Decizia civilă nr. 174/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

D.r nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 174/R/2011

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 1838 din 20 mai 2010, pronunțată de Tribunalul

Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați G. A. P. și C. LOCAL AL M. C.-

N., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. G. Patricia, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a răspuns solicitării instanței de la termenul anterior de către pârâta intimată G. „. P., comunicându- se faptul că în perioada 2006 - 2009 s-au obținut venituri proprii din sponsorizări, angajații nu au solicitat prima de vacanță și nici nu au beneficiat de aceasta.

Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar copia C.ui C. de M. U. J. la N. de R. - Î. 2007-2008 și arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive precizată, pentru motivele invocate în scris, fără cheltuieli de judecată.

Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 1838 din 20 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S. L. al Î. P. C. în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate cererii în contradictoriu cu pârâții G. „. P. C.-N. și C. Local al municipiului C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.

Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poti pretinde numai în măsura în care dai.

Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.

Potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative cere demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

Neplata salariului,invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către angajat,nu se justifică în situația în care angajatorul nu și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de art.263 din Codul Muncii.

Drepturile salariale suplimentare cum sunt adaosurile, sporurile la salariu și primele formează partea variabilă a salariului deoarece se plătesc în raport de rezultatele obținute în muncă,pentru timpul în care munca a fost prestată în anumite condiții deosebite sau speciale ori în funcție de importanța și complexitatea anumitor profesii sau meserii. Stimulentele și premiile periodice pot fi diferențiate în funcție de categoriile de personal și acestea pot fi modificate, suspendate ori anulate, tratamentul juridic diferențiat nereprezentând nici privilegii și nici discriminări.

Conform prevederilor art.40 alin.2 lit.f din Codul Muncii angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum

și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii. Prevederi asemănătoare regăsim și Legea nr.19/2000 care, prin art.23 și următoarele, instituie obligația angajatorului de a achita contribuția de asigurări sociale din momentul încadrării în una din situațiile prevăzute de art.5 alin.1 sau de la data încheierii contractului de asigurare.

Potrivit prevederilor art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128 din 12 iulie 1997, așa cum a fost completată și actualizată, privind Statutul personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.

Din aceste prevederi legale reiese cu claritate faptul că drepturile stabilite prin lege pot fi negociate prin contractele colective doar între limitele minime și cele maxime prevăzute de lege. A. act normativ nu stipulează nici un drept cu privire la plata primei de concediu, în favoarea personalului didactic si personalului didactic auxiliar ce lucrează în unitățile de învățământ preuniversitar.

Corespund adevărului susținerile reclamantului potrivit cărora dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/16 octombrie 1996 actualizată - privind contractele colective de muncă - permit și pentru salariații instituțiilor bugetare să încheie astfel de contracte dar prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

În al doilea rând, prin disp.art.37 lit. g din C. C. de M. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 se prevede în mod expres că salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, ce se acordă odată cu indemnizația de concediu. Așa fiind, aceste drepturi salariale ar trebui să fie achitate în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.

Mai mult chiar, C. C. de M. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-

2008 prevede în mod expres, la art. 33 alin. 2 ,că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. De asemenea se prevede că, părțile contractante vor putea negocia în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi.

Analizând aceste dispoziții legale instanța a reținut că, pentru acordarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă, părțile contractante trebuiau să parcurgă mai multe etape și anume: identificarea surselor de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi și achitarea acestora în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.

Astfel, din documente existente la dosarul cauzei, nu rezultă că organizația sindicală reclamantă a urmat etapele obligatorii premergătoare pentru a identifica sursele de finanțare și nici faptul că ar fi avut la dispoziție venituri proprii realizate de către unitățile de învățământ din care s-ar fi putut plăti această primă de concediu.

Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 283 si urm. din Codul Muncii a respins acțiunea formulată de reclamant, în numele și pentru membrii săi de sindicat, întrucât nu există nici un temei legal pentru a obliga pârâta de rd.l să plătească dreptul salarial suplimentar solicitat.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul S. L. din Î.ul P.

C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 48 alin.1 din Legea privind Statutul personalului didactic, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.

Art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 impune o regulă: cadrele didactice beneficiază de drepturile prevăzute de lege și de drepturile prevăzute în contractele colective de muncă.

Se mai arată că prima de vacanță este prevăzută în C. C. de M. U. la nivel

N. și C. C. de M. U. la nivel de R. Î. pe anii (...)-2006.

De asemenea, recurenta mai arată că, prin C. C. de M. U. J. la nivel de R.

Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), art. 36 lit. g, personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Deși legal citați, intimații nu au formulat în cauză întâmpinare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat în parte, având în vedereconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:

Conform dispozițiilor art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiuluipotrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.

Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.

Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr.

128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, art. 157 alin. 2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.

Potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.

Se reține astfel că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat considerentele sentinței pronunțate exclusiv pe dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii, fără a lua în considerare că Legea nr. 128/1997, reglementând sistemul de salarizare a personalului didactic, a prevăzut posibilitatea stabilirii unor premii și altor drepturi bănești prin contracte colective de muncă.

Ignorând practic dispozițiile art. 50 alin. 12 și art. 146 din Legea nr.

128/1997, prima instanță nu a mai analizat îndreptățirea personalului didactic la plata primelor de vacanță, pentru perioadele indicate în acțiune, în temeiul prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.

Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.

Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.

C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.

Potrivit art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei privind veniturile propriirevine unității de învățământ, aceasta răspunzând prin adresa nr. 441/(...) că arealizat venituri proprii în perioada de referință, astfel că reclamanții suntîndreptățiți la plata primei de vacanță pentru acest an școlar în temeiul art. 37lit. g din C. C. de M. la nivel de R. Î.

La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), care la art. 36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr. 146/2007";.

Potrivit art. 25 alin.3 Legea 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.

Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-

2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.

Se reține ca fiind fondată și cererea de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din legea nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform dispozițiilor art. 63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.

Conform prevederilor art. 16 din HG nr. 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 33 din HG nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.

Conform lit. c a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor acesteia, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.

Așa fiind, având în vedere considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 c.pr.civ., urmează a fi admis în parte recursul declarat cu consecința admiterii în parte a acțiunii reclamantului potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva Sentinței civile nr. 1838 din 20 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui C., pe care o modifică în tot în sensul că:

Admite acțiunea formulată de S. L. AL Î. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții G. "A. P." și C. LOCAL AL M. C.-N. și, în consecință:

Obligă pârâta G. "A. P." să calculeze și să plătească prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, astfel:

- pentru anul școlar 2006-2007 pentru membrii de sindicat: B. ANA M., B. I., B. D., B. ANA, B. V., C. A., C. E., C. RA V., D. M., D. R., G. M., H. I., H. A., I. L., L. I., M. M., O. V., P. M., R. F., S. L., S. I., T. V., V. A.

- pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: B. ANA M., B. M., B. I., B. D., C. A., C. C., C. E., C. RA V., C. I., C. C., D. M., D. R., F. V., H. I., H. A., I. L., L. I., M. A., M. M., M. M., NAP S., O. V., P. M., R. F., S. L., S. I., TAR M., T. V., V. A.

- pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: B. ANA M., B. I., B. D., B. ANA V., C. A., C. E., C. A., C. RA V., C. I., CU DUR C., D. M., D. R., D.

R. L., F. V., G. M., I. L., L. I., L. M., L. E., M. ANA M., M. M., M. MI RA, NAP S., N. A. I., O. V., P. M., R. L. D., R. F., S. L., S. I., TAR M., T. V., T. D., V. A., V. I. D.

Obligă pârâtul C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007- 2008 și 2008-

2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul rec1amant, menționați anterior.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: E. B. și P. U.

G. C.

GREFIER

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 174/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă