Decizia civilă nr. 1685/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.1685/R/2011
Ședința publică din data de 11 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 3656 din 1 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. P. C. SA, având ca obiect litigiu de muncă - anulare act.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 10 mai 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3656 din 01 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins acțiunea promovata de reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut referitor la excepția autorității de lucru judecat că prin S. civila nr. 6. pronunțata de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr. (...) a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâta SC P. C. SA și s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 29/(...), fiind obligată pârâta să îl reintegreze pe reclamant pe postul deținut anterior și să achite acestuia despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate precum si cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
In condițiile în care în cauza de fața obiectul acțiunii introductive este diferit de cel al acțiunii soluționate irevocabil prin sentința civilă nr. 6. (fiind vorba despre doua decizii de concediere distincte, emise la date diferite și pentru temeiuri diferite) excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă.
In privința fondului , tribunalul a reținut ca între parți a fost încheiat contractul individual de munca nr. 131/(...), pentru durata nedeterminata, în temeiul căruia reclamantul a ocupat postul de director general în cadrul societății parate.
Prin D. nr. 29/(...) pârâta a dispus desfacerea contractului individual de muncă nr. 1., pentru necorespundere profesională, în temeiul art. 61 lit. d
Codul muncii.
Prin S. civila nr. 6. pronunțata în dosarul civil nr. (...) al T. C. s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 2., sentința rămânând irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâta, prin D. nr. 9. a C. de A. C.
Prin D. nr. 142 emisa de pârâta la data de (...) s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de munca al reclamantului, începând cu data de (...), conform prevederilor art. V din OUG nr. 8.(f.4 dosar) .
Potrivit dispozițiilor art. 1371 alin. (3) din L. nr. 31/1990 (text ce nu a fost modificat prin O. de urgentă nr. 8.), "pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de munca. In cazul în care administratorii au fost desemnați dintre salariați societății, contractul individual de munca este suspendat pe perioada mandatului.";
Acest articol reglementează situația contractelor de munca încheiate pentru alte poziții decât cea de administrator, respectiv de director, adică situația în care administratorul are un contract de mandat pentru poziția de administrator, dar si un contract de munca pentru poziția de inginer sau de director de producție, de marketing, care nu poate avea un contract de munca, ci un contract de mandat (de management).
Așadar, articolul 1371 prevede că atunci când administratorul este desemnat dintre salariații societății, contractul de munca încheiat pentru poziția salarizata (inginer, informatician, director de producție) deținuta anterior numirii sale de către adunarea generala a acționarilor ca administrator este suspendat.
Prevederile art. V din O. nr. 82/20007 reglementează situația în care contractul de munca era încheiat pentru poziția de administrator, respectiv de director. In această situație, contractul de munca încetează (aceasta funcție nemaiexistând în nomenclatorul de funcții guvernate de dreptul muncii).
Încetarea se produce, de drept, fie la data intrării în vigoare a ordonanței (în cazul în care societatea a operat deja modificările impuse de L. nr. 4. și a încheiat contractele de mandat cu administratorii/directorii), fie la data acceptării mandatului, moment ulterior intrării în vigoare a ordonanței (in cazul în care societatea nu a încheiat noile contracte de mandat, ordonanța acordând societăților încă un termen de 6 luni în care pot opera aceste modificări).
In condițiile în care încetarea contractului de munca se produce de drept, prin derogare de la dispozițiile art. 56 Codul muncii, pârâta nu a făcut decât să constate incidenta dispozițiilor legale sus amintite precum și efectele acestora în ceea ce privește contractul individual de munca al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. D. solicitând modificarea sentinței în sensul anulării deciziei nr.142/(...) și restabilireasituației anterioare.
În motivarea recursului a arătat că la baza emiterii deciziei nr.142/2010 nu a stat nici o hotărâre AGA a SC P. de încetare a contractului de muncă pentru funcția de director general, singurul organ care putea hotărî conform Statutului societății cap.IV art.13 lit.c.
Contractul de muncă a încetat anterior deciziei nr.142 prin decizia nr.29/(...) și a încetat cu data de (...), astfel că nu poate înceta de două ori cu data de (...) data emiterii deciziei nr.142, existând motivul de nulitate absolută.
O. nr.8. a acordat societăților încă un termen de 6 luni în care se pot opera modificări ale mandatului, prevedere legislativă care aplicată în cazul de față rezultă că în mod cert modificările impuse de L. 4. nu au fost operate nefiind încheiate contractele de mandat cu administratorii/directorii, situație în care încetarea nu se poate produce de la data intrării în vigoare a ordonanței, iulie 2007 ci abia de la data acceptării mandatului, momentulterior intrării în vigoare a ordonanței nefiind stabilită nici o dată de acceptare a mandatului.
În condițiile în care O. nr.8. a mai acordat un termen de 6 luni pentru a se opera aceste modificări rezultă că datei de iulie 2007, data încetării contractului conform deciziei nr.142, se mai adaugă 6 luni, astfel rezultă că data încetării contractului devine februarie 2008, iar în condițiile art. IV din OG nr.8. alin. ultim până la finalizarea acestor demersuri societatea poate funcționa cu structura de administrare existentă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, adică fără limită de timp.
Se poate observa că acest contract nu intră sub incidența art.V din OG nrt.8. nefiind un contract de muncă pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director general.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, arată că sunt întrunite cele trei condiții cumulative cerute de prevederile art.1201 C. civ. a unei triple identități, și în dosar nr.(...) existând același obiect, încetarea contractului de muncă nr.1., aceleași părți M. D. reclamant și pârâta SC P. SA, aceeași cauză, cele două decizii de concediere sunt identice ambele motivate pe temeiul art.V din OG r.8., situație în care instanța de fond trebuia să constate că decizia nr.142 este lovită de nulitate absolută, fiind identică cu prima și nu produce nici un fel de efecte.
Pârâta SC P. SA C. prin întâmpinare (f.11-14) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, Curtea,deliberând, reține următoarele:
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 131/(...), reclamantul recurent a fost angajat pe o perioadă nedeterminată începând cu data (...) în funcția de director general al societății pârâte.
Prin decizia nr. 29 din (...) intimata a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului începând cu data de (...) în temeiul art. 61 din Codul muncii pentru necorespundere profesională.
Prin sentința civilă nr. 62 pronunțată la data de 14 ianuarie 2010 de către Tribunalul Cluj s-a constat nelegalitatea acestei decizii, întrucât nu a fost respectată procedura evaluării prealabile a salariatului. A fost anulată decizia de concediere și intimata a fost obligată la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, acela de director general. S. a rămas irevocabilă la data de 26 aprilie 2010, prin decizia nr. 9. a C. de A. C. fiind respins ca tardiv recursul formulat.
Analizând considerentele și dispozitivul sentinței de mai sus, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, neexistând îndeplinită condiția identității de obiect și cauză între acea pricină și cea care face obiectul prezentei cauze.
Mai mult, Curtea constată că analiza făcută de instanțe în procesele amintite s-a limitat punctual la analiza unui aspect de legalitate a deciziei de concediere.
Incidența prevederilor art. 5 din OUG 8. nu a fost invocată în cauza soluționată prin sentința civilă amintită mai sus, fiind un aspect nou, ce privește aplicarea unor dispoziții legale imperative, ce poate fi invocat și analizat în cadrul unor procese ulterioare, cum este cel de față, fără a se aduce în vreun fel atingere autorității de lucru judecat.
Curtea reține în continuare că, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a dispus reintegrarea, intimata a emis decizia nr. 142 din (...), prin care a constat încetarea de drept a contractului de muncă a recurentului începând cu data de (...), conform art. V din OUG nr. 8..
Potrivit textului normativ indicat, prin derogare de la prevederile 56 din L. nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, contractele de muncă ale administratorilor/directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, încetează de drept la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență sau, în cazul în care mandatul a fost acceptat ulterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, de la data acceptării mandatului.
Situația din cauza de față se încadrează în teza I din textul legal amintit mai sus aceasta cuprinzând regula potrivit căreia contractele de muncă ale directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de director înainte de
intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, încetează de drept la data i ntrării în vigoare a ordonanței de urgență .
Teza a doua a textului legal amintit instituie o situație de excepție, aceea a acceptării mandatului ulterior intrării in vigoare a ordonanței, or , în cauză nu a fost invocată în fața instanței de fond și nici nu a fost probată o astfel de situație. A., deși recurentul a invocat în recurs cea ce a doua teză, nu a indicat o dată ulterioară la care ar fi acceptat mandatul, ci a arătat doar că termenul de șase luni a expirat fără ca între părți să fie încheiat un contract de mandat.
Or, în condițiile în care recurentul a continuat,după intrarea în vigoare a legii, să îndeplinească funcția de director, fără a face vreun demers pentru clarificarea statului său, Curtea reține că acest fapt echivalează cu o acceptare tacită a mandatului, fiind aplicabil, așa cum am arătat mai sus, regula instituită de prima parte a art. V din OUG 8.. Mai mult, nu se poate susține că încetarea contractului de muncă ar fi trebuit urmată de încheierea unui contract de mandat, întrucât nu există o dispoziție expresă a legii în acest sens, și acolo unde legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu o poate face.
Sintetizând, Curtea constată că situația de fapt se traduce în esență astfel: după încetarea de drept a contractului individual de muncă în temeiul actului normativ amintit, părțile, prin acord tacit, au continuat în fapt raporturile de muncă, salariatul derulând aceiași activitate și angajatorul achitând salariul. În această perioadă de timp, părțile au derulat raporturi specifice de muncă, comportându-se ca și angajat - angajator, dovadă fiind și cele reținute prin sentința civilă nr. 6. a T. C.
Analiza în drept a acestei situații trebuie să pornească, în opinia majoritară a completului, de la faptul că art. V din OUG 8. constituie o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, derogatorie de la codul muncii și prevăzută de o normă imperativă .
În această situație, independent de voința și conduita părților , contractul individual de muncă încetează de drept în termenele și condițiile prevăzute de textul legal. Fiind vorba de o încetare în virtutea legii - ope legis - , contractul este reziliat în chiar momentul apariției cauzei de încetare, fără să mai fie nevoie de vreo formalitate ori să intervină un act al angajatorului.
Emiterea unei decizii de către angajator ulterior încetării de drept a contractului are natura juridică a unui instrumentum probationem și nu produce nicidecum efecte retroactive. D . atacată are un car acter declarativ și nu constitutiv, constatând doar existența unei situații de fapt de la momentul producerii acesteia. Prin urmare, nu se impune ca momentul emiterii deciziei să coincidă cu data intrării în vigoare a OUG 8., atâta vreme cât decizia constată existența unei situații de fapt reglementate prin efectul legii și nu dispune ea însăși asupra modificării sau stingerii unui raport juridic. Mai mult, dată fiind încetarea contractului de muncă în temeiul legii și nu adeciziei de constatare, nu este necesară îndeplinirea nici a unei alte procedurii, precum o hotărâre preliminare a consiliului de administrație, așa cum în mod nefondat susține recurentul.
Se reține așadar că prin decizia atacată, ce face obiectul prezentei cauze, intimata a constatat doar încetarea de drept a contractului de muncă, în condițiile și în termenul prevăzut de lege, neexistând așadar nici un motiv pentru a se constata nelegalitatea acestei decizii, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Curtea nu neagă, așa cum am arătat mai sus, ca raporturile de muncă dintre părți au continuat și după încetarea de drept a contractului inițial. A., prestarea muncii după această dată, cu achitarea corespunzătoare a drepturilor salariale, a avut semnificația încheierii unui nou contract de
muncă, prin acordul părților.
Este adevărat că este posibil ca acest nou contract să se fi derulat cu încălcarea unor prevederi legale imperative și că potrivit art. 57 alin. 1 Codul muncii nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acesteia. A.. 2 al aceluiași articol prevede însă că constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor, constatarea nulității și stabilirea efectelor acestora putându-se face fie prin acordul părților, fie de către instanța de
judecată ( alin. 6 și 7 din art. 57 Codul muncii), neoperând așadar de drept .
Analiza acestor texte legale și aplicarea lor situației de față conduc la concluzia potrivit căreia recurentul și intimatul se află în continuarea unui r aport de muncă nou , a cărui nulitate nu a fost până în prezent constatăpotrivit dispozițiilor legale amintite. Din această perspectivă apar ca fiind neîntemeiate criticile recurentului privind eludarea de către intimat a executării sentinței civile nr. 62 pronunțată la data de 14 ianuarie 2010 de către Tribunalul Cluj, angajatorul fiind în continuare ținut de obligațiile ce îi revin în temeiul raporturilor de muncă în prezent în desfășurare, până în momentul în care se va pune în discuție și se va dispune - dacă va fi cazul - anularea/nulitatea noului contract de muncă dintre părți.
Hotărârea pronunțată în prezenta cauză nu produce nici un efect cu privire la raporturile dintre părți ulterioare datei de 29.(...), atât decizia contestată, cât și analiza făcută de instanța de fond și recurs subsumându-se analizei dintre părți la acea dată, din perspectiva aplicării art. V din OUG 8..
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, Curtea, în opinie majoritară, constată ca neîntemeiate criticile aduse de recurent sentinței atacate și în consecință, în temeiul art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 C.pr.civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 3656 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 3656 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 11 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
Cu opinie separată N . N.
GREFIER M otivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Analizând recursul formulat de reclamantul M. D., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, consider că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Art.78 din Codul muncii, reglementând sancționarea concedierilor nelegale, statornicește: „în cazul în care concedierea a fost efectuată netemeinic
și nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul";.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, la solicitarea salariatului, instanța care a dispus concedierea va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Se reține că, deși recurentul a formulat o astfel de solicitare în cadrul litigiului ce s-a purtat între părți în legătură cu legalitatea și temeinicia măsurii de concediere dispuse prin decizia nr. 29/(...) emisă de intimată, iar Tribunalul Cluj, prin sentința civila nr. 62/(...), pronunțată în dosarul civil nr. (...), a dispus anularea acestei decizii, obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, acela de director general, și la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, sentință ce a rămas irevocabilă prin decizia nr. 985/R/(...) a C. de A. C., angajatorul nu a înțeles să pună în executare această sentință.
A., angajatorul trebuia să repună efectiv recurentul în situația anterioară emiterii actului de concediere, reintegrându-l pe acesta pe postul deținut anterior începând cu data când a fost concediat, (...),
Se reține că, în executarea sentinței civile anterior menționate, prin care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nelegale,
angajatorul avea obligația de a -l reintegra pe contestator pe funcția deținută a nterior concedierii, instanța de judecată constatând, astfel cum s -a stabilit în d octrina de dreptul muncii și practica judiciară în dome niu, că , întrucât c oncedierea a fost nelegală, nu a încetat niciodată contractul individual de munca nr. 131/(...) al reclamantului.
Prin deciziile nr.193/2001 și nr.269 /2005, Curtea Constituțională a decis că repunerea părților în situația anterioară nu lezează în nici un mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept ce trebuie exercitat cu respectarea conținutului și limitelor sale, stabilite de lege. F. posibilitatea
repunerii părților în situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului l a muncă nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă. Curtea a mai reținut că reintegrarea este o consecință firească, un efectal constatării nulității actului, renunțarea la această măsură putând-o face numai cel în favoarea căruia s-ar impune.
Practic, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului deconcediere, reglementată de disp. art. 78 alin.2 din Codul muncii, constituie una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă. Ea reprezintă o adevărată restitutio in integrum, implicând nu numai reîncadrarea pe postul deținut anteri or, ci repunerea în s ituația anterioară, ca și cum raportul de muncă nu ar fi fost nici un moment î ntrerupt; aceasta implică, necondiționat, reintegrarea pe postul deținut a nterior începând cu data concedierii și acordarea salariului de care sa lariatul beneficia anterior.
Prin decizia nr. 1101/2009, Curtea Constituțională a mai reținut că nu se poate susține că, în materie de muncă, anularea unei măsuri să nu repună părțile în situația inițială. În caz contrar, nulitatea măsurii concedierii ar îndreptăți salariatul numai la plata unor sume de bani și s-ar deschide posibilitatea angajatorului de a concedia oricând o persoană, fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a reveni pe postul anterior ocupat.
Î n speță, ang ajatorul , nerespec tând d ispo z iț iile une i ho tăr âr i judec ătoreș ti
irevoc ab ile de repun ere a in timatu lu i în s itu aț ia an ter io ar ă e mite r ii ac tulu i d e c onced iere ș i înc ălc ând pr in ace as ta în mod f lagr an t d ispoz iț iile ar t. 371 1 alin.1,
2 d in Codul de procedur ă c iv il ă, precum ș i cele ale ar t. 8 din Codul muncii,privind buna-cred inț ă în r ap or tur ile de munc ă, a constatat, prin decizia nr. 142
e mis ă l a d ata de (.. .) , în z iu a ur măto ar e r ămâner ii ire voc ab ile a ho tăr âr ii de
reintegrare, încetarea de drept a contractului individual de munca al reclamantului, începând cu data de (...), conform prevederilor art. V din OUG nr. 8..
Consider că în cauză angajatorul nu putea invoca necunoașterea prevederilor O.U.G. nr. 8.. Cu toate acestea, a permis reclamantului să continue raporturile de muncă după apariția acestei ordonanțe, acesta îndeplinindu-și în continuare atribuțiile de director general, fără a fi transformate relațiile juridice dintre părți în raporturi de mandat și, mai mult, l-a considerat pe recurent într-o poziție clasică de subordonare pe tot parcursul executării contractului, până la emiterea deciziei nr.29/(...), prin care a dispus următoarele: „ Începând cu data de (...) contractul individual de muncă al salariatului M. D. se desface conform art. 61 lit. d) Codul muncii.";
Ulterior, ins tanț a de judec ată a an al iz at leg al itate a ș i te me in ic ia aces te i
înce tăr i a con tr ac tu lu i ind iv idu al de mu nc a nr. 131/(...) al recl aman tulu i,
cons tatând c ă aces ta ave a c al itate a de s al ar iat l a d ata de (... ) , c ă aces t con tr ac t n u a înce tat în mod leg al n ic iod ată, d ispunând reintegrarea acestuia în temeiul a celu iaș i r apor t de munc ă.
Prin notificarea nr.30/(...) a Biroului exe cutorului judecătoresc P.a N. -fila nr.41 dosar de fond - recurentul a solicitat angajatorului executarea acestei
sen tințe.
În temeiul încheierii c iv ile nr.3988/CC /(...) a Judec ător ie i C. -N., s-a î ncuv iinț at executarea s il ită a sen tințe i c iv ile nr. 62/(...) T ribun alul Clu j .
Pentru a se sustrag e executării sentinț ei civile nr. 6. a T. C. , intimata a șteaptă însă rămânerea irevocabilă a hotărârii și, în ziua următoare, emite decizia nr. 142/(...), prin care constată, peste cele reținute de către instanța ce a verificat legalitatea și temeinicia conc edierii, privind calitatea de salariat al recurentului, încetarea retroactivă a contractului individual de munca al reclamantului, începând cu data de (...).
A tâta timp c ât în c adrul jur isd icț ie i mun c ii s -a constatat cu autoritate de l ucru judec at c ă es te în f iinț ă con tr ac tul ind iv idu al de mun c a nr. 131/(...) al r ecl aman tulu i, ang ajatorul nu pu te a s ă tre ac ă pes te aces te dezleg ăr i ș i s ă c ons tate aces t con tr ac t c a f iind înce tat înc ă d in d ata de (...).
Mai mult, l a poz iț iile nr.18 -22 d in c ar ne tulu i de munc ă al re cl aman tulu i, depus în copie la filele nr.57-58 dosar de fond, necompletat integral, angajatorula certif ic at f ap tul c ă, în per io ad a (...) -(...), recuren tul ș i-a desf ășur at ac tiv itate a în c al itate de d irec tor gener al, în te me iul con tr ac tulu i ind iv idu al de munc ă m e nț ion at an ter ior .
Potrivit disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de muncă esteactul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea în funcție,timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în aceasta, ori S. „. S. nu a probat în cauză că ar fi solicitat rectificarea acestor mențiuni sau că s-ar fi înscris în fals împotriva acestora.
Mai consider că, neprocedând efectiv la reintegrarea reclamantului -
recurent, angajatorul nici nu putea să în ceteze la data de (...) contractul său de m uncă, întrucât a refuzat executar ea hotărârii judecătore ști de repunere în s ituația anterioară emiterii actului de concediere.
În consecință, apreciez că, prin modul în care a acționat, angajatorul a încălcat în cauză principiul securității raporturilor juridice și principiul legalității, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.8 alin.2 și art.17 din Codul muncii, pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă sunt obligați să se informeze și să se consulte reciproc, ori în cauză nu s-a probat în nici un mod că societatea ar fi purtat vreodată discuții cu reclamantul, că l-ar fi informat pe acesta, privind transformarea raportului său de muncă, în contract de mandat, potrivit dispozițiilor art. O.U.G. nr. 8..
O asemenea informare nu a existat practic nici în cursul executării sentinței de reintegrare.
Legiuitorul, prevăzând pentru executarea hotărârii de reintegrare termene atât de scurte, a căror nerespectare atrage sancțiuni penale potrivit disp.art.277 și 278 din Codul muncii, a considerat necesar ca raporturile juridice dintre părți să nu rămână sub semnul incertitudinii, ori a înceta de drept un contract de muncă în cursul executării unei hotărâri judecătorești de reintegrare rămase irevocabile și, mai mult, după aproximativ 3 ani de la data apariției O.U.G. nr. 8., nu este de natură a răspunde dezideratelor de legalitate și securitate a oricăror raporturi juridice.
Faptul că nu trebuie lăsată la discreția angajatorului data la care acesta constată că a încetat de drept contractul individual de muncă și preocuparea legiuitorului în acest sens este confirmată și de actuala completare a art.56 din Codul muncii, cu alin.2, ce prevede un termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea cazului de încetare, pentru constatarea acestuia prin decizia angajatorului și un termen de 5 zile lucrătoare pentru comunicarea acesteia persoanelor aflate în situațiile respective.
Mai consider că, deși prin decizia nr. 142/(...) angajatorul-intimat dorește să golească de conținut raporturile juridice existente între părți începând cu data de (...), acestea cu certitudine există, sub forma relațiilor de muncă, pentru că astfel a certificat angajatorul prin înscrierile efectuate în carnetul de muncă și a reținut instanța de judecată investită cu cenzurarea legalității concedierii, prin hotărâre rămasă irevocabilă, însă în situația în care s-ar putea trece peste cele statuate cu autoritate de lucru judecat, oricum între aceleași părți ar fi existat raporturi de mandat comercial, întrucât și după apariția O.U.G.nr.8., reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile contractuale pe aceiași funcție de director general, relații ce nu au încetat în nici un mod.
De asemenea, practica judiciară și doctrina de specialitate au considerat că, în situația în care după apariția unei cauze de încetare de drept a contractului de muncă, angajatorul nu a emis o decizie de constatare a acestei încetări la data la care aceasta s-a produs și, mai mult, a permis continuarea raporturilor de muncă, în aceleași condiții, aceasta evidențiază acordul tacit și implicit al părților de încheiere a unui nou contract cu aceleași clauze, din chiar ziua în care încetarea de drept a contractului precedent avusese loc.
În cauză, consider că a existat cu certitudine acordul tacit al societății,după data de (...), privind prestarea muncii de către recurent în aceleași condiții, însă având în vedere că în anul 2010 instanța judecătorească a reținut că raporturile de muncă stabilite în baza contractului individual de munca nr.
131/(...) nu au încetat în mod legal, fiind dispusă reintegrarea salariatului în temeiul acestor relații de muncă, dispoziție ce nu a fost executată nici până în prezent, nu se mai poate repune în discuție această problemă de drept, în sensul de a se constata că, după data apariției O.U.G.nr.8., relațiile părților ar fi guvernate de un alt contract de muncă.
De altfel, analizând cuprinsul deciziei nr.142/(...), emisă de administratorul și directorul societății, Cătană I., nu se poate reține defel voința societății ca acest act să aibă doar un rol de clarificare a raporturilor de muncă dintre părți începând cu data de (...), în sensul că vechiul contract de muncă ar fi încetat de drept și că ar fi fost încheiat, după data apariției O.U.G.nr.8., în mod tacit, un nou contact de muncă.
A., această decizie, contestată în cauză, pe lângă constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă al recurentului, începând cu data de
(...), prin art.1, mai cuprinde, la art. 3, dispoziția dată compartimentului juridic al S. „. S. „să formuleze acțiune în justiție împotriva domnului M. D. pentru recuperarea sumelor încasate, începând cu data de (...) și care se vor încasa după emiterea prezentei decizii, în baza contractului individual de muncă"; și la art. 4, dispoziția dată aceluiași compartiment „ să inventarieze toate actele încheiate de M. D., în calitate de director general, ulterior datei de (...) și să ceară în instanță constatarea nulității acestor acte";.
Pe lângă aceste mențiuni, poziția clară a societății de împiedicare aexecutării sentinței civile de reintegrare a recurentului în funcția de director general și de a emite de fapt o nouă decizie de concediere, cu efect retroactiv, mai rezultă cu certitudine din data emiterii acesteia, la o zi după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, după trei ani de la data intervenirii cazului de încetare de drept a contractului, precum și prin „. de a emite și actul de reintegrare a reclamantului, eventual, în temeiul noului contract de muncă încheiat tacit.
De asemenea, consider că, trebuiau avute în vedere în acest sens ș i
ho tăr âr ile pronunț ate de Cur te a E. a D. O. î mpo tr iv a Ro mân ie i în cauzele privind executarea hotărârilor judecătorești de reintegrare pe postul deținut anterior concedierii nelegale.
A., în cauza Gh ibuș i împotriva României - Ho tăr âre a d in (...), Curtea a
reț inu t ur măto arele:
Execu tare a une i sen tințe s au a une i ho tăr âr i pronu nț ate de or ice ins tanț ă t rebu ie cons ider ată c a f ăc ând p ar te d in „proces";, în sensul ar t.6 d in C onvenț ie.
Drep tul de acces l a jus tiț ie ar f i iluzor iu dac ă ord ine a jur i d ic ă in tern ă a unu i s tat c on tr ac tan t ar per mite c a o ho tăr âre jud ec ătore asc ă def in itiv ă ș i obl ig ator ie s ă r ămân ă neexecu tată în de tr ime n tul une i p ărț i.
În speț ă, Cur te a a observ at c ă obl ig aț ia re in tegr ăr ii neces ită in tervenț ia p erson al ă a deb itoru lu i, c are era un particular. Statul, în calitate de depozitar al f orței publ ice, er a ch e mat s ă man if este u n co mpor tame n t d il ig en t ș i s ă -l asiste pe c red itor în execu tare a ho tăr âr ii c are î i er a f avor ab il ă.
S-a mai reț inu t c ă recl aman ta a in iț iat suf ic ien te ac te de e xecutare a d ec iz ie i judec ătoreș ti def in itive, a mand atat un execu tor jude c ătoresc în aces t sens, f ăr ă a obț in e re in tegr are a ef ec tiv ă, as tf el încât s -a concluz ion at c ă a u tor ităț ile l a c are a f ăcu t apel recl aman ta în vedere a execu tăr ii ho tăr âr ii nu au luat to ate măsur ile c are se pu te au aș tep ta de l a ele în mod rezon ab il ș i c ă, în c onsec inț ă, as is tenț a pen tru execu tare a h o tăr âr ii a f ost to tal l ips ită de ef ic ienț ă.
În cauza Teodorescu împotriva României- Ho tăr âre a d in (. ..), Cur te a a
reț inu t ur măto arele:
Curtea a o bserv at c ă pr in ho tăr âre a def in itiv ă d in d ata de 5 mar tie 2001,
Judec ător ia B is tr iț a a d ispus c a pref ectu r a s ă îl re in tegreze p e recl aman t în tr -unpost de consilier-exp er t de gr adul I A ș i s ă î i pl ăte asc ă anu mite su me cu titlu de salarii.
Cu privire la obl ig aț ia de re in tegr are, s-a cons tatat c ă aceasta nu a fost î nc ă execu tată, pref ec tur a i ndicându-i reclamantului lipsa de posturi vacante. În m ăs ur a în c are Guve rnul a v ăzu t în aceas tă s itu aț ie o impos ib il itate ob iec tiv ă de executare, Curtea a reamintit c ă judec ător ia, pr in ho tăr âre a me nț ion ată, a reț inu t c ă pos tul respec tiv e x is ta în s tatul de f uncț ii al pref ectur ii.
S-a mai reț inu t c ă h o tăr âre a judec ătore asc ă d in d ata de 5 mar tie 2001 a r ămas neexecu tată ș i în p ar te a s a ref erito are l a pl ata su melor de b ani.
Cur te a a mai ar ătat c ă unul d in tre ele men tele fundamentale ale s upre maț ie i drep tulu i es te pr inc ip iul secur ităț ii r apor tur ilor jur id ice, c are prevede,
pr in tre al tele, c a sol uț ia d ată în mod def in itiv or ic ăru i l itig iu de c ătre ins tanțele j udec ătoreș ti s ă nu mai po ată f i repus ă î n d iscuț ie, deo arece secur itate a jur id ic ă p resupune respec tare a pr inc ip iulu i au tor ităț ii de lucru judec at, ad ic ă a caracterului definitiv al ho tăr âr ilor judec ătoreș ti.
S-a cons tatat c ă as tf el a f ost înc ălc at dr ep tul reclamantului la un procesechitabil.
Pr in acee aș i ho tăr âre, Cur te a a reț inu t c ă, o ho tăr âre ce cons tată o î nc ălc are atr age pen tru s tatul p âr ât obl ig aț ia jur id ic ă, f aț ă de convenț ie, de a p une c ap ăt înc ălc ăr ii ș i de a-i înl ătur a co nsec ințele, as tf el încât s ă res tab ile as c ă p e c ât pos ib il s itu aț ia an ter io ar ă aces te ia.
De ase mene a, în c au z a Ș tef ănescu î mpo tr iv a Ro mân ie i - Ho tăr âre a d in (...),
Cur te a a reț inu t ur măto arele :
În c auz ă, deș i recl aman tul a obț inu t l a d ata de 1 f ebruar ie 1999 o dec iz ie i revoc ab il ă ce d ispu ne a c a M. T . să îl re in tegreze pe pos t ș i s ă î i pl ăte a s c ă a nu mite su me de b an i ș i cu to ate c ă ul ter ior a f ăcu t de me rsur i în vedere a e xecu tăr ii, ace as tă d ec iz ie nu a f ost n ic i e xecu tată, n ic i anul ată s au mod if ic ată în u r ma exerc ităr ii une i c ăi de atac prev ăzu te de lege.
M ai mul t, n ic io au tor itate in tern ă nu a cons tatat în mod def in itiv i mp os ib il itate a re in te gr ăr ii recl aman tulu i pe pos tul s ău.
În sfârș it, Cur te a a re amin tit c ă, d ac ă ar accep ta argu men tu l Guvernulu i confor m c ăru ia execu tare a nu mai es te po s ib il ă d ată f iind desf iinț are a d irecț ie i în care lucra recl aman tul ș i a f ostulu i min is ter , ar înse mn a s ă se ad mită c ă, în c azul de f aț ă, ad minis tr aț ia s -ar fi putut sustrage de la executarea unei decizii j udec ătoreș ti invoc ân d pur ș i s impl u desf iinț are a ul ter io ar ă a p ostului ocupat de p ar te a in teres ată în ain te a conced ier ii s ale ileg ale.
Mai mult, s-a cons tatat c ă recl aman tul u i nu i s -au pl ătit înc ă su me le d ispuse de ins tanțe c a s al ar ii d ator ate ș i desp ăgub ir i.
A f ost cons tatată as tf el încălc are a ar t.6 al in.1 d in Conven ț ie.
Având în vedere toate aceste argumente, precum și faptul că, potrivitdisp.art.6 și art.39 alin.1 lit.j din Codul muncii, salariatul are dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale, inclusiv a măsurilor de natura celei dispuse în cauză, prin care angajatorul, procedând nelegal, a încetat în realitate contractul în temeiul art.58 alin.1 din Codul muncii, consider că se impunea anularea acesteia.
Nelegalitatea deciziei nr.142/(...), reaua-credință a societății și faptul că nu a existat o imposibilitate obiectivă de executare a sentinței de reintegrare rezultă cu certitudine și din contractul individual de muncă pentru funcția de director general al S. „. S. ( filele nr.34-37 dosar), pe care tocmai persoana emitentă a acestei decizii, domnul Cătană I., îl încheie la data de (...), semnând această convenție atât în calitate de reprezentant al societății, cât și în calitate de salariat.
Pentru aceste considerente, apreciez că se impunea admiterea recursului declarat de reclamantul M. D., modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea acțiunii formulate și anularea deciziei de încetare a contractului de muncă contestată în cauză.
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...).
| ← Decizia civilă nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5315/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
