Decizia civilă nr. 989/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 989/R/2011
Ședința publică din data de 15 martie 2011
Instanța constituită din:
P.: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul recurent C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3203 din 4 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâta intimată Ș. „. S. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 4 februarie
2011 reclamantul a formulat întâmpinare iar la acest termen de judecată reprezentanta reclamantului depune la dosar concluzii scrisese.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând concluziile formulate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3203 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N., invocată de acesta.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele M. F. și F. S. prin S. L. AL Î. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții
Ș. „. S. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N.
A fost obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator, să calculeze drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare privind Statutul Personalului Didactic, respectiv să plătească reclamantelor diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate șicele care li s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din
Legea nr. 128/1997, pentru perioada (...) - (...).
A fost obligată pârâta de rândul 1 să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale, în baza art. 3 din Decretul nr.
92/1976, actualizat.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamantelor, în baza art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 167 din
Legea nr. 84/1995, „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii";, iar potrivit art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";, prevederi confirmate și prin dispozițiile art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001.
Astfel, punerea în executare a unei eventuale hotărâri judecătorești de admitere a pretențiilor reclamantelor implică aprobarea și repartizarea de credite bugetare de către ordonatorii de credite, respectiv alocarea concretă de fonduri necesare pentru plata drepturilor salariale, obligație care cade în sarcina pârâtului de rând 2.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că după cum reiese din adeverințele depuse la dosar, reclamantele au calitatea de salariate ale pârâtei Ș. „. S., având la data de (...) o vechime efectivă în învățământ de peste 30 de ani.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, „Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ";, alin. 2 al aceluiași art. 50 (abrogat de pct. 40 al alin. (1) al art. 48 din Legea-Cadru nr. 330/2009) prevăzând că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin O. nr. 4/2006 au fost majorate, începând cu data de (...), salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, însă nu s-au adus nici un fel de modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și nici nu au fost incluse aceste tranșe în coeficienții de multiplicare.
Apoi, începând cu data de 1 ianuarie 2007, au fost majorate salariile de bază ale personalului didactic din învățământ prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare prin O. nr. 1., însă - din nou - în acești coeficienți de multiplicare nu a fost inclus și sporul cuvenit pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzut de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr.
128/1997, art. 2 și art. 3 din O. nr. 1. incluzând în coeficienții de multiplicare doar sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. 11 din Legea nr.128/1997 și respectiv sporul pentru suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 50 alin.
13 din Legea nr. 128/1997.
În fine, prin O. nr. 1. s-au reglementat creșterile salariale care se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, iar prin art. 5 alin. 2 s-a prevăzut că „În coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime,prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
Rezultă, așadar, că începând cu data de 1 ianuarie 2008 (data la care ordonanța a devenit aplicabilă) tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 au fost incluse în coeficienții de multiplicare, ceea ce înseamnă că personalul didactic din învățământul preuniversitar care îndeplinea condițiile de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 este îndreptățit la acordarea tranșelor suplimentare de vechime până la data de (...).
Pentru toate aceste considerente, s-a admis acțiunea conform dispozitivului, cu acordarea drepturilor începând cu data de (...) și până la data de (...) și conform art. 161 alin. 4 Codul muncii, cu actualizarea sumelor datorate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N.solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamant.
În motivarea recursului pârâtul invocă dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., subliniind că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit art.167 din Legea nr.84/1995, în cazul unităților de învățământ preuniversitar, finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin acestea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr.
273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I, prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că pentru ca instituția sa să poată aloca fonduri pentru cheltuieli de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010, iar din bugetul de stat sumele să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
Pe de altă parte, bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 februarie 2011, S. L. al Î. P. C. a solicitat respingerea recursului.
În motivare, a învederat că sporul solicitat prin acțiunea introductivă este prevăzut de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, nefiind abrogat prin nici un alt act normativ.
Astfel, prevederile legale sunt foarte clare: pe lângă tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de 3 tranșe suplimentare, care se acordă la 30,
325 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare din cele
3 tranșe suplimentare de vechime, se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate considera că valoarea acestor 3 tranșe de vechime suplimentare prev. de art. 50 din Legea nr. 128/1997 sunt cuprinse în coeficienții de multiplicare din actele normative
(O. nr. 4/2006, O. nr. 11/2006) privind salarizarea personalului din învățământ, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul vizează exclusiv considerente privind modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea pârâtului recurent la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, la care s-a făcut pe larg trimitere în considerentele sentinței atacate.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a acțiunii. Ceea ce urmăresc reclamanții este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
Faptul că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 5, 6 și 7 din Legea nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010, sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată prin urmarea procedurii la care face referire recurentul, procedură ce implică guvernul și pe directorului direcției generale a finanțelor publice județene, nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurent și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurentului la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lui procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurentul rămâne a fi obligat la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi respins recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3203 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 martie 2011.
P., JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. A.G.C. și E.B.
| ← Decizia civilă nr. 3725/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4929/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
