Decizia civilă nr. 1725/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1725/R/2011
Ședința publică din data de 17 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. SA împotriva sentinței civile nr. 4348 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat B. S., având ca obiect litigiu de muncă
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de avocat C. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 mai
2011 reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei întâmpinare, pe care reprezentantul acestuia, prezent la dezbateri, arată că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței aflate la dosar reprezentând onorariu avocațial. S. concluziile expuse în întâmpinarea formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 4348 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. S. în contradictoriu cu pârâta S. I. S. C. și în consecință a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință care să cuprindă veniturile suplimentare brute lunare, cu detalierea acestora pe categorii de venituri, respectiv a sporului de acord global, a sporului de vechime, a premiilor anuale, a compensațiilor, al 13-lea salariu, indemnizații de concediu de odihnă și de boală, prime, etc., de care acesta a beneficiat în perioada (...)-(...) cât a fost angajatul pârâtei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a lucrat la societateapârâtă, având încheiat un contract individual de muncă.
Potrivit art. 40, alin. 2, lit. h din C. muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Mai mult chiar, prin prevederile art. 4 al OUG nr. 4 din 3 februarie 2005
(actualizată) - privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. (...) privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual. Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poarta întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Potrivit alin. (4) din OUG nr. 4 din 3 februarie 2005, instituțiile care eliberează, la solicitarea în scris a cetățenilor, documentele necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor nu vor încasa taxe pentru acest serviciu, documentele respective fiindu-le transmise și prin poștă, în termenul legal, dacă aceștia o solicită.
Cum reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe care să cuprindă veniturile suplimentare brute lunare primite de acesta pe perioada derulării raportului de muncă, adeverință care nu i-a fost liberată, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să elibereze reclamantului o adeverință care să cuprindă veniturile suplimentare brute lunare, cu detalierea acestora pe categorii de venituri, respectiv a sporului de acord global, a sporului de vechime, a premiilor anuale, a compensațiilor, al 13-lea salariu, indemnizații de concediu de odihnă și de boală, prime, etc., de care acesta a beneficiat în perioada (...)-(...) cât a fost angajatul pârâtei.
Căzând în pretenții, pârâta a fost obligată, în temeiul art. 274 Cod procedura civila, să plătească reclamantului cheltuieli de judecata în suma de
500 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la fila 42 dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. I. S. C.-N. solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că a fost salariatul său, în momentul de față - pensionar, iar în această calitate a formulat o cerere pentru eliberarea unei adeverințe cu veniturile realizate în vederea recalculării pensiei.
Pârâta a trimis un răspuns către reclamant arătând că în conformitate cu regulamentul de organizare și funcționare a pârâtei, administratorul unic al societății a instituit un tarif pentru eliberarea acestor adeverințe și l-a invitat pe reclamant la sediul societății pentru a i se încheia un contract de prestări de servicii.
Nefiind de acord cu propunerea făcută de pârâtă, reclamantul s-a adresat instanței. Soluția tribunalului este total nelegală și încalcă anumite principii de drept și prevederi legale imperative.
Astfel, prevederile art. 4 alin 4 din O.U.G. nr. 4/2005, ce au stat la baza sentinței, se referă la instituțiile publice și nu la societățile comerciale private. În conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 571/2003, scopul unei societăți comerciale este de a produce venituri și nu de a realiza pierderi.
Apoi, toate prevederile legale care se referă la pensii și la recalcularea pensiilor fac referire la faptul că persoanele interesate pot face solicitări către angajatori pentru a li se elibera adeverințe referitoare la vechimea în muncă și condițiile de muncă. O astfel de adeverință nu necesită un volum foarte mare de muncă, iar legiuitorul a apreciat corect această stare și a stabilit că adeverințele referitoare la vechimea în muncă a salariaților se vor elibera gratuit. Practic sunt două situații distincte, eliberarea adeverințelor pentru vechimea în muncă, și eliberarea adeverințelor pentru veniturile realizate. Prin eliberarea adeverințelor pentru formarea sau completarea dosarului de pensie cu vechimea în muncă realizată de persoana interesată, legiuitorul a avut în vedere că anumite persoane cumulau mai multe activități la diferite unități, iar acest fapt nu a fost luat în considerarea la stabilirea pensiei, ori persoanele trebuie să primească pensie în raport cu contribuția fiecăruia. Eliberarea unor adeverințe pe care le solicită reclamantul necesită un volum de muncă foarte mare, în sensul de a verifica fiecare stat de plată lunar pe perioada cât solicitantul a desfășurat activitatea în cadrul societății și apoi eliberarea de adeverințe. P. funcționarul de la compartimentul de resurse umane această activitate este o muncă suplimentară, iar munca suplimentară trebuie compensată suplimentar. În atare situație, societatea este pusă să aleagă ori să achite prestarea orelor suplimentare pentru persoana care se ocupă de gestionarea resurselor umane ale societății ori să angajeze o altă persoană, ori nici una din aceste variante nu este în favoarea societății.
Dacă solicitantul realizează un venit în plus din actul eliberat de societate, iar societatea trebuie să achite salariul unei persoane, doar pentru că aceasta să se ocupe de eliberarea unor asemenea acte, salariul acestei persoane trebuie să fie realizat din activitatea pe care o desfășoară. Prin hotărârea pronunțată se încalcă prevederile Legii nr. 53/2003 referitoare la munca prestată de salariați, în sensul că pârâta trebuie să oblige, responsabilul de resurse umane a societății să lucreze suplimentar fără să o remunereze suplimentar, sau să fie obligată să angajeze o persoană pentru o activitatea care nu este necesară societății.
Se subliniază totodată fenomenul foarte dezvoltat al recalculării pensiilor și numărul mare de persoane care au lucrat în cadrul pârâtei și care au calitatea de pensionar în momentul de față.
Practic, hotărârea instanței nu face altceva decât să oblige pârâta la îndeplinirea unei obligații pe care aceasta dorește să o îndeplinească, doar că s-a instituit o obligație corelativă și în sarcina solicitantului, obligație instituită de societate și care nu a fost anulată de nimeni. D. faptului că nu a refuzat eliberarea adeverinței ci a solicitat achitarea unui tarif pentru eliberarea acestei adeverințe, hotărârea instanței de fond este total nefondată.
Cât privește cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligată, observă că instanța chiar constată că pârâta nu a refuzat eliberarea adeverinței, iar același fapt îl susține și reclamantul, ori în atare situație, nu se justifică obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru că practic cererea reclamantului este fără obiect.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 mai 2011, reclamantul B. S. a solicitat respingerea recursului.
În motivare reclamantul a arătat că veniturile suplimentare solicitate de reclamant au fost incluse în baza lunară a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decret nr. 389/l972, în baza căruia angajatorul a fost obligat să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut lunar realizat de personalul lor salarial indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Art.1 din Decretul nr.389/1972 a fost modificat și completat prin L. nr.49/25 mai 1992, în sensul că, contribuția pentru asigurări sociale de stat pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salarizat, a fost stabilită diferențiat în cote procentuale cuprinse între 15%-35% din câștigul brut realizat de salariați lunar.
Motivul de recurs conform căruia „prevederile art.4 alin. 4 din O.U.G. nr.4/2005 s-ar referi la instituțiile publice și nu la societățile comerciale"; este nefondat și nelegal.
Conform prevederilor art.40 alin.2 lit.h din C. muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Sporurile, indemnizațiile, majorările de retribuții - necesare la recalcularea pensiilor - se dovedesc prin înscrisurile din carnetul din munca sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajator, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
În concluzie, întrucât reclamantul a solicitat să-i fie eliberată o adeverința care să cuprindă toate sporurile lunare salariale, adeverința care până în prezent nu a fost eliberată, admiterea acțiunii este legală.
S.rea recurentei conform căreia „persoanele interesate pot face solicitări către angajator pentru a le elibera adeverințe referitoare la vechimea în muncă și condițiile de munca";, este nelegală și tendențios formulată.
Motivul de recurs conform căruia societatea trebuie sa producă profit prin eliberarea de documente foștilor salariați deoarece în cazul recalculării pensiei și aceștia vor câștiga mai mult este abuziv, încălcând un drept acordat prin lege.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Se constată, astfel, că punctul litigios se rezumă la a stabili dacă este legal procedeul prin care s-a condiționat de către pârâta recurentă eliberarea în favoarea unui fost angajat a unei adeverințe care să cuprindă veniturile suplimentare brute lunare, cu detalierea acestora pe categorii de venituri.
Textele legale incidente sunt cele reținute de prima instanță, anume, art. 40 alin. 2 lit. h din C. muncii și art. 4 din O.U.G. nr. 4/2005 (actualizată).
Față de aceste dispoziții, se constată că prin coroborarea lor, concluzia este în sensul gratuității de care trebuie să se bucure foștii angajați în dobândirea eliberării adeverințelor întocmite de foștii angajatori, care să ateste sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție de care au beneficiat foștii angajați, în vederea recalculării drepturilor de pensie.
Faptul că la alin. 4 al art. 4 din O.U.G. nr. 4/2005 se precizează că instituțiile care eliberează, la solicitarea în scris a cetățenilor, documentele necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor nu vor încasa taxe pentru acest serviciu, nu are căderea de a modifica soluția primei instanțe, întrucât acest text de lege nu face referire la eliberarea de adeverințe,de către angajatori, ci de documente necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor, de către instituții.
În schimb, art. 40 lit. h) din C. muncii statuează că angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Or, interpretarea acestui text de lege trebuie făcută în sensul că incumbă angajatorului inclusiv obligația de a elibera datele privitoare la consecințele calității de salariat a solicitantului, inclusiv salariile, sporurile etc. de care a beneficiat acesta în virtutea calității sale de salariat.
Nu trebuie omis din vedere, în acest demers de interpretare a legii, faptul că incumba angajatorului obligația de a întocmi carnetul de muncă, fără a se percepe o taxă pentru aceasta.
Întocmirea carnetului de muncă avea ca bază legală Decretul nr.
92/1976, act normativ care a constituit fundamentul completării carnetului de muncă al reclamantului până la data încetării contractului individual de muncă al acestuia, având în vedere că abia la data de (...) și-a încetat aplicabilitatea acest act normativ.
Pe de altă parte, în acest interval, de la data prestării muncii de către reclamantul intimat și până la data la care a intervenit solicitarea acestuia pentru eliberarea adeverinței litigioase, modalitatea de stabilire a pensiei de asigurări sociale de stat a suferit modificări, legislația pensiilor fiind actualizată, astfel încât au dobândit relevanță în stabilirea pensiei componente ale salarizării care anterior nu erau relevante și astfel nu au fost cuprinse în carnetul de muncă.
Or, față de aceste modificări legislative, s-a conturat necesitatea obținerii unei adeverințe care să completeze carnetul de muncă al reclamantului cu date despre salarizarea sa în perioada de referință, date deținute de fostul angajator și care nu au fost cuprinse în carnetul de muncă la data completării aferente acelei perioade, raportat la legislația pensiilor de la acea dată și la finalitatea carnetului de muncă (între altele, aceea de a preconstitui un document care să fie avut în vedere la calcularea pensiei).
Dată fiind, deci, obligația angajatorului de a completa carnetul de muncă și faptul că în timp, au dobândit relevanță pentru stabilirea drepturilor de pensie și alte componente ale salarizării care anterior nu erau luate în considerare la stabilirea pensiei, date care sunt deținute doar de angajator, Curtea constată că, prin coroborarea cu prevederile art. 40 lit. h) din C. muncii, trebuie conchis în sensul că angajatorul are obligația de a elibera și celelalte date despre sporurile, majorările, primele de care a beneficiat reclamantul. A., prin interpretarea sintagmei „documentele care atestă calitatea de salariat"; ca vizând nu doar, așa cum sugerează recurenta, cele ce atestă vechimea în muncă, ci totodată și cele ce cuprind veniturile de care a beneficiat pe această perioadă, calitatea de salariat primind greutate și relevanță mai cu seamă prin raportare la salariul încasat, întrucât efectele materiale sunt legate de acest corolar al calității de salariat (salariul).
Raportat la perceperea unei taxe aferente acestui serviciu, Curtea constată nelegalitatea solicitării acesteia, fiind, așa cum s-a arătat mai sus, o obligație legală a angajatorului față de salariații și foștii salariați. Practic, obligația de a elibera documentele care atestă calitatea de salariat intră în componența obligatorie, imperativă, a angajatorului, așa cum au fost stabilite cu putere de principiu prin C. muncii, singura contraprestație pentru aceasta fiind, ca și pentru celelalte obligații ale angajatorului, prestarea muncii de către salariat și respectarea celorlalte obligații de către salariat. Nu se poate deci solicita o taxă pentru eliberarea documentului solicitat de reclamant.
În plus, se observă că legiuitorul, în cuprinsul art. 40 lit. h) C. muncii, folosește pluralul, vorbind despre documentele care atestă calitatea de salariat, or prin aceasta, se înțelege încă o dată că nu doar constatarea faptului că într- o anumită perioadă, salariatul a muncit în cadrul societății trebuie atestat prin aceste „., ci toate situațiile conexe acestui fapt, inclusiv componente ale salariului neevidențiate în carnetul de muncă.
Așa fiind, urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat, cu menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, în baza art. 312 alin.
1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Evident, vor fi menținute și statuările primei instanțe asupra cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că pârâta a căzut în pretenții, potrivit art. 274 C.proc.civ.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., va fi obligată pârâta recurentă la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului reclamant, în cuantum de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. I. S. împotriva sentinței civile nr. 4348 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului B. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 17 mai 2011
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M
2 ex./(...) Jud.fond.M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 4929/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1339/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
