acest fel pentru necesitatea precizării motivelor de fapt și de drept.
Constatând nelegalitatea deciziei de concediere atacată prin prisma considerentelor expuse și apreciind că în acest context cercetarea celorlalte motive de legalitate și de temeinicie este superfluă, în baza art. 312 alin. 3, raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă Curtea va admite în parte recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantului recurent, respectiv va anula decizia nr. 2051 din (...).
În temeiul art. 78 alin. 2 din C. M., va dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii.
De asemenea, în temeiul art. 78 alin. 1 C. M., va obliga pârâta să îi plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii ((...)) și până la reintegrarea sa efectivă.
Va fi menținută dispoziția de respingere a cererii reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor pentru reautorizarea sa de către C. națională a V. Mobiliare pe postul de agent servicii de investiții financiare, deoarece din adresa emisă de C. (fila 28 fond) rezultă că reclamantul a fost autorizat în calitate de agent delegat în numele pârâtei.
Prin urmare, nefiind autorizat ca agent pentru servicii de investiții financiare de către C., chiar dacă a fost angajat anterior de pârâtă pe acest post reclamantului, nu i se poate recunoaște dreptul de a beneficia de o reautorizare pentru o calitate pentru care nu există dovada atestării sale de C.
În raport de întinderea pretențiilor care i-au fost admise, Curtea în temeiul art.274 C.pr.civ. va majora la 1700 lei cuantumul cheltuielilor de judecată datorată de pârâtă reclamantului, din totalul de 1800 lei (filele 116-
120 fond), justificate de reclamant.
Prin recursul declarat de pârâta S. S. B. S.A s-a solicitat suspendarea efectelor sentinței atacate, precum și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale și obligării reclamantului la plata sumei de 22.968,22 lei și a dobânzii legale.
În motivarea recursului, pârâta s-a prevalat de efectul obligatoriu al angajamentului de plată prin care reclamantul a recunoscut producerea pagubei și s-a obligat să o acopere.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale a salariatului.
Pârâta a depus note de ședință, intitulate și „concluzii scrise"; și calificate ca răspuns la întâmpinare, prin care a dezvoltat criticile privind întrunirea condițiilor răspunderii naționale a reclamantului.
Instanța de recurs va analiza însă declarația de recurs în limitele formulării inițiale având în vedere că aceste completări ulterioare nu se înscriu în termenul legal de recurs.
De asemenea, cererea de suspendare a efectelor hotărârii atacate va rămâne fără obiect deoarece nu poate să-și extindă efectele după soluționarea recursului care s-a realizat la acest termen.
Recursul este nefondat.
Condiția esențială a antrenării răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator este existența unui prejudiciu în patrimoniul angajatorului care să justifice exercitarea acțiunii de reparare a pagubei materiale.
Or, deși angajatorul pretinde că a acoperit prejudiciul suferit de cei doi clienți (Hirta Ana și S. Anatholis SRL), păgubiți de reclamant prin efectuarea tranzacției frauduloase, Curtea observă că nu a dovedit plata sumelor datorate clienților, contrar regulii în probațiune edictate de art.287 C. muncii.
Exercitarea acțiunii în răspundere patrimonială se justifică doar în situația în care angajatorul a suferit un prejudiciu, plătind despăgubiri clienților săi vătămați prin fapta unui salariat.
În speță deși pârâta a pretins acoperirea prejudiciului prin compensarea efectuată dintr-un cont de decontare, nu a probat scriptic acest aspect, în absența căruia nu subzistă răspunderea patrimonială a salariatului, nici chiar în raport de angajamentul de plată de care se prevalează pârâta.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei care va fi obligată la plata sumei de 750 lei, cheltuieli de judecată în recurs (f.57-58).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul T. C. M. împotriva sentinței civile nr.89 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului T. C. M. în contradictoriu cu pârâta S. S. B. SA și, în consecință, anulează decizia numărul 2051 din (...) emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior.
Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat salariatul începând cu (...) și până la reintegrarea sa efectivă.
Majorează cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâtă reclamantului la 1.700 de lei.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge recursul declarat de pârâta S. S. B. SA împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă pe intimata S. S. B. SA să plătească recurentului T. C. M. suma de
750 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
G. C. M.
Plecat în C.M. semnează prim-grefier M . T.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.C. M/O. S.
| ← Decizia civilă nr. 4174/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1930/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
