Decizia civilă nr. 163/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.163/R/2011
Ședința publică din data de 18 ianuarie2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. B.-N. împotriva sentinței civile nr.
4. din 21 iunie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar (...) privind și pe reclamanta intimată B. E. și pee pârâții intimați L. T. „. R. V. T., C. LOCAL AL C. T. și P. C. T., având ca obiect litigiu de muncă -. bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 17 ianuarie
2011 reclamanta intimată, prin U. J. a S. L. din Î., a formulat și înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea, văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din 21 iunie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. comunei T.
S-a admis, ca fiind întemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantul/a B. E., prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., împotriva pârâților L. T. „. R. V. T., C. LOCAL AL C. T. și P. COM T. ca fiind întemeiată și în consecință:
Pârâtul L. T. „. R. V. T. a fost obligat să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor Legii nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.2., cu începere din data de 1 octombrie
2008 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației ladata plății efective;
C. Local al com. T. și P. com. T. au fost obligați să aloce pârâtului L. T. „.
R. V. T. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul P. comunei T. împotriva S.ui R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în
B., str. A., nr. 17, sector 5 și în consecință:
Chematul în garanție S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să vireze pârâților P. comunei T. și C. local al comunei T. sumele necesare plății drepturilor bănești ale reclamantei/.
Pârâtul L. T. „. R. V. T. a fost obligat să plătească reclamantului/ei 30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că între reclamantul/a B. E. și pârâtul L. T. «. R. V. T. s-au derulat raporturi de muncă în perioada (...)-(...), aspect necontestat și demonstrat de probele administrate
(adeverință eliberată de angajator și/sau copie carnet muncă).
Salarizarea personalului, ocupant al funcțiilor didactice și auxiliare enumerate în anexele 1.2, 2 și 3 ale L.2. pentru aprobarea Ordinului
Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ, este reglementată de actul normativ enunțat odată cu intrarea sa în vigoare, valoarea coeficientului de multiplicare aplicat salariilor de bază ce reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, fiind de 1,0.,00 începând cu data de 1 octombrie 2008.
Cu toate acestea, reclamanta/ul nu a beneficiat de prevederile legii.
Este cert că ulterior adoptării Legii nr. 2. de către P. în mod succesiv guvernul a emis ordonanțe de urgență (nr.136/28 octombrie 2008, nr.151/10 noiembrie 2008, nr.1/29 ianuarie 2009, respectiv nr. 3. aprilie 2009 și nr.41/28 aprilie 2009) prin care s-a modificat valoarea coeficientului de multiplicare stabilit prin lege în sensul reducerii acestuia, însă prin D. C. C. nr.12., nr.842/2009, nr.984/2009 și nr.989/2009, au fost declarate neconstituționale actele enumerate adoptate de guvern (cu excepția ultimelor două), reținându-se în esență că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, contrar voinței parlamentului, încalcă prev.art.1 alin.4,5, ale art.61 alin.1 și ale art.115 alin.4 din Constituție. Ca atare, actele normative declarate neconstituționale nu pot produce efecte juridice.
Însă nici OUG. 31/2009 și nr. 41/2009 nu pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate, contracararea acelorași măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, adoptată de parlament, cu toate că prin D. C. C. nr.105 și 1. au fost respinge ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate.
Pe de o parte efectele Deciziilor C. C. nr.842, 984 și 989/2009 se răsfrâng și asupra acestor două ordonanțe de urgență, fiind declarat neconstituțional art.1 pct. 3 din OUG. 151/2008, ce reglementa introducerea în cuprinsul OG.nr.15/2008 a noului articol 11 alin.1 referitor la valoarea coeficienților de multiplicare, pe care aceste ordonanțe de urgență îl modifică.
Pe de altă parte instanța a apreciat că în intervalul de timp 1 octombrie
2008-31 decembrie 2009 (până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, în sfera cărora sunt circumscrise drepturile salariale ale personalului din învățământ începând cu data de 1 ianuarie 2010), chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate instituite de L. nr.2. reclamanta/ul a beneficiat de o speranță legitimă și rezonabilă la creșterea salarială determinată de valoarea coeficientului de multiplicare instituită prin voința P., bun actual existent în patrimoniul său în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. E. a D. O., ce se aplică prioritar potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.
Pentru considerentele de fapt și drept expuse, constatând că în mod nejustificat reclamanta/ul nu a beneficiat de creșterile salariale reglementateprin L. nr. 2. ulterior datei de 01 octombrie a fost admisă ca întemeiată acțiunea promovată.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza Legii nr. 2. nu au fost plătite și pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantei/. potrivit disp. art.161 alin. 4 din Codul muncii, acestea vor fi actualizate cu indicele inflației începând cu momentul datorării diferențelor salariale și până la data plății efective.
Potrivit art.167 din L. nr.84/1995 și art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009, privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. Având în vedere că potrivit art. 36 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, unitatea administrativ teritorială fiind reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție conform art. 62 din L. nr. 215/2001, primarul exercitând funcția de ordonator de credite și întocmind proiectul bugetului local în baza art. 63 alin. 4 din același act normativ, a fost admisă acțiunea civilă formulată și împotriva acestor pârâți.
S-a reținut că cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul P. T.împotriva S.ui român, prin M. F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N. esteîntemeiată, impunându-se obligarea chematului în garanție S. român, prin
Ministerul Finanțelor Publice să vireze pârâților P. comunei și C. local sumele necesare plății drepturilor bănești ale reclamantei/. având în vedere că potrivit art. 167 alin. 1 din L. nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde potrivit alin. 2 al art. 167 finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază, în care se includ și cheltuielile de personal (art. 167 alin. lit. a), se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Din cuprinsul textului art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată rezultă doar că finanțarea unității de învățământ preuniversitar se face din fonduri alocate prin bugetul local și nu de la bugetul local.
Aceste fonduri necesare finanțării de bază a învățământului preuniversitar vin de la bugetul de stat.
Conform art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea cheltuielilor cu salariile se asigură prin bugetul local din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. Repartizarea acestor sume pe unități administrativ-teritoriale se face conform art. 3 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. Or, direcția generală a finanțelor publice nu este altceva decât reprezentantul M. F. P. în teritoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. B.-N. solicitând admiterearecursului, modificarea hotărârii, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție S. R., prin reprezentantul Ministerul Finanțelor Publice și în consecință respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție S. R..
Raportat la dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 3.954, statul, ca entitate juridică, nu poate fi obligat să aloce fonduri bănești, decât doar prin organele sale anume prevăzute de lege. S. R. nu are obligația de garanție, de dezdăunare a pârâtului.
Critică soluția primei instanțe în ce privește fondul cererii de chemare în garanție a S.ui R. prin M. F. P.
Potrivit art. 167, alin, 1 din L. nr. 84/1995 a învățământului unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Finanțarea unităților de învățământ se face pe baza de contract întocmit între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritoriala se află unitatea de învățământ.
Rolul M. F. P. constă în aprobarea repartizării pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare, precum și modificarea acestora pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise de direcțiile generale ale finanțelor publice, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R.
Conform dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, responsabilitatea asigurării în bugetele proprii ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine, în speță, ordonatorului principal de credite, care este P. mun. B..
De altfel, în situația admiterii acțiunii reclamantului, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare unde se arată că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie
2010, se achită în trei transe, evident actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Solicită a se constatat că chematul în garanție nu are calitatea de debitor față de pârâții C. local al mun. B. și P. mun. B. în baza vreunei dispoziții legale, nefiind dovedită existența vreunei obligații legale sau convenționale de despăgubire sau garanție din partea chematului în garanție, în sensul art. 60 din Codul civil.
Reclamanta B. E. prin întâmpinare (f.12) a solicitat respingerea recursului.
Curtea reține ca fiind nefondat recursul formulat în cauză de către D. G. A F. P. A J. B.-N., pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru următoarelemotive:
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, d upă aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B. , prin hotărâre și cu a sistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului
școlar, repartizează unităților administrativ -teritoriale sumele defalcate din u nele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Astfel, nu se poate reține că recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la virarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire
(fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. a J. B.-N. îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de 0(...), motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat aceste instituții la virarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi salariale la care este îndreptățit reclamantul, pentru ca acesta să asigure fundamentarea corespunzătoare a volumului fondurilor alocate unității de învățământ pârâte.
Curtea mai reține că, astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât recurentul își invocă astfel, în parte, propria culpă, întrucât acesta avea atribuții distincte în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare plății salariilor personalului din învățământ, cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de 0(...).
Acesta este și motivul pentru care nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul disp.art. 16 alin.1 lit.a), 21, 28, 29 alin.4 din L. nr.500/2002.
Curtea mai reține că dispozițiile art.2 din O.G. nr.22/2002 și art.5 lit.e) din H.G. nr.39/2009, nu ar putea fi incidente decât în faza executării hotărârii pronunțate de către prima instanță, neputând avea vreo relevanță în ceea ce privește legalitatea și temeinicia sentinței recurate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul formulat de D. G. A F. P. A J. B.-N., pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 4. din 21 iunie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei B. E. suma de 15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 18 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.
Jud-fond. Născuțiu C; B. M.L:
| ← Decizia civilă nr. 3859/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4609/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
