Decizia civilă nr. 1671/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1671/R/2011
Ședința publică din data de 11 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 5221 din 13 decembrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantului intimat, reprezentat prin S. I. C..
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural,
Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.
De asemenea, la 10 mai 2011, din partea reclamantului intimat s-a depus o cerere de judecare în lipsă și concluzii scrise.
Având în vedere că atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinare, s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5221 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. R., prin mandatar S. I.
C., împotriva pârâtei SC E. C. SA.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului un ajutor material cu ocazia zilei SC E. SA, în sumă de 350 lei - impozabili, aferent anului 2007, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie 2007, până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului un ajutor material cu ocazia zilei SC E. SA, în sumă de 540 lei - impozabili, aferent anului 2008, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie 2008, până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune acordarea drepturilor bănești pretinse pentru anii 2007-
2008, s-a reținut în considerarea prevederilor art. 283 lit. c din Codul Muncii, că cererile care au ca obiect un conflict individual de muncă, constând în plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. D. bănești obiect al acțiunii se circumscriu sferei drepturilor salariale suplimentare, stabilite în conformitate cu art. 37 din Codul Muncii prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Contrar aserțiunilor pârâtei, pretenția dedusă judecății nu se află în relație cu ipoteza legală la care face referire lit. e a art. 283 alin. 1din Codul Muncii, ci vizează acordarea drepturilor bănești cuvenite angajaților, asimilate drepturilor salariale, ce trebuie să aibă un regim juridic similar, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție. Ori raportat la data înregistrării cererii pe rolul instanței, (...) și momentul la care pârâta era obligată să plătească pretinsele drepturi cu ocazia zilei SC E. C. SA, 18 octombrie, pentru anii 2007 și 2008, tribunalul conchide că pretenția reclamanților a fost promovată anterior expirării termenului de prescripție de 3 ani, instituit de textul art. 283 lit. c din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul pretenției, s-a reținut că pârâta nu a negat îndreptățirea afirmată de reclamanți, la beneficiul dreptului salarial suplimentar al ajutorului material aferent zilei SC E. C. SA, stipulat de art. 65 din C. Colectiv de M. la nivel de unitate, ci prin precizările sale a învederat că situația economico-financiară a angajatorului nu a permis decât acordarea parțială a drepturilor pretinse în anul 2007 și neîndeplinirea totală a obligației în anul 2008.
Instanța a reținut că potrivit art. 65 din C. Colectiv de M. încheiat la nivelul SC E. C. SA pentru anii 2007-2008, salariații beneficiază de un ajutor material bănesc, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, cu ocazia zilei SC E. C. SA.
Având în vedere că potrivit art. 40 alin. 1, lit. c din Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și constatând că pretențiile sunt fundamentate pe o prevedere din contractul colectiv de muncă legal încheiat, instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, cu referire la drepturile bănești aferente anilor 2007 și 2008, cu mențiunea că în anul 2007 a fost acordat un premiu în sumă fixă de 100 lei, cu ocazia zilei sus menționate, astfel că se impune a fi acordată doar diferența.
Cauza pentru care nu a fost îndeplinită obligația asumată de angajator prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înainte evocată, aceea că dificultățile economico-financiare cu care s-a confruntat, au împiedicat acordarea banilor, nu poate avea efectul exonerator la care fac trimitere apărările pârâtei, în lipsa instituirii exprese a unui atare aspect de exonerare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC E. SA B. solicitândcasarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantului, în temeiul art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
În motivarea recursului consideră că instanța de fond a reținut greșit faptul că acțiunea este supusă unui termen de prescripție de 3 ani conf. art. 166 Codul Muncii, deoarece art. 65 din C. colectiv de muncă face referire la
"ajutoare materiale" acordate odată pe an și nu salarii.
Recurenta consideră că termenul de prescripție aplicabil este de șase luni, conform art. 283 lit. e din C.muncii, sens în sunt invocate dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a și art. 40 alin. 2 lit. c din C.muncii.
Consideră că ajutorul material acordat cu ocazia Zilei Electrificării nu are regimul juridic aplicabil salariului, întrucât ajutorul respectiv se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat, conform art. 154 alin. 1 și 2 din Codul Muncii,salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, ci este o libertate a angajatorului față de proprii angajați.
Având în vedere această situație suma de bani cuvenită fiecărui angajat este acordată fiecărei persoane care este angajat și nu reprezintă plata muncii salariatului, existând o diferență fundamentală între salariu, care este o contraprestație a muncii depuse de salariat și ajutorul acordat cu ocazia Zilei Electrificării, care este o liberalitate a angajatorului, acordat doar datorită simplei calități de salariat.
S. ITFE C. prin întâmpinare (f.7-10) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Criticile formulate de către recurentă privesc doar modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, referitor la care Curtea reține că pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Este real că drepturile cuvenite angajaților au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „. materiale";, sens în care s-a susținut de către pârâtă că nu au natură salarială, însă și din enumerarea criteriilor stipulate pentru acordarea acestor drepturi, din caracterul periodic al acordării acestora, și anume anual de „. SC E. C., reiese cu certitudine caracterul salarial al drepturilor la a căror plată a fost obligat pârâta.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din Codul muncii, acesta semnifică și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art. 166 alin. 1 și art. 283 lit. c Codul Muncii, motiv pentru care în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni „în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
Astfel, legiuitorul la art. 166 alin. 1 Codul muncii a statuat că, „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";.
Întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în (...) și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani aferente anilor 2007 și 2008, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă și a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii, prin urmare Curtea apreciază că nu poate fi acceptată susținerea recurentei, în sensul că pretențiile sunt prescrise prin aplicarea unui termen de prescripție de 6 luni.
Deși recurenta a invocat ca și temei de drept al cererii de recurs art. 304 pct. 6 C.proc.civ., aceasta nu a indicat care sunt lucrurile acordate peste ceea ce s-a cerut sau care au fost acordate deși nu s-au cerut, motiv pentru care nu va fi reținută incidența în cauză a acestui motiv de recurs.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 5221 din 13 decembrie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011.
PREȘE.E JUDECĂTORI G . L. T. S. C. B. I. R. M.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:Născuțiu C.
| ← Decizia civilă nr. 3686/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4111/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
