Decizia civilă nr. 180/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 180/R/2011
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. M., C. D. I., S. I. R. A., D. M. M., B. E. împotriva sentinței civile nr. 900 din 28 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC OMV P. SA B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate, av. C. R., lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosarul cauzei note de ședință, împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond reținând corect că sumele pretinse nu se datorează. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 900 din 28 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C. M. - ANA, C. D. - I., S. I. R. A., D. M. M. ȘI B. E. în contradictoriu cu pârâta S. OMV P. S. B., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Urmare a privatizării sale, P. a cunoscut un amplu proces de restructurare
și reorganizare, fiind nevoită să efectueze concedieri colective, ca parte a unor măsuri economice absolut necesare, cuprinse inclusiv în contractul de privatizare.
În conformitate cu dispozițiile legale edictate pentru asigurarea protecției sociale a salariaților disponibilizați, în cazul concedierilor colective angajatoruluiîi revine obligația de a întocmi un plan de măsuri sociale sau de alt tip prevăzut de lege ori de contractele de muncă aplicabile, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților.
A., în baza C.ui C. de M. societatea a conceput și prezentat partenerilor de dialog social un Plan S. prin care s-au stabilit limitele indemnizațiilor de concediere pentru disponibilizările ce urmau să se facă, consecință a planului de restructurare a companiei.
P. S. a fost încheiat în data de (...), fiind semnat de către P., în calitate de angajator, pe de o parte, și F. P., în calitate de reprezentant al salariaților, pe de altă parte. Art. 1 din P. S. prevede în mod explicit faptul că aceasta constituie o Anexă la C. C. de M. (făcând parte integrantă din el) urmând a produce efecte începând cu data semnării și până la (...).
P. S. și, implicit CCM încheiat la nivel de unitate, a fost modificat succesiv, inițial prin A. din (...) și ulterior prin A. din (...).
În baza negocierilor dintre angajator și F. P. (reprezentantul salariaților), în
P. S. au fost prevăzute cele 3 categorii de pachete financiare, reprezentând indemnizația de concediere acordată în funcție de vechimea salariatului ce urmează a fi disponibilizat - drepturi bănești mult mai avantajoase decât cele prevăzute la art. 50 al CCM, tocmai pentru a atenua efectele concedierilor colective.
Susținerile reclamanților sunt nefondate întrucât indemnizațiile de concediere au fost acordate cu respectarea P. S.
În cadrul P. S., printre alte măsuri sociale convenite cu F. P., s-au stabilit și indemnizațiile de concediere aferente disponibilizărilor ce urmau a avea loc precum și criteriile de determinare a cuantumului acestora.
Art. 4 din P. S. stipulează următoarele: „În funcție de vechimea în P., angajații vor primi următoarele pachete: -0,5-5 ani vechime-8 salarii medii brute*; -5-15 ani vechime-12 salarii medii brute*; -peste 15 ani vechime-15 salarii medii brute*; *=pentru anul 2005: Salariul mediu brut P. pe baza celui din
2004 (majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).";
Pachetele salariale nete acordate, în funcție de vechimea în muncă, în anul
2005, cu ocazia concedierilor colective au fost următoarele: -0,5-5 ani vechime-8 salarii medii brute=(8x1400)/16%=9.408 RON; -5-15 ani vechime-12 salarii medii brute=(12x1400)/16%=14.112 RON; -peste 15 ani vechime-15 salarii medii brute=(15x1400)/16%=17.640 RON.
În concluzie, modalitatea de calcul a indemnizației de concediere pentru salariații disponibilizați în temeiul P. S. este următoarea:
Pentru anul 2005, baza de calcul a fost salariul mediu brut din anul anterior, în speță din 2004 (1.400 lei), care a fost calculat la începutul anului
2005 pe baza salariilor medii brute din anul 2004 în sumă de 1400 RON (conform adresei nr. 313 din (...) emisă de P.).
În funcție de vechimea fiecărui salariat în P., salariatul a primit un număr de 8,12, 15 salarii medii brute, calculate conform algoritmului prezentat mai sus.
Sumele rezultate au fost diminuate cu o cotă de impozit de 16%, obținându-se indemnizația de concediere, adică suma netă pe care a primit-o salariatul disponibilizat, menționată în decizia de concediere și, respectiv, în fluturașul de salariu din luna în care aceasta a fost achitată.
P. S. prevede, fără a lăsa loc de interpretare, faptul că salariul mediu brut în funcție de care se vor calcula indemnizațiile de concediere în anul 2005 este cel calculat pe baza celor plătite de societate în anul 2004.
Câtă vreme aplicabilitatea P. S. prevăzută de părți este 2005-2010, este evident că părțile au urmărit să ofere o exemplificare a algoritmului de calcul alacestor indemnizații de concediere, pornind de la momentul reper - 2005 (primul an de aplicare a P. S.), fără a fi necesar să reia acest mod de calcul detailat pentru fiecare an în parte până în 2010.
Mențiunile inserate ulterior în cuprinsul parantezei de la art. 4 din P. S. (în care este precizată formula de calcul a indemnizației de concediere) nu se pot constitui, dat fiind modul concret de redactare, decât într-o explicație a celor redate înainte și în niciun caz într-o derogare de la acest algoritm de calcul. Prin urmare, o interpretare strict gramaticală, nu permite varianta susținută de reclamanți în sensul că mențiunile inserate între paranteze ar constitui nu o explicitare a textului anterior, ci o expunere a unei situații diferite.
Rațiunea existenței unei asemenea prevederi constă în faptul că media salariului brut acordat de P. într-un an de zile nu poate fi stabilită decât la finalului anului respectiv. În aceste condiții singura valoarea certă cunoscută, care putea fi luată în calcul la stabilirea valorii salariilor compensatorii este cea din anul anterior.
Că aceasta a fost adevărata voință a părților rezultă și din mențiunile inserate ulterior în amendamentele la P. S. A., amendamentul din (...) prevede că indemnizațiile de concediere se vor stabili în funcție de salariul mediu brut acordat în anul anterior celui în care se acorda respectiva indemnizație de concediere.
Raportat la considerentele de mai sus, constatând neîntemeiată acțiunea, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții C. M., C. D. I., S. I. R. A., D. M. M., B. E. solicitând modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecândpe fond să se admită acțiunea introductivă.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că au fost angajați ai pârâtului așa cum rezultă din carnetele de muncă anexate. Contractele de muncă au fost desfăcute în anul 2006, la datele indicate în anexa nr. 1 (dos.fond.).
La desfacerea contractelor de muncă din motive neimputabile, angajatorul avea obligația plății unei indemnizații minime de concediere, conform art. 50 din
C. C. de M. pe 2006 pe P.
În speță reclamanții au avut peste 3 (trei) ani vechime, astfel că s-a calculat sumele cuvenite pentru vechimea în muncă, conform Anexei nr.2 - la acțiune, introductivă.
Reclamanții precizează că la calculul sumei cuvenite în temeiul art. 50 din
CCM/2006 au folosit salariu mediu brut, de 1.850 lei-aplicabil de la 15 mai
2006, singurul negociat și comunicat sucursalelor P. conform adresei nr. 713/
(...).
Instanța de fond a apreciat în considerentele hotărârii că reclamanților nu li se cuvin indemnizațiile de concediere conform art.50 din contractul colectiv de muncă P. pe 2006 cumulate cu Pachetele financiare prevăzute de pct.4 din P. S.
Consideră că s-a făcut o aplicare greșită a legii, prin interpretarea dată de instanța de fond art.50 din contractul colectiv de muncă.
Indemnizația prevăzută de art. 50 din contractul colectiv de muncă se raportează la vechimea în muncă în timp ce indemnizațiile prevăzute de planul social se raportează la vechimea în P.
Al doilea motiv de recurs vizează art.304 pct. 7 cod procedură civilă când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Acest al doilea motiv de recurs se referă la petitul 2 al acțiunii introductive care privește diferențele de plăți compensatorii la sumele acordate conform P. S.
Conform pct.4 din P. social P., în funcție de vechimea în P. angajații vor primi următoarele pachete financiare: 0,5 la 5 ani -8 salarii; 5 - 15 ani vechime -
12 salarii ; peste 15 ani-15 salarii ;
Conform art.128 pct.6 din CCM pe 2006 „. anul 2006, procentul general de creștere a salariilor de bază este de 10%, începând cu (...)";. Suma primită de . ca indemnizație de concediere a făcut calculată fără a se lua în calcul indexarea de
10%.
Calculul diferențelor de plăți compensatorii conform ANEXEI nr.3 - s-a făcut plecând de la salariul mediu brut pe anul 2006 în cuantum de 1.850 lei (RON), înmulțit cu indicele de creștere a salariilor pe 2006 în procent de 10% (art.128 alin. 6 din contractul colectiv de muncă pe P.).
Chiar în ipoteza că baza de calcul aplicată de reclamanți nu a fost corectă, susțin că nu s-au făcut majorările stipulate chiar de P. S. și că de fapt calculul pachetelor financiare nu este corect și există o diferență.
Instanța de fond a reluat calculul din concluziile pârâtului și a dat ca exemplu al calcului anul 2005 când în realitate drepturile reclamanților vizează anul 2006 conform acțiunii introductive.
Indiferent de baza de calcul folosită pârâtul nu a aplicat majorările ulterioare conform contractului colectiv de muncă art.128, așa cum de altfel se prevede în art.4 din P. S.-unde se explică modalitatea de calcul.
Dar chiar acceptând calculul pârâtului care pornește cu baza de calcul de
1.400 lei, precizează că acesta nu a aplicat majorările prevăzute de contractul colectiv de muncă pe 2005 și pe 2006.
Din considerentele hotărârii instanței de fond nu rezultă motivele pe care se sprijină soluția instanței de fond.
Având în vedere că pârâtul este în culpă prin nerespectarea clauzelor CCM pe 2006 și întrucât concedierea a intervenit pentru motive neimputabile salariaților, pârâtul trebuia să achite atât suma stipulată prin P. social P. - versiunea finală (...) cât și indemnizația minimă prevăzută de art.50 din CCM. Iar pachetul financiar acordat trebuia să aibă în vedere salariul mediu brut de la data disponibilizării, cu respectarea prevederilor art.128 alin.(6) din ccm.
Modificarea art.50 a contractului colectiv de muncă pe anul 2006 nu poate fi făcută prin CCM pe anul 2008. Clauzele contractelor colective de muncă se aplică pentru viitor și au valabilitate pe perioada de executare a contractului colectiv de muncă.
Conform prevederilor art. 232 din contractul colectiv de muncă: "D. salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate împotriva oricăror încălcări, abuzuri sau arbitrării". O dispoziție similară este cuprinsă în art.165 codul muncii.
Conform art.40 alin.2 lit. c - codul muncii angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Reclamanții mai precizează că în CCM/2008 s-a introdus alin. 5 la art.50 care prevede că „Acordarea unui pachet compensator conform P. social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin.1";. Această modificare dovedește că aceste drepturi nu au fost acordate și nici nu se dorește să se achite.
Conform prevederilor art.165 din codul muncii acceptarea numai în parte a unor drepturi salariale cuvenite „nu poate avea semnificația unei renunțări dinpartea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale";.
Pentru motivele expuse, având în vedere probatoriul administrat, reclamanții solicită admiterea recursului și rejudecând să se admită acțiunea, cu cheltuieli de judecată la fond.
În drept au invocat prevederile art.304 pct. 7, pct. 9, art. 3041, art. 312 cod procedură civilă, art. 50, art. 128, art. 226, art. 9 din CCM pe 2006, pct. 4 din P.
S. P., art. 40 al. 2 lit. c, art. 243 (1), art. 287, din Codul Muncii, art. 7 alin. 2, art.
25 alin. 1 și 3, art. 30, art. 31 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Intimata SC OMV P. SA B., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În motivarea poziției procesuale se arată de către intimată că voința comună a părților la data semnării P. S. a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților P. indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din C. colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza P. S. cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din C. colectiv de muncă, condiție în care reclamanții nu pot solicita o indemnizație dublă.
În ceea ce privește modalitatea de calcul a indemnizațiilor de concediere, recursul este de asemenea nefundat, în condițiile în care suma netă acordată reclamanților a fost calculată în conformitate cu dispozițiile P. S.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedereconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:
C. individual de muncă al reclamanților a încetat în temeiul dispozițiilor art. 65, 66 c. muncii.
Recurenții reclamanți solicită în cauză obligarea angajatorului la plata unor diferențe de indemnizație de concediere, în temeiul dispozițiilor art. 50 din C. colectiv de muncă și ale art. 4 din P. social, anexă la acest contract colectiv de muncă.
Se pune problema dacă pachetele financiare acordate salariatului în baza prevederilor art. 4 din P. S. - anexă a contratului colectiv de muncă al P., cu valabilitate până la data de (...), trebuia sau nu să fie cumulate cu indemnizația de concediere prevăzută în contractul colectiv de muncă în vigoare la data desfacerii contractului individual de muncă al reclamanților.
Curtea constată că în mod temeinic a procedat prima instanță, interpretând dispozițiile P. S. menționat ca o completare a contractului colectiv de muncă, în sensul suplimentării cu excedentul acolo cuprins, iar nu al dublării dispozițiilor de acordare a unor indemnizații de concediere din cuprinsul contractului colectiv de muncă.
A., se constată că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 50, se prevedea acordarea unor indemnizații minime de concediere de unul, două, trei până la patru salarii medii nete în funcție de vechime, maximul fiind prevăzut pentru peste 15 ani vechime.
Prin P. S. - Versiune finală (...) - la alin. 4 se prevedeau 8, 12, respectiv 15 salarii, tot în funcție de vechime, maximul fiind de asemenea prevăzut pentru peste 15 ani vechime.
Față de precizarea din cuprinsul art. 50 alin. 2-4 din contract colectiv de muncă la nivel de unitate, că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu F. P., fiind subliniat că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile P. social însușit de părți, interpretarea corectă este în sensul că de la acest minim prevăzut prin contractul colectiv de muncă, se va putea negocia acordarea unor drepturi în cuantum mai mare salariaților, în urma negocierii.
Nu se poate deci deduce intenția de acordare atât a indemnizației de concediere prevăzute de contractul colectiv de muncă, cât și a pachetelor financiare prevăzute cu aceeași destinație în P. S.
Prin urmare, completarea la care face trimitere art. 50 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este în sensul arătat mai sus, de adăugare aunor drepturi pentru a face complet dreptul final acordat, însă nu în sensul de simplă adiționare, ci de adăugare la minimul prevăzut de contractul colectiv de muncă a excedentului cuprins în P. S., deci a părții cu care P. S. depășește prevederile pe care le completează din contractul colectiv de muncă, altfel spus, a diferenței în plus pe care acest plan o cuprinde, obținută prin scăderea din numărul de salarii medii prevăzute de planul social a numărului de salarii medii prevăzute de contractul colectiv de muncă pentru aceeași tranșă de vechime.
Practic, se aplică doar dispozițiile din P. S., ca fiind mai favorabile angajatului.
Raportat la criticile aduse cu privire la modul de calcul al plăților compensatorii, Curtea reține că nu pot fi acceptate susținerile recurenților conform cărora plata indemnizației de concediere trebuia să se facă prin raportare la cuantumul salariului mediu brut din anul în care s-a dispus concedierea.
Chiar textul pe care reclamanții își întemeiază pretenția cuprinde cu titlu de exemplu situația salariaților concediați în anul 2005, precizându-se că pentru acest an, se va lua în considerare salariul mediu brut din P. pe baza celui din
2004, completarea „majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă"; se interpretează în sensul că în fiecare an ce va urma celui dat ca exemplu, să se calculeze indemnizația de concediere prin raportare la salariul mediu brut aferent anului precedent celui în care s-a dispus concedierea, formularea din text având ca scop evitarea raportării la salariul mediu brut din anul 2004 pentru toate concedierile ce vor fi dispuse pe întreaga perioadă vizată de P. S., și anume 2005-2010.
În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.
9 c.pr.civ. fiind nefondat.
De asemenea în considerentele sentinței atacate se regăsesc argumentele instanței în baza cărora a considerat ca fiind corect calculate plățile compensatorii acordate reclamanților conform P. S., astfel că nu se poate reține motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 c.pr.civ. în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din c.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. M., C. D. I., S. I. R. A., D. M. M., B. E. împotriva Sentinței civile nr. 900 din 28 mai 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: D. M. H., M. C.
| ← Decizia civilă nr. 4032/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4812/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
