Decizia civilă nr. 4453/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4453/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul V. G. împotriva sentinței civile nr. (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care învederează instanței că este de acord cu recursul formulat.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantului recurent, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată, pentru considerentele invocate atât în memoriul de recurs, cât și în acțiune.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de (...) sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamantul V. G. a chemat în judecată pârâta S. C. S. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate că activitatea pe care a desfășurat-o în perioadele (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...) și (...) -(...) se încadrează în grupa a II a de muncă și să oblige pârâta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în perioadele respective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei ca mecanic și lăcătuș auto și locul de muncă unde a lucrat se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că este de acord ca instanța să constate dacă activitatea desfășurată de către reclamant în perioadeleindicate se încadrează în grupa a II-a de muncă, motivând că nu poate elibera adeverința solicitată având în vedere prevederile Ordinului nr.
590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modelul de întocmire și eliberare a adeverințelor și faptul că în arhivele societății nu se regăsesc acte emise de conducerea firmei prin care să se stabilească activitățile încadrate în grupa a II a de muncă, iar reclamantul nu figurează în decizia nr.
3981/(...).
Prin sentința civilă nr. 2920/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul V. G., împotrivapârâtei S. C. S.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat ca mecanic și lăcătuș auto la societatea pârâtă
Potrivit prevederilor art. 4 și 5 ale Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 - pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, se prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile
(activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Existenta condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Din aceste prevederi legale și din susținerile pârâtei, rezultă cu certitudine ca fiind de competența exclusivă a conducerii unității împreună cu sindicatele din unitate de a nominaliza strict personalul muncitor la urma să fie încadrat în grupa I de muncă.
Reclamantul trebuia să inițieze la timpul respectiv, alături de ceilalți angajați, demersurile către organizația sindicală și conducerea societății pentru a fi încadrați în grupa a II- a de muncă. Reclamantul nu a depus astfel de dovezi, iar din documentele depuse de pârâtă, nu reiese că, în perioada în care a fost angajat, a făcut demersurile legale către conducerea societății și către organizația sindicală reprezentativă din unitate, pentru a-și rezolva problemele legate de încadrare în grupă. De asemenea, nu a dovedit nici că a lucrat în condițiile specificate în acțiune în proporție de 1. din timpul de muncă.
Așa fiind, instanța, în temeiul art.283 și urm. C. muncii, a respins acțiunea acestuia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. G., solicitândmodificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioadele (...)-(...), (...)- (...), (...) - (...) și (...)-(...) a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că susține în continuare argumentele prezentate în acțiunea introductivă, menționând că în perioada (...)-(...) a fost angajat la SC T. G. și A. SA C. în funcția de mecanic auto și a fost încadrat în grupa a II a de muncă.
Consideră că în mod nejustificat SC C. SA nu a procedat similar și pentru perioadele în care a fost angajat la această societate, deși a fost încadrat tot în funcția de mecanic auto.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă S. C. S. C.-N. a arătat căeste de acord cu recursul formulat de reclamant, menționând că nu poate elibera adeverința din care să rezulte că reclamantul se încadrează în grupa a II-a de muncă, întrucât dispozițiile Ordinului nr. 590/2008, prevăd ca în adeverință să se menționeze actul conducerii societății prin care este nominalizat angajatul că se încadrează în grupa a II-a de muncă. Ori, până în anul 1992 în arhivele societății nu există asemenea acte, iar în decizia din anul 1992 recurentul reclamant nu figurează printre angajații încadrați în grupa a II a de muncă. De altfel, conducerea societății nu a acordat nici unui mecanic auto grupa a II a de muncă.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legaleincidente Curtea de A. constată că recursul este nefondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării) „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin
50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din Ordinul
50/1990, din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioadele (...)- (...), (...)-(...), (...)-(...) și (...) -(...) recurentul a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamantul a depus în probațiune copia carnetului de muncă (filele 10-15 dosar fond), iar pârâta a depus Decizia nr. 3981/(...) emisă de SC C. SA (filele 23-27 dosar fond) prin care au fost nominalizate persoane din cadrul societății care se încadrează în grupa a II-a de muncă. În condițiile în care din acest înscris nu rezultă care este funcția persoanelor nominalizate, fiind menționate doar subunitatea și formația la care au desfășurat activitate, iar reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), Curtea apreciază că în mod corect a reținut tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamantul a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, deși s-a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă în baza art. 4 din Scrisoarea nr. 5527/(...) a M.ui Muncii și Protecției Sociale, acest înscris nu a fost depus la dosar.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51 Cod procedură civilă, recurentul nu ar putea să invoce în recurs omisiunea instanței de fond de a ordona din oficiu probe pe care acesta nu le-a propus
și administrat la fondul cauzei.
Poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamantul a fost nominalizat printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care instanța constată că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Faptul că în perioada în care reclamantul a fost angajatul altei societăți activitatea desfășurată de acesta în calitate de mecanic auto a fost încadrată în grupa a II a de muncă nu este de natură a demonstra temeinicia acțiunii reclamantului, întrucât încadrarea în grupa de muncă are în vedere condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, ori în cauză nu s-a făcut dovada unor asemenea condiții pentru perioadele în care reclamantul a fost angajatul pârâtei.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 3041 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. G. împotriva sentinței civile nr. 2920 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
GREFIER G . C.
| ← Decizia civilă nr. 1930/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5025/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
