Decizia civilă nr. 746/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 746/R/2011
Ședința publică din data de 25 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamanta recurentă M. A. împotriva sentinței civile nr. 744 din 1 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. DE C. C., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 22 februarie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...) și precizată sub aspectul sumelor solicitate prin scriptul înregistrat la data de 124 martie 2009 (fila 8 dosar fond) reclamanta M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. C., acordarea drepturilor bănești pentru concediul de odihnă neefectuat pe perioada cât a fost angajată, 1997-2008, în cuantum de 404 lei; plata integrală pe luna ianuarie 2008, 650 lei; plata pe lunile iulie-noiembrie 2006, perioadă cât bufetul a fost în renovare, 1417 lei; diferența dintre salariul minim pe economie și salariul primit, 5059 lei; daune morale. Prin completarea de acțiune din 24 martie 2009 a mai solicitat plata pentru sâmbetele și duminicile lucrate conform programului, 5560 lei și actualizarea tuturor sumelor cu rata inflației, deci de la un total de 13090 lei la 17000 lei.
S-a formulat cerere reconvențională de către pârâta reclamantă C. DE C.
C., cu solicitarea de obligare a reclamantei pârâta M. A. la plata sumei de
307,50 lei reprezentând contravaloarea mărfii degradate din gestiune, lucru recunoscut de aceasta prin semnarea fără obiecțiuni a procesului verbal încheiat la data de (...).
Prin sentința civilă nr. 744 din 01 martie 2010 s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind indemnizația de concediu aferentă perioadei 1997-2005.
S-a admis în parte acțiunea și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 650 lei, reprezentând drepturi salariale aferente lunii ianuarie 2008, sumă ce va fi actualizată până la data plății efective.
S-au respins celelalte capete de cerere. R.-pârâtă reconvențională a fost obligată să plătească pârâtei-reclamantă reconvențională 307,5 lei prejudiciul material. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de gestionar la magazinul din localitatea R., având încheiat contractul individual de muncă nr. 37/(...) reclamanta lucrând până în luna mai 2008.
Referitor al excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile salariale restante aferente concediului de odihnă neefectuat pentru perioada 1997-2005, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. A. în vedere că acțiunea a fost introdusă la data de (...), instanța a admis excepția invocată de pârâtă și a respins acest petit.
Cu privire la petitul privind plata salariului pentru luna ianuarie 2008 în cuantum de 650 lei, instanța a reținut că pârâta este de acord cu cuantumul sumei și că este de acord cu plata sumei de 389 lei, pentru diferența de 307,5 lei pârâta formulând o cerere reconvențională. Instanța a reținut că dreptul salarial solicitat este recunoscut de pârâtă și datorat.
Cu privire la petitul privind orele suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică solicitate, instanța a reținut că din actele dosarului nu reiese modul de calcul al cuantumului solicitat, astfel că a respins acest petit, ca și cel prin care reclamanta solicită plata de daune morale, acesta neindicând modul în care a fost prejudiciată și nici nu a dovedit existența unui astfel de prejudiciu moral. Cu privire la diferența dintre salariul minim pe economie și cel încasat, instanța a reținut că reclamanta nu a precizat perioada pentru care se solicită aceste drepturi salariale și nici modul de calcul a sumei pe care o solicită.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta/. reconvențională prin care solicită obligarea reclamantei/. reconvențională să plătească prejudiciul creat prin marfa degradată găsită în gestiunea acesteia, instanța având în vedere actele depuse de pârâta/ reclamantă reconvențională
(lista de inventar, procesul verbal din (...)) a constatat că prejudiciul este real, cert și exigibil, astfel că a admis cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. A. solicitând casarea hotărârii recurată, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii introductive, deoarece hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal.
În motivarea recursului a arătat că toate cererile i-au fost respinse astfel că dosarul a rămas în pronunțare, fără ca reclamanta să-și poată exercita dreptul de a propune probe în susținerea acțiunii.
În al doilea rând, hotărârea nu este motivată în nici un fel, toate petitele sunt respinse pe considerentul că instanța nu a înțeles modul de calcul al sumelor solicitate. Chiar dacă este așa, instanța de fond, în baza rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 alin.(4) avea obligația de a cere lămuriri reclamantei sau de pune în discuția părților orice fel de împrejurări de fapt sau de drept asupra cărora nu se considera lămurit.
Or, în realitate la nici un termen de judecată nu s-a discutat nimic, iar la ultimul termen a rămas dosarul în pronunțare fără administrarea de probe.
Pe fondul cauzei, cât privește acea lipsă în gestiune în valoare de 307 lei, arată că nu a semnat lista de inventar cu procesul verbal de constatare care apare doar pe exemplarul depus la dosar nu și pe al reclamantei și nici pe originalul actului pe care le anexează la dosar, ceea ce însemnă că intimata a săvârșit infracțiunea de fals și uz de fals.
Diferența de plata pe lunile iulie, august, septembrie și noiembrie ale anului 2006 perioada cât timp locația a fost închisă pentru renovare cu valoarea de 1417 lei, menționează ca la pagina 16 a cărții de muncă se specifică că nu a beneficiat de concediu fără salar pe perioada cât timp aactivat ca gestionar la B. R., mai mult de atât nu a făcut nici o cerere de concediu fără salar.
Plata sâmbetelor și duminicilor în perioada 2006-2008 în valoare de
8752.06 lei, a calculat-o raportat la salariul înscris pe cartea de muncă, pe care l-a împărțit la numărul de zile lucrătoare înmulțit cu numărul de zile
(sâmbătă si duminică) înmulțit cu doi deoarece sâmbătă și duminică se plătește dublu conform codului muncii.
Faptul că a lucrat în zilele de sâmbătă și duminică e dovedit cu orarul de funcționare semnat de către conducerea C. C. și cu evidențele monetare pe anii
2007-2008 pe care le-a anexat recursului, semnate atât de reclamanta cât și de angajator și care sunt datate și reiese că a lucrat și în zilele de week-end.
Nu s-a depus întâmpinare din partea intimatei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În acest sens, se constată că este incident motivul de casare cu trimitere reglementat de art. 312 alin. și 5 C.proc.civ., anume, când instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Astfel, dacă s-a soluționat petitul cu privire la plata salariului pentru luna ianuarie 2008 și cererea reconvențională cu cercetarea fondului cererii, în schimb, celelalte petite nu au fost practic cercetate, prima instanță reținând doar că nu s-a depus modul de calcul a sumei solicitate cu titlu de remunerație pentru munca desfășurată în zilele de repaus săptămânal, respectiv cu titlu de diferență dintre salariul primit și cel minim pe economie, iar raportat la solicitarea de daune morale, se arată că nu s-a precizat modul în care reclamanta a fost prejudiciată și nu s-a dovedit existența unui prejudiciu moral.
Nu se poate invoca direct în sentință această lipsă a cererii prin care a fost sesizată instanța, întrucât art. 129 C.proc.civ. statuează îndatorirea judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, sens în care este în drept să ceară părților explicații oral sau în scris și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar nemenționate în cerere sau în întâmpinare, precum și să ceară completarea probațiunii.
Aceasta, evident, în condițiile în care instanța nu a apreciat că faptul necontestării sumelor cerute de către angajator ar echivala cu o probă a corectitudinii calculului, în condițiile în care doctrina în mod constant a statuat că nu trebuie probate afirmațiile necontestate în litigiul civil, și cu atât mai mult, în cadrul unui conflict de muncă, în care sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 Codul muncii, cu toate consecințele ce sunt trase din această excepție în domeniul probatoriu, în practică. Prin urmare, sub aspectul calculului ce a stat la baza pretențiilor concrete ale reclamantei, urmează ca prima instanță să solicite lămuriri, în condițiile în care nu va îmbrățișa opinia doctrinei, expusă în cele de mai sus, și fără îndoială, se va clarifica perioada căreia îi corespund aceste pretenții, urmând a se pronunța apoi pe fondul acestor cereri.
Evident, cu privire la petitul de daune morale, urmează a se solicita reclamantei să precizeze elementele lipsă din cererea introductivă de instanță, care să contureze toate elementele acțiunii în răspundere patrimonială a angajatorului pentru prejudicii morale.
Apoi, se constată că practic nu există o pronunțare raportat la petitele privind concediul de odihnă neefectuat pe perioada ce se încadrează în termenul de prescripție, 2006-2008 și la plata pe lunile iulie-noiembrie 2006,perioadă cât bufetul a fost în renovare. Or, în cadrul celui de al doilea ciclu procesual, urmează a fi cercetate și aceste petite.
În rejudecare, se va cerceta temeinicia cererii reconvenționale și prin raportare la susținerile și probele din recurs privitoare la lipsa semnăturii reclamantei de pe lista de inventar cu procesul verbal de constatare, practic invocându-se de către reclamantă adăugarea acestui proces verbal de constatare ulterior semnării de către aceasta a listei de inventar. T., se vor analiza toate elementele răspunderii patrimoniale a salariatului, nu doar cele privitoare la existența prejudiciului.
T., raportat la cererea de obligare a pârâtei la plata diferențelor dintre salariul plătit și salariul minim pe economie și a sumelor datorate pentru lunile iulie-noiembrie 2006, perioadă cât bufetul a fost în renovare, se va avea în vedere și se va clarifica modalitatea de salarizare a reclamantei, față de faptul că din cuprinsul statelor de plată depuse la fond, reiese că plata reclamantei s- ar fi făcut în acord, analizându-se aplicabilitatea în cadrul acestei salarizări a dispozițiilor privitoare la salariul minim pe economie.
Astfel, pe aceste state de plată s-a trecut salariul tarifar de încadrare și cel pentru timpul efectiv lucrat, însă plata s-a făcut nu în raport de acestea, ci prin scăderea din brutul compus din salariul realizat în acord la care s-a adăugat sporul de vechime, eventual indemnizația pentru concediul de odihnă (poz. 11+12+14) a contribuțiilor (șomaj, CAS, CASS: poz. 25+26+27).
Se vor solicita clarificări din partea reclamantei dacă suma solicitată pentru lunile iulie-noiembrie 2006 a fost sau nu cuprinsă în cea solicitată cu titlu de diferențe dintre salariul efectiv plătit și salariul minim pe economie.
În măsura în care se va stabili că proba testimonială, solicitată pentru prima dată în recurs, este concludentă, pertinentă și utilă cauzei, instanța o va administra, în funcție de teza probatorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta M. A. împotriva sentinței civile nr. 744 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în parte în sensul că:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispozițiile sentinței recurate privind soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 25 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
Red.I.T., dact.SzM
2 ex./(...)
Jud. fond: M.F.B., G.G.
N. N.
GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 5085/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5191/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
